Contestaţie la executare. Decizia nr. 947/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 947/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 947/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 947
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. S.
Judecător: M. I.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile promovate de apelantul intimat C. P. domiciliat în . Voievozilor, .. 208, județul Dâmbovița și a apelului incident formulat de apelanta contestatoare U. A. TERITORIALĂ ., cu sediul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1548 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, dosarul având ca obiect apel contestație la executare.
Cererea de apel formulată de apelantul intimat C. P. a fost legal timbrată cu suma de 23 lei conform chitanței nr._ din 1.07.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru apelanta contestatoare U. A. Teritorială . a fost prezent avocat Michael G., iar pentru apelantul intimat C. P. lipsă a fost prezent apărătorul acestuia avocat M. G. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a indicat obiectul cauzei, precum și faptul că la acest termen procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile, la dosar fiind depusă dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 23 lei, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul nu mai solicită alte probe.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința din aceeași zi, față de acordul părții prezente și, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelurilor, dând cuvântul apărătorilor părților.
Apărătorul apelantului intimat C. P. avocat G. M. având cuvântul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, întrucât apelul privește numai cuantumul cheltuielilor de judecată care au fost diminuate, dar acestea la instanța de fond conform actelor depuse au fost dovedite, apreciază că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile legii contenciosului administrativ. In ceea ce privește apelul incident formulat de apelanta U. A. Teritorială . solicită respingerea acestuia.
Apărătorul apelantei contestatoare U. A. Teritorială ., avocat Michael G., solicită admiterea apelului incident astfel cum a fost formulat, întrucât în mod greșit prima instanță a respins capătul principal al contestației prin care se solicitat anularea întregii executări silite, ce face obiectul dosarului de executare nr. 19/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc T. M. T.. Solicită a se avea în vedere că în cauza de față era vorba de cheltuieli de judecată rezultate prin pronunțarea unei hotărâri într-un litigiu de contencios administrativ, iar conform legii contenciosului administrativ obligația de a plăti suma de 2000 lei la care fuseseră obligați trebuia achitată în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Ori așa cum se poate observa data pronunțării deciziei Curții de Apel Ploiești este de 15.12.2014, astfel că termenul de 30 de zile expira la data de 14 ianuarie 2015, dar în cauză fiind vorba de o instituție publică, plata se efectuează în baza unui document justificativ – din punct de vedere contabil, ori hotărârea Curții de Apel Ploiești a fost comunicată la data de 8 ianuarie 2015 după momentul redactării. Astfel se poate constata că întreaga executare silită se impune a fi anulată. Se impune așadar admiterea apelului incident și pe cale de consecință admiterea contestației fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /26.01.2015 contestatorul Unitate administrativ-teritorială . în contradictoriu cu intimatul C. P., în principal executarea silită ce face obiectul dosarului de executare nr. 19/2015 al Biroului Executorului Judecătoresc T. M. T. și în subsidiar încheierea nr. 19 din 14.01.2015 emisă de acesta, solicitând anularea executării silite respectiv anularea în parte a încheierii atacate, în esnsul diminuării cheltuielilor de executare de la suma de 1.124,9 lei, la 528,9 lei.
În motivare a arătat că la data de 19.01.2015 a primit prin poștă somația însoțită de celelalte acte, inclusiv încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, prin care a fost informat că trebuie să achite suma de 3.124,9 lei compusă din 2.000 lei debit neachitat, stabilit prin Decizia civilă nr. 5833 din 15.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ și 1.124,9 lei cheltuieli de executare, că hotărârea menționată a fost pronunțată într-un litigiu de contencios administrativ, prin urmare, potrivit art. 24 alin. 1 din Legea 554/2004 contestatorul trebuia să execute voluntar obligația de plată în termen de 30 de zile, deci în raport de data pronunțării, inițierea executării silite a fost prematură, cu atât mai mult cu cât contestatorul nu putea proceda la executare în lipsa hotărârii care nu fusese încă redactată.
În ceea ce privește solicitarea subsidiară, a arătat că din suma stabilită cu titlul de cheltuieli este de acord numai cu plata sumei de 528,9 lei reprezentând onorariu avocat 200 lei, 124 lei cheltuieli suplimentare, 4,9 lei taxe poștale și 200 lei onorariu executor, în raport de dispozițiile ordinului nr. 2561/2012 privind modificarea ordinului MJ nr. 2.550/C/2006, ce trebuie avute în vedere și în ceea ce privește onorariul de avocat, că taxa de consultanță pentru constituirea actelor execuționale apare ca fiind nejustificată și nu se încadrează în nici una din ipotezele prevăzute de art. 669 alin. 3 C.pr.civ. și că admiterea posibilității perceperii unei astfel de taxe lasă fără obiect dispozițiile privind limitarea onorariilor maximale.
La data de 23.03.2015 intimatul C. P. a formulat întâmpinare (f. 21-23), prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare a arătat că la data de 19.12.2014 a solicitat plata voluntară a sumei și față de lipsa de reacție a contestatorului a formulat la data de 13.01.2015 cerere de executare silită și că invitația acestuia de a ridica banii a fost primită abia la data de 21.01.2015.
A mai arătat că nu sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, întrucât acesta nu vizează obligațiile de plată a unor sume de bani și că nu pot fi cenzurate de pârât sau reclamant cheltuielile de executare stabilite de executor, deci pârâtul nu poate fi chemat să răspundă pentru fapta executorului judecătoresc.
Totodată, a menționat că onorariului de avocat nu îi sunt aplicabile dispozițiile ordinului nr. 2561/2012.
În drept a invocat dispozițiile art. 205 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
La dosar au fost depuse în copie și actele aflate în dosarul de executare nr. 19/2015, aflat pe rolul B. T. M. T..
Prin sentința civilă nr. 1548/15.04.2015, Judecătoria Târgoviște a admis în parte contestația formulată de contestatorul U. A. Teritorială . în contradictoriu cu intimatul C. P., a anulat în parte somația emisă în data de 14.01.2015 în dosarul nr. 19/2015 de executorul judecătoresc T. M. T., pentru suma de 596 lei reprezentând cheltuieli de executare, a anulat în parte încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare întocmită de executorul judecătoresc T. M. T. la data de 14.01.2015 în dosarul nr. 19/2015, pentru suma de 596 lei reprezentând 300 lei onorariu avocat, 248 lei consultanță întocmire acte execuționale și 48 lei onorariu de executare și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestator.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 5833 din 15.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._ a fost obligat contestatorul la plata către intimat a sumei de 2.000 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
La data de 19.12.2014 intimatul a formulat către contestator cerere de plată a acestei sume (f. 25).
La data de 13.01.2014 intimatul a formulat către Biroul Executorului Judecătoresc T. M. T. cerere de executare silită a obligației de plată a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 lei stabilită prin decizia civilă nr. 5833 din 15.12.2014, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr._, fiind format dosarul de executare nr. 19/2015 și executarea silită fiind încuviințată de executor la aceeași dată (f. 5 dosar executare).
La data de 14.01.2015 a fost emisă somație către contestator (f. 9 dosar executare) pentru plata sumei de 3.124,9 lei reprezentând 2.000 lei debit și 1.124,9 lei cheltuieli de executare.
La aceeași dată executorul a emis încheierea nr. 19 prin care a stabilit cheltuielile de executare în cuantum de 1.124,9 lei reprezentând 500 lei onorariu avocat, 248 lei consultanță întocmire acte execuționale, 124 lei cheltuieli suplimentare, 4,9 lei taxe poștale și 248 lei onorariu executor (f. 11 dosar executare).
La data de 16.01.2015 contestatorul a expediat către intimat adresa nr._ din 16.01.2015 (f. 26), prin care îl invita pe acesta să se prezinte pentru ridicarea sumelor iar la data de 22.01.2015 acesta a primit adresa emisă.
La data de 20.01.2015 contestatorul a achitat în contul biroului executorului judecătoresc suma de 2.550 lei.
Instanța a constatat că nu sunt întemeiate criticile contestatorului formulate pe cale principală.
Astfel, așa cum de altfel menționează și intimatul în întâmpinare, dispozițiile art. 24 din Legea 554/2004 nu vizează obligațiile de plată a unor sume de bani, ci obligații specifice stabilite în legătură cu actele administrative atacate pe calea contenciosului administrativ.
Cum în cauză nu este vorba de astfel de obligații ci de obligația de plată a unei sume de bani rezultată dintr-o hotărâre judecătorească pronunțată în cadrul unei astfel de proceduri, nu este aplicabil textul de lege mai sus citat, invocat de contestator în cadrul contestației.
De asemenea, nu este întemeiat nici motivul invocat de contestator referitor la neredactarea deciziei civile ce conținea obligația, de vreme ce aceasta se naște (fiind deci executorie) de la momentul pronunțării deciziei și nu de la momentul redactării hotărârii.
În ceea ce privește petitul subsidiar, verificând cheltuielile de executare conform art. 669 alin. 4 din Codul de procedură civilă, coroborat cu 451 alin. 2 și 3 din Codul de procedură civilă și pct. 3 lit. a din Anexa la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006, instanța a constatat că sunt întemeiate criticile aduse în ceea ce privește cheltuielile de executare stabilite de executorul judecătoresc.
Astfel, nu rezultă în nici un mod în ce au constat consultațiile acordate de executor în legătură cu constituirea actelor execuționale, în cauză fiind vorba de o executare simplă, în care titlul executoriu este o hotărâre judecătorească.
Acest lucru este cu atât mai evident cu cât cererea de executare a fost formulată prin avocat. Ori, de vreme ce pentru declanșarea litigiului intimatul a fost consiliat de avocat și cum pentru actele și operațiunile efectuate după începerea executării silite executorul judecătoresc este remunerat prin onorariu, nu apare ca justificată perceperea acestei sume.
Totodată, în raport de dispozițiile pct. 3 lit. a din Anexa la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006, valoarea maximă a onorariului de executor ce poate fi stabilit este de 200 lei, adică 10% din valoarea debitului.
În acest sens, trebuie observat că legiuitorul a avut în vedere prin stabilirea unei limite maxime a onorariului de executor protejarea drepturilor și intereselor părților raportului juridic execuțional. Ori, calcularea onorariului de executor în raport de această limită dar cu excluderea TVA, care este aplicat la valoarea rezultată, cu depășirea limitei maxime, este de natură să înfrângă voința legiuitorului și să afecteze drepturile și interesele legitime ale părților raportului juridic execuțional.
În ceea ce privește cheltuielile de executare reprezentând onorariul de avocat în sumă de 500 lei, în aplicarea dispozițiilor art. 669 alin. 4 C.pr.civ. raportat la art. 451 alin. 2 C.pr.civ., instanța a constatat că sunt vădit disproporționate în raport de valoarea redusă a obligației ce se execută, de numai 2.000 lei și cu activitatea desfășurată efectiv de avocat.
Așadar, instanța constată că au fost stabilite în mod nelegal cheltuieli de executare în sumă de 300 lei onorariu avocat, 248 lei consultanță întocmire acte execuționale și 48 lei onorariu de executare.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța urmează a cenzura cheltuielile de executare, prin înlăturarea obligației contestatoarei de plată cu acest titlu a acestor sume.
Pentru aceste motive, instanța a constatatat întemeiată în parte contestația formulată și în temeiul art. 719 Cod procedură civilă a admis-o în parte și a anulat în parte somația emisă în data de 14.01.2015 în dosarul nr. 19/2015 de executorul judecătoresc T. M. T., pentru suma de 596 lei reprezentând cheltuieli de executare și încheierea de stabilirea a cheltuielilor de executare întocmită de executorul judecătoresc T. M. T. la data de 14.01.2015 în dosarul nr. 19/2015, pentru suma de 596 lei reprezentând 300 lei onorariu avocat, 248 lei consultanță întocmire acte execuționale și 48 lei onorariu de executare.
Totodată, a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestator.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul C. P., criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, fiind rodul unei greșite interpretări a legii, respectiv interpretarea eronată a dispozițiilor art. 451, art. 669 Cod procedură civilă, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței apelată în sensul respingerii contestației la executare.
A arătat apelantul că, în mod subiectiv și eronat instanța a apreciat că sumele de bani reprezentând cheltuieli cu executarea silită trebuiesc diminuate fară a ține seama de particularitățile cauzei și actele depuse la dosar.
Prin Sentința nr. 1060/26.1)6.2014, Tribunalul Dâmbovița a obligat reclamatul clin prezenta cauză la plata sumei de 5.00 lei către pârâtul C. P. cu titlu de cheltuieli de judecată.
La data de 19.12,2014, prin cererea nr._, a solicitat plata voluntară a sumei stabilite prin Sentința 1060/26.06.2014 și față de lipsa de reacție a debitoarei cu privire la plata sumei solicitate, a înțeles să formuleze cerere de executare silită la data de 05.01.2015 prin intermediul B. T. M. T..
După ce a fost demarată procedura executării silite, a primit prin corespondentă la adresa nr._/16.01.2015, prin care era invitat să se prezinte la sediul reclamantei pentru a ridica sumele de bani datorate, iar la 21.01.2015 a recepționat invitația de a se prezenta la sediul reclamantei la 19.01.2015, fapt imposibil de realizat în mod obiectiv, însă a înștiințat faptul că s-a demarat executarea silită, împrejurare cunoscută de către reprezentanții UAT .> Cu privire la onorariul executorului judecătoresc, a precizat că, este adevărat că potrivit art. 669 alin. 4 Noul Cod proc. civ., acesta poate fi cenzurat de instanța de judecată, ținându-se cont de volumul activității depuse de executor, însă chiar si în ipoteza din speță, când debitoarea somată potrivit art.667 C.proc.civ. a executat obligația de îndată, reducerea onorariului executorului nu este obligatorie pentru instanță, care este ținută să aibă în vedere așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art.669 alin.2 C.proc.civ. nu doar executarea obligației de îndată de către debitoare, ci si activitatea depusă de către executorul judecătoresc.
Cum în speță, executorul judecătoresc a procedat la deschiderea dosarului de executare silită, a emis în acest sens încheierea contestata, a solicitat instanței competente încuviințarea executarii silite, a solicitat eliberarea încheierii de încuviințare a executării silite, acte ce au presupus inclusiv deplasări la instanța de executare, a întocmit până la momentul achitării debitului încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare, a emis somația, a efectuat demersuri pentru comunicarea actelor din dosarul de executare silită debitoarei, apreciază că perceperea unui onorariu maximal de către acesta pentru activitatea depusă este justificată, faptul că nu a mai fost necesară trecerea la una dintre modalitățile de executare silită prevăzute de lege neprezentând relevanță în speță.
Apelantul a mai arătat că împrejurarea că, cheltuielile privind efectuarea acestor acte au fost stabilite în mod separat de cuantumul onorariului, precum și că pe lângă aceste cheltuieli privind emiterea somațiilor și adreselor de executare, s-au stabilit și cheltuieli reprezentând consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, nu sunt de natură să justifice reducerea onorariului executorului, întrucât însăși prevederea distinctă a acestor cheltuieli de onorariul executorului judecătoresc dovedește faptul că aceste taxe au o justificare diferită și nu se exclud sau se influențează reciproc în ce privește cuantumul.
In ce privește onorariul avocatului în procedura executării silite, potrivit art. 451 alin. 2 C.proc.civ. instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, iar măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
In speță, creditorul a achitat pentru a primi apărarea calificată a unui avocat în procedura executării silite un onorariu avocațial în cuantum de 500 lei, onorariu care a fost inclus de către executorul judecătoresc în cheltuielile de executare silită imputate debitoarei prin încheierea contestata. Executarea de îndată a obligației prevăzute în titlul executoriu (după primirea somatici) si raportul între cheltuielile datorate si activitatea efectiv prestată de către executor sau avocat sunt chestiuni de fapt lăsate de legiuitor la aprecierea executorului, în primă instanță.
Onorariul avocațial a fost stabilit inter partes conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, ținând seama de clementele prevăzute în alin. 3 al textului menționat. O eventuală reducere a onorariului avocatului ales de creditor se poate realiza doar în contextul in care se face o raportare ta toate aspectele care presupun activitatea de executare silită, neputându-se anticipa nici durata executării, nici activitatea de executare silită, aceste onorarii negociindu-se de client cu avocatul său și numai în măsura în care acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei sau cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei, poate fi reapreciat de instanță.
Onorariul avocatului pentru activitatea depusă de acesta în cursul executării silite nu se cuantifică doar în raport cu actele materiale efectuate în dosarul de executare, ci presupune și întreaga activitate de consiliere juridică, inclusiv cu privire la toate aspectele care pot surveni.
Onorariul de avocat este inclus în cheltuielile de executare, conform art. 669 alin.3 din c.pr.civ.si se suportă de debitor, în măsura în care au fost efectuate după înregistrarea cererii de executare si până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu, chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar.
Mai mult decât atât, acest onorariu este supus taxelor și impozitelor aferente venitului,, astfel încât, din suma de 500 lei brut, valoarea netă ce ar rămâne în urma deducerilor legale este cu mult diminuată, ceea ce subliniază și mai mult ideea că onorariul efectiv perceput nu a fost disproporționat față de volumul de muncă anticipat.
Or, în cauză, susținerea contestatoarei cât și a instanței potrivit căreia onorariul perceput de avocatul creditorului ar fi disproporționat de mare nu este întemeiată. Executarea creanței a presupus activitatea avocatului împuternicit constând în obținerea titlului executoriu (copie legalizată a sentinței nr. 1060/26.06.2014 a Tribunalul Dâmbovița), consultații acordate creditorului, formularea cererii de începere a executării silite, plata taxelor aferente, deplasări la biroul executorului judecătoresc, urmărirea procedurii de executare.
U.A.T.. apel incident împotriva aceleiași sentințe, arătând că în mod greșit instanța de fond a respins capătul principal al contestației prin care a solicitat anularea întregi executări silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 19/2015.
A arătat că prima instanță nu a ținut cont de faptul că întreaga executare a fost inițiată prematur, cu nerespectarea termenului de 30 de zile stabilit de Legea 554/2004 și în mod obiectiv nici nu putea efectua plata fără un document justificativ din punct de vedere contabil.
De asemenea, a mai precizat că executarea se impune a fi anulată și ca urmare a nerespectării dispozițiilor speciale prevăzute de OG 22/2002, care prevăd un termen de 6 luni pentru a se face demersurile necesare efectuării plății datorate, termen ce a fost respectat în speță.
Intimata U.A.T.. și întâmpinare, solicitând, în eventualitatea respingerii apelului incident, admiterea în parte a cererii de apel formulate de C. P., din totalul sumelor numai suma de 48 de lei, reprezentând diferența de onorariu a executorului judecătoresc ce a fost cenzurată de prima instanță, s-ar impune a fi stabilită în sarcina sa.
Examinând apelul în raport de criticile formulate de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă apelată instanța de fond a dispus anularea în parte a somației emisă la data de 14.01.2015 și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din aceiași dată pentru suma 596 lei, reținând stabilirea greșită a acestor cheltuieli prin perceperea unui onorariu de executor nelegal și a unui onorariu de avocat disproporționat de mare în raport cu serviciile prestate.
În criticile pe care le aduce sentinței civile, apelantul arată că reducerea onorariului executorului judecătoresc poate fi cenzurat de către instanța de judecată dar este necesar a se avea în vede volumul activității desfășurate de executorul judecătoresc or, actele efectuate în cauză de către executorul judecătoresc justifică onorariul stabilit, in timp ce referitor la onorariul de avocat, acesta a fost stabilit cu respectarea prevederilor art. 132 din Statul profesiei de avocat și volumul de muncă, dar și ținând cont că la momentul perceperii nu se putea anticipa durata executării silite, nici activitățile pe care aceasta le presupune. Mai mult onorariul este supus taxelor și impozitelor, astfel încât, din suma de 500 lei valoarea netă rămasă este mult mai redusă.
Tribunalul reține în primul rând că potrivit dispozițiilor art. 669 alin. 2 C.pr.cvi. cheltuielile de executare, inclusiv cele privind onorariul de avocat, sunt în sarcina debitorului, iar conform prevederilor art. 451 C.pr.civ. instanța poate să reducă onorariul de avocat atunci când acesta este disproporționat de mare în raport cu activitatea desfășurată.
Mai mult, astfel cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată necesitatea și caracterul lor rezonabil. Prin angajarea unui apărător nu trebuie să se urmărească împovărarea părții căzute în pretenții, scopul exercitării dreptului la apărare fiind acela de a valorifica pretențiile deduse judecății.
Or, în cauza de față, luând în considerare obiectul executării care este reprezentat de o creanță în valoare de 2000 lei cheltuieli de judecată stabilită prin hotărâre judecătorească și care a și fost plătită de îndată de către debitor, se constată ca fiind simple demersurile pe care avocatul creditorului a trebuit să le îndeplinească. Pe de altă parte, este nefiresc, astfel cum corect reține instanța de fond, perceperea unui onorariu de avocat în cuantum de 500 lei pentru o astfel de sumă, disproporționalitatea fiind evidentă.
În ceea ce privește solicitarea de schimbare a soluției instanței de fond privind reducerea cheltuielilor de executare, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a constatat că acest cuantum a fost nelegal stabilit.
Este vorba în primul rând de stabilirea unui onorariu prin care se depășește cu 48 lei plafonul maxim admis de lege, respectiv art. 3 lit. a din Ordinul 2550/2006 care arată că „pentru creanțele în valoare de până la_ lei inclusiv, onorariul maxim este de 10% din valoarea creanței ce face obiectul executării silite” și apoi de faptul că față de obiectul executări, de faptul că partea a fost asistată de avocat, executorul judecătoresc nu justifică în nici un fel suma de 248 lei stabilită cu titlul de consultanță întocmire acte de executare.
Pentru aceste motive, apreciind întemeiată soluția instanței de fond, tribunalul urmează ca în baza art. 480 C.pr.civ. să respingă ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile promovate de apelantul intimat C. P. domiciliat în . Voievozilor, .. 208, județul Dâmbovița și a apelului incident formulat de apelanta contestatoare U. A. TERITORIALĂ ., cu sediul în comuna Răzvad, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1548 din 15.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2015.
PreședinteJudecător
G. S. M. I.
Grefier
S. E. S.
Jud.fond:N. M. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red.I.M./Tehnored.O.N.
4 ex./28.12.2015
| ← Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 49/2015.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1929/2015. Tribunalul... → |
|---|
