Anulare act. Sentința nr. 28/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 28/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 28/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECTIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 28
Ședința publica din data de 13 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta . SA, cu sediul în Târgoviște, ., județul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâtele V. M. SRL, cu sediul ales la Cabinetul de avocatură . asociații cu sediul în București, .. 1-5, ., și E. A. SERVICE SRL, cu sediul ales la Cabinetul de avocatură . asociații cu sediul în București, .. 1-5, ., dosarul având ca obiect fond nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru reclamanta . SA - avocat M. L., iar pentru intimatele V. M. SRL și E. A. Srvice SRL a fost prezent avocat A. S., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014 din cadrul Baroului București .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se învederează instanței că pentru acest termen procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, constată că este instanță competentă general și material să soluționeze cauza, față de obiectul cererii și de valoarea acestuia, însă raportat la prevederile Legii nr. 303/2004, pune în discuție excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile.
Apărătorul reclamantei, avocat L. M., având cuvântul față de această excepție, solicită respingerea excepției întrucât apreciază că Secția I Civilă este competentă în soluționarea acestui litigiu de natură civilă.
Apărătorul pârâtelor avocat A. S., având cuvântul, lasă la aprecierea instanței față de această excepție.
Tribunalul rămâne în deliberare pe excepția necompetenței funcționale a Secției I Civile.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița în data de 03.07.2013 reclamanta R. L. COMPANY S.A a chemat în judecată pe parații V. M. SRL și E. A. SERVICE SRL și a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună:
1. revocarea, în limita creanței deținute conform Sentinței nr.
3073/15.11.2011, modificata, a actului notarial (contract de vânzare) autentificat subnr. 3825/23.11.2011 la BNP E. I., fraudulos incheiat intre parata - debitoareVadaemecum M. SRL (vânzător) si parata E. A. Service SRL(comparator), având ca obiect imobilul - Teren intravilan, situat in Targoviste, ., Județul Dambovita, având nr. cadastral 3679, inscris in Cartea funciaranr._ Targoviste.
2. obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecata cauzate cu ocazia prezentului litigiu.
În scopul stabilirii competentei materiale a instanței de judecata si a taxei judiciare de timbru datorate, reclamanta a estimat valoarea imobilului ca fiind de 200.001 lei.
În ședința publică din data de 03.03.2009, tribunalul a ridicat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița pe care a admis-o raportat la valoarea bunului imobil ce face obiectul cererii.
Pe rolul Judecătoriei Târgoviște cauza a fost înregistrată în data de 09.04.2014.La ultimul termen de judecată, la solicitarea instanței, partea reclamantă a precizat în mod expres că a solicitat revocarea întregului act.
Prin sentința civilă nr. 2663 din 7.07.2014, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cererii având ca obiect acțiune pauliană, în favoarea Tribunalului Dâmbovița și a constatat ivit conflict negativ de competenta între Tribunalul Dâmbovița si Judecătoria Târgoviște și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Ploiești pentru soluționarea conflictului de competență.
Prin sentința nr. 63 CC/18.09.2014, Curtea de Apel Ploiești a stabilit competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Dâmbovița, reținând că, în cazul în speță, reclamanta, îndeplinindu-și obligația stipulată de art. 194 litera c din NCPC, a indicat valoarea obiectului acțiunii la 200 001 lei, iar, în precizările făcute, a arătat că înțelege să solicite anularea întregului act de vânzare cumpărare, valoarea bunurilor la care se referă acest act fiind de 208.574,20 lei și că față de valoarea litigiului dedus judecății rezultă că, în prezenta cauză, competența materială de soluționare revine Tribunalului Dâmbovița.
În ședința publică din data de 13.01.2015, tribunalul a pus în discuție excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Dâmbovița - Secția I Civilă, excepție ce urmează a fi admisă pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 248, alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Pe de altă parte, tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 132, alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, când, în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să se stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent, iar potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, dispozițiile prezentei secțiuni privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
Dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. a) din codul de procedură civilă de la 1865 (care, prin raportare și la dispozițiile Codului comercial din 1887, reglementa competența materială funcțională a fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești) au fost abrogate prin prevederile art. 219 pct. 1 și ale art. 230 lit. c) din Legea nr. 71/2011. În atare condiții, în lipsa unor norme tranzitorii, începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 71/2011, 1 octombrie 2011, toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codul Comercial, au fost recalificate ca fiind litigii civile. Din punctul de vedere al normelor de organizare judecătorească, prevederile art. 225 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au impus, începând cu aceeași dată, 1 octombrie 2011, reorganizarea fostelor secții comerciale ale tuturor instanțelor judecătorești „ca secții civile ori, după caz, unificarea acestora cu secțiile civile”.
Reorganizarea a vizat și secțiile Tribunalelor, art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 prevăzând că: „În cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, indiferent de obiectul lor sau de calitatea părților, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, societăți, registrul comerțului, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, complete specializate pentru cauze maritime și fluviale.”
Așadar, normele de organizare judecătorească au statuat cu privire la posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, în raport de numărul și natura cauzelor civile înregistrate, de complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii în considerarea obiectului sau naturii lor.
În aplicarea dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 304/2004 și art. 226 din Legea nr. 71/2011, au fost înființate, în cadrul Secției a II-a Civile, complete de fond care au preluat toate litigiile aflate pe rolul fostelor secții comerciale ale instanțelor judecătorești, calificate a fi litigii comerciale în aplicarea fostului Codul Comercial și pentru care s-au stabilit, distinct de competențele comune celor două secții civile din cadrul tribunalului, competențe exclusive în soluționarea cauzelor ce ar putea fi calificate ca litigii comerciale în aplicarea fostului Codul Comercial.
Or, în speța de față, se constată că litigiul privește o cauză calificată ca litigiu comercial în aplicarea fostului Cod comercial; că este vorba de un litigiu evaluabil în bani între profesioniști în sensul art. 219 pct. 20 și urm. din Legea nr. 71/2011, litigiu care își are izvorul într-un contract încheiat de societăți comerciale cu privire la bunuri mobile și imobile ce au făcut parte din capitalul social al societăților comerciale pârâte și că acesta se circumscrie competențelor specializate alocate exclusiv completelor de judecată ale secției a II-a civile, motiv pentru care urmează a se declina competența funcțională a soluționării cauzei în favoarea Secției a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului Dâmbovița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția necompetenței funcționale Tribunalului Dâmbovița – Secția I Civilă.
Declină competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta . SA, cu sediul social în București, . A, Corpul M1, Camera 5, Etaj 2, sectorul 6 și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.121, județul Dâmbovița și pe pârâții . și . SRL, ambele cu sediul ales la S.C.A. B. și Asociații din București, .. 1-5, ., în favoarea Tribunalului Dâmbovița - Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 ianuarie 2015.
Președinte
S. D.
Grefier
S. S.
Red. SD
Tehnored. SD
5 ex./12.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul... → |
|---|
