Pretenţii. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 1280/283/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 170
Ședința publică din data de 9 martie 2015
Președinte – R. M.
Judecător – N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de pârâtul B. N., domiciliat în comuna Bezdead, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1176 din 14.11.2014, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. Națională a Pădurilor ROMSILVA Direcția Silvică Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr.68, județul Dâmbovița, având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul pârât B. N., lipsă fiind intimata reclamantă R. Națională a Pădurilor ROMSILVA Direcția Silvică Dâmbovița.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cererea de apel este netimbrată, cererea de apel este motivată, s-au formulat întâmpinare și răspuns la întâmpinare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Instanța pune în discuție netimbrarea cererii de apel.
Apelantul depune la dosar chitanța nr._/9.03.2015 privind plata taxei judiciare de timbru în sumă de 25,70 lei, arată că a formulat cerere către intimată de marcare a materialului lemnos după ce a solicitat rezilierea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, întrucât nu i-a fost admisă cererea de reziliere a contractului, iar în ultimii doi ani paza pădurii o face fratele său.
Instanța pune în discuție prescripția acțiunii cu privire la sumele solicitate pentru anul 2010 până la 18.08.2011, cu trei ani înainte de introducerea acțiunii.
Apelantul lasă la aprecierea instanței această excepție. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apelantul-pârât B. N. a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, consideră că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate, nu are nicio sumă de achitat devreme ce nu a prestat serviciile din contract, i-au asigurat paza pădurii și a găsit arborii tăiați. A solicitat și cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 18.08.2014 sub nr._, reclamanta R. Națională a Pădurilor Romsilva – Direcția Silvică Dâmbovița a solicitat obligarea pârâtului B. N. la achitarea sumei de 390,00 lei, reprezentând c/val serviciilor silvice prestate, 272,32 lei penalități de întârziere precum și obligarea pârâtului la punerea în valoare a arborilor uscați aflați pe proprietatea acestuia, deoarece există posibilitatea de depreciere a lemnului și înmulțire a bolilor și dăunătorilor, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că a prestat servicii de pază pârâtului pentru partea din fondul forestier de 0,75 ha aflat în proprietatea pârâtului, însă acesta nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei reprezentând obligația serviciilor prestate.
S-a solicitat proba cu înscrisuri, atașându-se copia contractului de prestări servicii silvice, facturi emise, calculul sumei datorate, precum și corespondența purtată cu pârâta.
Prin sentința civilă nr. 1176/14.11.2014, Judecătoria P. a admis cererea formulată de reclamantă, a obligat pârâtul la plata sumei de 663,27 lei reprezentând 390.95 lei contravaloarea serviciilor sivlice prestate și 272.32 lei contravaloarea penalităților de întârziere, a obligat pârâtul la punerea în posesie a arborilor uscati aflați pe proprietatea sa, precum și la plata sumei 51,41 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului atât la plata sumei de 390,95 lei reprezentând c/val serviciilor prestate, 272,32 lei penalități de întârziere cât și la punerea de către pârât în valoare a arborilor uscați aflați pe proprietatea acesteia.
Pretențiile au fost întemeiate în drept pe dispozițiile art. 1030 cod civil și art.194-197 Cod proc civ.
S-a reținut că între părți a fost încheiat la data de 18.02.2008 contractul de prestări servicii silvice nr.1245, contract care are ca obiect principal asigurarea pazei fondului forestier aflat în proprietatea beneficiarului, dar și de efectuarea lucrărilor de împădurire, regenerare, îngrijire a arboratelor și orice alte servicii silvice conform reglementărilor legale în vigoare.
Contractul a fost încheiat pe o perioadă de valabilitate până la data de 31.12.2008, termenul de valabilitate prelungindu-se automat cu câte un an de zile dacă nici una dintre părți nu solicită rezilierea acestuia.
S-au atașat facturile emise în baza acestui contract în anii 2010, 2011, 2012, 2013, precum și adresa nr. 562/28.01.2012 și 3060/20.04.2012 prin care reclamantul era notificat cu privire la avea obligația achitării sumelor restante aferente serviciului de pază conform prevederilor contractuale.
Conform înscrisurilor atașate dosarului de către reclamantă, instanța de fond a reținut că între părți s-a încheiat in luna februarie 2008 un contract de prestări servicii care a avut ca obiect prestarea de către reclamantă a serviciilor de pază, precum și altor servicii conform dispozițiilor legale, că deși reclamanta și-a îndeplinit obligațiile legale asumate, pârâtul nu a procedat la achitarea c/valorii acestor servicii, nerezultând că din anul 2008 până în prezent aceasta ar fi procedat la denunțarea contractului. Pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței și nu a transmis dosarului cauzei înscrisuri contrare susținerilor reclamantei din cuprinsul cărora să rezulte fie achitarea debitului fie rezilierea contractului la solicitarea sa.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul, arătând că, deși a fost citat pentru termenul din 6.11.2014, din motive de sănătate nu s-a putut prezenta, acordându-se în mod nejustificat un termen scurt.
Motivând cererea, apelantul a mai arătat că relamanta intimată nu a făcut dovada susținerilor din cererea în pretenții, că a solicitat contravaloarea serviciilor prestate, deși contractul de prestări servicii silvice nr.1245/18.02.2008, pentru suprafața de fond forestier de 0,75 ha, fusese reziliat la cererea apelantului pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale, în sensul că, deși a solicitat de mai multe ori în scris marcarea de material lemnos necesar pentru nevoile personale, a fost refuzat sau amânat în mod nejustificat, motiv pentru care a solicitat rezilierea contractului princererea nr.649/30.01.2012.
S-a mai arătat că în perioada 2008-2011, deși nu a fost mulțumit în totalitate de serviciile reclamantei, a fost de bună credință și a achitat contravaloarea prestațiilor.
Cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art.470 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a solicitat admiterea apelului și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond.
S-a arătat că apelantul este proprietarul suprafeței de 0,75 ha pădure, că în anul 2008 a încheiat cu Direcția Silvică Dâmbovița contractul de prestări servicii silvice nr.1245/18.02.2008 potrivit cărui beneficiarul prestației silvice de pază datorează suma de 75 lei/an/ha.
Potrivit art.10 din Legea nr.46/2008 (Codul Silvic) sunt obligatorii administrarea, precum și asigurarea serviciilor silvice, la toate pădurile, indiferent de forma de proprietate.
Apelantul nu a prezentat în instanță dovada de reziliere a contractului încheiat între părți și nici nu se putea face rezilierea decat în condițiile în care proprietarul terenului dovedește că are constituită structura silvică proprie sau indică o altă structură silvică către care se face apoi transferul gestionar.
Conform art.17 din OUG nr.139/2005, așa cum a fost modificat de Legea nr.38/2001, ocoalele silvice și actualii deținători răspund de paza și protecția vegetației forestiere de pe terenurile solicitate de foștii proprietari și după punerea în posesie, până la formarea structurilor proprii de pază sau de administrare, ori până la încheierea unor contracte de administrare și pată cu cheltuielile aferente acestor servicii, care nu pot fi prestate decât de persoane juridice ce au acest obiect de activitate și doar cu personal calificat, fapt ce generează costuri care trebuie suportate de către beneficiarii proprietari ai pădurii.
De la încheierea contractului și până în anul 2014 prestarea serviciilor s-a desfășurat în bune condiții, proprietarul fiind mulțumit de modul în care organele silvice i-au păzit proprietatea.
S-a solicitat respingerea apelului, menținerea sentinței apelate și obligarea pârâtului la plata serviciului de pază asigurat de unitatea silvică.
Prin răspunsul la întâmpinare, apelantul a arătat că intimata nu a făcut mențiuni cu privire la modul de soluționare a cererii sale prin care a solicitat rezilierea contractului de prestări de servicii nr.1245/2008. De asemenea, a solicitat relații de la Ocolul Silvic P. cu privire la cererea de reziliere a contractului, însă nu a primit răspuns. A solicitat admiterea apelului și exonerarea de la plat sumei de 663,27 lei.
Apelantul a solicitat și judecata în lipsă.
Analizând sentinta apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constata urmatoarele:
In ceea ce priveste exceptia presciptiei, invocata din oficiu, de catre tribunal, se constata ca potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, aplicabil conform art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a Noului Cod Civil, termenul de prescriptie este de 3 ani.
In speta, tribunalul constata ca a fost solicitata contravaloarea serviciilor silvice prestate incepand cu anul 2010, asa cum reiese din tabelul aflat la fila nr. 6 a dosarului de fond. Actiunea de fata a fost introdusa in data de 16.08.2014, iar raportand termenul de prescriptie la aceasta data, se constata ca pot fi solicitate doar petentiile incepand cu 16.08.2011, ceea ce reprezinta un total de 268,26 lei.
Tribunalul urmeaza, asadar, sa admita exceptia presciptiei, invocata din oficiu si sa admita apelul promovat de parat, urmand a fi diminuata suma la care a fost obligat de catre judecatorie.
In ceea ce priveste fondul cererii de apel, promovata de paratul apelant B. N., tribunalul constata ca solicitarile acestuia sunt neintemeiate. Astfel, a sustinut apelantul ca a fost reziliat contractul de prestari servicii silvice nr. 1245/18.02.2008 incheiat intre Directia S. Targoviste si B. N. cu cererea din 30.01.2012.
.. 7.4 din contract, „rezilierea contractului se poate face din initiativa oricarei parti si devine efectiva in 30 zile de la notificare”.
In acest sens, apelantul a sustinut ca a depus cererea de reziliere in data de 30.02.2012, dar ca intimata nu a luat nicio masura in vederea rezilierii.
Cu toate acestea, conform art. 3, contractul se prelungeste automat cu cate un an, daca nici una dintre parti nu solicita rezilierea acestuia cu cel putin 30 zile inaintea expirarii termenului anterior. In speta, contractul fiind valabil pana la 31.12.2008, acesta s-a prelungit cu cate un an, incepand cu fie care 31 decembrie, or cererea de reziliere a fost depusa la sfarsitul lunii ianuarie, cand deja contractul a fost prelungit.
Nu in ultimul rand, tribunalul observa ambiguitatea cererii de rezilierea pretins depusa, intrucat la dosar nu este depusa o copie a acesteia, in vederea verificarii continutului, cata vreme atat in anul 2013, cat si in anul 2014, in temeiul contractului, apelantul formuleaza cereri de marcat, ceea ce prezuma ca inca este in vigoare contractul pretins reziliat.
F. de cele ce preced, tribunalul urmeaza ca in temeiul art. 480 alin. 2 NCPC sa admita apelul declarat de pârâtul B. N. în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. Națională a Pădurilor ROMSILVA Direcția Silvică Dâmbovița, sa schimbe în parte sentința, în sensul că va admite excepția prescripției acțiunii invocată din oficiu și va obliga apelantul pârât la plata sumei de 268,26 lei, reprezentând contravaloare servicii silvice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul B. N., domiciliat în comuna Bezdead, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1176 din 14.11.2014, pronunțată de Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. Națională a Pădurilor ROMSILVA Direcția Silvică Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, . nr.68, județul Dâmbovița.
Schimbă în parte sentința, în sensul că admite excepția prescripției acțiunii invocată din oficiu și obligă apelantul pârât la plata sumei de 268,26 lei, reprezentând contravaloare servicii silvice.
Menține restul sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.03.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
R. M. | N. C. |
GREFIER
N. D.
j.f M. G.
Judecătoria P.
Dosar fond_
Red. M.R./Tehnored D.N.
4 ex./16.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul... → |
|---|
