Fond funciar. Decizia nr. 143/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 143/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 27-02-2015 în dosarul nr. 143/2015
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 143
Ședința publică din data de 27 februarie 2015
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta reclamantă P. V., domiciliată în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1109 pronunțată la data de 23.07.2014 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. A., domiciliat în ., județul Dâmbovița, L. M., domiciliată în . Slobozia M., județul Dâmbovița, P. P., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., nr. 19 B, județul Dâmbovița, P. D., domiciliat în municipiul București, sectorul 6, ., .. A, etajul 5, . Vișina de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în comuna Vișina, .. 29, județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere în baza Legii fondului funciar.
Prezența pãrților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțatã la data de 13 februarie 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 20 februarie 2015 pentru a da posibilitate pãrților sã depunã la dosarul cauzei note scrise, și apoi a amânat pronunțarea la 27 februarie 2015, în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ reclamanta P. V., a chemat în judecată pe pârâții P. A., C. locală de fond funciar Vișina, C. județeană de fond funciar Dâmbovița, solicitând: 1. constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/2004 și a titlului de proprietate nr._/2005; 2. obligarea Comisiei locale de fond funciar să întocmească documentația necesară întocmirii unui nou titlu de proprietate cu respectarea punerii în posesie inițiale și înaintarea acestei documentații către C. județeană de fond funciar; 3. obligarea Comisiei județene la emiterea noului titlu de proprietate.
În motivare reclamanta arată că în temeiul sentinței civile nr. 786/1992 s-a reconstituit dreptul de proprietate autorilor ei P. E. și P. A. pentru suprafața de 9,34 ha teren arabil și un ha pădure.
În anul 2004 s-a emis titlul de proprietate cu nr._ în care apărea numai P. A., nu și P. E., iar prin sentința civilă nr. 941/18.05.2010 s-a constatat nulitatea absolută și s-a dispus eliberarea unui nou titlu în care să fie trecută și P. E..
Mai arată că deși intrat în circuitul civil titlul din 2004, în paralel cu acesta și pentru aceeași suprafață de teren se emite un alt titlu de proprietate cu același nr., în anul 2005, având la bază aceeași sentință nr. 786/1992, diferența dintre cele două titluri constând în aceea că între vecinii deja existenți și titularul P. A. s-a interpus ca vecinătate „P. Z.” și dă exemplu în T 29 P 531 la V în titlul de proprietate din 2004 era trecut ca vecin V. G. și concluzionează că deși scriptic, în titlu sunt aceleași suprafețe de teren, faptic s-a diminuat suprafața prin interpunerea dintre vecinătatea reală și proprietatea lor a unei alte persoane.
Consideră că la data formulării prezentei cereri, în circuitul civil sunt două titluri de proprietate pentru aceeași suprafață, dar cu vecinătăți diferite, ambele producându-și efectele juridice, fapt ce împiedică executarea lucrării de expertiză în procesul de partaj în care este alături de pârât și de ceilalți moștenitori ai autoarei P. E..
Apreciază că o altă cauză de nulitate a celor două titluri de proprietate este aceea că niciunul nu respectă punerea în posesie inițială, precizând că terenul curți construcții a fost împrejmuit dintotdeauna așa cum este la data formulării prezentei cereri, dar a fost interpusă P. Z., ajungându-se la situația inacceptabilă ca în curtea gospodăriei lor, P. Z. să aibă o porțiune de teren ca o enclavă. Arată că P. Z. este sora mamei ei și are reconstituit dreptul de proprietate de la bunica ei P. N., pentru suprafața de 9 ha.
Probe: înscrisuri, interogatoriu.
În drept: Legea nr. 18/1991.
Anexat cererii de chemare în judecată se depun, în copie, înscrisuri (f 5-14).
Pârâtul P. A. a formulat întâmpinare prin care invocă excepția autorității de lucru judecat raportat la sentințele civile nr. 941/2010 și nr. 2973/2012.
Mai arată că punerea în posesie s-a făcut în baza unor procese verbale de punere în posesie și cu această ocazie și nici în cele două dosare în care s-au pronunțat sentințele menționate, nu au fost invocate încălcări ale dispozițiilor legale care să determine anularea proceselor verbale.
Apreciază că erorile cu privire la vecinătăți se rezolvă pe cale administrativă.
Învederează că nu se poate modifica documentația care a stat la baza eliberării titlurilor de proprietate, decât dacă sunt motive de anulare a proceselor verbale de punere în posesie.
În finalul întâmpinării, pârâtul consideră că numita P. Z. ar trebui introdusă în cauză printr-o modalitate procedurală.
La termenul de judecată din data de 07.05.2014, la cererea pârâtei C. locală de fond funciar Vișina, au fost introduși în cauză moștenitorii defunctei P. E., numiții P. P., domiciliat în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița, P. D., domiciliat în București, ., ., . și L. M., domiciliată în .. Dâmbovița.
Pârâtul P. P. a formulat întâmpinare prin care arată că este de acord cu acțiunea formulată de reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1109/23.07.2014 s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul P. A., s-a admis excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere, invocată din oficiu.
S-a respins ca lipsit de obiect primul capăt de cerere formulat de reclamanta P. V., în contradictoriu cu pârâții P. A., P. P., P. D., L. M., C. locală de fond funciar Vișina și C. județeană de fond funciar Dâmbovița, s-a admis excepția prematurității formulării capetelor 2 și 3 de cerere, invocată din oficiu.
S-a respins ca prematur formulate cererea de obligare a pârâtei C. locală de fond funciar Vișina să întocmească documentația necesară eliberării unui nou titlu de proprietate și cererea de obligare a pârâtei C. județeană de fond funciar Dâmbovița să emită un nou titlu de proprietate.
Pentru a se pronunța astfel prim instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 941/18.05.2010 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de P. V. în contradictoriu cu reclamantul și cu pârâții din prezenta cauză, s-a constatat nulitatea absolută a titlului de proprietate nr. _/2004 și s-a dispus eliberarea unui nou titlu de proprietate în care să fie trecută alături de P. A. și P. E., ca beneficiară a reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 9 ha, teren pe raza satului Broșteni, .> Pentru că titlul de proprietate nr. _/2004 fusese înlocuit de titlul de proprietate nr. _/2005 eliberat tot numai pe numele P. A. și în care erau cuprinse aceleați terenuri, prin sentința civilă nr. 2973/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții P. P., P. V., P. D., L. M., C. L. de Fond Funciar Vișina și C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Dâmbovița, s-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr. _/28.10.2005 eliberat de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița și s-a dispus eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele P. A. și P. E., pentru aceleași terenuri.
Se constată astfel că nu identitate de cauză între prezenta acțiune și cele două menționate mai sus, căci în cauzele precedente motivul de nulitate a titlului de proprietate era lipsa din titlu a unei persoane îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate, pe când în prezenta cauză se invocă nulitatea acelorași titluri pentru că nu s-ar fi respectat punerea în posesie inițială.
Nefiind îndeplinite condițiile impuse de art. 431 C.p.c., în cauză nu există autoritate de lucru judecat și în consecință, va fi respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul P. A..
Mai reține instanța de fond că prin pronunțarea sentinței civile nr. 941/18.05.2010 și sentinței civile nr. 2973/26.10.2012, titlurile de proprietate nr. _/2004 și nr. _/2005 au fost desființate, nu mai există ca acte juridice, dispunându-se eliberarea unor titluri de proprietate noi, în condițiile arătate. În prezent există numai forma materială pe care aceste titluri de proprietate au îmbrăcat-o, dar aceasta nu echivalează cu existența titlurilor de proprietate în circuitul civil, ci poate fi vorba cel mult despre folosirea cu rea credință a unor înscrisuri care nu reflectă realitatea juridică.
Cum cele două titluri de proprietate nu mai există ca acte juridice, nu se poate constata nulitatea lor pentru alte motive, chiar dacă aceste motive de nulitate sunt diferite de cele analizate în sentințele menționate, astfel că instanța va admite excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere, invocată din oficiu și va respinge ca lipsit de obiect primul capăt de cerere.
Pentru soluționarea excepției prematurității invocată cu privire la capetele 2 și 3 de cerere, instanța de fond reține că potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 1 din Legea nr. 165/2013, comisiile locale și județene de fond funciar au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 01.01.2016. Potrivit alin. 2 din același articol, în situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. 1, persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile.
Aceste dispoziții legale reglementează condițiile în care o persoană care se consideră îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate în baza legilor fondului funciar, poate formula acțiune în justiție pentru eliberarea titlului de proprietate, textul de lege instituind două termene, respectiv un termen până la care comisiile locale și județene de fond funciar au obligația de a finaliza eliberarea tuturor titlurilor de proprietate și un termen în care se poate formula plângere în situația nerespectării de către comisii a termenului de îndeplinire a obligațiilor ce le revin, instituit de lege.
Este evident că dispozițiile art. 11 din Legea nr. 165/2013 nu împiedică accesul liber la justiție al persoanelor care se consideră îndreptățite la eliberarea titlurilor de proprietate, ci numai impun o dată începând cu care pot fi formulate astfel de plângeri și o dată până la care pot fi formulate aceste plângeri.
Cum reclamanta a solicitat prin capetele 2 și 3 de cerere, obligarea pârâtelor C. locală de fond funciar Vișina și C. județeană de fond funciar Dâmbovița la întocmirea documentației necesare și la eliberarea titlului de proprietate pentru un teren de 9 ha arabil, fără a exista o hotărâre judecătorească prin care să se dispună cu privire la amplasamentul acestui teren, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 11 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 165/2013, cele două comisii având la dispoziție termenul de 01.01.2016 de finalizare a operațiunilor necesare eliberării titlurilor de proprietate.
Față de acestea, cele două capete de cerere formulate de reclamantă apar ca fiind prematur introduse, termenul de 01.01.2016 instituit de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 fiind un termen suspensiv. Reclamanta are însă posibilitatea să introducă plângere la Judecătoria Găești în termen de 30 de zile începând cu data de 01.01.2016, în cazul în care pârâtele C. locală de fond funciar Vișina și C. județeană de fond funciar Dâmbovița nu vor respecta obligația de eliberare a titlului de proprietate până la această dată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. V., in temeiul art.466 NCPC .
Prin motivarea în fapt a arătat că, prin sentința apelata au fost admise cele doua excepții invocate din oficiu de către instanța, respectiv excepția lipsei de obiect a primului capăt de cerere si cea a prematuritatii capetelor 2 si 3.
Cu privire la lipsa obiectului cererii de constatare a nulității absolute a celor doua TP, instanța de fond a apreciat ca fiind desființate prin doua sentințe anterioare ( pentru alte motive decât cele din prezenta cerere) si deci nu mai exista ca acte juridice, ci exista numai forma materiala a lor dar „ aceasta nu echivalează cu existenta titlurilor de proprietate in circuitul civil, ci poate fi vorba cel mult de folosirea cu rea credința a unor înscrisuri care nu reflecta realitatea ”.
-in primul rand aceste titluri nu au fost "desființate " prin sentințele anterioare ci, doar s-a constatat nulitatea absoluta pentru ca in conținutul lor nu figura si cel de al II - lea titular al reconstituirii dr. de proprietate, P. E..
-ca o consecința a constatării nulității absolute aceste titluri de proprietate urmau sa fie desființate in materialitatea lor si emise alte titluri insa, nu s-a putut realiza acest lucru, de către comisiile de fond funciar, deoarece, sentințele nefiind executorii, iar paratul P. A. neraspunzand solicitării comisiilor de a le preda, acestea nu au fost desființate.
prin urmare ,paratul, le folosește la incheierea de acte juridice - in continuare - ( ex. dosarul civil nr._ unde acesta avea calitatea de parat . care se solicita ca instanța sa pronunțe o hot. ce sa tina loc de act autentic de vanzare-cumpararc ), ele producandu-si efecte juridice si din moment ce sunt producătoare de efecte juridice se alia in circuitul civil !
-aceleași titluri fac si obiectul dosarului de partaj succesoral nr._ expertiza dispusa in cauza efectuandu-se in baza mențiunilor din cuprinsul lor. F. putința de tăgada ca ele își produc in continuare efectele juridice, aflandu-se astfel in circuitul civil ; un act nu este in circuitul civil când nu poate produce efecte, dintr-un motiv sau altul, dar cala vreme aceste efecte se produc, în mod cert cele doua TP sunt în circuitul civil.
Cat privește prematuritatea capetelor 2 si 3 ale cererii de chemare in judecata, raportat la art. 11 (2) din Legea nr. 165/2013, este de observat ca potrivit art.6 din aceeași lege, fac obiectul acesteia numai terenurile care se afla in domeniul public sau privat al statului si care pot face in continuare obiectul reconstituirii dreptului de proprietate. Sunt deci exceptate de la incidența acestei legi, terenurile aflate in proprietatea privata a persoanelor fizice, cum este cazul in speța dedusa judecații, pentru ca odată ce a fost emis si înmânat TP, terenurile ce fac obiectul acestuia devin proprietatea privata a titularului dr. reconstituit ( a deținătorului TP ).
Mai mult chiar, în art. 7 alin.2 din Legea 165/2013 se stipulează expres ca sunt exceptate de la suspendare procedurile administrative ce urmează a se face in baza unor hot jud. definitive si irevocabile. Aceasta exceptare este fireasca, deoarece controlul legalității este făcut de o instanța de judecată ce nu ar putea fi cenzurata de o comisie de fond funciar ! Dispozițiile hot. jud. nu vor putea fi niciodată modificate prin proceduri administrative !
A mai arătat apelanta că art. 11 alin .2 din Legea 165/2013 se refera doar la posibilitatea celor nemulțumiți de soluționarea cererilor de reconstituire sau de punere in posesie sa formuleze plângeri in instanța pana la 01.01.2016 insa, in speța exista o cerere de reconstituire deja soluționata printr-o hotărâre definitiva si o punere in posesie din 1992, pe care nu a contestat-o ; ceea ce se contesta este tocmai faptul ca mențiunile din cele doua TP nu sunt conforme cu punerea in posesie ! Din moment ce au fost emise si înmânate cele doua TP, modificarea, rectificarea sau constatarea nulității absolute este de competenta exclusiva a instanței de judecata, potrivit art. III alin.2 din Legea 169/1997.
Pentru toate aceste argumente solicită admiterea apelului asa cum a fost formulat.
A solicitat proba cu înscrisuri.
Prin întâmpinarea formulată, intimații P. M., C. M. și C. R. au arătat că sunt de acord cu cererea de chemare în judecată, cu obligarea reclamantului și la plata a 20.000 lei diferență de preț, precizând că 3.000 lei le-au fost remiși deja.
Au precizat că au convenit cu reclamantul să-i vândă suprafața de 274 mp însă întrucât pârâta C. M. a suferit un accident, în urma căreia este imobilizată, nu și-au putut îndeplini obligațiile ce decurgeau din convenția încheiată.
Prin întâmpinarea formulată de intimații P. D. și L. M. s-a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta P. V., apreciindu-se că sentința atacată este temeinică și legală.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, în ceea ce privește motivația invocata de reclamanta in cererea de chemare in judecata, aceasta nu este reala, astfel ca singura modificare ce trebuia sa apară in titlul de proprietate era cea cu privire la titularii dreptului de proprietate, adică alături de P. A. sa fie trecuta si P. E., aspect rezolvat prin sentințele enunțate mai sus.
In ceea ce privește suprafața de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate, aceasta este corect menționata in titlul de proprietate nr._/2005 atat ca întindere, cat si in ceea ce privește amplasamentul (.) .
Terenul curți construcții a fost împrejmuit din totdeauna, dar din aceeași proprietate provenita de la același autor P. N., face parte si proprietatea numitei P. Z., care este sora mamei lor - P. E., acestea nefacand niciodată ieșirea din indiviziune .
Matusa - P. Z. si mama lor P. E., au fost intotdeaua in relații bune, acestea facand cereri separate pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului ce provenea de la mama lor P. N., fiind astfel emise 2 ( doua ) titluri de proprietate distincte, acesta fiind motivul pentru care terenurile se învecineaza, astfel ca proprietatea numitei P. Z. nu reprezintă o enclava, așa cum in mod tendențios afirma reclamanta in cererea de chemare in judecata .
Întreaga proprietate a bunicii materne P. N., in ceea ce privește terenul intravilan curți construcții era amplasata intre vecinii - I. V. si Departamentul cultelor(biserica/cimitir), astfel ca in urma înțelegerii dintre cele doua moștenitoare, respectiv - P. Z. a primit partea de teren ce se invecineaza cu latan V. ( aceasta fiind libera de construcții ), iar P. E. a primit partea de teren ce se invecineaza cu Departamentul Cultelor (pe aceasta existând construcții).
Asa cum s- a arătat mai sus, terenul reconstituit matusii - P. Z. si pentru care i s-a emis titlu de proprietate, reprezintă partea sa din moștenirea rămasa de pe urma autoarei comune P. N., fiind indreptatita la aceasta reconstituire, astfel ca acest teren nu reprezintă o enclava, motiv pentru care in mod corect a fost evidențiat terenul intravilan curți construcții ca amplasament ( . titlul de proprietate nr._/2005, ceea ce inseamnă ca acesta nu trebuie anulat sub acest aspect, mai mult decât atat respecta, ca intraga suprafața, chiar si punerea in posesie inițiala ( punere in posesie pe care nici mama intimaților si nici matusa acestora nu au contestat-o in 1992 atunci cand aceasta a fost efectuată) .
Din motive administrative, titlul de proprietate nr._/2005, nu a fost refăcut nici pana in prezent, dar acesta urmează sa fie refăcut prin respectarea întocmai a Sentinței civile nr. 2973/26.10.2012, in sensul menționării la rubrica titularii dreptului de proprietate alături de P. A. si a numitei P. E. ( mama acestor intimați semnatari ai intâmpinării si a reclamantei ), pentru aceleași terenuri cu același amplasament (.>
Având in vedere ca, titlul de proprietate nr._/2005, este cel care releva situația reala a proprietății cu privire la "întinderea sa si la amplasament (. ), consideră intimații ca in baza acestuia sub aceste aspecte se poate efectua raportul de expertiza in procesul de partaj succesoral - dosar nr._ , far a sa existe vreun impediment.
Cu privire la excepția prematuritatii invocata in privința capetelor 2 si 3 din cererea de chemare in judecata, considera de asemenea ca argumentele reținute de instanța de fond in considerentele hotărârii atacate sunt întemeiate, motiv pentru care se solicita respingerea apelului si sub acest aspect.
Au solicitat intimații respingerea ca nefondat a apelului declarat de apelanta - reclamanta P. V. .
In drept: art. 201 alin.2 NCPC .
Au solicitat proba cu acte
Și intimatul P. A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului.
În motivare a arătat că prin sentința civilă nr. 941/18.05.2010 s-a stabilit nulitatea absolută a titlurilor de proprietate nr._/2004, nr._/2005, - invocându-se nulitatea totală, că în aceste condiții actele juridice invocate se desființează în întregul său, nulitatea absolută totală lipsind cele două ttluri de totalitatea efectelor. A arătat și că cele două titluri nu mai sunt în circuitul civil urmare a constatării nulității absolute .
Cu privire la excepția prematurității, în baza Legii nr. 165/2013 s-a arătat că este corect reținută de instanța de fond cu o motivație legală în spiritul acestei legi.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Referitor la excepția lipsei de obiect admisă de instanța de fond se reține că aceasta viza primul capăt de cerere prin care reclamanta a solicitat nulitatea absolută a titlurilor de proprietate_/30.01.2004 și_/28.10.2005.
Cu privire la cele două titluri de proprietate există hotărâri judecătorești – sentința civilă 941/18.05.2010 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul_ și sentința civilă 2973/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul_ - prin care s-a constatat nulitatea absolută parțială a acestora, dispunându-se eliberarea de noi titluri de proprietate în care la beneficiari să fie trecută și autoarea P. E. alături de P. A.. Aceste două titluri de proprietate sunt succesive și privesc aceiași suprafață de teren pentru care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate conform sentinței civile 766/09.03.1992 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul 184/1992 și pentru care s-a făcut punerea în posesie în anul 1992.
Prin sentințele civile de anulare parțială a titlurilor de proprietate s-a dispus totodată emiterea de noi titluri de proprietate pentru aceiași suprafață de teren. Rezultă deci că instanța s-a pronunțat implicit în sensul că aceste titluri nu mai pot fi valabil folosite de părți circuitul civil, pe de altă parte că la emiterea unui nou titlu trebuie respectat dreptul de proprietate pentru aceiași suprafață pentru care inițial s-a dispus reconstituirea.
În raport de aceste considerente, tribunalul apreciază corect admisă excepția lipsei de obiect, pentru că a admite pretențiile reclamanților ar însemna ca instanța să dispună o nouă anulare cu privire la un titlu de proprietate deja anulat și care din punct de vedere juridic între părți nu mai are eficiență. Astfel cum corect reține instanța de fond, faptul că unele dintre acestea continuă să folosească respectivele titluri nu poate reprezenta decât dovada unei atitudini de rea-credință, de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază neîntemeiată critica referitoare la modul de soluționare a excepției lipsei de obiect, urmând să dispună respingerea acesteia.
Referitor la excepția prematurității, tribunalul reține că aceasta vizează capetele doi și trei de cerere prin care se solicită obligarea pârâtelor la emiterea documentației, respectiv a unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de teren ce a fost reconstituită, dar cu mențiunea respectării amplasamentului inițial.
Sub acest aspect, astfel cum se menționează anterior, reclamanții au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în baza unei hotărâri judecătorești pentru suprafața de 9 ha, teren cu care au fost deja puși în posesie și pentru care s-au emis succesiv cele două titluri de proprietate anulate în instanță.
Din cuprinsul cererii de chemare în judecată, se înțelege că reclamanții manifestă o anumită nemulțumire în raport de faptul că prin cel de al doilea titlu de proprietate vecinătățile pentru unele dintre suprafețele de teren reconstituite au suferit anumite modificări în raport de cele menționate în procesul verbal de punere în posesie și față de primul titlu de proprietate, acesta fiind și motivul pentru care solicită obligarea pârâtelor la întocmirea documentației, respectiv la emiterea noului titlu de proprietate cu respectarea puneri în posesie inițială.
Având însă în vedere că în probatoriu cauzei nu există nici o dovadă din care să rezulte în mod evident intenția pârâtelor de a schimba amplasamentul inițial, vecinătățile, respectiv întinderea suprafețelor de teren ce fac obiectul reconstituirii, admiterea pretențiilor sub acest aspect la momentul de față nu ar fi justificată. A obliga pârâtele în acest sens ar însemna să se prezume intenția acestora de a nu respecta punerea în posesie, sau dispozițiile hotărârilor judecătorești prin care s-a dispus reconstituirea, ceea ce nu este însă cazul înainte de emiterea titlului de proprietate.
Din actele dosarului nu rezultă în mod cert ce anume demersuri au fost efectuate de părți pentru eliberarea titlului de proprietate, dacă s-a primit răspuns la aceste solicitări și eventual s-a pus problema unei schimbări de amplasament.
Mai mult, modificările apărute în cel de al doilea titlu de proprietate cu privire la vecinătățile unora dintre terenuri pot fi și rezultatul unor erori pentru corectarea cărora se poate recurge la calea administrativă, acțiune instanță fiind necesară numai în situația unor schimbări esențiale.
Prin urmare, tribunalul, deși nu-si însușește opinia instanței de fond referitoare la aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 11 din Legea 165/2013, dispoziții incidente fazei de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate (fază depășită de mult de beneficiarii reconstituirii ce face obiectul prezentei cauze), totuși consideră ca fiind prematur formulate pretențiile reclamanților din capetele 2 și 3, astfel că soluția respingerii ca prematur formulate a celor două capete de cerere este corectă și urmează a fi menținută.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul în baza art. 480 C.pr.civ. va dispune respingerea apelului ca nefondat.
Referitor la cererea intimatului P. A. prin care solicită obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că la dosarul cauzei nu sunt documente din care să rezulte cuantumul acestora, tribunalul va dispune respingerea ca nedovedită a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta reclamantă P. V., domiciliată în ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1109 pronunțată la data de 23.07.2014 de către Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți P. A., domiciliat în ., județul Dâmbovița, L. M., domiciliată în . Slobozia M., județul Dâmbovița, P. P., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., nr. 19 B, județul Dâmbovița, P. D., domiciliat în municipiul București, sectorul 6, ., .. A, etajul 5, . Vișina de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în comuna Vișina, .. 29, județul Dâmbovița, și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița.
Păstrează sentința civilă a instanței de fond.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul P. A. ca nedovedită.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. G. S.
GREFIER,
I. M.
Jud. fond N. M. E.
Judecătoria Găești
Dosar fond nr._
Red. M.I. / Tehnored. A.Gh.
9 ex - 06 martie 2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 145/2015.... | Încetare executare silită. Decizia nr. 64/2015. Tribunalul... → |
|---|
