Contestaţie la executare. Decizia nr. 161/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 5216/315/2014
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 161
Ședința publică din 06.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – S. I.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta contestatoare-debitoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3455/29.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-creditor G. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură D. Ș. A. E., din Târgoviște, .. 21, ., județul Dâmbovița, intimat fiind B.E.J. Z. C., cu sediul în Târgoviste, Calea Bucuresti, nr. 3B, ., ., dosarul având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocatul D. Ș. A. E. pentru intimatul G. M. și au lipsit reprezentanții apelantei, intimatului B.E.J. Z. C. .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Instanța solicită să precizeze avocatul intimatului creditor dacă s-a adresat cu cerere de restituire a sumei.
Avocatul D. Ș. A. E., pentru intimatul G. M., depune la dosar dovada că intimatul creditor s-a adresat cu cerere pentru restituirea sumei reprezentând taxă de poluare și cheltuieli accesorii, prezintă și originalul cererii pentru comparație; precizează avocatul că nu are cereri de formulat.
Instanța verificând înscrisurile constată că sumele indicate prin cerere și copia certificată corespuns cu cele solicitate în cauză.
Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părții prezente; în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului dedus judecății, acordând cuvântul, în condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă, părții prezente.
Avocatul D. Ș. A. E., având cuvântul pentru intimatul G. M., solicită respingerea apelului, menținerea sentinței instanței de fond, a făcut dovada că s-a adresat cu cerere de restituire a sumei; nu solicită cheltuieli de judecată .
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanta-contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, a formulat contestația la executare, în contradictoriu cu intimatul creditor G. M. și intimatul Biroul Executorului Judecătoresc Z. C., împotriva somației din data de 27.05.2014 emisă in dosarul de executare nr. 88/2013 al Biroul Executorului Z. C., solicitînd și suspendare executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea contestației la executare se arată că, în dosarul de executare nr. 88/2013 al Biroului Executorului Judecătoresc Z. C., s-a început executarea silită în baza titlului executoriu constând în sentința nr. 3150/4.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ .
Se invocă de către contestatoare prevederile art. XV alin 4 din OUG nr. 8/2014, potrivit cărora în cursul termenului de 5 ani calendaristici de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Față de aceste dispoziții legale, consideră că nu mai există temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, iar contestația la executare formulată este întemeiată.
Se mai invocă lipsa calității de debitor a contestatoarei, din sentința menționată ca fiind titlu executoriu rezultînd că au această calitate sunt Ministerul Finanțelor și Administrația Fondului de Mediu.
S-au invocat și dispozițiile art. 399 alin 2 din vechiul Cod de proc. civ.care prevăd că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului ca nelegal.
Calitatea de debitor se întemeiază totdeauna pe un titlu executoriu, iar o executare pornită împotriva unei persoane care nu este debitor încalcă legea art. 371 indice 1 vechiul Cod Procedura Civila care vorbește despre debitorul care nu-și plătește de bunăvoie datoria, iar art. 372 vechiul Cod Procedura Civila prevede imperativ ca executarea silită se va efectua numai în temeiul unui titlu executoriu.
Se contestă și legalitatea termenului de 1 zi indicat în somația emisă de executorul judecătoresc pentru plata creanței, apreciindu-se că în acest fel nu s-a dat posibilitatea instituției debitoare de a întreprinde măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată.
Se invocă în susținerea acestui motiv de contestației decizia nr. 213/4.03.2010 a Curții Constituționale care a constatat că este neîntemeiată susținerea potrivit căreia OG nr. 22/2002 contravine disp. art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, deoarece permite statului s-a împiedice, să anuleze sau să interzică în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa, iar prin instituire unui termen de 6 luni în care debitoarea este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Insă Curtea a observat ca în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Burdov contra Rusiei ( 2002 ) s-a statuat că, deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa lichidității pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, în mod excepțional se admite că o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil .
In al patrulea rând, spune contestatoarea, executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu să se ajungă la lipsirea unei instituii publice de resursele sale financiare destinate acoperii altor cheltuieli decât cele stabilite în titlul executoriu.
În speță, contestatoarea arată că prin adresa din data de 27.05.2014 emisă în dosarul de executare nr. 88/2013, comunicată la data de 27.05. 2014. Biroul Executorului Judecătoresc C. Z. a somat DGRFP Ploiești să achite suma de 2796.17 lei, însă, pentru a putea efectua plata acestor sume, se întocmește în mod obligatoriu o documentație în conformitate cu dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 2626/2010 privind aprobarea procedurii operaționale PO-05.02, „etapele, modul de elaborare, avizare și aprobare a documentației privind plata obligațiilor pecuniare stabilite prin hotărâri judecătorești și arbitrale pe teritoriul Statului Român, acte de executare care constituie titluri executorii potrivit codului de procedură civilă, precum și încheieri pronunțate de instanțele de judecată prin care se dispune plata unor cauțiunii, taxe de timbru și onorarii de expertiză judiciară.”
Potrivit art. 117 din OG 92/2003 privind restituiri de sume menționează la art. 1 se arată că se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: pct. f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau alte altor organe competente potrivit legii.
Contestatoarea spune că intimatul creditor nu a solicitat restituirea sumei reprezentând dobânda legală a unei taxe de poluare, iar organul fiscal nu a restituit această sumă întrucât nu a fost solicitată.
Cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulate în baza sentinței 3150/04.10.2012 în baza căreia s-au emis actele de executare este motivată pe considerentul că, întrucît prin emiterea somației din data de 27.05 2014 s-a trecut la executarea silită a instituției debitoare, pentru a nu prejudicia bugetul de stat în urma executării silite pornite nelegal de executorul judecătoresc, solicită admiterea suspendării executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Motivele pentru care este imperativă suspendarea executării sunt reliefate de către Curtea Constituțională in decizia 44 din 20 nov. 2013 și în decizia nr. 161/2013.
In drept . art. 711, 715 Cod Procedura Civila și OG 22/2002 precum și actele normative precizate.
Intimatul creditor G. M. formulează întâmpinare prin care solicită respingerea contestației ca neîntemeiată.
În legătură cu primul motiv de contestație, se arată că, după data rămânerii definitive a sentinței nr. 3150/10.11.2012, s-a adresa cu cerere de executare voluntară către AFP Targoviste în vederea achitării sumei reprezentând taxa de poluare și cheltuielile de judecată, aceasta fiindu-mi achitată, dar fără a se calcula dobânda .
Astfel, prin invocarea acestui act normativ, contestatoarea admite că datorează această dobândă, stabilind ca modalitatea de restituire plata în tranșe anuale a câte 20 % în fiecare an.
Apreciază că în speță nu sunt aplicabile disp. art. XV din OUG nr. 8/2014 alin 1- 6, deoarece, potrivit alin 7 suspendarea executării silite și plata eșalonată a acestor sume de bani se aplică titlurile executorii emise până la . acestei ordonanțe și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită, ori, în speță dedusă judecății, s-a demarat executarea silită anterior intrării în vigoare a OUG 8/2014.
În ce privește invocarea disp. OG 22/2002, apreciază că acestea sunt nefondate, mai ales că de la momentul emiterii somației și până în prezent, debitoarea avea timp suficient pentru a-și îndeplini obligația.
Față de aceste aspecte solicităm să respingeți acțiunea formulată, ne neîntemeiată urmând să mențineți ca temeinice și legale actele întocmite în dos. de executoare întocmit în dosar de executare nr.88/2013 și obligarea la cheltuieli de judecată.
Biroul Executorului C. Z. formulează întîmpinare prin care solicităm respingerea contestației la executare formulată de debitoarea – contestatoare Administrația Finanțelor Publice Dâmbovița ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, întrucât, așa cum reține și Curtea Constituțională în motivarea deciziei nr. 162/22.04.2003 în cadrul executării silite, ca și în cazul contestației la executare, organul de executare nu are interese proprii și în consecință nu are calitatea de parte în proces și nu este necesar să fie citat ca atare.
În urma administrării probatoriului necesar și util soluționării cauzei prin sentința civilă nr.3455/29.09.2014, s-a dispus respingerea acțiunii.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința nr. 3150/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar_, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița a fost obligată să restituie intimatului creditor G. M. suma de 1400 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda legală și 847,5 lei cheltuieli de judecată. Sentința a rămas irevocabilă la data de 28.02.2013, prin respingerea recursului.
Cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin decizia nr. 216 din 07.10.2013 a Tribunalului Dâmbovița, iar prin încheierea executorului judecătoresc din 20.11.2013 s-au stabilit cheltuielile de executare silită și, la aceiași dată, s-a emis și prima somație.
La 27.01.2014 s-a emis dispoziția de poprire, comunicată contestatoarei la 27.05.2014, împotriva căreia a fost formulată prezenta contestație la executare
Analizând primul motiv al contestației, respectiv emiterea actelor de executare în perioada în care, potrivit disp. art. XV alin 4 din OUG 8/2014, orice executare silită este suspendată de drept, instanța reține că alineatul 1 al articolului invocat prevede că plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.
Potrivit alin 3, acest termen curge de la data îndeplinirii termenului de 45 de zile, în care cererile de restituire ale contribuabililor se soluționează, iar în cursul acestui termen de 5 ani orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În alineatul 7 al aceluiași articol XV se prevede că „Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6).”.
Dintr-o interpretare per a contrario a acestui ultim alineat, rezultă că prevederile alineatelor 1-6 ale articolului nu se aplică în cazul plăților restante la sumele aferente titlurilor executorii emise pînă la data prezentei ordonanțe de urgență și pentru care s-a demarat procedura executării silite.
Rezultă astfel că se suspendă executările silite demarate după data intrării în vigoare a OUG 8/2014.
În ceea ce privește calitatea de debitoare a contestatoarei, din dispozitivul titlului executoriu rezultă că este obligată la restituie sumei de 1400 lei, încasată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda legală și 847,5lei cheltuieli de judecată, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița, Statul Român prin MFP și Administrația Fondului de Mediu.
În prezent, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița a devenit Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, iar potrivit disp. art. 23 din HG 520/2013, „direcțiile generale regionale ale finanțelor publice se înființează prin transformarea direcției generale a finanțelor publice a județului, respectiv a municipiului București în care este stabilit sediul direcției generale regionale, prin fuziunea prin absorbție a celorlalte direcții generale ale finanțelor publice județene din aria de competență stabilită potrivit anexei nr. 2, care își pierd personalitatea juridică. Activitatea și competențele tuturor direcțiilor generale ale finanțelor publice absorbite din aria de competență, precum și a tuturor structurilor teritoriale subordonate acestora sunt preluate de către direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, înființate potrivit prevederilor prezentei hotărâri. Administrațiile finanțelor publice municipale constituite la nivelul municipiilor reședință de județ din subordinea direcțiilor generale ale finanțelor publice județene se reorganizează în administrații județene ale finanțelor publice.”
Contestatoarea mai invocă faptul că intimatul creditor nu a formulat cerere de restituire a sumelor din titlul executoriu, în timp ce din conținutul cererii de executare silită rezultă că s-a formulat o asemenea cerere, dovadă fiind faptul că s-a restituit de către debitoare sumele reprezentând taxa de poluare și cheltuielile de judecată.
A mai susținut contestatoarea că executorul judecătoresc nu a respectat dispozițiile art. 2 și 3 din OG 22/2002, referitoare la termenul de 6 luni, însă instanța de fond a constatat că instituția debitoare a avut la dispoziție timp suficient pentru a întreprinde demersurile necesare pentru executarea titlului executoriu, demersuri pe care nu le-a realizat decât în privința taxei de poluare și a cheltuielilor de judecată, și nici nu a făcut dovada faptului că executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu a început sau continuat din cauza lipsei de fonduri.
S-a reținut si că termenul de o zi a fost stabilit cu respectarea dispozițiilor art. 667 cod proc civilă și nu s-a făcut dovada că executorul judecătoresc a continuat executarea silită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești arătând că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare motive de fapt și de drept privitoare la fondul dreptului cuprinsul în titlu executoriu, numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale procesuală pentru desființarea lui.
Dispozițiile art.662 codul de procedura civilă arată că executarea silită nu se poate face decât dacă creanțe este certă, lichidă și exigibilă. În speță, apelantul nu a urmat procedura prevăzută de OG 92/2003, iar executorul a încălcat dispozițiile art.2, 3 din OG 22/2002, referitoare la termenul de 6 luni, acordând un termen de o zi și continuând procedura de executare silită potrivit dreptului comun.
Conform art.672 codul de procedura civilă, în afară de cazul când legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât după expirarea termenului arătat în somație.
De asemenea, conform art.XV, alin.4 din OUG 8/2014 în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În drept, art.466 și urm. codul de procedura civilă, art.172, alin.3 din OG 92/2003.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată următoarele:
Prin sentința nr. 3150/04.10.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosar_, Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița a fost obligată să restituie intimatului creditor G. M. suma de 1400 lei încasată cu titlu de taxă de poluare, plus dobânda legală și 847,5 lei cheltuieli de judecată. Sentința a rămas irevocabilă la data de 28.02.2013, prin respingerea recursului.
Cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin decizia nr. 216 din 07.10.2013 a Tribunalului Dâmbovița, iar prin încheierea executorului judecătoresc din 20.11.2013 s-au stabilit cheltuielile de executare silită și, la aceiași dată, s-a emis și prima somație.
În urma pronunțării acestor hotărâri judecătorești, titluri executorii conform Codului de procedură civilă, s-a formulat cerere de executare silită, în urma cărora s-a întocmit de B. C. Z., somația mobiliară nr.88/20.11.2013 prin care se pune în vedere debitorului ca în termen de o zi de la primirea somației să achite suma de 1384,88 lei reprezentând dobândă legală și suma de 994,10 lei reprezentând cheltuieli de executare silită.
Conform art. 711, alin.1 Codul de procedură civilă, partea interesată sau vătămată prin executare poate face contestație împotriva executării silite, a încheierii date de executorul judecătoresc precum și împotriva oricărui act de executare. Art.171 C.P.Fisc. prevede că „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii”.
Deci, contestația la executare prevăzută de art. 711 cod procedură civilă și de dispozițiile codului de procedură fiscală, reprezintă mijlocul procedural specific fazei executării silite, prin care persoana interesată solicită instanței desființarea actelor de executare nelegale.
În conformitate cu art.117, alin.1, lit. f din OG 92/2003 se vor restitui debitorilor, la cerere, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii.
Art.124 din OG 92/2003 prevede că pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. 2 și 21 sau la art. 70, după caz, până la data stingerii prin oricare dintre modalitățile prevăzute de lege. Acordarea dobânzilor, definite de disp. art.120 Codul de procedură fiscală, se face la cererea contribuabililor. Art.70 la care face trimitere art.124 arată că cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar art.117, alin.2, 21 se referă la două termene: unul de 60 de zile de la comunicarea deciziei de impunere și cel de al doilea de 5 zile lucrătoare de la data încasării.
În speță, intimatul a solicitat prin cererea înregistrată la organul fiscal restituirea debitului în sumă de 1400 lei, actualizată, fără a specifica în mod expres că solicită dobânda legală aferentă debitului principal, însă în titlului executoriu se face vorbire despre actualizarea debitului cu dobânda legală, astfel încât este de la sine înțeles că referirea intimatului din cuprinsul cererii de restituire, la actualizarea debitului, are în vedere dobânda legală acordată prin titlul executoriu.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că intimatul a respectat procedura descrisă de dispozițiile fiscale redate anterior, formulând anterior momentul înregistrării cererii de executare silită, cerere la organul fiscal în vederea recuperării debitului stabilit prin hotărâre judecătorească și recuperând doar debitul propriu zis.
Referitor la nerespectarea termenului prevăzut de OG 22/2002, așa cum corect a reținut și instanța de fond, apelanta nu a probat faptul că a fost în imposibilitatea de a plăti dobânda legală intimatului, datorită lipsei de fonduri, pentru a se prevala de aceste dispoziții legale, condiția lipsei de fonduri fiind una esențială pentru a se reține aplicabilitatea acestor dispoziții. Aceasta cu atât mai mult cu cât, deși debitorul formulase cerere pentru plata sumelor stabilite prin titlu executoriu, încă din anul 2013, organul fiscal a achitat doar debitul principal, rămânând în pasivitate cu privire la obligația de plată a dobânzii legale.
Cu toate acestea, conform art.XV, alin.1, 4 din OUG 8/2014 plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. În cursul termenului prevăzut la alin. 1 orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
În speță, hotărârea judecătorească a devenit titlu executoriu, anterior datei de 31.12.2015 astfel încât este îndeplinită condiția impusă de textul de lege citat anterior.
În privința susținerii făcută de apelantă că potrivit art. XV alin. 4 din O.U.G. nr. 8/2014, în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept, fără a mai exista temei legal pentru emiterea formelor de executare de către birourile executorilor judecătorești, astfel cum rezultă din dispozițiile art. XV din actul normativ menționat, tribunalul reține că în conformitate cu pct. 7 al art. XV suspendarea executării silite și plata eșalonată a acestor sume de bani se aplică titlurilor executorii emise până la . acestei ordonanțe și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită.
Făcând aplicarea în cauză a dispozițiilor art. XV pct. 7 tribunalul constată că procedura eșalonării pe 5 ani prevăzută de O.U.G. nr. 8/2014 nu se aplică în speța de față deoarece în cauză procedura de executare silită a fost demarată anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv în august 2013.
Pentru aceste considerente, potrivit art.480 Codul de procedura civila, tribunalul va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanta contestatoare-debitoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3455/29.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul-creditor G. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocatură D. Ș. A. E., din Târgoviște, .. 21, ., județul Dâmbovița, intimat fiind B.E.J. Z. C., cu sediul în Târgoviste, Calea Bucuresti, nr. 3B, ., .. 1, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. I. | C. G. | A. Ghiorghița |
Red SI/ tehnored .Gh
Judecător fond N. A. I.
5 ex / 16.03.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 170/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 66/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
