Acţiune în constatare. Decizia nr. 343/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 1075/283/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.343
Ședința publică din data de 14 mai 2015
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE - M. M.
JUDECĂTOR - L. B.
GREFIER - Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta - reclamantă V. E. CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat C. L., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 09.12.2014, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți D. I. și D. E., domiciliați în București, șos. M. B., ., ., având ca obiect acțiune în constatare.
Apel timbrat cu taxa judiciară de timbru în sumă de 368 lei, achitată cu chitanța nr._/04.03.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta – r3eclamantă asistată de avocat C. L., lipsă fiind intimați – pârâți.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță.
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Avocat C. L., apărătorul apelantei – reclamante, depune la dosar împuternicirea avocațială.
Tribunalul, fiind primul termen de judecată în conformitate cu Noul Cod de procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială a Tribunalului Dâmbovița, Secția I civila.
Avocat C. L., apărătorul apelantei – reclamante, arată că instanța competentă este Tribunalul Dâmbovița.
Tribunalul, verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială, în temeiul dispozițiilor art. 131 Noul Cod de procedură civilă raportat la art. 95 pct.2 Cod procedură civilă, constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 237 Cod procedură civilă, constatând că dosarul se află în etapa de cercetare a procesului, pune în discuție probele, în vederea estimării duratei cercetării procesului, conform art.238 din Noul Cod de procedură civilă.
Avocat C. L., apărătorul apelantei – reclamante, solicită proba cu înscrisuri și anume o adeverință emisă de UAT orașul P. și estimează durata procesului la o zi, precizând că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat, lămuriri de dat sau probe de administrat.
În conformitate cu art. 482 din Noul Cod procedură civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 Noul Cod procedură civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părții prezente.
În conformitate cu art. 482 din Noul Cod procedură civilă rap. la art. 238 din Noul Cod procedură civilă, judecătorul, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile părților, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
Tribunalul încuviințează proba cu înscrisuri pentru apelanta – reclamantă, ca fiind utilă și pertinentă în dezlegarea pricinii, potrivit art.255 Cod procedură civilă și ia act de depunerea înscrisului de care apelanta – reclamantă înțelege să se folosească.
Avocat C. L., apărătorul apelantei – reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului, potrivit motivelor de apel, arătând că a înțeles să formuleze cererea prin care a apelanta a solicitat să se constate că este proprietara suprafeței de teren de 4658 mp, situată în P., pentru că nu avea altă cale, respectiv o acțiune în realizarea dreptului. A dovedit că are în posesie acest teren de peste 30 ani, însă acțiunea a fost respinsă pe argumentarea instanței de fond că nu a achitat impozitele pentru acest teren, pe care nu le-a achitat neavând un titlu cert de proprietate. La termenul de azi a depus o adeverință din care rezultă că apelanta figurează înscrisă în evidențele registrului agricol cu bunuri imobile. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL:
Asupra apelului civil de față:
Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei P. la data de 17.06.2013, reclamanta V. E. a solicitat sa se constate că este proprietara suprafeței de 4658 mp teren situat în P., pct. B., având ca vecinătăți: la nord – V. L., G. I., la est – A. E., B. G., V. E., la sud M. A., Varlan C., la vest – Varlan C., în contradictoriu cu pârâții D. I. și D. E..
In motivarea actiunii, aceasta a invederat instantei de judecata ca a dobândit terenul ce constituie obiectul prezentului dosar încă din anul 1975 de la numitul D. V., însă nu a putut încheia contractul în formă autentică întrucât, la acea dată, terenurile nu erau în circuitul civil. Având în vedere că de la data dobândirii, reclamanta a exercitat o posesie continuă, pașnică și netulburată, sunt îndeplinite în cauză condițiile uzucapiunii de 30 de ani.
In probatiune au fost solicitate probele cu interogatoriu, doi martori și inscrisuri, anexându-se cererii de chemare în judecată schiță de teren și certificat de moștenitor nr. 1447/15.10.1987.
In drept au fost invocate disp. art. 35 Cod proc. Civ, art. 1847 și art. 1890 C.civ.
La solicitarea instantei, reclamanta a depus precizari, in sensul ca imobilul teren, ce face obiectul acțiunii, nu este înscris în Cartea Funciară, anexând adresa nr._/04.10.2013 emisă de UAT P., potrivit căreia imobilul nu face parte din domeniul public și certificat de atestare fiscală.
Constatand indeplinite prevederile legale, instanta a dispus prin incheierea din 28.01.2014 emiterea somatiei prevazute de art. 1051 C., indeplinirea formalitatilor fiind constatată printr-un proces-verbal din 05.09.2014, intocmit de grefier si aflat la dosarul cauzei – fila 52.
In baza disp. art. 1051 alin. 5 C., constatand ca nu s-au formulat opoziții în termenul prevăzut de art. 1051 alin. 2, instanta a acordat termen in camera de consiliu, pentru ascultarea reclamantului si a martorilor, in vederea verificarii indeplinirii conditiilor cerute de lege pentru dobandirea dreptului reclamat in temeiul uzucapiunii.
La interpelarea instantei, in sedinta din 14.10.2014, pârâtul D. I. a precizat faptul ca este de acord cu actiunea reclamantului (lipsind insa D. E.).
Din depozitiile martorilor I. V. și L. V. rezulta ca reclamanta a stăpânit imobilul in cauza de aproximativ 30-45 de ani, terenul nesuferind modificări de suprafață, a fost îngrădit, nu au existat litigii cu vecinii, reclamanta fiind singura care a stăpânit și folosit terenul, fiind considerată proprietar.
La solicitarea instanței, Primăria Orașului P. a comunicat, prin adresa nr._/28.12.2014 că def. D. V., D. I N. și reclamanta V. E., nu figurează înscriși în evidențele registrului agricol cu teren în punctul „B.” (fila 68), iar în ședința din data de 02.12.2014 reclamanta a depus certificat de atestare fiscală nr._/27.11.2014, potrivit căruia pârâții nu figurează cu datorii față de bugetul local pentru terenul în litigiu.
Prin adeverința nr._/05.12.2014 înaintată de Primăria P. la data de 08.12.2014, se atestă că în ultimii 10 ani, impozitul pentru terenul ce constituie obiectul prezentei cereri, a fost achitat în rolul fiscal al pârâților D. I. și E. (fila 75), iar în cuprinsul declarației pe proprie răspundere depusă de pârâtul D. I. (fila 76), acesta a menționat că a efectuat personal plata impozitului anual asupra terenului situat în pct. B. care face obiectul prezentei acțiuni, cu precizarea că terenul a fost întotdeauna proprietatea tatălui său, respectiv defunctul D. I V..
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria P. la data de 09.12.2014, a fost respinsă acțiunea având ca obiect „uzucapiune” formulata de reclamanta V. E., în contradictoriu cu pârâții D. I. și D. E..
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut urmatoarele:
Potrivit prevederilor art. 1847 din Codul civil anterior, pentru a uzucapa se cere o posesie continuă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, iar potrivit prevederilor art. 1890 din Codul civil timpul cerut pentru a dobândi dreptul de proprietate asupra unui imobil, pe calea uzucapiunii, este de 30 de ani.
Instanța a constatat că deși proba testimonială administrată în cauză confirmă susținerile reclamantei, din materialul scris aflat la dosar, astfel cum a fost analizat (instanța având în vedere în special adresa nr._/28.12.2014, fila 68, certificat de atestare fiscală nr._/27.11.2014, fila 71, adeverința nr._/05.12.2014 înaintată de Primăria P. la data de 08.12.2014, fila 75 și declarația pe proprie răspundere depusă de pârâtul D. I., fila 76), a rezultat că reclamanta nu a avut declarat acest teren in rolul agricol și nici nu a manifestat un comportament specific calității de proprietar, pârâții fiind aceia care au achitat taxele și impozitele pentru terenul în speță, personal.
Desi reclamanta sustine ca a dobandit un teren de 4668 mp situat in P., din anul 1975 (fara a preciza modalitatea concreta in care a inceput posesia), invoca in probatiune un certificat de mostenitor (nr. 1447/15.10.1987) in cuprinsul caruia se face referire la un teren in suprafata de 4250 mp care a revenit paratilor D. I. si E. in urma decesului numitului D. V., un certificat cu privire la lipsa sarcinilor in ceea ce priveste acelasi teren mostenit de parati (fila 19) si dovada ca acestia au achitat impozitul aferent (fila 35). Schita plan prezentata de reclamanta pentru identificarea terenului intocmita de . (fila 7) il are mentionat ca proprietar al suprafetei masurate de 4658mp pe D. I., iar la solicitarea instantei de a face proba ca terenul in cauza nu aparatine domeniului public sau privat al statului, reclamanta depune la dosar adresa UAT P. nr._/04.10.2013 (fila 32) in cuprinsul careia se face referire la un teren in suprafata de 6356 mp in pct. B. ca apartinand in rolul agricol al lui V. M..
Desi martorii au declarat ca terenul din schita plan depusa la dosarul cauzei a fost stapanit de reclamanta mai bine de 30 de ani, chiar aparatorul reclamantei arata la termenul din 04.11.2014 ca acesta „face si obiectul certificatului de mostenitor”, singurul inscris de acest fel depus la dosarul cauzei fiind cel descris in cele ce preced si atestand dreptul de proprietate al paratilor, care au exercitat acte de administrare prin achitarea impozitului, in ultimii 10 ani (fila 75).
Conform adresei UAT P., depusa la dosarul cauzei la solicitarea instantei, reclamanta nu a figurat in rolul agricol cu un teren in pct. B. (si nici potentialii autori indicati – D. V. si D. N.).
Desi initial s-a declarat de acord cu actiunea reclamantei, paratul D. I. a depus o cerere scrisa la dosarul cauzei prin care a aratat ca a platit impozitul aferent terenului care i-a revenit prin certificatul de mostenitor, de la tatal sau defunct D. V.. In ceea ce o priveste pe parata D. E. (coproprietara a terenului conform certificatului de mostenitor), aceasta nu a formulat opozitie in cauza dar nici nu a formulat cerere de achiesare la judecata.
A mai precizat instanța de fond că reclamanta nu a invederat nici un moment posibilitatea ca terenul solicitat spre uzucapiune sa nu fie cel cuprins in certificatul de mostenitor al paratilor, in conditiile in care acestea au fost chiar inscrisurile depuse in probatiune de catre reclamanta.
Ca atare, raportat la cele expuse, instanța a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative de către reclamantă a condițiilor prevăzute de art.1847 și urm. din codul civil, respectiv exercitarea unei posesii utile și față de aceste considerente, a apreciat că nu sunt întrunite condițiile uzucapiunii și pe cale de consecință a respins acțiunea.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea apelului și pe fond modificarea în tot a încheierii apelate și admiterea cererii.
În motivarea apelului, a arătat apelanta că a dovedit faptul că are în posesie de peste 30 de ani terenul în cauză, aspect susținut și de martorii audiați și că terenul a figurat în rolul său până la un moment dat, dar acum nu este cuprins în nici o partida de rol nici la autorul pârâților, nici la ea.
A mai precizat apelanta că acțiunea a fost respinsă pe argumentarea instanței că nu a achitat impozitele pe acest teren, dar nu avea cum sa le achite neavând un titlu cert de proprietate, iar terenul a fost uzucapat de ea, aflându-se limitrof cu restul gospodăriei sale.
Apelanta a arătat că din materialul probator rezultă că acest teren nu face parte din domeniul privat sau public al Unității Administrative P., nu este revendicat de pârâții din acțiune- care legal citați nu au formulat obiecții cu privire la admiterea acestei cereri, D. I. fiind prezent si de acord cu admiterea cererii si în consecință consideră că acțiunea a fost respinsă în mod nelegal.
S-a mai precizat că terenul nu figurează nici în rolul agricol al pârâților astfel că impozitul care a fost plătit nu era datorat neapărat pentru acest teren în condițiile în care pârâții au și alte terenuri pe raza orașului P., iar potrivit art.1890 cod civil aplicabil în cauză, toate acțiunile pe care legea nu le-a declarat imprescriptibile se vor prescrie prin 30 de ani fără ca cel care invocă aceasta prescripție sa fie obligat să producă vreun titlu și fără sa i se poată opună reaua credință, iar instanța de fond a nesocotit aceste dispoziții când a afirmat în motivare ca nu a probat modalitatea de intrare în posesie.
A concluzionat apelanta-reclamantă că în speță, a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor necesare pentru producerea efectelor uzucapiunii și probele administrate sunt de natură a duce la concluzia că este proprietara acestui imobil, realizarea procedurii prealabile prevăzute de art.1049 cod procedura civila constituind un argument în plus că acest imobil aparține reclamantei.
In drept, art.466, 480 Cod procedura civila.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare.
S-a depus de către apelanta-reclamantă adeverința nr. 1676/11.03.2015 emisă de UAT P..
Examinând încheierea apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
În motivele de apel, reclamanta apelantă a susținut că din probele administrate în cauză a reieșit îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1847 Cod civil, în sensul că posesia pe care a exercitat-o asupra terenului în litigiu, în suprafață de 4658 mp situat în P. în punctul „B.” a fost continuă, publică, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, iar terenul nu face parte din domeniul public sau privat al UAT P., nu a figurat decât o perioadă de timp în rolul său și în prezent nu este cuprins în rolul agricol.
Din adeverința nr. 1676/11.03.2015 emisă de UAT P. și depusă în apel nu rezultă însă că terenul în litigiu ar fi fost vreodată în rolul agricol al reclamantei V. E., deoarece respectiva adeverință este emisă pentru partida defunctului V. M. și la poziția 4, perioada 1978-1980 subliniată de reclamantă, figurează 0,78 ha fîneață, fără a se specifica punctul, în timp ce terenul în litigiu are suprafața de 0,4658 ha și este situat în punctul „B.”.
Mai mult, tribunalul reține că terenul menționat în certificatul de moștenitor emis de pe urma defunctului D. V. cu nr. 1447/15.10.1987, ca având suprafața de 4260 mp și categoria de folosință fîneață, este trecut și în rolul agricol al pârâților D. I. și E. (fila 35 dosar fond), aceștia din urmă achitând impozitele și taxele aferente,
Prin urmare, chiar dacă martorii I. V. și L. V. au declarat că terenul în litigiu a fost stăpânit de reclamantă de aproximativ 30-45 ani, nu rezultă că aceasta l-a stăpânit sub nume de proprietar, câtă vreme pârâții s-au comportat în continuare ca adevărații proprietari, achitarea impozitului fiind considerată un astfel de atribut al dreptului de proprietate.
Astfel, în mod corect, instanța de fond, care avea de verificat îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului reclamat prin uzucapiune, conform disp. art. 1051 alin. 5 Noul Cod de procedură civilă și art. 1847 și următoarele Vechiul Cod civil, a constatat că nu s-a făcut dovada unei posesii utile, cu atât mai mult cu cât reclamanta nu a precizat în ce condiții a început să posede terenul în litigiu.
Față de cosiderentele expuse, apelul se privește ca nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 480 Noul Cod de procedură civilă, păstrându-se încheierea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul civil declarat de apelanta - reclamantă V. E. CNP_, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat C. L., cu sediul în P., ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii din 09.12.2014, pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți D. I. și D. E., domiciliați în București, șos. M. B., ., ..
Păstrează încheierea instanței de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14 mai 2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
M. M. | B. L. | Acxinia N. |
Judecător fond:M. O. O.
Judecătoria P.
Dosar nr._
Red.L.B./Tehnored.O.N./A.G-
5 ex./10.06.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 353/2015. Tribunalul... → |
|---|
