Contestaţie la executare. Decizia nr. 388/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 388/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 29-05-2015 în dosarul nr. 388/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 388
Ședința publică din 29.05.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECĂTOR- S. I.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelurile civile declarate de apelanta contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județ Dâmbovița și de apelantul intimat M. D. G., domiciliat în Târgoviște, cu sediul ales la Cabinetul de avocat V. I. din ., .. 127 A, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3353/ 22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, intimat fiind B.E.J. T. M. T., cu sediul în Târgoviște, .. 4 A, ., ., dosarul având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelanții și intimatul .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizările că apelul declarat de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița este scutit de plata taxei de timbru iar apelantul M. D. G. a fost citat cu mențiunea să timbreze apelul, că apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta cauză, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Tribunalul, invocă din oficiu, excepția netimbrării apelului declarat de M. D. G. și în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, alte incidente de soluționat, și întrucât s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ din data de 17.04.2014, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul M. D. G. și B.E.J. T. M.-T., a formulat contestație la executare împotriva executării silite începute în dosarul de executare nr. 639/2013 al B.E.J. T. M.-T., solicitând instanței de judecată să dispună și suspendarea executării până la soluționarea contestației.
În motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat că a fost somată în vederea plății sumei de 3.093,57 lei din care 1.954,33 lei, reprezentând dobândă legală și 1.139,24 lei, reprezentând cheltuieli de executare silită. S-a arătat că dispozițiile art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 prevăd plata eșalonată a creanței, pe parcursul a 5 ani calendaristici, iar în cursul acestei perioade orice procedură de executare se suspendă de drept, astfel că nu mai există temei legal pentru emiterea formelor de executare. În plus, s-a arătat că executarea silită a fost pornită în mod greșit împotriva sa, în condițiile în care din sentință rezultă că debitori ar fi Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Fondului de Mediu, D.G.F.P. Ploiești neavând calitatea de debitor. Totodată, s-a invocat stabilirea în mod nelegal a unui termen de o zi în vederea punerii în executare a titlului de creanță, contrar dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, care instituie un termen de 6 luni în care instituția publică debitoare are posibilitatea să facă demersurile necesare pentru a își îndeplini obligația de plată, precum și că executarea silită nu se poate face asupra oricăror resurse ale sale. Totodată, s-a învederat că intimatul nu s-a adresat contestatoarei în vederea executării voluntare, contrar dispozițiilor prevăzute de Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 2626/2010 și art. 117 din O.G. nr. 92/2003. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a arătat că această măsură este necesară pentru a nu se prejudicia bugetul de stat, în condițiile în care executarea silită nu se poate face asupra oricăror resurse ale sale, iar în cazul în care nu s-ar dispune s-ar crea o perturbare gravă a activității instituției publice.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 711, 715 C.proc.civ. și O.G. nr. 22/2002.
Cererii i-au fost anexate, în copie, somație din data de 04.04.2014, încheiere din data de 04.04.2014, încheiere din data de 03.04.2014, înștiințare de plată, dovadă de comunicare, sentința nr. 4394 din data de 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, încheiere de încuviințare a executării silite.
Intimatul B.E.J. T. M.-T., legal citat, nu au formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecată.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei prin serviciul registratură, la data de 21.05.2014, intimatul M. D. G. a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și a invocat excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a încheierii de stabilire a dobânzii, arătând că în situația admiterii excepției urmează să fie analizată numai somația adresată contestatoarei. S-a solicitat obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că intimatul s-a adresat contestatoarei cu o cerere în vederea executării voluntare a titlului executoriu, însă aceasta a restituit numai taxa de poluare și cheltuielile de judecată, fără a calcula și achita dobânda legală. Pentru aceste motive, s-a arătat că intimatul s-a adresat executorului judecătoresc, solicitând executarea silită a sumei calculate ca dobândă legală, sumă pe care contestatoarea recunoaște că o datorează. S-a învederat că O.U.G. nr. 8/2014 nu este aplicabilă, întrucât potrivit art. XV pct. 7 suspendarea este aplicabilă titlurilor executorii pentru care nu a fost demarată procedura silită, or executarea silită fusese demarată în cauză anterior intrării în vigoare a ordonanței. În plus, intimatul a arătat că dispozitivul sentinței stabilește că sunt debitori și Direcția G. a Finanțelor Publice Dâmbovița și Administrația Finanțelor Publice Târgoviște, iar în prezent, datorită procesului de reorganizare a A.N.A.F., prin H.G. nr. 520/24.07.2013, singura entitate debitoare este Direcția G. a Finanțelor Publice Ploiești. S-a susținut că termenul stabilit de executorul judecătoresc este cel legal, prevăzut de C.proc.civ. S-a mai arătat că în cadrul considerentelor sentinței sunt indicate temeiurile în baza cărora este acordată dobânda, și că ele stabilesc dreptul la dobândă de la momentul plății până în ziua când suma datorată a fost restituită. Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a învederat că este neîntemeiată, întrucât nu se face dovada celor afirmate în motivarea ei.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la data de 11.06.2014 (f. 30), contestatoarea a solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 453 alin. 1 C.proc.civ..
În ședința publică din data de 22.09.2014, instanța de fond a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. T. M. T. și a admis această excepție, pentru motivele arătate în cuprinsul părții introductive a sentinței. În aceeași ședință publică, intimatul a renunțat la excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare și a încheierii de stabilire a dobânzii, renunțare de care instanța a luat act.
În dovedire, a fost încuviințată și administrată, la solicitarea ambelor părți, proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Din oficiu, instanța a solicitat executorului judecătoresc copii certificate de pe toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 639/2013, aflat pe rolul său, înscrisuri care au fost comunicate și atașate la dosarul cauzei.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.3353/22.09.2014, prin admiterea acțiunii și anularea executării silite.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin sentința nr. 4394 din data de 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, a fost admisă cererea formulată de reclamantul M. D. G. (intimat în prezenta cauză) și s-a dispus obligarea Administrației Finanțelor Publice Târgoviște și Direcției Generale a Finanțelor Publice Dâmbovița, printre alții, la restituirea către reclamant a sumei de 4.211 lei, încasată cu titlul de taxă de poluare, cu dobânda legală de la data plății la data restituirii efective și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.539 lei.
Prin H.G. nr. 520/2013 s-a dispus înființarea contestatoarei DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, potrivit art. 23 din același act normativ, prin transformarea Direcției Generale a Finanțelor Publice Prahova, și prin fuziunea prin absorbție a mai multor direcții generale ale finanțelor publice județene, inclusiv a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA.
La data de 12.04.2013.2013, intimatul s-a adresat în mod direct ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE TÂRGOVIȘTE, solicitând plata sumei de 4.211 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare, și a cheltuielilor de judecată, conform sentinței nr. 4394 din data de 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ și deciziei nr. 2252/04.03.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar (cerere de restituire, dosarul de executare).
La data de 17.07.2013, intimatul s-a adresat B.E.J. T. M.-T. în vederea punerii în executare silită a hotărârii anterior menționate pentru suma de 2.017 lei, reprezentând dobânda calculată conform dispozitivului sentinței, s-a constituit dosarul de executare nr. 639/2013, iar executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Târgoviște prin încheierea din data de 19.07.2013, pronunțată în dosarul nr._ .
Prin încheierea emisă la data de 03.04.2014 de B.E.J. T. M. T., acesta a arătat că dobânzile nu au fost calculate conform dispozițiilor codului fiscal, astfel că s-a recalculat debitul datorat, stabilindu-se că dobânda datorată de contestatoare este de 1.954,33 lei.
În drept, potrivit art. 622 alin. 2 C.proc.civ, „În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită (…)”, iar potrivit alin. 3 din același articol, „Executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare”.
Totodată, conform dispozițiilor art. 662 alin. 1 C.proc.civ., executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă, alin. 3 din același articol prevăzând că lichiditatea creanței constă în aceea că obiectul ei este determinat sau că titlul executoriu conține elemente care permit stabilirea lui, iar alin 2 stabilind că este certă creanța „când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 628 C.proc.civ., pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, iar în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii, iar încheierea întocmită de executorul judecătoresc privind stabilirea sumelor reprezintă titlu executoriu.
Analizând actele de executare efectuate în cauză, prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate și prin prisma criticilor formulate de către contestatoare, instanța de fond a constatat următoarele:
Conform art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, „(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora. (…) (4) În cursul termenului prevăzut la alin. (1) orice procedură de executare silită se suspendă de drept. (…) (7) Plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1)-(6)”.
Deși contestatoarea a susținut că executarea silită se suspendă de drept, ca urmare a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 8/2014, instanța constată că, potrivit pct. 7 din art. XV al acestui act normativ, procedura de executare se suspendă de drept și se urmează procedura prevăzută de art. XV din OUG 8/2014 doar în cazul plăților restante la sumele aferente titlurilor emise până la data intrării în vigoare a ordonanței pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 8/2014, respectiv 28.02.2014, situație ce nu se regăsește în speță, executarea silită fiind declanșată la data de 17.07.2013.
În plus, este irelevantă susținerea potrivit căreia titlul executoriu nu prevede expres obligarea DIRECȚIEI REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI la plata debitului, întrucât, ca urmare a fuziunii prin absorbție reglementate de art. 23 din H.G. nr. 520/2013, contestatoarea a dobândit atât drepturile, cât și obligațiile DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE DÂMBOVIȚA, instituție obligată prin dispozitiv la plata debitului, astfel că în mod legal executarea silită a fost îndreptată împotriva contestatoarei.
De asemenea, potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilire prin titluri executorii „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Astfel, instanța reține că prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002 instituie obligația în sarcina autorităților executive de a stipula în bugetele autorităților publice anuale a unor sume de bani cu destinația specială a achitării creanțelor stabilite prin titluri executorii. O astfel de procedură este rezonabilă și reprezintă, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în numeroase decizii (ex: Decizia nr. 176/08.02.2011, nr. 529/11.10.2005, nr. 444/20.11.2003 etc.), o normă de protecție de interes general, respectiv de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor în condiții optime.
Cu toate acestea, procedura specială de alocare a fondurilor destinate plății creanțelor statului stabilite prin titluri executorii nu poate influența în nici un mod dreptul creditorilor de a obține executarea respectivelor creanțe. Instanța constată că omisiunea autorităților executive de a stipula în bugetele anuale sumele necesare executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii îi este pe deplin imputabilă puterii executive și, conform principiului clasic de drept „Nemoauditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu își poate invoca propria culpă), nu poate justifica neexecutarea respectivelor obligații. O concluzie contrară ar permite ca executarea acestor obligații să se afle la discreția totală a autorităților executive, care ar putea omite în mod repetat să aloce fondurile necesare executării, situație ce ar contraveni în mod nejustificat dispozițiilor art. 622 C.proc.civ.
În ceea ce privește art. 2 din același act normativ, acesta prevede că „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
În legătură cu prevederile legale sus-citate, instanța apreciază că ele nu instituie, astfel cum în mod neîntemeiat susține contestatoarea, un termen de grație de 6 luni de zile, în favoarea instituțiilor publice executate silit, care operează în orice condiții și care împiedică începerea procedurii de executare silită, ci reprezintă norme cu caracter excepțional și derogator de la dispozițiile de executare de drept comun, care nu pot opera decât în condițiile strict prevăzute de lege, respectiv numai dacă debitorul dovedește lipsa fondurilor necesare executării silite. Or, o astfel de probă nu a fost efectuată în nici un mod de către contestatoare în cauză.
Ca atare, deși, prin somația expediată contestatoarei, acesteia i s-a acordat un termen de 1 zi să efectueze demersurile necesare executării obligației sale, instanța apreciază că somația a fost în mod legal întocmită, cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
În ceea ce privește afirmația că intimatul nu s-ar fi adresat contestatoarei în vederea executării voluntare a obligației de plată, instanța reține că potrivit art. 117 alin. 1 lit. f din O.G. 92/2003, sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii se restituie, la cerere, iar procedura de restituire a sumelor datorate este în mod detaliat reglementată prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal.
Analizând actele de executare efectuate în cauză, prin prisma dispozițiilor legale anterior menționate și prin prisma criticilor formulate de către contestatoare, instanța apreciază că demararea executării silite analizată în cauză nu a respectat aceste dispoziții legale în materie fiscală.
Astfel, instanța constată că în cauză nu s-a făcut dovada formulării unei cereri de executare voluntară a obligației de plată a creanței reprezentând dobândă legală anterior formulării cererii de executare silită, ci numai a formulării de către intimat a unei cereri în vederea achitării exclusiv a sumei de 4.211 lei, achitată cu titlul de taxă de poluare și a cheltuielilor de judecată.
Or, declanșarea unei executări silite împotriva contestatoarei este condiționată, potrivit legii, de urmarea procedurii reglementate în mod detaliat prin Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1899/2004 și la care face trimitere art. 117 alin. 1 lit. f din O.G. 92/2003, potrivit căruia sumele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente se restituie, la cerere.
Ca atare, instanța constată că actele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 640/2013 au fost în mod nelegal întocmite, întrucât demararea executării silite analizată în cauză nu a respectat dispozițiile legale în materie fiscală.
Pentru aceste considerente, constatând că intimatul nu și-a îndeplinit obligația de a se adresa contestatoarei anterior declanșării executării silite, împrejurare care invalidează actele de executare emise în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința nr. 4394 din data de 28.11.2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._, instanța a admis contestația la executare și a anulat executarea silită efectuată în dosarul de executare nr. 639/2013 al B.E.J. T. M.-T., constând în toate actele de executare întocmite.
Întrucât excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. T. M.-T., invocată din oficiu, a fost admisă, s-a respins cererea formulată în contradictoriu cu această persoană ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 718 alin. 1 C.proc.civ., „Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea”. Întrucât, în cauză, odată cu soluționarea cereri de suspendare a executării silite, a fost admisă și contestația la executare și s-a dispus anularea executării silite, iar hotărârea astfel pronunțată este executorie, potrivit art. 650 alin. 3 C.proc.civ., instanța constată că cererea de suspendare a executării a rămas fără obiect, astfel că această cerere urmează a fi respinsă ca atare.
În conformitate cu prevederile art. 716 C.proc.civ., potrivit cărora „instanța sesizată va solicita de îndată executorului judecătoresc să îi transmită, în termenul fixat, copii certificate de acesta de pe actele dosarului de executare contestate (…) și îi va pune în vedere părții interesate să achite cheltuielile ocazionate de acestea” și văzând și cererea formulată de executorul judecătoresc de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor respective, instanța va dispune și obligarea contestatoarei la plata către B.E.J. T. M.-T. a sumei de 24 lei, cu titlul de cheltuieli ocazionate de efectuarea și transmiterea copiilor certificate de executor de pe actele dosarului de executare.
Pe de altă parte, cererea având ca obiect obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 452 C.proc.civ., partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor. În cauză, contestatoarea nu a făcut dovada existenței cheltuielilor de judecată solicitate constând în cheltuieli ocazionate de efectuarea și transmiterea copiilor certificate de executor de pe actele dosarului de executare, ci, dimpotrivă, a recunoscut că nu a efectuat plata acestor cheltuieli. Or, acordarea cheltuielilor de judecată presupune ca partea care le-a efectuat să facă dovada acestora, respectiv a plății lor, o astfel de dovadă putând fi făcut numai cu respectarea dispozițiilor art. 1499 - 1504 C.civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel M. D. G. arătând că instanța nu a lecturat contestația care în preambul ataca doar somația din 04.04.2014, în privința celorlalte acte de executare prin întâmpinare solicitându-se să se constate că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și de stabilire a dobânzii au fost contestate tardiv.
Instanța nu a pus în discuție excepția tardivității și a analizat toate actele de executare silită, deși trebuia să analizeze doar somația. Pe fondul cauzei, deși se susține că nu a formulat cerere de restituire a taxei de poluare conform art.117 din OG 92/2003, acest lucru este contrazis de actele dosarului de executare.
În cadrul cererii de executare silită nu a solicitat dobânda pentru termenul de 60 de zile, respectiv 45 de zile pentru neexecutarea voluntară, ci dobânda pentru toată perioada cât banii au fost indisponibilizați de pârâți, deoarece cererea a fost soluționată în termenul legal.
Instanța se referă la o cu totul altă dobândă și anume aceea calculată în situația în care cererea nu este soluționată în termen de 45 de zile de acordare a creanței principale.
Cu cheltuieli de judecată de la fond și apel.
Și Ministerul Finanțelor Publice – DGRGP Dâmbovița a declarat apel prin care a arătat că instanța de fond a efectuat o eroare când a obligat această instituție la plata către executorul judecătoresc a cheltuielilor ocazionate de efectuarea copiilor certificate de pe actele dosarului de executare.
Obligația de a achita suma solicitată de executorul judecătoresc reprezentând cheltuieli ocazionate de efectuarea și transmiterea copiilor certificate de pe actele dosarului de executare îi revine intimatului deoarece are culpă procesuală în declanșarea procesului.
Dreptul executorului judecătoresc de a recupera aceste cheltuieli este incontestabil, fiind expres prevăzut de dispozițiile legale, însă nu există nici un impediment legale pentru a pune direct în sarcina pății care a pierdut procesul obligația de a achita aceste cheltuieli.
În drept, art.453, 466 și urm. codul de procedura civilă.
Solicită judecarea cauzei în lipsă.
Intimatul M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului pentru că instanța a stabilit corect obligația DGRFP de a achita cheltuielile solicitate de executorul judecătoresc. Dispozițiile invocate de apelanta contestatoare, respectiv art.453 codul de procedura civilă nu pot fi reținute în această situație, întrucât se referă la niște cheltuieli ce au fost făcute de partea care a câștigat procesul.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată următoarele:
Cu privire la apelul formulat de apelantul M. D. G. tribunalul reține că Potrivit art. 23, alin.1 din OUG 80/2013 privind taxele de timbru cererile pentru exercitarea apelului împotriva hotărârilor judecatoresti se taxează cu 50% din taxa datorată pentru acțiunea evaluabilă în bani, dar nu mai puțin de 20 de lei.
Deși prin citație i s-a pus în vedere apelantului să timbreze corespunzător cererea de apel arătându-se cuantumul taxei judiciare de timbru si al timbrului judiciar, aceasta nu și-a îndeplinit obligația.
Pentru aceste considerente, tribunalul potrivit art. 33 din OUG 80/2013 și art.197 Codul de procedura civila va anula apelul ca netimbrat.
Cu privire la apelul formulat de apelanta DGRFP Ploiești prin sentința apelată, instanța de fond a admis contestația la executare, anulând formele de executare silită.
În aceste condiții, văzând și dispozițiile art.453 și urm. codul de procedura civilă, obligația de suportare a cheltuielilor de judecată revine părții care este în culpă procesuală determinând cealaltă parte să formuleze prezenta acțiune, în vederea restabilirii legalității executării silite a titlului executoriu.
Conform art.451, alin.1 codul de procedura civilă, cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbru judiciar, onorariile avocaților, experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art.330, alin.3, sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și dacă este cazul, de cazare, precum și orice cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.
Această ultimă frază, include deci orice cheltuieli în legătură cu procesul, efectuate de partea care a câștigat litigiul, în speță DGRFP Ploiești. Art.716, alin.2 codul de procedura civilă prevede că, contravaloarea copiilor de pe actele de executare silită solicitate de instanță, executorului judecătoresc, va fi pusă în sarcina părții interesate. Având în vedere natura acestor înscrisuri, interesul în prezentarea lor aparține în principal contestatorului, însă dacă acesta nu își îndeplinește obligația de a le achita anterior soluționării litigiului, nu este exclusă posibilitatea ca instanța odată cu soluționarea cauzei, să pună în sarcina părții care se află în culpă procesuală, achitarea sumelor respective. De altfel, și în situația în care contestatoarea apelantă ar fi achitat contravaloarea acestor cheltuieli, pe parcursul procesului, iar prin sentință instanța ar fi anulat actele de executare silită, apelanta ar fi fost îndreptățită să solicite restituirea respectivelor cheltuieli, care au natura juridică a unor cheltuieli de judecată.
Pentru aceste considerente, potrivit art.480 Codul de procedura civila, tribunalul va anula ca netimbrat apelul formulat de M. D. G. și va admite apelul formulat de DGRFP Ploiești, va schimba în parte sentința apelată, în sensul obligării intimatului apelant M. D. G. la plata sumei de 24 de lei cheltuieli ocazionate de efectuarea și transmiterea copiilor certificate de executor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează, ca netimbrat, apelul declarat de apelantul intimat M. D. G., domiciliat în Târgoviște, cu sediul ales la Cabinetul de avocat V. I. din ., .. 127 A, județ Dâmbovița împotriva sentinței civile nr.3353/ 22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._ .
Admite apelul civil declarat de apelanta contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, .. 166, județ Dâmbovița și de, împotriva sentinței civile nr.3353/ 22.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, intimați fiind M. D. G., domiciliat în Târgoviște, cu sediul ales la Cabinetul de avocat V. I. din ., .. 127 A, județ Dâmbovița, B.E.J. T. M. T., cu sediul în Târgoviște, .. 4 A, ., ..
Schimbă sentința în sensul că obligă intimatul M. D. G. la plata sumei de 24 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.05.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
C. G. | S. I. | A. Ghiorghița |
Red CG/ tehnored CG
6 ex/09.06.2015
Judecător fond M. M. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 386/2015. Tribunalul... | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
