Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 2298/315/2014
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.185
Ședința publică din data de 11.03.2015
Instanța constituită din :
Președinte: I. S.
Judecător: S. D.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3521/1.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare Ț. G., domiciliată în domiciliată în . și Biroul Executorului Judecătoresc Z. C., cu sediul în Târgoviște, .. 3B, ., ., având ca obiect contestație la executare.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 30 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul procedură civilă, tribunalul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În baza cu art. 482 din Codul de procedură civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul procedură civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /27.02.2014, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații Ț. G., jud. Dâmbovița și B. Z. C., a formulat contestație la executare, prin care a solicitat anularea dispoziției de înființare a popririi din data de 24.02.2014 emise în dosarul de executare nr.86/2013 de B. Z. C. și suspendarea executării silite.
În motivare, contestatoarea a arătat că, prin adresa de înființare a popririi din 24.02.2014, s-a solicitat poprirea conturilor contestatoarei până la încasarea sumei totale de 2366,22 lei, reprezentând 1228,53 lei dobânda legală și 1137,69 lei cheltuieli efectuate cu executarea silită.
Executorul judecătoresc, susține contestatoarea nu a comunicat un titlu executoriu referitor la cheltuielile de executare, așa cum prevăd dispozițiile art.669 alin.4 și 6 din Codul de procedură civilă și, în mod nelegal, a stabilit un termen de 5 zile în vederea punerii în executare a titlului de creanță.
Prin decizia nr.231/04.03.2010 Curtea constituțională a constatat că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia OG nr.22/2002 contravine dispozițiilor art.6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale deoarece permite statului să împiedice, să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești.
Astfel, s-a stabilit, că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, se prelungește durata procedurii de executare a titlului. Curtea a observat că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Burdov contra Rusiei (2002) s-a statuat că deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional, se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată în circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil.
Precizează contestatoarea că intimatul nu s-a adresat în vederea executării voluntare a obligației stabilite prin hotărârea judecătorească, conform art.117 din OG nr.92/2003.
A mai solicitat contestatoarea ca intimatul să facă dovada titlului executoriu prin care sunt obligați la plata sumei de 1228,53 lei, reprezentând dobânzi calculate de la data plății și până la data restituirii efective, precum și modul cum a fost efectuat acest calcul.
Cererea de suspendare a executării silite a fost motivată de faptul că prin instituirea popririi se prejudiciază bugetul de stat.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art. 711-719 cod proc. Civilă și ale OG 22/2002.
Au fost anexate cererii, în copie, următoarele înscrisuri: adresa emisă la data de 24.02.2014 în dosarul de executare nr.86/2013 (f.8), somația și dispoziție de poprire din dosarul de executare nr.86/2013 (f.9-10), încheierea din data de 24.02._ și somația din data de 22.08.2013 emisă în dosarul de executare nr.86/2013 (f.11-12), sentința nr.1942/17.05.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița Secția Comercială de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr.451/120/_ (f.13-15) și încheierea pronunțată la data de 14.08.2013 de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ (f.16-17).
Cu adresa_/25.04.2014, contestatoarea a precizat că, în conformitate cu prevederile art. XV alin 4 din OUG 8/2014, în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Au fost reproduse prevederile art XV din OUG 8/2014.
B. a comunicat, în copie certificată, actele de executare din dosarul nr. dosar 86/2013 (f.38-70).
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare.
Prin întâmpinare intimata a menționat că contestația la executare nu este întemeiată.
În acest sens, a menționat că după data rămânerii definitive a sentinței nr.1942/17.05.2012, s-a adresat cu cerere de executare voluntară în vederea achitării sumei reprezentând taxa de poluare și cheltuieli de judecată. Suma reprezentând taxa de poluare a fost restituită intimatei fără a i se achita și dobânda aferentă.
A mai precizat intimata că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.XV pct.7 din OUG nr.80/2014, întrucât executarea silită a fost demarată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Contestatoarea și intimata nu au solicitat alte probe, în afara înscrisurilor depuse la dosar .
Prin sentința nr. 3521/01.10.2014, Judecătoria Târgoviște a respins contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite.
Pentru a se pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 1942/04.10.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar_, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița a fost obligată să restituie intimatei suma de 6871 lei, actualizată cu dobânda legală în condițiile art.124 coroborat cu art.120 alin.7 și art.70 Cod procedură fiscală.
Sentința a rămas irevocabilă la data de 16.01.2013 ca urmare a respingerii recursului.
Intimata s-a adresat contestatoarei, conform susținerilor intimatei necontestate de către contestatoare, în vederea executării voluntare a obligației stabilită prin titlul executoriu, dar i s-a restituit doar suma reprezentând taxa de poluare, astfel că a formulat cerere de executare silită, la data de 12.08.2013, fiind format dosarul de executare nr. 86/2013 al B. Z. C..
Prin încheierea din 14.08.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar_ a fost încuviințată executarea silită.
Prin încheierea din data de 24.02.2014, executorul judecătoresc a stabilit cheltuielile de executare silită, respectiv 1137,69 lei și a emis somația din 22.05.2013.
La data de 24.02.2014 a dispus înființarea popririi asupra tuturor conturilor și subconturilor contestatoarei, până la încasarea sumei totale de 2366,22 lei.
Împotriva adresei de înființare a popririi din dosar de executare nr.86/2013 a fost promovată prezenta cerere întemeiată pe prevederile art. 711 cod proc. civilă, potrivit cărora contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale sau clarificarea înțelesului, întinderii și aplicării titlului executoriu.
În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
În conformitate cu art. 1, 2, 3 din OG 22/2002 „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu aceastã destinație prin bugetele acestora sau, dupã caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadreazã obligația de platã respectivã. Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autoritãților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate. Dacã executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuã din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligatã ca, în termen de 6 luni, sã facã demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de platã. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de platã comunicatã de organul competent de executare, la cererea creditorului. În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de platã în termenul prevãzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executãrii silite potrivit Codului de procedurã civilã și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”
Potrivit art. 124 din OG 92/2003 „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (2^1) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori.”
În conformitate cu art. 117 din OG 92/2003 „Se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii și potrivit art. 70 din OG 92/2003 „ Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.”
Dispozițiile art. 662 cod proc. civilă arată că executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
În speță, s-a făcut dovada că intimata a urmat procedura prevăzută de OG 92/2003.
A susținut contestatoarea că executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile art. 2 și 3 din OG 22/2002, referitoare la termenul de 6 luni, însă instanța a constatat că instituția debitoare a avut la dispoziție un termen de aproape un an de la data rămânerii irevocabile a sentinței 1942/17.05.2012, respectiv 16.01.2013, până la data formulării cererii de executare silită, 12.08.2013, termen în care era obligată să întreprindă demersurile necesare pentru executarea titlului executoriu, demersuri pe care nu le-a realizat decât în privința taxei de poluare și a cheltuielilor de judecată, refuzând restituirea dobânzii legale, termenul de o zi a fost stabilit în temeiul art. 667 cod proc civilă și nu s-a făcut dovada că executorul judecătoresc a continuat executarea silită, iar contestatoarea nu a administrat nicio dovadă cu privire la imposibilitatea executării obligației de plată a dobânzii, din cauza lipsei de fonduri, având în vedere că celelalte obligații de plată stabilite prin titlul executoriu au fost îndeplinite.
S-a mai susținut că executorul judecătoresc nu a menționat modul și perioada de calcul pentru suma reprezentând dobânda legală, însă instanța a constatat că în cuprinsul încheierii din data de 12.08.2013 se menționează că este vorba de dobânda legală stabilită prin titlul executoriu.
Instanța de fond a constatat că pe rolul Judecătoriei Târgoviște a fost înregistrată sub nr._, de către contestatoare, o contestație la executare, ce a avut ca obiect anularea somație din data de 22.08.2013 din dosarul nr.86/2013 al B. Z. C., însă în prezenta cauză se contestă un alt act de executare emis ulterior soluționării cauzei menționate, ceea ce nu face ca prezenta contestație să fie inadmisibilă,a șa cum a invocat intimata.
Contestatoarea a susținut că executarea silită se suspendă de drept, ca urmare a OUG 8/2014, însă instanța a constatat că procedura de executare se suspendă de drept și se urmează procedura prevăzută de art. XV din OUG 8/2014 doar în cazul plăților restante la sumele aferente titlurilor emise până la data intrării în vigoare a ordonanței și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită (art. XV alin. 7 din OUG 8/2014), situație ce nu se regăsește în speță, executarea silită fiind declanșată.
În privința cererii de suspendare, instanța a apreciat-o neîntemeiată reținând că în conformitate cu dispozițiile art.718 alin.1 Cod procedură civilă „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea.”
Conform jurisprudenței constante a CEDO, executarea unei hotărâri trebuie privită ca fiind parte integrantă din proces, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenție, instanța europeană arătând că dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică a unui stat ar permite ca o hotărâre definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul unei părți.
De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că este de neconceput ca dreptul creditorului să dobândească un caracter incert și imprevizibil, ceea ce poate afecta chiar substanța acestuia, atâta timp cât nu s-au oferit explicații rezonabile.
În cauza de față motivul pentru care s-a solicitat suspendarea executării silite este determinat de faptul că executarea silită a ar prejudicia bugetul de stat fără a fi aduse dovezi concrete în acest sens, argumente ce ar putea constitui motive temeinice pentru a dispune măsura solicitată.
Pentru considerentele mai sus expuse, a constatat că sunt respectate cerințele art. 2 și 3 din OG 22/2003, că a fost urmată procedura prevăzută de OG 92/2003 și creanța este certă, lichidă și exigibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea Ministerul Finanțelor Publice- Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice Ploiești, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovita, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și arătând că instanța de fond face o eroare când respinge contestația la executare formulata de instituție; că executorul judecătoresc a emis somația prin care s-a solicitat ca in termen de 1 zi sa fie achitata suma reprezentând dobânda legala stabilita prin titlul executoriu; că împotriva acestei somații si a tuturor actelor de executare a formulat contestație la executare întemeiata pe prevederile art. 711 cod proc. civila, potrivit căreia contestația la executare reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesata solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale sau clarificarea înțelesului, întinderii si aplicării titlului executoriu; că în cazul in care executarea silita se face in temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanța judecătoreasca, se pot invoca in contestația la executare motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executoriu, numai daca legea nu prevede in acest scop o alta cale procesuala specifica pentru desființarea lui; că potrivit art. 1, 2, 3 din O.G. 22/2002 „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate. Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului. In cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.”; că în conformitate cu art.127 din O.G. 92/2003 „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) și (21) sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor. Nivelul dobânzii este cel prevăzut la art. 120 alin. (7) și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori. ", iar conform art. 120 din O.G. 92/2003 nivelul penalității de întârziere este de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere; că în conformitate cu art. 117 din O.G. 92/2003 „ Se restituie, la cerere, debitorului sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii si potrivit art. 70 din O.G. 92/2003 „Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.”; că dispozițiile art. 662 cod proc. civilă arata ca executarea silita nu se poate face decât daca creanța este certa, lichida si exigibilă; că în speță, intimatul nu a urmat procedura prevăzuta de O.G. 92/2003 iar executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 2 si 3 din O.G. 22/2002, referitoare la termenul de 6 luni, acordând un termen de 1 zi si continuând procedura de executare silita potrivit dreptului comun; că mai mult, suma reprezentând dobânda legala nu reprezintă o creanța certa, lichida si exigibila, nu se cunoaște modul de calcul al dobânzii legale, procentul aplicat, așa cum prevăd dispozițiile art. 628 cod procedura civila; că potrivit art. 672 cod procedura civila, in afara de cazul in care legea prevede altfel, actele de executare silita nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat in somație si potrivit art. 703 cod proc. civila, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silita insăsi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum si a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art. 174 si următoarele fiind aplicabile in mod corespunzător; că, in conformitate cu prevederile art. XV alin. 4 din OUG nr. 8/2014, "in cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plații taxei de poluare, orice procedura de executare silita se suspenda de drept", iar conform prevederilor art. XV din OUG nr. 8/2014: „(1)Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule si a taxei pentru emisiile poluante provenite de ia autovehicule, dobânzile calculate pana la data plații integrale si cheltuielile de judecata, precum si alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii pana la data de 31 decembrie
2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata in fiecare an a 20% din valoarea acestora.(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, in termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata transelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu. (3) Termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data împlinirii termenului prevăzut la alin. (2).(4)In cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept. (5)Sumele prevăzute la alin. (1), plătite in temeiul prezentei ordonanțe de urgenta, se actualizează cu indicele preturilor de consum comunicat de Institutul Național de S.. (6) Procedura de efectuare a plații titlurilor executorii va fi stabilita prin ordin comun al ministrului mediului si schimbărilor climatice si al ministrului finanțelor publice, cu respectarea termenelor prevăzute la alin. (1). Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pana la data intrării in vigoare a prezentei ordonanțe de urgenta si pentru care nu a fost demarata procedura de executare silita se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”; că nu mai exista temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, iar contestația la executare formulata de către instituția apelantă este întemeiata; că având in vedere ca nu sunt respectate cerințele art. 672 cod proc civila raportat la art. 2 si 3 din O.G. 22/2003, ca nu a fost urmata procedura prevăzuta de O.G. 92/2003 si creanța nu este certa, lichida si exigibila, se solicită sa se constatate ca instanța de fond in mod eronat a respins acțiunea formulata de contestatoarea apelantă; că pe cale de consecința se solicită desființarea sentinței apelate iar pe fondul cauzei admiterea acțiunii, anularea somației si a actelor de executare subsecvente întocmite in dosarul de executare.
In drept, dispozițiile art. 466 si următoarele Noul Cod Procedura Civila, art.172 alin.3 din OG 92/2003 Cod Procedura Fiscală.
Examinând sentința atacată prin prisma actelor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat.
Criticile apelantei în sensul că suma pentru s-a dispus poprirea nu este certă, lichidă și exigibilă; că nu a fost solicitată potrivit OG nr. 22/2002 și art. 127 din OG nr. 92/2003; că nu s-au respectat termenul de 6 luni prevăzut de OG 22/2002, dispozițiile art. 2 și 3 din OG nr. 22/2002 precum și dispozițiile OG nr. 22/2002 ce instituie un termen de 6 luni pentru executarea obligației de plată; că în mod greșit executorul judecătoresc a stabilit termen de 1 zi în vederea punerii în executare a titlului de creanță și că s-au încălcat dispozițiile art. XV din OUG nr. 8/2014, sunt nefondate având în vedere că apelanta debitoare a formulat contestație împotriva executării silite propriu-zise începute prin somația din data de 22.08.2013 emisă în dosarul de executare nr. 876/2013 al B. Z. C., invocând aceleași motive din cererea de apel; că prin sentința civilă nr. 789/20.05.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, sentință civilă rămasă definitivă prin respingerea apelului, contestația la executare a fost respinsă, iar apelanta debitoare a reiterat exact aceleași motive prin apelul declarat împotriva sentința civilă nr. 789/20.05.2014 și că aceste motive de apel au fost examinate de către Tribunalul Dâmbovița care le-a respins în baza deciziei civile nr. 439/31.10.2014, astfel că ele nu mai puteau fi reiterate în cadrul prezentei contestații la executare îndreptate numai împotriva adresei de înființare a popririi din data de 24.02.2014.
Având în vedere cele reținute mai sus, tribunalul, în temeiul art.480 alin.2 Cod procedură civilă, va respinge apelul și va păstra hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3521/1.10.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata creditoare Ț. G., domiciliată în domiciliată în . și Biroul Executorului Judecătoresc Z. C., cu sediul în Târgoviște, .. 3B, ., ..
Păstrează sentința atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2015.
Președinte, Judecător,
I. S. S. D.
Grefier,
V. C.
J.f.M. C. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red. S.D.
Tehnored. AG+SD
Ex.5/16.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 184/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
