Fond funciar. Decizia nr. 942/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 942/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 942/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 942
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. S.
Judecător: M. I.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantul-reclamant C. I., cu domiciliul în com. Băleni, . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1511/09.04.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. Băleni de Aplicare a Legii nr.18/1991, cu sediul în . și C. Județeană Dâmbovița de Aplicare a Legii nr.18/1991, cu sediul în mun. Târgoviște, județul Dâmbovița, având ca obiect fond funciar.
Apel scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul-reclamant C. I., lipsă fiind reprezentanții intimatelor-pârâte C. L. Băleni de Aplicare a Legii nr.18/1991 și C. Județeană Dâmbovița de Aplicare a Legii nr.18/1991.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că pentru acest termen a fost atașat dosarul de fond nr._, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apelantul reclamant C. I. având cuvântul nu mai solicită alte probe.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința din cameră de consiliu în aceeași zi, față de acordul părții prezente și, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul apelantului reclamant .
Apelantul reclamant C. I. având cuvântul solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, întrucât în cauză nu există autoritate de lucru judecat, astfel că se impune soluționarea pe fond a cauzei.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 20.11.2014, sub nr._, reclamantul C. I. a chemat în judecată pe pârâtele C. L. Băleni de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Dâmbovița de Aplicare a Legii nr. 18/1991, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren extravilan cu care a fost împroprietărit bunicul său, R. T., precum și pentru suprafața de 3 ha teren extravilan, cu care a fost împroprietărit bunicul său, I. P. C..
Motivând cererea, reclamantul a arătat că suprafețele indicate au fost confiscate de statul român în jurul anului 1950, dar nu a putut solicita restituirea lor întrucât legea admitea restituirea doar în limita a 10 ha de teren.
La data de 15.12.2014, pârâta C. L. Băleni de Aplicare a Legii nr. 18/1991 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția autorității de lucru judecat, față de sentința civilă nr. 2150/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ . Totodată, a precizat pârâta că aceeași solicitare a făcut și obiectul dosarului nr. 1477/2006 al Judecătoriei Târgoviște, fiind soluționat prin sentința civilă nr. 3556/05.10.2006.
Pârâta a solicitat proba cu înscrisuri și a atașat întâmpinării sentința civilă nr. 2150/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
La data de 07.01.2015, reclamantul a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, susținând că în dosarul nr._ a renunțat la judecată.
Reclamantul a mai depus încheierea de ședință din camera de consiliu a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată la data de 23 septembrie 2014 în dosarul nr._ .
A fost atașat cauzei dosarul nr._ .
Prin sentința civilă nr. 1511/09.04.2015 instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâta C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, a respins cererea formulată de reclamantul C. I., împotriva pârâtelor C. locală de aplicare a Legii nr.18/1991 și C. Județeană Dâmbovița de Aplicare a Legii nr.18/1991 pentru autoritate de lucru judecat și a amendat reclamantul cu suma de 500 lei pentru introducerea, cu rea-credință, a cererii deduse judecății, dispunând darea acestuia în debit.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, că în lumina acestor dispoziții legale, se impune analizarea cu prioritate a excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâta C. locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, iar potrivit art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Totodată, conform art. 430 alin. 1 C pr civ, hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
A constatat instanța de fond că prin sentința civilă nr. 2150/22.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, a fost respins ca tardiv capătul de cerere formulat de reclamantul C. I. în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice Dâmbovița, C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietare Privată asupra Terenurilor Dâmbovița, C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Băleni, Valu F., I. M. N., C. A., C. L., că în dosarul nr._ reclamantul a solicitat, printre altele, ca și în cauza ce face obiectul litigiului dedus judecății, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren extravilan cu care a fost împroprietărit bunicul său, R. T., precum și pentru suprafața de 3 ha teren extravilan, cu care a fost împroprietărit bunicul său, I. P. C. și că instanța a procedat la calificarea capătului respectiv de cerere ca fiind plângere potrivit art. 53 din Legea 18/1991, formulată împotriva Hotărârii Comisiei Județene pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița prin care i-a fost respinsă reclamantului cererea de reconstituire.
În prezenta cauză, instanța de fond a calificat cererea reclamantului în același sens ca fiind o plângere, așadar, obiectul cererii înregistrate pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 20.11.2014, sub nr._, se regăsește și în cererea înregistrată sub nr._ și soluționată prin sentința civilă nr. 2150/22.04.2013. Totodată, pârâtele C. L. Băleni de Aplicare a Legii nr. 18/1991 și C. Județeană Dâmbovița de Aplicare a Legii nr. 18/1991 figurează în aceeași calitate și în dosarul nr._, fiind îndeplinite în consecință, condițiile impuse de art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă cu privire la existența autorității de lucru judecat.
Împotriva sentinței civile nr. 2150/22.04.2013, reclamantul a formulat recurs, care a fost declarat nul prin decizia civilă nr. 925 din data de 29.10.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în continuare, reclamantul a declarat recurs și împotriva respectivei decizii, iar Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea din data de 08 ianuarie 2014, a invocat excepția inadmisibilității cererii de recurs, însă, întrucât reclamantul a învederat instanței că renunță la calea de ataca formulată, Curtea a luat act de manifestarea de voință a acestuia. Deși reclamantul a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat pe motiv că a renunțat la calea de atac formulată, instanța a reținut că susținerea sa nu are relevanță în cauză, sentința nr. 2150/22.04.2013 rămânând definitivă prin anularea recursului de către Tribunalul Dâmbovița. Cât privește cererea de revizuire, aceasta a fost formulată în dosarul nr._ .
Instanța de fond a reținut totodată că, astfel cum rezultă din actele din dosarele atașate, reclamantul și-a format un obicei din a formula căi de atac inadmisibile, la care ulterior renunță și se adresează primei instanțe cu aceleași cereri, fapt ce denotă rea-credință din partea acestuia.
Așadar, chestiunea litigioasă supusă judecății instanței a fost deja tranșată de o jurisdicție anterioară, autoritatea de lucru judecat împiedicând reluarea dezbaterilor cu privire la aceasta și constituind un instrument prin care se asigură respectarea unui adevăr judiciar anterior stabilit, contribuind totodată la acuratețea circuitului juridic și limitând excesele procesuale ale părților. În acest context, constatând că reclamantul manifestă un exces procesual și se adresează în continuare instanței de judecată cu cereri prin care supune analizei chestiuni litigioase tranșate definitiv, instanța a apreciat că acesta trebuie sancționat cu amendă judiciară în cuantum de 500 lei, în temeiul art. 187 alin. 1 pct 1 lit. a Cod procedură civilă.
În condițiile în care reclamantul a mai formulat anterior o cerere similară, care a făcut obiectul dosarului nr._, iar prin sentința nr. 2150/22.04.2013 a mai fost sancționat cu amendă judiciară pe motiv că mai formulase și alte cereri similare, ce au făcut obiectul dosarelor nr. 1477/2006, 1995/2006,_ și_, apare ca evidentă exercitarea abuzivă a dreptului de a se adresa justiției. Deși acest aspect a fost explicat și de către instanța care a pronunțat sentința 2150/22.04.2013, reclamantul manifestă în continuare rea-credință și refuză să înțeleagă că dreptul de a se adresa instanței nu este unul absolut și că trebuie exercitat potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege, iar din moment ce chestiunile litigioase au fost tranșate definitiv de instanță, orice reiterare a acestora îmbracă forma unui abuz.
Împotriva sentinței civile nr. 1511/09.04.2015 reclamantul C. I. a promovat apel, motivat prin aceea că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat în lipsa dosarului nr. 4600/2012 și având în vedere că acesta a renunțat la revizuire și la acțiune .
Prin motivele de apel depuse ulterior la dosar, la data de 04.05.2015, apelantul – reclamant a arătat că sentința apelată este nelegală și netemeinică deoarece a renunțat la acțiunile din dosarul de revizuire și din dosarul de îndreptare eroare materială și că instanța a dispus atașarea dosarului nr._ în care s-a pronunțat o sentință ce a rămas fără efect .
A solicitat admiterea apelului, casarea sentinței apelate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, precum și anularea măsurii amendării cu suma de 500 lei ca fiind nelegală și netemeinică.
Intimata – pârâtă C. locală de fond funciar Băleni a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința civilă în raport de motivele de apel de actele și lucrările dosarului ca și de dispozițiile legale incidente în cauză tribunalul va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Din petitul acțiunii rezultă că apelantul reclamant a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3 ha teren extravilan rămas de pe urma bunicului său R. T. precum și a suprafeței de 3 ha teren extravilan cu care a fost împroprietărit bunicul său I. P. C..
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 11.05.2012 și care a făcut obiectul dosarului nr._ același reclamant a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în suprafață de 6 ha teren ce provine de la bunicii săi R. T. respectiv C. I..
Împotriva sentinței civile nr. 2150/22.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ a declarat recurs, care prin decizia civilă fără număr a fost constatat nul iar împotriva acestei decizii recurentul a declarat recurs cale de atac la care acesta a renunțat, ca ulterior să declare calea extraordinară de atac a revizuirii la care de asemenea a renunțat la judecata cererii de revizuire.
Reținând că potrivit art. 431 alin 1 cod procedură civilă nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru existența autorității de lucru judecat de vreme ce obiectul cererii de chemare în judecată este același cu cel al cererii înregistrată sub nr._ iar C. locală cât și C. județeană figurează ca părți în ambele cereri și totodată apelantul a solicitat în cauza de față reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma celor doi bunici la fel ca și în cererea anterioară.
Susținerea apelantului în sensul că nu există autoritate de lucru judecat întrucât a renunțat la judecarea cererii de revizuire și la acțiune astfel că acțiunea a fost anulată nu poate constitui temei pentru admiterea apelului întrucât renunțarea la calea extraordinară de atac nu are nicio consecință juridică cu privire la sentința civilă nr. 2150/22.04.2013 care este definitivă ca urmare a constatării nulității recursului.
Nici susținerea apelantului în sensul că instanța de fond a refuzat să atașeze dosarul nr._ nu poate fi reținută, din considerentele sentinței civile atacate rezultă că dosarul respectiv a fost atașat la cauza de față .
Prin urmare, față de considerentele de mai sus tribunalul în temeiul art. 480 cod procedură civilă va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil promovat de apelantul-reclamant C. I., cu domiciliul în com. Băleni, . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1511/09.04.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte C. L. Băleni de Aplicare a Legii nr.18/1991, cu sediul în . și C. Județeană Dâmbovița de Aplicare a Legii nr.18/1991, cu sediul în mun. Târgoviște, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2015.
PreședinteJudecător
G. S. M. I.
Grefier
S. E. S.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Judecător fond Ș. M. D.
Red. S.G.
Tehnored. S.M./M.P.
5 ex/ 3.12.2015
Comunicat azi, .
1ex. – C. I.
1ex. – C. L. Băleni de Aplicare a Legii nr.18/1991
1 ex - C. Județeană Dâmbovița de Aplicare a Legii nr.18/1991
.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 1929/2015. Tribunalul... | Servitute. Decizia nr. 741/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
