Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 353/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 12055/315/2014
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 353
Ședința publică din 15.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – S. I.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelanta pârâtă P. S., domiciliată în .-Români, .. 49, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.836/23.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. N., domiciliat în .-Români, .. 49, județ Dâmbovița, având domiciliul ales la C.Av. S. Cemian din Târgoviște, ., .. A, . intimați pârâți fiind N. A., domiciliat în .-Români, .. 49, județ Dâmbovița și S. M., domiciliat în comuna Voinești, ., dosarul având ca obiect „cerere formulată pe cale de ordonanță președințială ”.
Apelul este timbrat cu chitanța nr.3379/20.04.2015, privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 20 lei.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocatul E. N., cu împuternicirea avocațială nr._/2014, pentru apelanta pârâtă P. S., lipsă fiind apelanții și intimații .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizările că apelul este timbrat și s-au citat intimații cu mențiunea să formuleze întâmpinare, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Avocatul E. N., având cuvântul pentru apelanta pârâtă P. S., precizează că nu mai are cereri de formulat .
Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părții prezente; în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului dedus judecății, acordând cuvântul, în condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă, părților prezente.
Avocatul E. N., având cuvântul pentru apelanta pârâtă P. S., solicită admiterea apelului și pe cale de consecință să se modifice sentința în sensul respingerii cererii de reintegrare formulată împotriva apelantei. Avocatul apelantei apreciază că, întrucât intimatul reclamant a formulat cerere pe cale de ordonanță președințială, era obligat să dovedească urgența, însă nu a făcut dovada existenței acesteia, că a fost infirmată existența condiției urgenței întrucât reclamantul este de 13 ani în Belgia, unde are domiciliu stabil, reintegrarea nu se justifică, o astfel de măsură se putea lua pe calea dreptului comun întrucât pe calea ordonanței nu se pot administra probe de natură a confirma sau infirma susținerile părților. Avocatul apelantei solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
După strigarea cauzei, dar înainte de terminarea ședinței de judecată s-a prezentat avocatul S. E. C., pentru intimatul P. N., a depus împuternicire avocațială și, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului .Avocatul apreciază că apelanta este în eroare când susține că hotărârea ar fi antamat fondul, că este vorba de reintegrare întrucât reclamantul a venit în decembrie acasă, nu a fost primit în casă întrucât în casă mai era cineva. Mai precizează avocatul intimatului că reclamantul a fost prezent la două termene de judecată dar a fost obligat să se întoarcă în străinătate, că respectiva casă este pe locul pe care a fost casa părinților intimatului; solicită respingerea apelului cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub numărul_, la data de 17.12.2014, reclamantul P. N. a chemat în judecată pe pârâții P. S., N. A. și S. M., solicitând instanței să dispună, pe calea ordonanței președințiale, reintegrarea sa în imobilul situat în .-Români, .. 49, jud. Dâmbovița și evacuarea acestora din imobilul indicat.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că lucrează de aproximativ 13 ani în Belgia, de unde a revenit anual la locuința din Băleni, sat Băleni-Români, .. 49, situată în municipiul Târgoviște, imobil moștenit de la tatăl său, P. A.. S-a mai arătat că pârâta P. S. este soția sa, N. A. este fiul major al acesteia din o căsătorie anterioră, iar pârâtul S. M. este concubinul soției. Reclamantul a mai învederat că în perioada concediului din luna septembrie a anului 2013, a fost agresat fizic de soție și de fiul acesteia, astfel că s-a reîntors în Belgia, iar în prezent se află pe rolul instanțelor acțiunile de divorț și de partaj formulate împotriva soției. S-a mai arătat de reclamant că la reîntoarcerea în țară pentru a petrece concediul de sfârșit de an, în data de 14.12.2014, nu i s-a permis să intre în locuința proprie de pârâți. S-a mai arătat că pârâții N. A. și S. M. sunt niște tolerați, fără drepturi asupra imobilului și că datorită relațiilor cu toți pârâții, nu ar putea cohabita cu vreunul din aceștia. S-a învederat că urgența cererii decurge din faptul că reclamantul nu are unde locui, precum și că fondul se va soluția în procesul de partaj.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 996 și 998 alin. 2 C.proc.civ.
Prin înscrisul intitulat „precizări”, și calificat de instanță ca reprezentând întâmpinare, depus la fila 22 din dosar, pârâta P. S. a arătat că cele susținute de reclamant nu sunt reale.
Prin înscrisul intitulat „precizări”, și calificat de instanță ca reprezentând întâmpinare, depus la fila 24 din dosar, pârâtul N. A. a arătat că cele susținute de reclamant nu sunt reale.
În motivare, s-a arătat că pârâtul nu locuiește și nu a locuit niciodată la adresa în cauză, ci la bunicul din partea mamei. S-a mai arătat că reclamantul i-a făcut pârâtului diverse promisiuni, în schimbul muncii acestuia, însă nu le-a onorat. S-a mai arătat că imobilul la care pârâtul face referire nu există, fiind demolat la cererea sa.
Întâmpinării i-au fost anexate, în copie, următoarele înscrisuri: carte de identitate a pârâtului, procură autentificată sub nr. 1087/07.05.2008.
Prin înscrisul intitulat „precizări”, și calificat de instanță ca reprezentând întâmpinare, depus la fila 27 din dosar, pârâtul S. M. a arătat că cele susținute de reclamant nu sunt reale.
În motivare, s-a arătat că pârâtul nu locuiește și nu a locuit niciodată la adresa în cauză, și nici măcar în Băleni. S-a mai arătat că pârâtul îl cunoaște pe reclamant, și o cunoaște pe P. S., cu care a avut discuții despre reclamant, însă nu este concubinul acesteia.
În dovedire, pârâtul a anexat întâmpinării carte de identitate.
Prin întâmpinarea, depusă la data de 09.01.2015, prin registratură, la fila 26 din dosar, pârâta P. S. a arătat că cele susținute de reclamant nu sunt reale.
În motivare, s-a arătat că reclamantul a părăsit de bună-voie și fără a o anunța imobilul ce face obiectul cererii de reintegrare în data de 12.09.2013, în urma unui scandal pentru care i s-a aplicat o amendă contravențională. S-a mai arătat că pârâta a formulat o plângere împotriva reclamantului pentru rele tratamente și amenințare.
La termenul din data de 09.02.2015, reclamantul a depus la dosar, în ședință publică, o cerere, prin care: a renunțat la judecarea cererii formulate în contradictoriu cu pârâții N. A. și S. M., și a cerut să modifice acțiunea prin restrângerea sa la petitul privind reintegrarea sa în spațiul imobilului, cu permisiunea intrării sale și a reprezentantului său convențional. S-a mai arătat că reclamantul a plecat la locul de muncă din Belgia, însă dorește să revină în țară pentru procesele pe rol. Cu privire la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea, s-a arătat că urgența decurge din faptul că are reședința în Belgia, aparența dreptului rezultă din certificatul de moștenitor, iar vremelnicia prin acțiunile de partaj și divorț împotriva pârâtei.
Pârâtul N. A., legal citat cu mențiunea de a își preciza poziția procesuală cu privire la cererea de renunțare, a depus o cerere prin care a arătat că nu este de acord cu cererea respectivă și a solicitat să se soluționeze cauza.
La termenul de judecată din 09.02.2015, instanța de fond a constatat că cererea prin care pârâtul a solicitat exclusiv reintegrarea sa în spațiul imobilului, cu permisiunea intrării sale și a reprezentantului său convențional este o cerere modificatoare tardiv formulată, motiv pentru care nu a luat act de modificare.
În cauză, instanța a încuviințat, pentru atât pentru reclamant, cât și pentru pârâta P. S., administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
După administrarea probatoriului necesar și util soluționării, cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.836/23.02.2015 prin admiterea capătului de cerere privind reintegrarea reclamantului în domiciliul comun și respingerea capătului de cerere privind evacuarea pârâtei.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art. 996 alin. 1 C.proc.civ., „instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparență de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar în condițiile alin. 3 al aceluiași articol, ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului. În raport de aceste prevederi legale, pentru admiterea cererii de ordonanță președințială trebuie să fie îndeplinite trei condiții în mod cumulativ: vremelnicia, urgența și neprejudecarea fondului.
De asemenea, din dispozițiile articolului sus-menționat, care se referă explicit la păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, rezultă că, deși instanța învestită cu soluționarea unei cereri de ordonanță președințială nu face o judecată asupra fondului dreptului, ea este ținută să cerceteze aparența dreptului invocat de titularul cererii, pe baza probelor administrate în cauză. Această concluzie se impune, întrucât instanța nu ar putea ordona o măsură, fie și vremelnică, decât în favoarea părții care justifică aparența unui drept ce ar putea fi păgubit prin întârziere, ori la care se raportează iminența pagubei care nu s-ar putea repara.
În acest context, trebuie precizat că cererea de evacuare și cea de reintegrare în locuință nu sunt „de plano” incompatibile cu procedura ordonanței președințiale, fiind posibil ca instanța să dispună astfel de măsuri, dacă sunt vremelnice și urgente.
În ceea ce privește caracterul vremelnic al măsurilor solicitate în cauză, instanța reține că această cerință este îndeplinită, întrucât reclamantul a solicitat ca măsurile privind evacuarea pârâților și reintegrarea sa în casa din cărămidă, formată din 4 camere și baie, situată în ., .. 49, să fie dispuse până la soluționarea dosarului de fond având ca obiect partaj nr._/315/2014.
De asemenea, cerința neprejudecării fondului este îndeplinită întrucât în cauză nu se procedează la soluționarea litigiului dintre părți în mod definitiv.
Aparența dreptului de a cere evacuarea pârâtei nu este însă în favoarea reclamantului, întrucât prin însăși cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în dosarul dintre părți având ca obiect partaj de bunuri comune, dosar nr._/315/2014 (f. 9), pârâtul a recunoscut că respectiva casă face parte din masa partajabilă. Prin urmare, întrucât pârâta are aparența unui drept pentru ocuparea imobilului, cererea de emitere a unei ordonanțe președințiale pentru evacuare acesteia nu este întemeiată și va fi respinsă ca atare.
Pe de altă parte, cu privire la cererea de reintegrare a reclamantului în imobil, instanța apreciază că aparența dreptului de a ocupa imobilul este în favoarea reclamantului, în calitate de proprietar al terenului pe care se află casa supusă partajului, conform certificatului de moștenitor nr. 65/04.04.2007.
În plus, raportat la acest capăt de cerere, este îndeplinită condiția urgenței, întrucât reintegrarea acestuia este, în principiu, necesară pentru păstrarea dreptului de proprietate aparent al reclamantului, care s-ar păgubi prin întârzierea luării unei astfel de măsuri, întrucât acesta este lipsit de folosința imobilului, fără nici un echivalent.
Astfel, faptul că reclamantului nu i se permite folosința imobilului rezultă din plângerea adresată Poliției Băleni de către pârâtă (f. 41), în cuprinsul căreia se arată că partea consideră că . locativ în lipsa sa trebuie cercetată ca o infracțiune de violare a locuinței în care domiciliază.
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul N. A., instanța reține că reclamantul nu a probat că pârâtul ar locui în prezent la adresa indicată ori că nu i-ar permite ., părțile au, potrivit art. 10 alin. 1 C.proc.civ., obligația de a își proba pretențiile și apărările.
Or, în măsura în care după epuizarea tuturor posibilităților probatorii nu se face dovada faptelor alegate care constituie fundamentul pretențiilor formulate, acțiunea se respinge, ca neîntemeiată. În plus, posibilitatea instanței de a avea rol activ în materie probatorie nu înlătură concluzia că pierde procesul acela care, având sarcina probei, nu reușește să facă dovada pretențiilor ori apărărilor sale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel P. S., arătând că reclamantul nu a dovedit urgența măsurii solicitate, având în vedere faptul că de 13 ani de zile locuiește în Belgia, astfel încât ordonanța președințială nu este admisibilă.
Astfel, era legitimă solicitarea apelantei de analizare a cererii de reintegrare într-un cadru procesual de drept comun, atunci când instanța învestită cu o astfel de acțiune ar fi putut încuviința administrarea acelor probe de natură a confirma sau infirma susținerile reclamantului.
În drept, art.999, alin.1 raportat la art.480, alin.2, teza 1 NCPC.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Art. 996 din noul cod de procedură civilă prevede că, instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Rezultă că pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurilor, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială trebuie îndeplinite încă trei condiții. Două condiții sunt prevăzute expres de text: urgența și caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia rezultă din caracterul provizoriu al măsurii, și anume neprejudecarea fondului, în analiza aparenței de drept pe care instanța o realizează în procedura de urgență pentru soluționarea unei astfel de cereri.
Ordonanța președințială, prin esența ei, astfel cum este reglementată, reprezintă o procedură specială prin care legea îngăduie să se dea o rezolvare vremelnică și fără prejudecarea fondului unor cazuri al căror caracter urgent nu îngăduie să se aștepte desfășurarea procedurii de drept comun. Afirmarea de către partea reclamantă a unei aparențe de drept este o condiție specială de admisibilitate, care, în cazul procedurii ordonanței președințiale, nu presupune dovedirea temeiniciei pretenției formulate.
Așa cum a reținut și instanța de fond, imobilul în discuție face parte din masa partajabilă a bunurilor comune, conform celor menționate în acțiunea ce face obiectul dosarului nr._/315/2014. Faptul că se împiedică accesul intimatului în imobilul proprietate comună, justifică îndreptățirea acestuia de a solicita reintegrarea în imobil. Urgența în luarea acestei măsuri rezultă din calitatea de coproprietar și din împrejurarea că în această calitate este îndreptățit să folosească imobilul chiar dacă nu locuiește statornic în acesta.
Pentru aceste considerente, tribunalul potrivit art.480 Codul de Procedură Civilă, va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art.451 și urm. codul de procedura civilă, tribunalul va respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-a făcut dovada existenței unor asemenea cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelanta pârâtă P. S., domiciliată în .-Români, .. 49, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.836/23.02.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. N., domiciliat în .-Români, .. 49, județ Dâmbovița, având domiciliul ales la C.Av. S. Cemian din Târgoviște, ., .. A, . intimați pârâți fiind N. A., domiciliat în .-Români, .. 49, județ Dâmbovița și S. M., domiciliat în comuna Voinești, ..
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.05.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. I. | C. G. | A. Ghiorghița |
Red . SI/ tehnored.A.Gh
6 ex /22.05.2015
Judecător fond I. M. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 343/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pretenţii. Decizia nr. 359/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
