Revendicare imobiliară. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 396/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 396
Ședința publică din data de 2 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta intervenientă N. I. – CNP_ domiciliată în T., ., nr. 32, județul Dâmbovița, și de apelantul pârât M. A. - CNP_ domiciliat în ., nr. 524, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1901din 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimate pârâte fiind C. L. DE FOND FUNCIAR COSTEȘTII DIN V. cu sediul în ., județul Dâmbovița, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița și I. M. domiciliat în ., județul Dâmbovița și intimatul reclamant A. C. – CNP_ domiciliat în ., ., ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect apel revendicare și fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat apelanta intervenientă N. I. personal și asistată de avocat R. G. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, apelantul pârât M. A. personal și asistat de avocat A. A. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015 și intimatul reclamant A. C., personal și asistat de avocat T. I., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul apelantei interveniente N. I., avocat R. G., având cuvântul, solicită admiterea probei cu acte și o adresă către comisia locală de fond funciar pentru a se întreprinde diligențe referitoare la înaintarea actelor ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate emis pe numele lui N. I. și M. V.. Mai precizează că la instanța de fond C. L. a răspuns că nu deține aceste acte.
Apărătorul intimatului reclamant A. C., avocat T. I., având cuvântul, solicită respingerea acestei cereri privind emiterea adrese către comisia locală întrucât la instanța de fond au fost comunicate aceste acte, alte înscrisuri la acest moment nu mai există la comisia locală.
Apărătorul apelantului pârât M. A., avocat A. A., având cuvântul, precizează că este de acord cu emiterea acestei adrese întrucât și apelantul pârât la instanța de fond a formulat o cerere reconvențională care a fost respinsă. Apreciază că din actele și prob ele administrate la instanța de fond nu s-a făcut dovada actelor ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate. In ceea ce privește pe apelantul pârât M. A. solicită încuviințarea probei cu acte.
Apărătorul intimatului reclamant A. C., avocat T. I., având cuvântul, solicită a se lua act că referitor la fișa de punere în posesie aceasta nu se află la C. L. de fond funciar ci la OCPI, iar procesul verbal de punere în posesie nu este un act ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate, iar restul actelor sunt acte ulterioare emiterii titlului de proprietate.
Apărătorul apelantei interveniente N. I., avocat R. G., având cuvântul, precizează că la dosar nu a fost depusă o copie a registrului de cereri.
Apărătorul apelantului pârât M. A., avocat A. A., având cuvântul, apreciază că procesele verbale de punere în posesie trebuiau a fi depuse la dosar.
Tribunalul, după deliberare, respinge cererile formulate apreciind că acestea nu sunt necesare, întrucât relațiile de la C. L. de fond funciar au fost solicitate de prima instanță care a făcut numeroase demersuri, iar această comisie a înaintat actele pe care le deține. Referitor la proba cu înscrisuri solicitate de apărătorul apelantului pârât, această probă se va respinge, potrivit art. 478 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă, întrucât nu a fost solicitată prin motivele de apel.
Apărătorul apelantei interveniente N. I., avocat R. G., având cuvântul, solicită admiterea probei cu o expertiză de specialitate, având ca obiectiv a se stabili dacă suprafața de 874 m.p. are categoria de teren intravilan sau pășuni, categoria de folosință a acestui teren. Solicită a se lua act că renunță la proba cu interogatoriu și martori.
Apărătorul apelantului pârât M. A., avocat A. A., având cuvântul, nu se opune la admiterea acestei probe cu expertiză.
Apărătorul intimatului reclamant A. C., avocat T. I., având cuvântul, solicită respingerea probei întrucât obiectivul ce se urmărește a fi dovedit se poate observa din analizarea titlului de proprietate.
Tribunalul, după deliberare, respinge proba cu expertiză solicitată având ca obiectiv stabilirea categoriei de folosință a terenului, întrucât nu este necesară efectuarea unei expertize pentru stabilirea categoriei de folosință a terenului, aceasta putându-se dovedi și prin alte mijloace de probă.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au alte cereri.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, ținând cont de împrejurările cauzei și susținerile apărătorului intimatei, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședința publică aceeași zi, față de acordul apărătorilor prezenți și, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra cererii dând cuvântul apărătorilor părților.
Apărătorul apelantei interveniente N. I., avocat R. G., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de apelanta intervenientă, întrucât hotărârea de la fond este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a avut în vedere faptul că intimata C. locală de fond funciar nu a răspuns la adresa privind actele ce au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate, această intimată înaintând doar o copie a registrului agricol referitor la partida lui N. I. și P. N.. In mod cu totul nelegal prima instanță a respins și cererea de intervenție. Se impune așadar admiterea apelului, modificarea sentinței civile atacate și pe fond admiterea cererii de intervenție în interes propriu și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul apelantului pârât M. A., avocat A. A., având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, respingerea cererii de acțiune în revendicare și admiterea cererii reconvenționale, prin care au solicitat anularea titlului de proprietate. Solicită a se avea în vedere că terenul reclamantului este îngrădit, iar prin pronunțarea acestei hotărâri instanța de fond a împroprietărit reclamantul cu o suprafață de 874 m.p. Solicită a se dispune obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul intimatului reclamant A. C., avocat T. I., având cuvântul, solicită respingerea apelurilor, și a se menține sentința civilă apelată cu cheltuieli de judecată.
In ceea ce privește apelul formulat de apelantul pârât M. A., solicită respingerea acestuia întrucât se susține că cererea de intervenție a fost respinsă în mod cu totul nelegale dar această încheiere de respingere a cererii de intervenție nu a fost atacată. Mai mult pârâtul nu a făcut dovada dreptului de proprietate astfel cum în mod cu totul legal a reținut prima instanță.
Referitor la apelul promovat de apelanta N. I., solicită a se avea în vedere că acest teren se află în continuarea gospodăriei reclamantului, iar conform actelor și probelor administrate la instanța de fond terenul nu a aparținut niciodată autorilor apelanților.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ reclamantul A. C. a chemat în judecată pe pârâtul M. A. solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren arabil intravilan în suprafață de 874 situat pe raza comunei Costeștii din V., jud. Dâmbovița, în T.20, P. 266/1, cu vecinătățile: N- M. A., E- HR 96, S- moșt. C. M.I., V- rest proprietate defunct R. I..
Solicită obligarea și la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în baza legii fondului funciar a fost reconstituit dreptul de proprietate autoarei sale R. I. pentru suprafața totală de 2.37 ha din care: 2050 mp reprezentând gospodăria aferentă compusă din suprafața de 400 mp teren curți construcții și suprafața de 1650 mp teren arabil intravilan care se învecinează la N- pârâtul M. A.. La data de 29.01.2000 a decedat autoarea sa R. I., iar moștenitorii acesteia sunt: defuncta A. E. în calitate de fiică cu cota de ½ și I. M. în calitate de fiu cu cota de ½, că la data de 10.02.2004 a decedat și A. E. iar moștenitor al acesteia este reclamantul, în calitate de fiu.
Reclamantul a menționat că din suprafața totală de 2.050 mp posedă doar suprafața de 1176mp, iar diferența de 874 mp teren situat în T.20, P. 266/1 este ocupată abuziv de către pârât, care refuză să-i permită accesul în proprietatea sa, pretinzând că este proprietar, fără însă a prezenta vreun act în acest sens.
A mai arătat reclamantul că a verificat istoricul rolului fiscal, iar pârâtul nu a fost niciodată înscris pe acest rol.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art: 555, 563 și urm. Cod civil.
La data de 06.01.2014 pârâtul M. A. a depus întâmpinare și cerere reconvențională , prin întâmpinare a arătat că nu ocupă abuziv teren proprietatea reclamantului, că acesta încearcă să obțină dreptul de proprietate pentru o suprafață de teren ce excede proprietății sale. Invocă excepția nulității cererii de chemare în judecată care nu cuprinde numele și adresele martorilor, obiectivele expertizei topografice solicitate.
Pârâtul a solicitat ca reclamantul să precizeze clar cererea de chemare în judecată și să spună unde se află exact cei 876 mp teren pretins ocupat. Susține că suprafața de teren ce formează obiectul cererii de chemare în judecată este o poieniță cu diverși arbuști care a fost folosită de el și de persoanele înscrise în titlul de proprietate nr.9761/01.02.1994.
Prin cererea reconvențională pârâtul a chemat în judecată pârâții: A. C., C. L. de fond funciar Dâmbovița, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dâmbovița, solicitând a se constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate_/09.06.1994 pentru suprafața de 874 mp arabil intravilan situat în T.20, P.266/1.
În motivare a arătat că prin titlul de proprietate_ s-a reconstituit dreptul de proprietate numitei R. I. pentru suprafața de teren însumând 2,37 ha. Suprafața de teren însumând 874 mp situat în T.20, P.266/1 a fost reconstituită unor persoane neîndreptățite, deoarece niciodată autoarea reclamantului nu a avut acest teren, reprezentat de poienița de care s-a făcut vorbire în întâmpinare și pe care reclamantul o dorește în proprietatea sa.
Pârâtul a solicitat obligarea Comisiei locale de fond funciar Costeștii din V. să depună toate actele care au stat la baza reconstituirii dreptului de proprietate înscris în titlul de proprietate a cărei nulitate se solicită.
În drept: art.194 Cod proc. civilă, art.209 Cod proc. civilă.
Reclamantul A. C. a depus întâmpinare la cererea reconvențională prin care a solicitat respingerea acesteia ca fiind nefondată.
Pe cale de excepție a invocat excepția lipsei de interes față de cererea reconvențională, motivând că nu se justifică interesul pârâtului reclamant câtă vreme nici acesta, nici autorii lui nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren.
În plus, a susținut că cererea reconvențională trebuiea a fi făcută în contradictoriu și cu celălalt moștenitor al defunctei R. I. ce figurează în certificatul de moștenitor, respectiv I. M..
În ce privește excepția invocată de pârât, reclamantul consideră că pârâtul nu justifică interes în promovarea cererii reconvenționale motivat de faptul că acesta sau autorii lui nu au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren.
La data de 10.03.2014 N. I. a formulat cerere de intervenție principalăprin care prin care a solicitat a se constata că a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeței de aproximativ 874 mp teren arabil intravilan aflată pe raza comunei Costeștii din V., jud. Dâmbovița, situată în T.20, P.266/1 și să fie obligată C. locală de fond funciar Costeștii din V. să întocmească documentația prevăzută de legile fondului funciar în vederea eliberării unui alt titlu de proprietate în care să fie adăugată suprafața de teren de aproximativ 874 mp arabil intravilan; să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/09.06.1994 pentru suprafața de teren însumând 874 mp arabil intravilan situat în T.20, P.266/1 și să fie obligată C. L. Costeștii din V. să întocmească documentația prevăzută de legile fondului funciar în vederea eliberării unui alt titlu de proprietate din care să fie scoasă suprafața de teren de aproximativ 874 mp arabil intravilan.
În motivarea cererii intervenienta a arătat că la data de 01.02.1994 s-a eliberat titlul de proprietate nr.971 emis pe numele M. V. și N. I. ca moștenitoare a defunctului P. N. pentru o suprafață de 26.000 mp situată pe raza comunei Costeștii din V., jud. Dâmbovița, fără a ține cont că la data emiterii titlului în registrul agricol 1959 – 1963 autorul lor P. N. a figurat cu suprafața de 2,68 ha. Din anul 1991 și până în prezent intervenienta împreună cu defuncta sa mamă și cu fratele său vitreg M. A. au folosit și avut posesia terenului de 874mp arabil intravilan cu destinația poieniță, suprafață pe care reclamantul A. C. pretinde a fi proprietar.
De asemenea a arătat că suprafața de teren de 874 mp situată în T.20, P.266/1 a fost reconstituită unor persoane neîndreptățite. Niciodată autoarea reclamantului nu a avut acest teren. Acest teren reprezintă suprafața de teren pe care ea consideră că a dobândit dreptul de proprietate și pe care se află plantați arbuști, considerată ca fiind o poieniță.
Pârâtele Comisiile de fond funciar nu au depus la dosar întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 1901/18.12.2014, instanța de fond a admis acțiunea principală formulată de reclamantul A. C., CNP_, domiciliat în ., ., ., județul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtul- reclamant M. A., CNP_, domiciliat în ., ., ., jud. Dâmbovița, pârâții I. M., domiciliat în ., jud. Dâmbovița, C. L. DE FOND FUNCIAR COSTEȘTII DIN V., cu sediul în ., județul Dâmbovița, C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA, cu sediul în Târgoviște, ., jud. Dâmbovița și intervenienta voluntară principală N. I., domiciliată în orașul T., . nr.32, județul Dâmbovița; a obligat pe pârâtul reclamant să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului pârât suprafața de 874 mp teren intravilan situat în T.20, P.266/1, pe raza comunei Costeștii din V., jud. Dâmbovița; a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul M. A. ca lipsită de interes; a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta N. I. ca neîntemeiată și a obligat pe pârât și intervenientă la 642 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că dreptul de proprietate al reclamantului asupra terenului revendicat, în suprafață de 874 mp, a fost obținut de autoarea reclamantului, R. I., prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar nr.18/1991, conform titlului de proprietate nr._/1994.
Potrivit certificatului de moștenitor nr.54/2013 emis de BNP G. D. din Găești, moștenirea autoarei R. I. a fost culeasă de fiica post-decedată A. E., al cărei unic moștenitor este reclamantul, și de fiul I. M., care a fost introdus în proces la data de 11.03.2014 și nu a depus întâmpinare, deși era obligatorie.
Pârâtul nu deține nici un act de proprietate asupra terenului, însă a recunoscut la interpelarea instanței că ocupă terenul revendicat, așa cum s-a consemnat în încheierea de la fila 76. Același lucru rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză (D. I., P. C. și M. P.).
Acțiunea în revendicare este reglementată de dispozițiile art.563 Cod civil, potrivit cărora proprietarul unui bun are dreptul de a–l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
Astfel, acțiunea în revendicare oferă posibilitatea ca proprietarul care a fost deposedat fără drept de bunul său să obțină readucerea în patrimoniu a bunului de la posesorul neproprietar.
Este esențial astfel ca reclamantul să probeze dreptul său de proprietate și ocuparea terenului de către un posesor neproprietar, ori preferabilitatea dreptului său de proprietate, atunci când atât reclamantul cât și pârâtul dețin acte de proprietate pentru același imobil.
Din înscrisurile depuse la dosar de către părți și expertiza întocmită în cauza de față instanța reține că doar reclamantul are titlu de proprietate pentru terenul revendicat și care este posedat de către pârât fără drept.
Nu se pune problema comparării titlurilor în acțiunea în revendicare promovată de reclamant, câtă vreme doar reclamantul a prezentat un titlu de proprietate asupra terenului, în timp ce pârâtul posedă terenul având reprezentarea că este proprietatea intervenientei, această reprezentare subiectivă neavând însă relevanță sub aspectul acțiunii în revendicare.
Cu privire la cererea sa reconvențională prin care a solicitat să se constate nulitatea titlului de proprietate al reclamantului pentru terenul revendicat, urmează a fi respinsă ca lipsită de interes, având în vedere că în încheierea din 27.05.2014 s-a apreciat că pârâtul nu justifică interesul de a solicita să se constate nulitatea titlului de proprietate, câtă vreme nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii fondului funciar, interesul nefiind deci legitim, determinat, personal, născut și actual, conform art. 33 Cod proc. civilă.
În privința cererii de intervenție voluntară principală, instanța o apreciază ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile pentru dobândirea dreptului de proprietate prin efectul legii fondului funciar de către intervenientă, față de categoria de folosință a terenului. Astfel suprafața de 874 mp așa cum a fost identificată prin expertiza întocmită în cauză, nu este aferentă gospodăriei intervenienteici în continuarea acestei gospodării, a cărei suprafață de 1.200 mp este înscrisă în titlul de proprietate nr.9761/1994 emis de pe urma autorului P. N. pe numele moștenitorilor M. V. și N. I..
Potrivit art.23 din legea nr.18/1991, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul lege 42/1990, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau moștenitorilor acestora.
În cauză, atât intervenienta, cât și pârâtul și martorii, au declarat că este vorba despre o poieniță, care nu poate fi nicidecum confundată cu terenul aferent gospodăriei. Faptul că ar fi aparținut autorilor intervenientei nu are nici o relevanță din perspectiva dobândirii dreptului de proprietate prin efectul art.23 din legea fondului funciar, deoarece în această ipoteză ar fi putut face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, dar în condițiile în care s-ar fi formulat o cerere în acest sens. Nici intervenienta nici autorii acesteia nu au contestat însă înscrierea în titlul de proprietate emis încă din anul 1994 a unei suprafețe mai mici decât cea la care s-ar fi considerat îndreptățiți, câtă vreme în vecinătatea autoarei reclamantului, R. I., este înscrisă în titlu, în T. 20, P.267, doar suprafața de 1.200 mp care a și fost identificată de către expertul topo.
Instanța mai reține însă că autoarea reclamantului a figurat în registrul agricol cu suprafața de 0,10 ha teren curți construcții și cu suprafața de 0,25 ha pășuni, iar în titlul de proprietate contestat de intervenientă s-a înscris suprafața de 400 mp teren curți construcții în T.20, P.266 și în continuare suprafața de 1.650 mp intravilan în T.20, P.266/1, restul terenului intravilan fiind atribuit într-o altă . consecință, instanța va respinge atât cererea de intervenție principală cât și cererea reconvențională și va admite acțiunea în revendicare promovată de reclamant, obligând pe pârâtul reclamant să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantului pârât suprafața de 874 mp teren intravilan situat în T.20, P.266/1, pe raza comunei Costeștii din V., județul Dâmbovița.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel pârâtul M. A. prin care a solicitat admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea motivelor de apel a arătat că instanța de fond a admis demersul juridic al reclamantului și a fost obligat să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 874 m.p. arătând că nu folosește pe nedrept această suprafață de teren iar din probele administrate în cauză a dovedit faptul că nici reclamantul și nici autorul acestuia de la care provine terenul nu au stăpânit acest teren, că instanța de fond nu ține seama de probele administrate în cauză, nefăcând o analiză a acestora .
De asemenea a mai arătat că de la emiterea titlului de proprietate și până la momentul introducerii acțiunii a trecut foarte mult timp și că atât reclamantul cât și autorul acestuia au fost mulțumiți de suprafața de teren reconstituită, mai mult atât reclamantul cât și autorul acestuia au dorit să cumpere de la persoana sa suprafața de teren ce face obiectul prezentei cereri.
Totodată apreciază nelegală și soluția de respingere a cererii reconvențională ca fiind lipsită de interes întrucât suprafața de teren nu a aparținut niciodată reclamantului sau autorului acestuia.
În drept au fost invocate prevederile art. 466-471 Cod procedură civilă și art. 480 alin 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, intimatul reclamant A. C. a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică.
Împotriva sentinței instanței de fond a mai declarat apel și intervenienta N. I. pe care o consideră nelegală și netemeinică solicitând modificarea în tot a sentinței apelate și pe fond admiterea cererii de intervenție.
În motivarea motivelor de apel a arătat că un prim motiv al nelegalității constă în aceea că deși reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată, aceasta obligă pârâtul și intervenienta la plata cheltuielilor de judecată, că fără a avea un răspuns de la C. L. de fond funciar în sensul de a comunica actele care au stat la baza emiterii celor două titluri de proprietate, cu mare ușurință respinge cererea de intervenție, astfel cu încălcarea rolului activ s-a mulțumit cu un răspuns din partea primăriei în care se arată că primăria nu deține actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate.
De asemenea a mai arătat că potrivit registrului agricol din anii 1959-1963 autorul său deținea suprafața de 0,08 ari în pct. „G.”, așadar la momentul apariției Legii nr. 18/1991 deținea suprafața de 874 m. p. și era folosită de către intervenientă, mama sa și apelantul M. A. iar în ce privește pe autoarea reclamantului pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/9.06.1994 se constată că aceasta deținea conform registrului agricol 2,37 ha teren, din care: 2,00 m.p. în câmp; 0,25 m.p. pășuni și 0,10 curți construcții iar la momentul apariției Legii nr. 18/1991 aceasta nu mai deținea suprafața de 874 m.p. și nici nu figura în registrul agricol cu vre-o suprafață având categoria arabil intravilan sau grădină .
În drept au fost invocate prevederile art. 466-482 Cod procedură civilă și art. 451 Cod procedură civilă.
Deși legal citați ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelurile declarate de intervenientă și pârât sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Criticile apelantului pârât în sensul că instanța de fond nu a stabilit corect situația de fapt și nu a ținut seama de materialul probator existent în cauză nu sunt fondate întrucât prima instanță a analizat toate probele administrate de apelantul pârât reclamant și a stabilit în mod corect că pârâtul reclamant ocupă terenul revendicat fără a deține vreun titlu de proprietate, în timp ce intimatul reclamant deține titlul de proprietate nr._/1994, neavând relevanță faptul că reclamantul intimat nu a stăpânit terenul anterior promovării acțiunii și nici faptul că acesta și-a îngrădit terenurile din titlul de proprietate.
De altfel, această situație de fapt reiese din chiar recunoașterea făcută de pârâtul apelant la interpelarea instanței că ocupă terenul revendicat, așa cum s-a consemnat în încheierea de la fila 76 dar rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză (D. I., P. C. și M. P.).
Faptul că nu a existat o acțiune de ocupare propriu-zisă sau de luare în stăpânire a terenului revendicat nu are nicio relevanță întrucât potrivit dispozițiilor art.563 Cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a–l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel invocat de pârâtul reclamant, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut că apelantul pârât reclamant nu justifică interesul de a solicita constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr._/1994 în condițiile în care nici acesta și nici autorii săi nu au formulat cerere de reconstituire pentru acest teren folosit fără drept de către apelant, astfel că în eventualitatea anulării titlului de proprietate, el nu ar putea beneficia de vreun folos personal.
Cu privire la apelul declarat de intervenienta N. I., tribunalul reține următoarele:
Critica apelantei în sensul că prima instanță a acordat cheltuieli de judecată reclamantului fără ca reclamantul să fi formulat vreo solicitare în acest sens, nu este fondată întrucât prin chiar cererea de chemare în judecată reclamantul intimat a solicitat cheltuieli de judecată.
Susținerea intervenientei apelante în sensul că prima instanță nu a solicitat actele care au stat la baza emiterii titlurilor de proprietate nr. 9761/1994 și nr._/1994 nu poate fi primită întrucât prima instanță a solicitat aceste înscrisuri prin cererea de la fila 35 de la dosarul de fond, aceste înscrisuri au fost înaintate prin adresa nr. 794/27.02.2014 (aflată la fila 38 din dosarul de fond), după care instanța a revenit cu adresă la termenele din 11.03.2014, 29.04.2014, 27.05.2014, 02.09.2014 și 07.10.2014, a amendat C. locală de fond funciar, iar, la termenul din 28.10.2014, a solicitat de la OCPI Dâmbovița actele ce au stat la baza scrierii celor două titluri de proprietate nr._/1994 și respectiv nr. 9761/1994 emise pe numele R. I. și respectiv pe numele M. V. și N. I., înscrisurile fiind înaintate la data de 12.11.2014, astfel că nu se poate susține că prima instanță nu a avut rol activ.
În ce privește susținerea apelantei interveniente în sensul că ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991, tribunalul constată că aceasta nu este fondată având în vedere că potrivit art.23 din Legea nr.18/1991, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul lege 42/1990, sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau moștenitorilor acestora și că terenul în suprafață de 874 mp. nu constituie teren aferent casei de locuit și anexelor gospodărești ci un teren arabil despre care atât apelanta intervenienta, cât și apelantul pârât și martorii audiați în cauză, au declarat că este vorba despre o poieniță cu arbori, care nu poate fi nicidecum confundată cu terenul aferent gospodăriei.
De altfel, tribunalul mai reține că autorul apelantei interveniente – P. N. figura în registrul agricol doar cu 1000 mp. curți construcții și un teren de 0,08 ha având categoria pășune în punctul „În grădină”, iar prin titlul de proprietate nr. 9761/1994, a fost reconstituit dreptul de proprietate moștenitoarelor acestuia - M. V. și apelanta intervenientă N. I. – atât pentru 1200 mp. teren curți construcții, deci mai mult decât suprafața cu care figura în registrul agricol cât și pentru 2250 mp. teren livezi și că niciuna din cele două moștenitoare ale defunctului P. N. nu a formulat vreo contestație sau vreo plângere cu privire la întinderea dreptului de proprietate reconstituit sau cu privire la amplasamentul terenurilor din titlul de proprietate nr. 9761/1994.
Față de considerentele mai sus expuse, nefăcându-se dovada că terenul în suprafață de 874 mp. arabil intravilan situat în T.20, P.266/1 este proprietatea intervenientei ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt incidente dispozițiile art. constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiile art. III alin. 1 lit. a din Legea nr. 169/1997, motiv pentru care, în baza art. 480 din Codul de Procedură Civilă, se vor respinge apelurile ca nefondate și se va păstra hotărârea atacată.
Față de soluția dată celor două apeluri și dispozițiile 453 din Codul de Procedură Civilă, urmează a-i obliga pe apelanți la plata către intimatul reclamant A. C. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului ales potrivit chitanței nr. 2031/16.04.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile civile promovate de apelanta intervenientă N. I. (CNP_), domiciliată în T., ., nr. 32, județul Dâmbovița, și de apelantul pârât M. A. (CNP_), domiciliat în ., nr. 524, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1901din 18 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, intimate pârâte fiind C. locală de fond funciar Costeștii din V., cu sediul în ., județul Dâmbovița, C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, I. M., domiciliat în ., județul Dâmbovița și intimatul reclamant A. C. (CNP_), domiciliat în ., ., ., județul Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Obligă apelanții la plata către intimatul reclamant A. C. a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR
S. D. C. M. G.
GREFIER,
S. E. S.
j.f. C. C.
Dosar nr._
Judecătoria Găești
Red. SD
Tehnored. SD
8 ex./09.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 178/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 386/2015. Tribunalul... → |
|---|
