Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 21/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 21/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 21-cc
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR. 21-cc
Ședința din camera de consiliu din data de 13.01.2015
Instanța constituită din :
Președinte: S. D.
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, OP 76, CP 87, prin reprezentant legal M. M. – Director Regional, împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din 05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._/200/2014, intimat-debitor fiind P. G. C., domiciliat în Târgoviște, .. 2D, ., județ Dâmbovița, având ca obiect încuviințare executare silită.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, conform chitanței nr._/08.12.2014.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu a lipsit apelanta-creditoare ..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
După referatul cauzei, conform dispozițiilor art.154 (7) Cod procedură civilă președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă sau invocării de excepții și a solicitării prin motivele de apel, privind judecarea apelului în lipsă.
Tribunalul ia act că s-a timbrat calea de atac și că prezentul apelul se judecă după procedura necontencioasă.
În temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, B. M. A. D. a solicitat încuviințarea executării silite, cerere de executare formulată de C. SA, indicat drept creditor, reprezentat de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu privire la P. G. C., domiciliat în Târgoviște, .. 2D, ., județ Dâmbovița, indicat drept debitor, invocându-se, ca titlu executoriu, procesul verbal de contravenție numărul_/19.12.2011 întocmit de creditoare.
In drept au fost invocate dispozițiile art.665 alin.1 Cod procedură civilă.
Cererii i-au fost anexate în copii încheierea din 08.10.2014 emisă de B. M. A. D. privind deschiderea dosarului de executare, cererea de executare silită formulată de creditoare și procesul verbal de constatare a contravenției nr._/19.12.2011.
Prin încheierea de ședință din 29.10.2014 Judecătoria Târgoviște a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a reținut că este de esența încuviințării executării silite a se stabili dacă înscrisul invocat ca titlu executoriu are/nu are caracter de titlu executoriu dar și că, stabilirea unui asemenea caracter nu se poate face decât în strictă concordanță cu legea.
Instanța constată că, așa cum s-a arătat în doctrină (vezi ,,Tratat teoretic și practic de executare silită”, vol. I, pagina 398, continuare pagina 399, autori E. O., I. G.), scopul procedurii de încuviințare a executării silite constă în analizarea temeiniciei și legalității cererii de executare silită, în cadrul căreia instanța va face verificări privind calitatea părților din procedura de executare silită, inclusiv sub aspectul unor eventuale preluări de legitimare procesuală pe cale legală sau convențională.
Cu atât mai mult, a apreciat instanța de fond, o instanță sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, trebuie să stabilească dacă înscrisul poate fi calificat ca titlu executoriu iar determinarea acestui caracter este într-o indisolubilă legătură cu realizarea comunicării pe calea prevăzută de lege, dovadă care (fiind vorba despre un fapt pozitiv determinat) trebuie atașată cererii de încuviințare a executării silite.
În speță, s-a solicitat încuviințarea executării silite în legătură cu o sumă de bani ce ar reprezenta contravaloare tarif de despăgubire stabilit în baza art.8 alin 3 din OG 15/2002, invocându-se, ca titlu executoriu, procesul verbal de constatare a contravenției care nu este semnat de contravenient și care a fost comunicat debitorului de astăzi doar prin afișare, în conformitate cu art. 27 din OG2/2001.
Nu s-a făcut dovada că ar fi avut loc o comunicare a procesului verbal și prin poștă, cu aviz de primire.
Alineatul 5 al articolului 665 Cod de procedură civilă prevede când anume poate fi respinsă cererea de încuviințare a executării silite, și anume numai dacă: 1.cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
Potrivit art. 632 alin 1 Cod de procedură civilă, executarea silită se poate efectua dacă există un titlu executoriu.
O.G 2/2001 conține (la Capitolul V-art. 37- art. 42) norme referitoare la executarea sancțiunilor contravenționale, atât în privința sancțiunilor principale, cât și în privința sancțiunilor complementare (art. 40-42).
În speță, s-a invocat această ultimă situație, mai exact, s-a invocat situația reglementată de art. 42 raportat la art. 39 (interpretat per a contrario): executarea silită a despăgubirii stabilită pe bază de tarif, executare care (spre deosebire de executarea amenzii contravenționale, care se realizează în condițiile executării silite a creanțelor fiscale) se face la cererea părții vătămate, în condițiile dreptului comun.
Din interpretarea art. 37 teza 1 coroborat cu art. 31 din OG 2/2001, a rezultat că procesul verbal de contravenție neatacat în termenul prevăzut de lege, reprezintă titlu executoriu. Deși nu s-a arătat expres, din motivarea cererii de executare silită formulată în speță, de către creditoare, s-a dedus că se invoca o asemenea situație.
Potrivit tezei 2 a art. 37, coroborat cu art. 31 din același act normativ, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu. În speță nu s-a invocat o asemenea situație caz în care ar fi trebuit depus numai dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea contravențională (art. 39 alin 2 ce se referă la punerea în executare a amenzii, articol la care face trimitere art. 42 în privința comunicării ).
Ca urmare, pentru ca instanța sesizată cu o cerere de executare silită să poată stabili caracterul de titlu executoriu al înscrisului invocat de creditor (proces verbal de contravenție neatacat), era necesar a se depune, după caz, fie dovada comunicării acestuia, comunicare care trebuie să fie făcută în condițiile legii, fie dispozitivul hotărârii sau hotărârea prin care s-a soluționat procesul verbal de contravenție.
În speță, întrucât s-a invocat faptul că procesul verbal nu ar fi fost atacat și întrucât procesul verbal nu este semnat de contravenient, trebuia depusă dovada comunicării procesului verbal de contravenție, comunicare făcută în condițiile legii.
Instanța a apreciat că, într-o situație de tipul celei incidente în speță, singura dovadă care se poate face pentru a se stabili că procesul verbal este titlu executoriu, este dovada comunicării procesului verbal de contravenție; apreciind astfel, instanța s-a întemeiat pe faptul că, neatacarea procesului verbal este un fapt negativ nedeterminat care nu poate fi dovedit în mod direct, ci (în cadrul eventualei contestații la executare) printr-un fapt pozitiv contrar (atacarea procesului verbal - dovadă pe care doar contravenientul o poate face).
Art. 27 din OG 2/2001 prevede care sunt modalitățile de comunicare a procesului verbal de contravenție.
Potrivit dispozitivului deciziei în interesul legii 10/2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013:
,,În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Reținând cele stabilite prin decizia amintită mai sus, obligatorie pentru instanțe, instanța a apreciat că trebuie să fie depusă la dosar și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire (și nu doar dovada comunicării prin afișare la domiciliul/sediul contravenientului).
Instanța a mai apreciat că, prin invocarea unei decizii în interesul legii, nepronunțată la momentul la care a avut loc comunicare, nu se punea problema ,,retroactivității acesteia”, pentru că dispoziția legală exista și la acel moment, numai interpretarea obligatorie este ulterioară.
De asemenea, nu s-a pus problema unei culpe a creditoarei, de vreme ce au fost instanțe care au dat interpretarea care (probabil) a fost dată de creditoare. Dacă nu
s-ar fi dat și această interpretare de către respectivele, atunci problema de drept nu ar mai ajuns în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii care a rezolvat tocmai această problemă de drept.
Cu toate acestea, nu s-a putut considera că procesul verbal ar avea valoare de titlu executoriu numai pentru că organul constatator a urmat o procedură acceptată (la acel moment) de către unele din instanțele de judecată.
Deși o decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, dacă totuși, prin absurd, în această procedură (a încuviințării executării silite) această decizie ar fi ignorată și s-ar încuviința executarea silită, într-o eventuală contestație la executare, debitorul ar putea invoca decizia în interesul legii și iarăși s-ar pune problema înlăturării aplicării deciziei (pentru că nu se poate socoti că, la încuviințare, procesul verbal ar avea valoare de titlu executoriu și că și-ar pierde această valoare dacă se exercită contestație la executare).
S-ar ajunge însă la nerespectarea deciziei în interesul legii, în condițiile în care aceasta este obligatorie, nu prin prisma momentului la care a avut loc comunicarea, ci prin prisma momentului la care o instanță dă soluția.
D. dacă o instanță de judecată dăduse soluția irevocabilă/definitivă mai înainte de momentul publicării deciziei în interesul legii, aceasta din urmă nu s-ar mai putea aplica respectivei spețe deja soluționată.
În concluzie, nefiind făcută dovada (în condițiile legii) cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenție, a rezultat că nu era îndeplinită nici condiția prevăzută de art. punctul 4 al art. 665 Cod de procedură civilă.
Reținând toate cele de mai sus, conform punctelor 4, 2 ale alineatului 5 al articolului 665, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel în termen legal creditoarea C. SA – prin regionala de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente:
Instanța de executare a respins în mod netemeinic si nelegal cererea de încuviințare a executării silite, motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu," prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiara comunicării prin posta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 si ca procesul - verbal in cauza nu prezintă caracterul de titlu executoriu in sensul dispozițiilor art. 37 din OG nr.2/2001.
In acest sens, se arată că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „ Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor fiind la latitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa si nu subsidiara așa cum a reținut instanța. In speța, comunicarea procesului verbal de constatare a contravenției a fost consemnata in procesul verbal de afișare, semnat de reprezentantul C. si un martor.
Astfel, atât emiterea cât și comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, se solicită a se constata faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o luna de la data aplicării sancțiunii.
Prin urmare, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului — verbal de contravenție a fost viciata sau ca debitorului iau fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin. 1 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul — verbal de contravenție ca și sancțiune aplicata pentru fapta săvârșita.
In acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat C. - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul C. - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Prin urmare, reiese fără echivoc faptul ca in speța este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 NCPC.
Aceasta creanța este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art.638 NCPC raportat la art.640 NCPC si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond in baza considerentele sus rubricate, trebuia sa constate faptul ca creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art.662 alin.1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de incuviintare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata ( „pipăie fondul") la verificarea indeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neinceperea curgerii termenului de a ataca titlu ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectarii dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin.5 NCPC încuviintarea executării silite poate fi respinsa numai daca hotărârea sau, dupa caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond in temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si delibararii asupra incuvintarii executării silite avea obligația sa respectate dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabiliesc: " Dispozițiile Codului de Procedura Civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor inscrisuri pronunțate ori, dupa caz, intocmite inainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie."
Totodată, se arată că, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC incuvintarea executării silite se face fără citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura incuvintarii executării silite este o procedura necontenciosa, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, in aceasta faza, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
In acest sens, in procedura necontencioasa a încuvintarii executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa faca distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, intrucat numai partea interesata poate invoca neregularitatile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, in măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de incuviintare silita.
In baza acestor considerente s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea in tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite.
In drept au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 NCPC, art.466 si următoarele NCPC, precum si dispozițiile legale cuprinse in cererea de apel.
In temeiul art. 223 NCPC s-a solicitat judecata si in lipsa.
S-au atașat cererii de apel înscrisurile: Decizia Civila nr. 22/22.01.2014 pronunțata de către Tribunalul Dambovita, Secția a II - a Civila de C. Administrativ si Fiscal, Decizia Civila nr 667A/23.05.2014 pronunțata de către Tribunalul București, Secția a IlI-a Civila, Decizia Civila nr 475/14.07.2014 pronunțata de către Tribunalul Prahova, Secția I Civila, încheieri pronunțate de Judecătoria Ploiești.
Analizând încheierea apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției R11 nr._/19.12.2011 s-a aplicat contravenientului sancțiunea amenzii contravenționale în sumă de 250 lei, acesta fiind obligat și la plata tarifului de despăgubire în valoare de 121,79 lei. Procesul verbal a fost comunicat contravenientului prin procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare din data de 05.01.2012 – fila 7 dosar fond.
Potrivit art. 632 din codul de procedură civilă „executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Constituie titluri executorii hotărârile executorii, hotărârile definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare”. Art.665 alin.5, din codul de procedura civilă prevede că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: 1.cererea de executare silita este de competenta altui organ de executare decât cel sesizat;2.hotararea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3.inscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de forma cerute de lege; 4.creanta nu este certa, lichida si exigibila; 5.debitorul se bucură de imunitate de executare; 6.titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silita; 7.exista alte impedimente prevăzute de lege.”
Art.37 din OG 2/2001 prevede că procesul-verbal neatacat in termenul prevăzut la art. 31, precum si hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Împrejurarea vizând modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție, dacă acesta a fost comunicat în mod legal, dacă a fost adus efectiv la cunoștință contravenientului, nu înlătură caracterul de titlu executoriu al procesului verbal de contravenție în această fază procesuală, nefiind de natură să constituie un impediment la executare, asemenea chestiuni reprezentând aspecte de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite și care pot fi tranșate numai cu ocazia exercitării altor căi de atac prevăzute de lege.
Este adevărat că prin decizia în interesul legii 10/2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013 s-a stabilit că: ,,în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal”, însă modalitatea de comunicare nu poate face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite în cadrul căreia se analizează formal, dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dacă procesul verbal a fost comunicat contravenientului, aspectele privind legalitatea sau nelegalitatea comunicării procesului verbal constituind apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedește o vătămare pe calea procedurilor prevăzute de lege, cu caracter contencios, în condițiile în care pentru dovedirea acestei vătămări sunt necesare probe care se încuviințează și administrează cu respectarea principiului contradictorialității părților, fiind imposibil din punct de vedere legal ca la momentul încuviințării executării silite instanța să invoce de plano, împrejurări ce vizează nulitatea relativă ce reprezintă atributul exclusiv al persoanei care ar fi suferit o vătămare în acest sens.
În caz contrar, ar însemna ca prin respingerea cererii de încuviințare a executării silite, creditoarea, deși deține titlu executoriu, să fie împiedicată să-și exercite dreptul de a-l pune în executare în vederea recuperării creanței sale, ceea ce este inadmisibil, contrar dispozițiilor legale în materia executării silite.
Pentru aceste motive, tribunalul potrivit art.480 codul de procedura civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința, în sensul încuviințării executării silite a titlului executoriu-procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011.
Față de considerentele expuse, precum și prin raportare la dispozițiile art.480 din Noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot încheierea apelată în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditoare, urmând ca, la finalul acestei hotărâri judecătorești, să fie adăugată formula executorie prevăzută de art. 665 alin. 7 din Codul de Procedură Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, OP 76, CP 87, prin reprezentant legal M. M. – Director Regional, împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din 05.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._/200/2014, intimat-debitor fiind P. G. C., domiciliat în Târgoviște, .. 2D, ., județ Dâmbovița.
Schimbă în tot încheierea apelată și admite cererea de executare silită.
Încuviințează cererea de executare silită formulată de apelantă împotriva debitorului P. G. C., în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ..11 nr._/19.12.2011 și autorizează creditorul să treacă la executarea obligației cuprinse în acest titlu executor.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13.01.2015
P., JUDECATOR,
S. D. C. M. G.GREFIER,
S. S.
JF T. E. M.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Tehnoredactat DS
Tehnored. NP+SD
4 ex/15.01.2015
Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ..11, nr._/19.12.2011 întocmit de C. SA –Regionala de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România pentru care s-a pronunțat prezenta decizie nr. 21-cc/13.01.2015 de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlului executoriu.
Președinte, Grefier,
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 20/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 22/2015.... → |
|---|
