Contestaţie la executare. Decizia nr. 364/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 364/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 8896/315/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 364
Ședința publică din data de 18 mai 2015
Președinte – N. C.
Judecător – R. M.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.4590 din 4.12.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat fiind Societatea civilă profesionala a executorilor judecătorești D. A. și D. M. I., cu sediul în Târgoviște, . 51, .-2, județul Dâmbovița și P. A.¸ domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la av.A. G., din Târgoviște, ..., ., având ca obiect – contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, a răspuns intimatul P. A. reprezentat de avocat A. G., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/15.05.2015 (fila 21), lipsă fiind apelanta contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița și intimata Societatea civilă profesională a executorilor judecătorești D. A. și D. M. I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, cererea de apel este scutită de plata taxei de timbru, cererea de apel este motivată, intimatul P. A. a formulat întâmpinare, după care:
Președintele completului de judecată verifică personal modul de îndeplinire a procedurii de citare și constată că este legal îndeplinită.
Apărătorul intimatului precizează că nu mai are alte cereri de formulat, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Pentru intimatul P. A., avocat A. G. având cuvântul, a pus concluzii de respingerea apelului ca nefondat pentru motivele arătate în întâmpinare, arătând că termenul de o zi în care debitorul este somat să plătească este prevăzut de legea de procedură civilă, nefiind motiv de nelegalitate, privilegiul de 6 luni este prevăzut de OG nr.22/2002 în favoarea instituțiilor publice și este respectat de executorul judecătoresc, dobânda legală trebuie să fie acordată potrivit dispozitivului hotărârii judecătorești, rămasă definitivă, hotărâre care reprezintă titlu executor și care nu poate fi criticată pe calea contestației la executare, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ în data de 18.09.2013, partea contestatoare Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații S.C.P.E.J. D. A. și D. M. I. și P. A., a formulat contestație la executare împotriva somației din data de 09.09.2013 emisă în dosarul de executare nr. 582/2013 și împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea acțiunii s-a arătat că, prin adresa din 09.09.2013 comunicată la data de 11.09.2013, executorul a somat Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița la plata sumei de 4304,11 lei, compusă din 3251,98 lei dobândă și 1052,13 lei cheltuieli efectuate de executarea silită.
In mod nelegal executorul judecătoresc a stabilit un termen de 1 zi în vederea punerii în executare a titlului de creanță.
In acest fel nu s-a dat posibilitatea instituției debitoare de a întreprinde măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Astfel creditorul poate să procedeze la executarea silită potrivit dreptului comun numai în situația în care debitorul instituitei publice nu își îndeplinește în mod voluntar obligația de plată în termen de 6 luni de la primirea somației.
Prin decizia nr. 213/4.03.2010 Curtea Constituțională a constatat ca este neîntemeiată susținerea potrivit căreia OG nr. 22/2002 contravine disp.art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, deoarece permite statului s-a împiedice, să anuleze sau să interzică în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa.
Astfel s-a stabilit ca într-adevăr prin instituirea unui termen de 6 luni în care debitoarea este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fonduri, se prelungește durata procedurii de executare a titlului . Insă Curtea a observat ca în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Burdov contra Rusiei ( 2002 ) s-a statuat ca deși o autoritate statală nu ar putea să invoce lipsa lichidității pentru a justifica refuzul de a executa o condamnare, mod excepțional, se admite ca o întârziere în executare ar putea fi justificată de circumstanțe speciale, chiar dacă regula este aceea a executării într-un termen rezonabil . Aceasta întârziere nu trebuie să se eternizeze astfel încât să aducă atingerii substanței înseși a dreptului protejat art. 6 paragraf 1 din convenție pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Mai mult Curtea Europeană a considerat spre exemplu în cauza Moroko contra Rusiei ca un interval total de 9 luni în care autoritățile au executat hotărârea judecătorească nu era nerezonabil din punct de vedere al Contravenției. Caracterul rezonabil al unui asemenea interval trebuie determinat în funcție de complexitatea procedurilor de executare, de comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente precum și în funcție de natura și cuantumul creanței stabilite de hotărâre.
Creditorul nu s-a adresat instituției în vederea executării voluntare a obligației stabilite prin această hotărâre apelând la serviciile executorului judecătoresc .
Solicitarea este cu totul îndreptățită, deoarece pentru a putea efectua plata acestor sume, se întocmește în mod obligatoriu o documentație în conformitate cu disp. Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 2626/2010 privind aprobarea procedurii operaționale PO-05.02 verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român.
Creditorul nu a făcut dovada ca s-a adresat instituției cu o cerere prin care să solicite restituirea sumelor reprezentând taxa de poluare și cheltuieli de judecată, precum și restituirea dobânzii legale.
Art. 117 din OG 92/2003 privind restituiri de sume menționează la art. 1 . Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: pct. f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau alte altor organe competente potrivit legii.
S-a solicitat obligarea intimatului să facă dovada titlului executoriu prin care sunt obligați la plata sumei de 3609,5 lei reprezentând dobânzi calculate de la data plății și până la restituirii efective, precum și modalitatea cum a fost efectuat acest calcul, având în vedere ca trebuie avut în vedere factori precum indicele de inflație și cine a efectuat acest calcul cât și cel pentru suma de 1305,45 lei privind cheltuielile de executare.
In cazul în care intimatul nu va putea face dovada titlului executoriu prin care sunt obligați, în mod expres, la plata sumei de menționate, solicită să se constate că măsurile de executare au fost întreprinse abuziv, cu nerespectarea prevederilor legale.
În privința cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare formulate în baza sentinței 5346/17.12.2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, contestatoarea a arătat că, prin emiterea somației din data de 09.09.2013 s-a trecut la executarea silită, solicitând suspendarea pentru a nu prejudicia bugetul de stat, în urma executării silite pornite nelegal de executorul judecătoresc, solicităm admiterea cererii noastre așa cum a fost formulată, pe cale de consecință suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
In temeiul art. 718 Cod procedură civilă s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare, având în vedere și faptul ca eroarea aparține creditorului prin nedepunerea la instituție a unei cereri pentru executarea voluntară.
Intimatul S.C.P.E.J. D. A. și D. M. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a cererii de suspendare a executării silite, arătând că la data de 13.05.2013 creditorul a solicitat restituirea taxei de poluare și a dobânzii legale fiscale de la data plății taxei până la restituirea integrală, debitoarea achitând doar sumele datorate cu titlu de taxă de poluare și cheltuieli de judecată.
Prin întâmpinare intimatul P. A. a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că potrivit dispozițiilor art. 731 Cod procedură civilă a fost somată partea debitoare să achite obligația în termen de 1 zi, urmând ca doar dacă se invocă privilegiul prevăzut de O.U.G. nr. 22/2002 și se face dovada întrunirii condițiilor legale, să poată fi suspendată executarea pe perioada termenului de grație.
A solicitat anterior declanșării executării silite, într-un post scriptum, și acordarea dobânzii legale fiscale.
Cuantumul sumei ce face obiectul executării silite nu pune în primejdie posibilitatea întoarcerii executării silite, astfel cum pretinde partea creditoare.
Prin sentința civilă nr.4590/4.12.2014, Judecătoria Târgoviște a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului S.C.P.E.J. D. A. și D. M. I., invocată de către acesta, a respins contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimatul S.C.P.E.J. D. A. și D. M. I., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii executorului de stabilire a cheltuielilor de executare silită, a respins contestația la executare împotriva încheierii executorului de stabilire a cheltuielilor de executare silită, formulată în contradictoriu cu intimatul P. A., ca fiind tardiv formulată, a respins contestația la executare, ca neîntemeiată, a respins cererea de suspendare a executării silite, ca neîntemeiată și a obligat contestatoarea la plata către intimat a sumei de 596,72 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului executor judecătoresc, că prin contestația la executare formulată, astfel cum a fost precizată, s-a solicitat anularea actelor de executare silită, motivat de împrejurarea că există impedimente ce țin de caracterul cert, lichid și exigibil al creanței invocate de către partea creditoare.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă se poate formula contestație la executare printre altele și în cazul în care organul de executare refuza să înceapă executarea silita ori sa îndeplinească un act de executare în condițiile prevăzute de lege.
Într-o astfel de situație organul de executare este parte în proces întrucât acesta este cel obligat în raportul juridic litigios atâta timp cât contestația poartă asupra unui refuz exprimat în sensul celor menționate anterior.
În toate celelalte cazuri citarea și participarea executorului nu se justifică având în vedere că acesta nu are calitatea de parte în faza executării silite (neputând fi asimilat nici categoriei terților interesați) ci doar de participant abilitat în temeiul legii să îndeplinească un serviciu de interes public (art. 643 coroborat cu art. 644 Cod procedură civilă).
Calitatea procesuală pasivă, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
In cauză, executorul judecătoresc nu este parte în raportul juridic din care s-a născut obligația ce se aduce la îndeplinire prin executare silită.
Întocmind acte de executare silită, inclusiv cele prin care se stabilesc cheltuielile de executare silită, executorul judecătoresc nu dobândește calitatea de titular al drepturilor și obligațiilor ce se nasc prin acest act juridic.
Cu privire la excepția tardivității formulării contestației la executare împotriva încheierii executorului de stabilire a cheltuielilor de executare silită, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare.
Prezenta contestație la executare a fost formulată la data de 18.09.2013, astfel cum rezultă din viza de primire a cererii și înregistrare a acesteia.
Obiectul contestației astfel cum a fost menționat îl reprezintă, printre altele, și încheierea executorului de stabilire a cheltuielilor de executare silită, încheiere comunicată părții în data de 11.09.2013, astfel cum rezultă din actele dosarului de executare silită (și anume dovada de comunicare a încheierii de la fila 21 din dosarul de executare silită).
Potrivit prevederilor sus menționate și față de motivele invocate de contestator în susținerea contestației, termenul de 5 zile în care trebuie introdusă contestația se raportează așadar la data comunicării încheierii executorului. Din procesul verbal de comunicare al acestui act, rezultă că partea contestatoare a luat cunoștință de somație și de încheierea atacată la data de 11.09.2013.
S-a constatat că prezenta contestație la executare a fost introdusă peste termenul de 5 zile de la comunicarea încheierii executorului prevăzut de art. 714 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pe fond, instanța a reținut că, prin titlul executoriu reprezentate de sentința nr. 5346/2012 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 4592/2012 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, contestatoarea a fost obligată la plata către intimat unor sume de bani reprezentând taxă de poluare și dobândă legală.
În data de 18.07.2013 partea intimată a formulat cerere de executare silită a obligațiilor stabilite prin titlurile menționate solicitând de asemenea și recuperarea cheltuielilor de executare. Anterior, prin cererea înregistrată sub nr._/2013 partea s-a adresat pe cale administrativă și părții creditoare solicitându-i achitarea debitului astfel cum a fost stabilit prin cele două titluri executorii menționate.
Până în prezent partea contestatoare nu a făcut nicio dovadă în sensul că ar fi achitat sumele datorate în baza titlurilor menționate și nici nu a pretins că ar fi achitat sumele stabilite prin titlurile executorii menționate.
În drept instanța a reținut că, potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă împotriva executării silite, precum si împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Contestatorul solicită anularea actelor de executare reprezentate de somație și încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită motivat de lipsa caracterului cert și lichid al creanței și de faptul că partea creditoare nu ar fi urmat o procedură administrativă prealabilă prevăzută de Ordinul nr. 1899/2004.
Partea nu a contestat așadar legalitatea din punct de vedere formal a actelor de executare silită și nici cuantumul cheltuielilor de executare stabilite. Pentru acest motiv, instanța reține că acțiunea este neîntemeiată, nefiind dovedit un motiv de nelegalitate a acestui act de executare silită.
Astfel cum a susținut și intimatul, în chiar cuprinsul titlului executoriu ce stă la baza declanșării executării silite, hotărârile menționate, se menționează expres obligația de a achitare a dobânzilor aferente debitului principal, dobânzi care potrivit considerentelor hotărârii, sunt cele legale. Așadar deși cuantumul sumei datorate cu titlu de dobândă legală nu este determinat prin chiar titlu, el este determinabil, ceea ce îndeplinește cele două condiții ale certitudinii și lichidității creanței (art. 662 Cod procedură civilă).
Sunt întemeiate și susținerile părții creditoare în sensul că partea contestatoare avea obligația să stabilească dobânda cuvenită părții potrivit atât titlului executoriu (care face referire în mod expres la Ordinul M.F. nr. 1899/2004) cât și cap. II pct. 3 din Ordinul M.F. nr. 1899/2004. din această perspectivă se constată că partea contestatoare își invocă practic propria culpă.
Legat de cel de al doilea motiv, al neurmării procedurii administrative prealabile de către partea creditoare, instanța constată că și acesta este neîntemeiat având în vedere că astfel cum a arătat și intimatul, a fost adresată în prealabil o cerere părții contestatoare, în urma căreia însă au fost restituite doar taxa de poluare.
Chiar dacă creditorul a formulat cererea de executare silită înainte de împlinirea termenului de 6 luni, se constată că până în prezent partea contestatoare nu a procedat la executarea tuturor obligațiilor, deși invocă nerespectarea procedurii administrative prealabile.
Oricum dispozițiile invocate nu vizează și situația în care partea creditoare a urmat deja procedura prealabilă administrativă, procedură finalizată printr-o decizie de respingere a cererii de restituire a taxei de poluare, decizie care a fost atacată ulterior în contencios administrativ, fiind emise în final titluri executorii reprezentate de hotărâri judecătorești.
Instanța a mai reținut că finalitatea dispozițiilor invocate a fost deja atinsă, prin urmarea de către partea creditoare a unei proceduri prealabile și ulterior a unei proceduri jurisdicționale, ca și a uneia administrative ulterioare emiterii titlului (chiar dacă nu a așteptat împlinirea termenului, în condițiile în care nici până în prezent debitorului nu a făcut dovada îndeplinirii obligațiilor), astfel că impunerea unei alte proceduri, reprezintă în realitate o îngrădire a dreptului fundamental al părții creditoare de acces la o instanță, prin lipsirea unei hotărâri judecătorești de efectul obligativității și al puterii executorii.
Se reține constant în jurisprudența CEDO că executarea cu întârziere a hotărârilor judecătorești nu poate fi considerată ca rezonabilă atunci când nu este justificată de: complexitatea procedurii, atitudinea părților și a autorităților naționale implicate, precum și obiectul hotărârii judecătorești de executat, încălcându-se astfel prevederile articolului 6 paragraful 1 (dreptul de acces la instanță) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și prevederile articolului 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție (dreptul la protecția proprietății).
Curtea a reiterat în mai multe cauze principiile consacrate în jurisprudența anterioară, în materia neexecutării ori a executării cu întârziere a hotărârilor judecătorești interne definitive (a se vedea în acest sens, cauza Hornsby c. Greciei, nr._/91, 19 martie 1997; cauza T. c. României, nr. 746/02, 29 septembrie 2005; cauza O. c. României, nr. 1486/02, 12 octombrie 2006; cauza P. c. Moldovei, nr._/99, 18 mai 2004; și cauza Piștireanu c. României, nr._/02, 30 septembrie 2008).
Dreptul de acces la o instanță, deși nu impune statului obligația de a lua măsuri pentru executarea fiecărei hotărâri judecătorești civile în orice fel de condiții (a se vedea în acest sens, cauza Sanglier c. Franței, nr._/99, 27 mai 2003), obligă statul la invocare și dovedirea unor circumstanțe particulare care să justifice întârzierea, întârzierea fiind necesar a nu aduce în final atingere substanței dreptului protejat prin articolul 6 paragraful 1 din Convenție (a se vedea în acest sens, cauza Burdov c. Rusiei, nr._/00, 7 mai 2002).
Pentru a stabili dacă a fost respectată exigența executării hotărârii într-un termen rezonabil, Curtea a statuat a se lua în considerare complexitatea procedurii, atitudinea părților și a autorităților naționale implicate, precum și obiectul hotărârii de executat (a se vedea în acest sens, cauza D. și alții c. României, decizia din 4 septembrie 2012, nr._/08).
În ceea ce privește articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, Curtea a considerat că legiuitorul trebuie să se bucure de o deplină libertate de acțiune în punerea în aplicare a politicilor sociale și economice pentru a se pronunța atât asupra existenței unei probleme de interes public ce reclamă o soluție legislativă, cât și asupra alegerii acestei soluții. Curtea a reamintit că a stabilit deja în cauze anterioare că măsurile luate în scopul protejării echilibrului bugetar între cheltuielile și veniturile publice pot fi considerate ca urmărind un scop de utilitate publică (a se vedea cauza M. și S. c. României, decizia din 6 decembrie 2011, nr._/11 și_/11).
Curtea a insistat asupra faptului că atingerea adusă dreptului de proprietate trebuie să păstreze un just echilibru între interesul general al comunității și imperativele de protejare a drepturilor fundamentale ale persoanei. Astfel, atunci când se ridică o chestiune de interes general, autoritățile publice sunt ținute să acționeze în termen util de o manieră corectă și coerentă (a se vedea cauza M. A. și alții c. României, nr._/05 și_/06, 12 octombrie 2010).
Aplicând aceste principii, instanța de fond a reținut că impunerea unei noi proceduri administrative prealabile printr-un act normativ de valoare inferioară, ulterior emiterii titlului executoriu, în condițiile în care partea deja a urmat toate procedurile stabilite prin lege, reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale menționate.
Cu privire la suspendarea executării silite până la soluționarea cauzei, instanța a reținut că cererea a fost pusă în discuție o dată cu fondul, iar prin soluția dată a fost deja stabilit caracterul neîntemeiat al criticilor aduse cu privire la executarea silită, neexistând astfel nici un motiv pentru a se dispune suspendarea executării silite, lipsind aparența de drept pretinsă.
Cu privire la cererea intimatului P. A. de obligare la plata de cheltuieli de judecată, instanța a apreciat că, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată partea care cade în pretenții, în cauză contestatorul a căzut în pretenții întrucât acțiunea formulată s-a dovedit a fi neîntemeiată, astfel că în temeiul răspunderii civile delictuale (dispozițiile menționate nefiind altceva decât o aplicație a răspunderii civile delictuale) este ținută a acoperi prejudiciile cauzate părții adverse.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel contestatoarea, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin decizia nr.213/4,03.2010 Curtea Constituțională a constatat că este întemeiată susținerea potrivit căreia OG nr.22/2002 contravine dispozițiilor art.6 par.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, deoarece permite statului să împiedice, să anuleze, sau să întârzie în mod excesiv executarea unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva sa.
S-a stabilit că prin instituirea unui termen de 6 luni în care instituția debitoare este obligată să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată (dacă executarea creanței stabilită prin titluri executorii nu începe sau nu continuă din cauza lipsei de fond) se prelungește durata procedurii de executare a titlului.
Conform art.672 Cod procedură civilă, în afară de cazul în care legea prevede altfel, actele de executare silită nu pot fi efectuate decât dup expirarea termenului arătat în somație și, potrivit art.703 Cod procedură civilă, nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente, dispozițiile art.174 și urm. fiind aplicabile în mod corespunzător.
Potrivit art.120 alin.7 „Nivelul dobânzii este de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere și poate fi modificat prin legile bugetare anuale”.
Deoarece prin somația emisă s-a trecut la executarea silită a apelantei, pentru a nu prejudicia bugetul de stat, se solicită admiterea cererii și pentru suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
S-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond anularea formelor de executare silită.
In drept au fost invocate dispozițiile art.466 și următoarele Cod procedură civilă, dispozițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare.
In temeiul art.223(3) NCPC s-a solicitat judecata în lipsă.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat pentru următoarele considerente.
Termenul de o zi în care debitorul este somat să plătească este prevăzut chiar de legea de procedură civilă care este reglementarea obligatorie pentru executorul judecătoresc, nefiind motiv de nelegalitate.
Privilegiul de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002 în favoarea instituțiilor publice este respectat de executorul judecătoresc, prin aceea că nu a întreprins niciun act de executare timp de 6 luni de la emiterea somației de executare silită.
Dobânda legală trebuie să fie acordată potrivit dispozitivului hotărârii judecătorești, rămasă definitivă.
Nu se poate critica pe calea contestației la executare un titlu executoriu care este o hotărârea judecătorească rămasă definitivă. Dispozitivul hotărârii este conform cu dreptul european care a statut (în cauza I. contra României) că în cazul taxelor încasate nelegal de la contribuabili, statele datorează dobânzi de la data plății taxelor până la restituirea efectivă a acestora, iar nu potrivit procedurii fiscale, adică doar de la o anumită dată ulterioară înregistrării la organul fiscal a unei cereri de restituire.
S-a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător.
Analizând sentinta apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Sustine apelanta contestatoare ca executorul judecătoresc a încălcat dispozițiile art. 2 si 3 din O.G. 22/2002, referitoare la termenul de 6 luni, acordând un termen de 1 zi si continuând procedura de executare silita potrivit dreptului comun.
Tribunalul constata ca executorul judecatoresc nu are a respecta decat dispozitiile procedurale ale Codului de procedura civila, care stabilesc ca termenul de plata mentionat in somatia pentru executarea silita mobiliara este 1 zi.
Termenul de 6 luni prevazut in legea speciala este un termen de gratie acordat de legiuitor, independent si diferit de cel prevazut de art. 731 NCPC, in vederea identificarii de fonduri pentru efectuarea platilor titlurilor executorii, in situatia in care aceste fonduri lipsesc. In speta de fata, apelanta nu a mentionat ca are nevoie de asemenea termen de gratie, acesta nefiind obligatoriu.
Cat priveste faptul ca dobanda legala solicitata pe cale de executare silita nu este o creanata certa, lichida si exigibila, din contra, dobanda este calculata de executorul judecatoresc, este anexat modul de calcul si este facut cunoscut apelantei debitoare.
Nici critica privitoare la nivelul dobânzii, care este cea prevăzută de art. 120 alin. 7 C.p.fisc., și care nu a fost avută în vedere de executorul judecătoresc, nu poate fi reținută. Astfel, executorul judecătoresc a calculat dobânda fiscala, adică cea prevăzută de textul legal la care apelanta face referire, așa cum reiese din chiar somația emisa la 9 sept 2013 comunicata debitoarei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița.
În contextul reținut, cum criticile sunt neîntemeiate, tribunalul apreciază că instanța de fond a retinut in mod corect situatia de fapt, prin prisma probatoriului administrat, la care a aplicat dispozitiile legale incidente, sens în care în temeiul prevederilor art. 480 NCPC se va respinge apelul, ca nefondat, urmând a fi păstrată sentința primei instanțe.
Ca parte cazuta in pretentii, in temeiul art. 453 NCPC, apelanta va fi obligata si la plata cheltuielilor de judecata de 500 lei, reprezentand onorariu avocat, conform chitantei nr. 343/15.05.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județul Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.4590 din 4.12.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat fiind Societatea civilă profesionala a executorilor judecătorești D. A. și D. M. I., cu sediul în cu sediul în Târgoviște, . 51, .-2, județul Dâmbovița și P. A.¸ domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la av.A. G., din Târgoviște, ..., ..
Obligă apelanta la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.05.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
N. C. | R. M. |
GREFIER
N. D.
j.f S. I. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond_
Red. R.M./Tehnored D.N.
6 ex./20.05.2015
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 99/2015.... | Reziliere contract. Decizia nr. 320/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
