Contestaţie la executare. Decizia nr. 184/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 1212/315/2014
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.184
Ședința publică din data de 11.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. S.
Judecător: S. D.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta creditoare . SRL Târgoviște, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură S. I., cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., ., împotriva sentinței civile nr.2208/4.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare Direcția R. a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița și cu intimatul B.E.J.D. M. și M. A. D., cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., ., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul invocă din oficiu excepția netimbrării cererii de apel cu suma de 20 lei taxă judiciară de timbru față de adresele de timbrare a apelului comunicate apelantei creditoare, astfel că, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra excepției netimbrării apelului.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la judecătoria Târgoviște sub nr.1212 /315/2014 contestatoarea Directia R. A Finantelor Publice Ploiesti–Administratia Judeteană A Finantelor Publice Dâmbovita, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc M. D. Si M. A. D., creditorul S.C. H. METALS ROMÂNIA S.R.L., a formulat contestație la executare împotriva somației emise de B. MD MAD dosar de executare 2257/2013 în baza titlului executoriu sentința 1709 pronunțată de Judecătoria Târgoviște dosar_, solicitând anularea acesteia și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare.
Argumentând cererea se arată: prin adresa din data de 19.12.2013 emisă în dosar 2257/2013 comunicată contestatoarei la data de 20.01.2014 B. a somat debitorul contestator la plata sumei de_,03 lei compusă din_, 50 lei cheltuieli de judecată și 3131,53 lei cheltuieli de executare ; în mod nelegal executorul judecătoresc a stabilit un termen de 1 zile în vederea punerii în executare a titlului de creanță fără a se da posibilitatea instituției de a întreprinde măsurile necesare îndeplinirii obligației de plată ; prin decizia 213/2010 Curtea Constituțională a constatat că este neântemeiată susținerea potrivit căreia OG 22/2002 contravine dispozițiilor art. 6 paragraf 1 din CEDO deoarece permite statului să împiedice să anuleze sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești ; s-a stabilit că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersuri necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată ( dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri ), se prelungește durata procedurii de executare a titlului ; curtea a observat că în jurisprudența CEDO în cauza Burdov vs. Rusia s-a statuat că deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa de lichidități pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale chiar dacă regula este cea a executării într-un termen rezonabil ; această întârziere nu trebuie să se eternizeze astfel să aduce atingere substanței dreptului ; Mai mult Curtea europeană a considerat în cauza Moroco vs .Rusia că un interval de 9 luni în care autoritățile au executat hotărârea judecătorească nu este nerezonabil din punct de vedere al convenției, caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat în funcție de complexitatea procedurilor de executare de comportamentul reclamantului și al autorităților competente ; creditorul nu s-a adresat instituției contestatoare în vederea executării voluntare a obligației stabilită prin hotărâre judecătorească , pentru a putea efectua plata sumelor din titlu se întocmește în mod obligatoriu o documentație potrivit OMFP 2033/2013, iar creditorul nu a făcut dovada că s-a adresat instituției cu o cerere prin care să se solicite restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare și cheltuieli de judecată, astfel se invocă dispozițiile art. 117 din OG 92/2003 ; ; privitor la suspendarea executării silite se invocă dispozițiile art. 718 NCPC ; contestatoarea solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 NCPC, cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 711-719 NCPC și OG 92/2002 nefiind fiind urmată de nici un act.
Prin sentința civilă nr.2208/4.06.2014, Judecătoria Târgoviște a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea contestoarea Directia R. A Finantelor Publice Ploiesti–Administratia Judeteană A Finantelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul Biroul Executorului Judecătoresc M. D. Si M. A. D., creditorul S.C. H. METALS ROMÂNIA S.R.L și a anulat formele de executare silită demarate de Biroul Executorului Judecătoresc M. D. și M. A. D., dosar de executare nr. 2257/2013.
A reținut instanța de fond că prin instituirea unei proceduri de restituire, scopul vizat de legiuitor a fost tocmai acela al evitării unei executări silite și al punerii în executare de bună-voie, cu celeritate și fără costuri suplimentare a hotărârilor judecătorești prin care se stabilesc drepturi de creanță ce trebuie restituite de la bugetul de stat.
Mai mult, nu se poate reține că simpla formalitate a depunerii unei astfel de cereri la organul fiscal competent este de natură să aducă atingere dreptului la justiție garantat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu atât mai mult cu cât nu presupune nici un cost suplimentar celor efectuate în procedura judiciară din partea intimatului.
Astfel, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, executarea unei hotărâri judecătorești constituie parte integrantă a procesului civil, în accepțiunea art. 6 paragraful 1 (cauza Hornsby v. Greece, 19 March 1997, § 40). Statului îi revine o obligație pozitivă de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești care să fie eficient din punct de vedere normativ și jurisprudențial, sistem care trebuie pus în aplicare fără întârziere (Fuklev v. Ukraine, no._/01, § 84, 7 iunie 2005). În prezența obligației pozitive a autorităților statului de a acționa pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătorești, inactivitatea acestora poate angaja răspunderea statului, în temeiul art. 6 paragraful 1 din Convenție .
În cauza Scollo v. Italy, 28 Septebrie 1995, § 44) s-a statuat că Statului îi revine obligația de a se echipa cu un arsenal de instrumente juridice apte și suficiente pentru asigurarea îndeplinirii obligațiilor pozitive care îi
Ori, în cauza de față s-a constatat că, creditorul nu s-a adresat cu cerere debitorului pentru a apela la respectarea actelor normative invocate statul român prin organul fiscal și-a îndeplinit obligația de a organiza un sistem de punere în executare a hotărârilor judecătorești prin instituirea unei proceduri legale de restituire a creanțelor menționate în aceste hotărâri, procedură care nu a fost respectată însă de către intimat.
Împotriva sentinței a declarat apel creditoare . SRL, arătând că singurul motiv pentru care instanța de fond a admis contestația este acela că nu s-a adresat cu o cerere de executare voluntară contestatoarei.
Instanța de fond reține că suma cu care s-au îndreptat împotriva debitoarei este o taxe de poluare și cheltuieli de executare, total neadevărat, căci în realitate natura creanței este reprezentată de o sumă de bani ce reprezintă obligații de restituit din partea debitoarei.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, solicitarea este de a nu da curs acesteia, pentru că astfel s-ar încălca dreptul creditorului în a-și executa creanța, conducând într-un final tot la o întârziere nejustificată a procedurii de executare silită.
La termenul de judecata din data de 11.03.2014, tribunalul a invocat din oficiu, excepția netimbrarii apelului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, tribunalul reține că cererea de apel nu a fost legal timbrat.
Potrivit art.33 alin.1 si 2 din OUG nr.80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere reclamantului (apelantului) să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
De asemenea art. 470 din NCPC arata ca la cererea de apel se va atasa dovada achitarii taxelor de timbru, cerinta prevazuta sub sanctiunea nulitatii sp care poate fi complinita pana la primul termen de judecata la care partea a fost legal citata.
Având în vedere că apelanta . SRL nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, deși a fost înștiințată prin citatie și adrese să complinească această lipsa, tribunalul in temeiul textelor de lege mai sus invocate, care prevăd sancționarea cu anularea caii de atac a neîndeplinirii obligației de plată a taxei până la termenul stabilit, urmează să anuleze apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta creditoare . SRL Târgoviște, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură S. I., cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2208/4.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare Direcția R. a Finanțelor Publice Ploiești-Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița și cu intimatul B.E.J.D. M. și M. A. D., cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. S. S. D. V. C.
J.f.D. L. M.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.I.S.
Tehnored.CV
Ex.5/16.03.2015
| ← Anulare act. Decizia nr. 193/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul... → |
|---|
