Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 8/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR: 8
Ședința publică din 09.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – S. I.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta intimată . SRL cu sediul în Târgoviște, ., n.7, cam 10-13, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură, la sediul Cabinetului individual de avocatură „S. I. ” cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2207/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. 73/ 315/2014, în contradictoriu cu, intimata contestatoare DIRECTIA R. A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI, cu sediul în .. 22, Ploiești – ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANTELOR PUBLICE DÂMDOVITA, cu sediul în Târgoviste, Calea Domnească, nr. 166, judetul Dâmbovita, intimatul fiind B. E. JUDECĂTORESC M. D. SI M. A. D., cu sediul în Târgoviste, Calea Bucuresti, ., apartament 2, judetul Dâmbovita, dosarul având ca obiect „contestație la executare ”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit reprezentanții apelantei și intimaților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizările că nu s-a depus dovada timbrării apelului, că s-a suspendat judecata cauzei la 28.11.2014 și s-a formulat de intimata D.G.R.F.P. prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița cerere de repunere pe rol și de judecare a cauzei în lipsă, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul revine asupra rezoluției prin care a dispus achitarea taxei de timbru întrucât apelul privește cheltuielile de judecată de la fond astfel că nu se timbrează .
Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, alte incidente de soluționat, și întrucât s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la judecătoria Târgoviște sub nr. _ contestatorul DIRECTIA R. A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI, .. 22, Ploiești – ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANTELOR PUBLICE DÂMDOVITA, în contradictoriu cu intimatul B. E. JUDECĂTORESC M. D. SI M. A. D., creditorul S.C. H. METALS ROMÂNIA S.R.L., formulează contestație la executare împotriva somației emise de B. MD MAD dosar de executare 2259/2013 în baza titlului executoriu sentința 1656 pronunțată de Judecătoria Târgoviște dosar_, solicitând anularea acesteia și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
Argumentând cererea se arată: în mod nelegal executorul judecătoresc a stabilit un termen de 1 zile în vederea punerii în executare a titlului de creanță fără a se da posibilitatea instituției de a întreprinde măsurile necesare îndeplinirii obligației de plată ; prin decizia 213/2010 Curtea Constituțională a constatat că este neântemeiată susținerea potrivit căreia OG 22/2002 contravine dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din CEDO deoarece permite statului să împiedice să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești ; s-a stabilit că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersuri necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată ( dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri ), se prelungește durata procedurii de executare a titlului ; curtea a observat că în jurisprudența CEDO în cauza Burdov vs. Rusia s-a statuat că deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale chiar dacă regula este cea a executării într-un termen rezonabil ; această întârziere nu trebuie să se eternizeze astfel să aduce atingere substanței dreptului ; Mai mult Curtea europeană a considerat în cauza Moroco vs .Rusia că un interval de 9 luni în care autoritățile au executat hotărârea judecătorească nu este nerezonabil din punct de vedere al convenției, caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat în funcție de complexitatea procedurilor de executare de comportamentul reclamantului și al autorităților competente ; creditorul nu s-a adresat instituției contestatoare în vederea executării voluntare a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească , pentru a putea efectua plata sumelor din titlu se întocmește în mod obligatoriu o documentație potrivit OMFP 2626/2010, iar creditorul nu a făcut dovada că s-a adresat instituției cu o cerere prin care să se solicite restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare și cheltuieli de judecată, astfel se invocă dispozițiile art. 117 din OG 92/2003 ; ; privitor la suspendarea executării silite se invocă dispozițiile art. 718 NCPC ; contestatoarea solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 NCPC, cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 711-719 NCPC și OG 2/2002 fiind urmată de delegație, somație, încheiere, emisă de B. dosar executare 2259/2013, sentința civilă 1656/2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște dosar_ , încheiere de încuviințare a executării silite .
Prin întâmpinarea formulată creditor intimat S.C. H. METALS ROMÂNIA S.R.L, prin apărător, solicită respingerea contestației formulate invocând: prin cererea înregistrată sub nr. 2259/2013 creditorul s-a adresat SCPEJ MD ȘI MAD pentru a executa silit contestatoarea pentru suma de 5081,36 lei conform sentinței civile 1656/26.03.2013 dar și a cheltuielilor de executare ; prin încheierea de ședință din data de 10.12.2013 în dosar_/315/2013 instanța a admis cererea executorului judecătoresc de încuviințare a executării silite și prin somație s-a pus în vedere debitorului să se conformeze titlului executoriu pentru suma de 6279,19 lei ; termenul stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 667 NCPC nu a fost respectat, astfel invocă intimata dispozițiile art. 2 din și 3 din OG 22/2002, dispozițiile art. 11 alin. 2 din Constituția României, art. 6 și art. 1 din Convenția Europeană ; se invocă practica Curții europene cu privire la cauza Ș. vs. România și cauza Hornsby vs. G. în sensul că faza executării silite trebuie considerată ca făcând parte din noțiunea de proces ; temeiul juridic al întâmpinării se regăsește în dispozițiile art. 205 NCPC.
Potrivit încheierii de ședință din data de 19.03.2014 s-a emis adresă către B. E. Judecătoresc M. D. și M. A. D., în vederea atașării dosarului de executare silită nr. 2259/2013 interesând și cererea de deschidere a dosarului de executare silită, precum și să precizeze, în mod expres, dacă din suma pentru care s-a emis somația a fost achitată vreo plată partială, astfel la data de 2.06.2014 executorul judecătoresc depune la dosar conținutul dosarului de executare silită 2259/2013 și precizează faptul că nu a fost achitată nici o sumă de bani de către debitoare.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă. nr.2207/04.06.2014, prin admiterea acțiunii și anularea formelor de executare silită.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 117 alin. 1 lit. f și alin. 9 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare, procedura de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor, aprobându-se prin ordin al ministrului finanțelor publice. Prin Ordinul Ministerului Finanțelor Publice nr. 1.899/2004, publicat în Monitorul Oficial nr. 13 din 5 ianuarie 2005, s-a reglementat o procedură legală de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal. Această procedură prevede că restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, cererea de restituire trebuind să fie depusă în cadrul termenului legal de prescripție a dreptului de a cere restituirea, să cuprindă codul de înregistrare fiscală a contribuabilului, suma și natura creanței solicitate a fi restituită, precum și documentele necesare din care să rezulte ca aceasta nu este datorată la buget. Se mai arată că cererea de restituire trebuie să fie însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma a fost plătită la buget pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de pe hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.
Ori, în raport de aceste dispoziții legale ale OG nr. 92/2003 și Ordinului nr. 2626 /2010 se constată că legiuitorul și-a manifestat voința în sensul instituirii unei proceduri obligatorii de urmat în situația în care prin hotărâri judecătorești s-a dispus restituirea unor sume achitate la buget.
Astfel, în raport de prevederile legale prezentate, se impune concluzia că beneficiarul unui astfel de titlu executoriu nu are un drept de opțiune între a apela la procedura de restituire mai sus descrise sau la cea a executării silite, acesta având obligația de a se conforma acestor dispoziții legale și de a depune o cerere e restituire, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o în cauză astfel nu se poate reține că, prin instituirea acestei proceduri speciale de restituire, legiuitorul a avut intenția de a se sustrage de la executarea de bună-voie a titlurile executorii emise ca urmare a derulării unor proceduri judiciare.
Instanța de fond a reținut că este de natura evidenței că, prin instituirea unei proceduri de restituire, scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela al evitării unei executări silite și al punerii în executare de bună-voie, cu celeritate și fără costuri suplimentare a hotărârilor judecătorești prin care se stabilesc drepturi de creanță ce trebuie restituite de la bugetul de stat.
Mai mult, nu se poate reține că simpla formalitate a depunerii unei astfel de cereri la organul fiscal competent este de natură să aducă atingere dreptului la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât nu presupune niciun cost suplimentar celor efectuate în procedura judiciară din partea intimatului.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a procesului civil, în accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40). Statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficient din punct de vedere normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no._/01, § 84, 7 iunie 2005). În prezența obligației pozitive a autorităților statului de a acționa pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenție.
În cauza Scollo v. Italy, 28 Septebrie 1995, § 44) s-a statuat că Statului îi revine obligația de a se echipa cu un arsenal de instrumente juridice apte și suficiente pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor pozitive care îi
În cauza de față s-a constatat de prima instanță că, creditorul nu s-a adresat cu cerere debitorului pentru a apela la respectarea actelor normative invocate statul român prin organul fiscal și-a îndeplinit obligația de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești prin instituirea unei proceduri legale de restituire a creanțelor menționate în aceste hotărâri, procedură care nu a fost respectată însă de către intimat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel . SRL arătând că în mod greșit executorul judecătoresc a solicitat debitorului să achite datoria în termen de o zi, conform art.667 Noul Cod de Procedura Civila. Dată fiind calitatea de instituție publică, contestatoarea a invocat incidența în cauză a dispozițiilor OG 22/2002 respectiv faptul că în cadrul procedurii nu a fost respectat termenul de grație de 6 luni care operează legal în beneficiul contestatoarei.
Potrivit art.2 din acest act normativ dacă executarea creanței nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Se constată deci că beneficiul termenului de grație în favoarea instituțiilor publice este condiționat de dovada neexecutării benevole a obligației din cauza lipsei de fonduri, dar și de dovada demersurilor făcute pentru obținerea fondurilor necesare achitării obligațiilor.
Debitoarea tocmai ca reprezentantă a statului are obligația de a veghea la respectarea principiului legalității și executării de bună voie a titlurilor executorii.
În sprijinul argumentelor sale, apelanta a invocat cauzele Ș. împotriva României, Bourdov împotriva Rusiei.
În drept, art.466 NCPC.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată următoarele:
Prin sentinta civilă nr.1656/26.03.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ (filele 7 și urm. dosar fond) a fost admisă în parte acțiunea, dispunându-se obligarea pârâtei la plata sumei de 4.692 lei cheltuieli de judecată efectuate în dosarul nr._ .
La data de 27.11.2013 creditoarea . SRL a formulat cerere de executare silită formându-se pe rolul B. M. D. și M. A. D. dosarul nr.2259/2013, executarea fiind încuviințată prin încheierea de ședință din 10.12.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._/315/2013.
Conform art. 711, alin.1 Codul de procedură civilă, partea interesată sau vătămată prin executare poate face contestație împotriva executării silite, a încheierii date de executorul judecătoresc precum și împotriva oricărui act de executare. Art.171 C.P.Fisc. prevede că „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
Deci, contestația la executare prevăzută de art. 711 cod procedură civilă și de dispozițiile codului de procedură fiscală, reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale.
În conformitate cu art.117, alin.1, lit. f din OG 92/2003 se vor restitui debitorilor, la cerere, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
Art.124 din OG 92/2003 prevede că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 și 21 sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Art.70 la care face trimitere art.124 arată că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar art.117, alin.2, 21 se referă la două termene: unul de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere și cel de al doilea de 5 zile lucrătoare de la data încasării.
În speță, nu s-a făcut dovada respectării de către apelantă a procedurii descrise mai sus, cererea sa de executare silită fiind adresată direct executorului judecătoresc.
Referitor la nerespectarea termenului prevăzut de OG 22/2002, intimata nu a probat faptul că a fost în imposibilitatea de a plăti suma datorată apelantului, datorită lipsei de fonduri, pentru a se prevala de aceste dispoziții legale, condiția lipsei de fonduri fiind una esențială pentru a se reține aplicabilitatea acestor dispoziții.
Pentru aceste considerente, potrivit art.480 Codul de procedura civila, tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanta intimată . SRL cu sediul în Târgoviște, ., n.7, cam 10-13, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură, la sediul Cabinetului individual de avocatură „S. I. ” cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2207/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. 73/ 315/2014, în contradictoriu cu, intimata contestatoare DIRECTIA R. A FINANTELOR PUBLICE PLOIESTI, cu sediul în .. 22, Ploiești – ADMINISTRATIA JUDETEANĂ A FINANTELOR PUBLICE DÂMDOVITA, cu sediul în Târgoviste, Calea Domnească, nr. 166, judetul Dâmbovita, intimatul fiind B. E. JUDECĂTORESC M. D. SI M. A. D., cu sediul în Târgoviste, Calea Bucuresti, ., apartament 2, judetul Dâmbovita .
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.01.2015 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. I. | C. G. | A. Ghiorghița |
Red SI/ tehnored A.Gh
6 ex / 15.01.2015
Jud fond M. D. L.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 22/2015.... | Pretenţii. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
