Pretenţii. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-01-2015 în dosarul nr. 9/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 9
Ședința publică din 09.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – S. I.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamanta . GROUP SA, cu sediul în București, ., sector 1, cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat „P. D.”, din București, ..1, ., Sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2364/16.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. Târgoviște și Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște, prin primar, ambii cu sediul în Târgoviște, .-3, jud. Dâmbovița, dosarul având ca obiect „pretenții ”.
Apelul este timbrat cu ordinul de plată nr._/14.11.2014, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 50 lei .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-a prezentat consilierul juridic P. E. pentru intimații pârâți C. L. Târgoviște și Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște, lipsă fiind reprezentantul apelantei reclamante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizările că apelul este timbrat, că s-a formulat cerere de judecarea cauzei în lipsă de avocatul V. C., pentru apelantă, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Consilierul juridic P. E. pentru intimații pârâți C. L. Târgoviște și Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște, precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat.
Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părții prezente, luând act și de faptul că nu s-a dorit redactarea de note privind susținerile.
Consilierul juridic al intimatelor precizează că nu mai are excepții de invocat, alte cereri de formulat.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului dedus judecății, acordând cuvântul, în condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă, reprezentantului intimatelor .
Consilierul juridic P. E., având cuvântul pentru intimații pârâți C. L. Târgoviște și Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște, solicită respingerea apelului, menținerea sentinței judecătoriei, corect s-a admis excepție prescripției dreptului la acțiune întrucât de la prejudiciu și pana la formularea acțiunii au trecut mai mult de trei ani, respectiv prejudiciul s-a produs la 11.01.2011 iar cererea a fost formulată la 05.02.2014, fiind aplicabile în cauză dispozițiile Decretului nr. 167/1958, întrucât cursul prescripției a început să curgă în timpul cât a fost în vigoare Decretul 167 /1958.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr_, reclamanta . Group SA a chemat în judecată C. L. Targoviste și M. Targoviste, prin primar G. F. Boriga, ca prin sentința ce se va pronunța fie să obligați pârâții la plata sumei de 4207,49 lei, reprezentând contravaloarea despăgubirilor acordate de societatea de asigurări asiguratului său; obligarea la plata dobânzii legale aferente sumei sus amintite, conform OG 13/2011 și la cheltuieli de judecată.
In fapt, se arată că la 11.01.2011, numitul P. I., conducând autoturismul marca BMW, cu nr de înmatriculare_, pe . Turnul Chindiei către Liceul I V., a acroșat o groapă nesemnalizată aflată în partea carosabilă, astfel cum reiese din declarația pe propria răspundere.
Din nota de constatare rezultă ca autoturismul a suferit următoarele avarii: janta față dreaptă și bară față.
Deoarece autoturismul marca BMW cu nr de înmatriculare_ era asigurat CASCO la societatea reclamantă cu polița . nr._, în vigoare la data accidentului, aceasta a achitat contravaloarea reparațiilor în sumă de 4207,49 lei.
Conform art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, în limitele indemnizației plătite în asigurarea de bunuri și răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Se mai arată că dreptul asigurătorului la acțiunea în regres împotriva terțului responsabil de accident, drept care rezultă din subrogarea în drepturile asiguratului dezdăunat, poate fi valorificat potrivit termenului comun de prescripție de 3 ani.
Având în vedere disp. art. 998 și urmt. cod civil, înțelege să recupereze sumele plătite de cu titlu de despăgubiri de la partea vinovată de producerea pagubei, și anume de la pârâte.
Se invocă disp. art. 998 cod civil, art. 1000 alin 1 din Codul civil, apreciindu-se că pîrîtele răspund pentru prejudiciile pricinuite de lucruri, pe prezumția culpei, obligația răspunderii incubând paznicului indiferent de categoria în care se încadrează lucrurile corporale care au pricinuit paguba.
In raport de aceste condiții, reclamanta apreciază că pîrîtele au calitatea de paznic al lucrului având în vedere disp.art. 5 și 8 din OUG 43/1997, aprobată prin modificări prin legea 413/2002, potrivit cărora drumurile de interes local aparțin proprietății publice a unității administrative pe teritoriul căreia se află, motiv pentru care le aparține răspunderea pentru avarierea autoturismului ca urmare a neîndeplinirii ori îndeplinirii necorespunzătoare a obligației de întreținere a drumurilor locale.
In ceea ce privește îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, se arată că pîrîtele aveau obligația de a preîntâmpina producerea oricărei pagube prin mijlocirea lucrului, ceea ce nu se poate realiza decât prin întreținerea corespunzătoare, adică plombarea gropilor de pe carosabil.
D. fiind prezumția legală de culpă ce stă la baza răspunderii pentru prejudiciile cauzate de lucrări sau că paguba a fost pricinuită, se apreciază că acest fapt dovedește prin el însuși ca lucrul a scăpat de sub puterea de îndrumare și control a paznicului lui.
Invocînd prezumția legală de culpa, reclamanta arată că, în acest caz, este scutită de a dovedi existența culpei, fiind suficientă dovedirea săvârșirea faptei care a cauzat prejudiciul, în cazurile în care există un „contact fizic” între lucrurile respective și victimă ori lucrurile vătămate fiind prezumată nu numai existența culpei, ci și existența legăturii de cauzalitate dintre fapta și pagubă.
In ceea ce privește existența faptei ilicite, pârâta, în calitate de administrator al drumului public, este obligată să semnalizeze corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației și să ia toate măsurile de înlăturare a acestuia, potrivit art. 5 din OUG 195/2001, astfel ca fapta ilicită a pârâtei constă în lipsa de întreținere a drumului local aflat in administrarea lui.
În dovedirea cererii înțelege să administreze proba cu acte, martori și expertiză auto, urmînd a fi citat în calitate de martor numitul P. I..
În drept sunt invocate disp. art. 22 din Legea 136/1995, art. 998 și următoarele din codul civil.
S-au depus la dosar: împuternicire avocațială, declarație, planșe foto file 7.-13, extras de cont, cerere de despăgubire, facturi, poliță asigurare facultativă autovehicul, BI P. I., toate în copii certificate pentru conformitate, ordin de plată pentru dovedirea achitării taxei de timbru.
Pîrîții Unitatea administrativ – teritorială M. Targoviste și C. L. al Municipiului Targoviste au formulat întîmpinare prin care au invocat prescripția dreptului la acțiune, deoarece de la momentul producerii prejudiciului, data de 11.01.2011, pînă la momentul exercitării dreptului la acțiune, data de 05.02.2014, au trecut mai mult de trei ani, termen reglementat prin Decretul 167/1958 privind prescripția extinctivă.
Se mai arată că, potrivit art. 8 din decret „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea”, iar art. 1381 alin 2 cod civil, dreptul la reparație se naște din ziua cauzării prejudiciului, chiar dacă acest drept nu poate fi valorificat imediat, și în art. 2528 alin 1 cod civil, reglementînd dreptul la acțiune în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită, se arată că prescripția dreptului la acțiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Solicită admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune.
Cu privire la fondul cauzei, se apreciază că, în raport de motivele de fapt și de drept ale cererii și înscrisurile depuse la dosar, în cauza nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 998 -999 Cod civil, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a autorității publice.
Astfel, pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie în condițiile art. 998 -999 Cod civil, victima prejudiciului este ținută a face dovada, alături de a altor elementele ce se cer a fi îndeplinite cumulativ, a existenței faptei ilicite și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, dovadă de care este ținut, la rândul său, și asiguratorul care exercită dreptul de regres.
Se artă că reclamanta nu precizează care este fapta ilicită săvârșită de autoritatea publică locală care ar fi dus la producerea prejudiciului, limitându-se la a menționa doar că asiguratul său a avariat autovehiculul pe . conducătorului auto care a acroșat o groapă în carosabil și pe care pîrîtele o apreciază ca fiind denivelare a carosabilului ce nu este aptă, prin ea însăși, de a produce prejudiciul constând în avarierea autovehiculului asigurat.
Se mai arată că înscrisuri din dosarul de daună au la bază declarația unilaterală a conducătorului auto privind cauzele și împrejurările producerii evenimentului rutier, declarație care poate servi la acordarea despăgubirilor în temeiul contractului de asigurare care acoperă o categorie largă de riscuri asigurate, dar care nu are forță probantă în dovedirea îndeplinirii condițiilor prev. de art. 998-999 cod civil în lipsa altor probe.
Pe de altă parte, nu s-a făcut dovada prejudiciului de către reclamantă care, deși a depus un extras de cont, nu poate dovedi că tranzacțiile evidențiate în acesta reprezentă plăți rezultate din dosarul de daună nr. AVA/DB/_/11. În plus, tranzacțiile nu au nicio legătură cu vreo despăgubire acordată asiguratului P. I., ele referindu-se la două plăți voluntare efectuate de la O. către Internațional Motors Group și către Porleasing Motors.
Se apreciază că, chiar dacă împrejurările producerii evenimentului rutier ar fi cele prezentate de reclamantă, nu se poate reține că culpa exclusivă a pîrîtelor, deoarece la producerea lui a concurat și fapta victimei, adică a conducătorului auto care, în genere, poate evita producerea prejudiciului dacă respectă obligația de a circula cu maxima prudență prevăzută de lege, știut fiind că un conducător auto are întotdeauna obligația de a ține seama de împrejurări, respectiv de dispunerea locurilor în trafic, de starea drumului, de starea și încărcătura autovehiculului etc, astfel încât să poată opri autovehiculul în limitele câmpului vizual și înaintea oricărui obstacol.
Referitor la cel de-al doilea capăt accesoriu al cererii de chemare în judecată și anume la obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, apreciază pîrîtele că aceasta nu este datorată și solicită instanței respingerea acestui capăt de cerere din cel puțin două motive: pe de o parte instanța trebuie să dea eficiență principiului potrivit căruia accesoriul urmează principalul și, pe de altă parte, instanța a constatat, fără îndoială, faptul că dispozițiile legale privind plata acestor dobânzi invocate de reclamantă nu sunt aplicabile, OG 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar – fiscale în domeniul bancar făcând vorbire despre dobânzile legale remuneratorii sau penalizatorii stabilite de părți, prin raporturi juridice contractuale. Or, în situația de față între reclamantul din prezenta cauză și pîrîte nu a existat niciodată și nu există un astfel de raport juridic.
Prin răspunsul la întîmpinare formulat, reclamanta solicită respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune invocat de pîrîte, deoarece termenul de 3 ani al prescripției începe să curgă de la data cînd a plătit contravaloarea reparației autoturismului, respectiv 03.03.2011, de atunci subrogîndu-se în drepturile acestuia.
Pe fond, se solicită respingerea apărărilor pîrîtelor.
La primul termen de judecată, instanța de fond a pus în discuția părților excepția prescripției dreptului reclamantei la acțiune, invocată de pîrîte.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.2364/16.06.2014 prin admiterea excepției prescripției și respingerea acțiunii ca prescrisă.
În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 11.01.2011, potrivit motivării în fapt a cererii reclamantei, numitul P. I. a avariat autoturismul marca BMW, cu nr de înmatriculare_, în timp ce se deplasa pe . groapă nesemnalizată aflată în partea carosabilă, astfel cum reiese din declarația pe propria răspundere depusă la dosarul de daună.
Societatea de asigurări reclamantă, cu care exista încheiat un contract de asigurare CASCO, este sesizată la 02.02.2011 cu o cerere de despăgubire (fila 14), la care sunt atașate mai multe facturi emise pentru o sumă totală de plată de 4207,49 lei, pe care reclamanta a firmă că a achitat-o la 03.03.2011, potrivit înscrisului depus la fila 13.
Deoarece fapta cauzatoare de prejudiciu a fost săvîrșită anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, iar reclamanta își întemeiază cererea pe disp. art. 998-999 vechiul cod civil, în cauză sunt aplicabile, în ceea ce privește reglementarea prescripției dreptului la acțiune, dispozițiile Decretului 167/1958, care, la art. 8, arată că „Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe sa curgă de la data cînd păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea.”
Reclamanta a răspuns excepției prin aceea că subrogația sa în drepturile asiguratului, respectiv de a solicita acoperirea prejudiciului săvîrșit prin fapta ilicită a pîrîtelor, a avut loc la 03.03.2011, acesta fiind momentul de la care începe să curgă termenul de 3 ani al prescripției reglementat de art. 3 din Decretul 167/1958.
Potrivit disp. art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, „în limitele indemnizației plătite în asigurarea de bunuri și răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.”
Cum singura reglementare a termenului în care se poate exercita dreptul la acțiune pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită este cel din art. 8 Decretul 167/1958, se reține că acest text de lege nu face nicio distincție în sensul celor invocate de reclamantă. Mai mult, în cazul în care asiguratorul promovează această cerere ca reclamant, pîrîtul îi poate opune toate mijloacele de apărare pe care le putea opune creditorului inițial al obligației, respectiv persoanei asigurate, inclusiv excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, avînd în vedere disp. art. 8 din Decretul 167/1958, instanța de fond a apreciat că păgubitul a cunoscut atît paguba, cît și pe cel răspunzător de ea la momentul producerii daunelor, respectiv 11.01.2011, potrivit propriei declarații din dosarul de daună (fila 6), în timp ce prezenta cerere este formulată la 05.02.2014.
Împotriva acestei sentințe reclamanta . Group SA a declarat apel.
În motivarea apelului s-a arătat că la 11.01.2011, numitul P. I., conducând autoturismul marca BMW, cu nr de înmatriculare_, pe . Turnul Chindiei către Liceul I V., a acroșat o groapă nesemnalizată aflată în partea carosabilă, astfel cum reiese din declarația pe propria răspundere.
Deoarece autoturismul marca BMW cu nr de înmatriculare_ era asigurat CASCO la societatea reclamantă cu polița . nr._, în vigoare la data accidentului, aceasta a achitat contravaloarea reparațiilor în sumă de 4207,49 lei.
Conform art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările, în limitele indemnizației plătite în asigurarea de bunuri și răspundere civilă, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării contra celor răspunzători de producerea pagubei.
Se mai arată că dreptul asigurătorului la acțiunea în regres împotriva terțului responsabil de accident, drept care rezultă din subrogarea în drepturile asiguratului dezdăunat, poate fi valorificat potrivit termenului comun de prescripție de 3 ani.
Acest termen începe să curgă de la data plății despăgubirii conform extrasului de cont din 03.03.2011 atunci operând subrogarea în speță, acțiunea fiind formulată în termen.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
În fapt, la 11.01.2011, numitul P. I., conducând autoturismul marca BMW, cu nr de înmatriculare_, pe . Turnul Chindiei către Liceul I V., a acroșat o groapă nesemnalizată aflată în partea carosabilă, astfel cum reiese din declarația pe propria răspundere, autoturismul său suferind avarii la janta față dreapta și bara față dreapta. Întrucât autoturismul beneficia de asigurare Casco, conducătorul auto P. I. a formulat cerere de despăgubire la data de 02.02.2011 (fila 14 dosar fond).
Prescripția este definită de art.1, alin.1 din Decretul nr.167/1958 și art.2500 din Noul Cod Civil ca fiind: dreptul material la acțiune, ce se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege. Prescriptia este o institutie juridica de drept civil care sanctioneaza pasivitatea celui impotriva caruia curge termenul ori, in cauza, nu se poate retine nici un moment pasivitatea societatii reclamante. Prescriptia este reglementată de art.7 alin. 1 din Decretul nr.167/1958 "Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune..." aceste dispozitii coroborandu-se cu disp.art.1886 Cod civil "nici o prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea civila supusa acestui mod de stingere".
Prescripția dreptului la acțiune în speța de față se apreciază în funcție de art.8 din Decretul nr.167/1958 ce arată că „prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data când pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea. ”
Art. 8 alin. 1 din Decret nr. 167/1958 – text la care face trimitere alin. 2 -, stabilește momentul de început al termenului de prescripție a dreptului material la acțiune prin raportare la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. În conformitate cu dispozițiilor art. 16 alin. 1 lit. a din Decret nr. 167/1958, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Dispozițiile art. 22 din Legea nr. 136/1995 nu consacră în favoarea asigurătorului un drept de sine stătător față de terțul debitor, ci în situația în care îl despăgubește pe asigurat pentru daunele cauzate de terț, instituie o subrogație legală în favoarea asigurătorului, care, în limita indemnizației achitate, se subrogă în drepturile creditorului asigurat, subrogare care se supune însă tuturor regulilor aplicabile transmiterii creanței prin subrogare prevăzute de dreptul comun în materie, respectiv art. 1106-1109 vechiul Cod Civil și art.2210 din NCC. Astfel, prin subrogare, apelanta subrogată dobândește toate drepturile creditorului plătit pentru și în limita indemnizației plătite pentru dauna cauzată de persoana vinovată creditorului plătit.
Față de efectele subrogației, asigurătorul poate să se îndrepte împotriva debitorului pentru recuperarea sumei plătită creditorului în drepturile căruia s-a subrogat, în aceleași condiții în care se putea îndrepta chiar creditorul, debitorul putând opune subrogatului toate apărările pe care le putea opune creditorului, inclusiv prescripția dreptului la acțiune.
Nu poate fi susținută afirmația privind faptul că asigurătorul a luat cunoștință despre pagubă și cel care răspunde de ea, la momentul plății prejudiciului, el având cunoștință despre aceste aspecte încă de la momentul formulării cererii de despăgubire, respectiv 02.02.2011.
Critica apelantei referitoare la momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, nu are la bază un text de lege care să reglementeze expres ca excepție, un alt moment de început al termenului de prescripție, decât cel prevăzut de art.8 din Decretul nr.167/1958.
Pentru aceste considerente, tribunalul potrivit art.480 Codul de procedura civila, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de apelanta reclamanta . GROUP SA, cu sediul în București, ., sector 1, cu sediul ales la Cabinet Individual de Avocat „P. D.”, din București, ..1, ., birou A3, Sector 5, împotriva sentinței civile nr. 2364/16.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți C. L. Târgoviște și Unitatea Administrativ Teritorială M. Târgoviște, prin primar, ambii cu sediul în Târgoviște, .-3, jud. Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 09.01.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. I. | C. G. | A. Ghiorghița |
.red SI/ tehnored A.Gh
5 ex / 15.01.2015
Judecător fond N. A. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 4/2015. Tribunalul... → |
|---|
