Contestaţie la executare. Decizia nr. 178/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 178/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 178/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 178
Ședința publică din data de 2 iunie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenții contestatori P. T. și P. G., ambii domiciliați în Târgoviște, ., ., ap14, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4050 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați fiind Biroul Executorului Judecătoresc P. V., cu sediul profesional în Târgoviște, ., ., intimatul creditor B. SA - Direcția de Credite Neperformante, cu sediul în București, ..6A, Sector 2, și intimata intervenientă . BUCUREȘTI SA, cu sediul în București, .. 6A, .-11, Sector 2, dosarul având ca obiect recurs contestație la executare.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 5 și 5 și respectiv 87 lei conform chitanțelor nr._ din 16.02.2015,_ din 16.02.2015 și_ din 6.04.2015 și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat pentru recurenții contestatori lipsă P. T. și P. G., ambii lipsă, avocat L. C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită cu părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită cu părțile, cererea de recurs fiind legal timbrată, la dosar din partea intimatului B. P. V. fiind depusă o cerere prin care invocă lipsa calității procesuale pasive a acestui birou, după care:
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul, din oficiu, constată că în mod cu totul eronat a fost conceptat ca și parte în prezenta cauză – în calitate de intimat Biroul Executorului Judecătoresc P. V., astfel că dispune deconceptarea acestui intimat.
Apărătorul recurenților reclamanți P. T. și P. G. avocat L. C. având cuvântul nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea cererii de recurs.
Apărătorul recurenților reclamanți P. T. și P. G. avocat L. C. având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza să se dispună admiterea contestației și anularea tuturor actelor de executare efectuate de intimați și repunerea recurenților în situația anterioară încheierii lor.
Apreciază totodată că prima instanță a făcut abstracție de apărările reclamanților, întrucât conform actelor depuse la dosar au făcut dovada că valoarea apartamentului în litigiu este mult mai mare. Totodată apreciază că se impune efectuarea unui alt raport de expertiză care să stabilească în concret valoarea apartamentului și îmbunătățirile aduse acestuia, iar totodată intimata . depună la dosar actele ce au fost avute în vedere la momentul evaluării apartamentului.
Tribunalul, în temeiul disp. art. 150 Cod procedură civilă de la 1865, declară dezbaterile închise urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
La Judecătoria Târgoviște a fost înregistrată sub numărul_, contestației la executare formulată de contestatorii P. T. și P. G..
Prin cererea intitulată „Precizări”, cerere depusă la data de 5.06.2014, au fost indicați intimatii, și anume, B. SA-DIRECȚIA CREDITE NEPERFORMANTE” și . BUCUREȘTI SA. S-a arătat că B. P. V. nu este chemat în judecată.
Executorul judecătoresc a comunicat copie de actele dosarului de executare silită(f.63-156), ocazie cu care (f.62) acesta și-a exprimat punctul de vedere cu privire la formularea contestației la executare.
Contestația la execuare a fost depusă cu încălcarea normelor referitoare la forma unei cereri de chemare în judecată (aplicabile și în materie de contstație la executare, aceasta fiind o formă specială de manifestare a cererii de chemare în judecată), motiv pentru care s-a dispus suspendarea judecății, în aplicarea art.155 indice 1 Cod de procedură civilă.
După lămurirea cadrului procesual, a avut loc repunerea cauzei pe rol.
Deși inițial se arătase că și B. ar fi intimat, ulterior s-a precizat că acesta nu are o asemenea calitate.
Dacă s-ar fi cerut chemarea acestuia în judecată, instanța ar fi pus în discuție excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.
Intimații indicați de către contestatoare, după ce instanța a făcut aplicarea art. 129 alin 4,5 Cod de procedură civilă, sunt creditoarea și adjudecatarul.
Instanța de fond a apreciat că, dacă o contestație la executare este formulată în termen, nu are nicio relevanță faptul că s-ar fi finalizat executarea silită.
Concluzia se impune pentru că, așa cum rezultă din economia normelor în materie de contestație la executare, de nulitate și, respectiv, de executare silită: pe de o parte, anularea ar interveni prin raportare la cauze contemporane actului contestat/actelor contestate și ar avea consecința desființării executării silite însăși ori a actelor de executare contestate, lipsind de suport eventualele acte ulterioare; pe de altă parte, legea prevede instituția întoarcerii executării silite.
Acest din urmă motiv este acela pentru care există un litisconsorțiu obligatoriu care obligă la atragerea în proces a tuturor participanților la executarea silită ce pot fi afectați prin soluția dată n contestația la executare, inclusiv și obligatoriu, a adjudecatarului.
Dacă acești participanți nu ar fi atrași în proces de inițiatorul lui (contestatorul) sau de ceilalți intimați chemați inițial în judecată, atunci existența litisconsorțiului obligatoriu ar împiedica instanța să se pronunțe asupra contestației la executare, fiind în prezența unei veritabile excepții.
Intimații nu au formulat întâmpinare; doar intimata creditoare a depus la 9.10.2014 o cerere intitulată ,,Concluzii scrise” (f.184-188), solicitând respingerea contestației la executare, aspecte ce se vor detalia la punctul VI al prezentelor considerente.
Conform art. 402 alin 1 fraza finală Cod de procedură civilă, procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță se aplică în mod corespunzător.
Conform art. 118 Cod de procedură civilă, întâmpinarea este obligatorie în afară de cazurile în care legea prevede în mod expres altfel; în cazul contestației la executare, legea nu prevede altfel.
Art. 114 indice 1 alin 2 Cod de procedură civilă prevede că întâmpinarea trebuie depusă cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului de judecată.
În speță, comunicarea contestației s-a făcut după lămurirea cadrului procesual astfel încât trebuie ținut cont de acest specific, termenul de 5 zile trebuind să se raporteze la termenul de judecată acordat după ce s-a dispus comunicarea contestației.
Termenul de 5 zile este, în mod evident, încălcat astfel încât instanța nu ar putea califica aceste ,, concluzii scrise” ca fiind o întâmpinare.
Așa cum s-a arătat în doctrină și în practică, nerespectarea termenului de formulare a întâmpinării atrage doar decăderea din dreptul de a invoca excepții relative și de a propune probe (în această ultimă privință se va ține însă cont de eventuala incidență a art. 138 Cod de procedură civilă).
Așa cum s-a arătat în decizii ale Curții Constituționale (cum ar fi Decizia numărul 17/2003 publicată în M.Of numărul 129/27.02.2003), chiar dacă nu a depus întâmpinare sau a depus-o tardiv, pârâtul are în continuare dreptul de a se apăra prin combaterea pretențiilor reclamantului și prin discutarea, în fapt și în drept, a susținerilor și dovezilor adversarului, așa cum rezultă din art. 171 Cod de procedură civilă.
Cu privire la formularea contestației la executare lămurită în termen/cu depășirea termenului, prima instanță a reținut următoarele:
Prezenta contestație la executare introductivă a fost formulată la data de 21.02.2013 și că în cuprinsul ei s-a arătat că se este o contestație împotriva procesului verbal numărul 41 din 7.02.2013 din dosarul de executare silită numărul 2/2012 al B. P. V..
În esență, s-a arătat că motivele contestației sunt: subevaluarea apartamentului; neluarea în considerare a îmbunătățirilor; neînștiințarea prin scrisoare recomandată în privința efectuării expertizei; faptul că acest imobil reprezintă singura locuință a contestatorilor.
În finalul acestei contestații se arată că se solicită anularea procesului verbal de executare silită și anularea vânzării.
Instanța a solicitat, în temeiul art. 129 alin 4,5 Cod de procedură civilă, lămuriri de la contestatorii care nu arătaseră care este intimatul/care sunt intimații.
Lămuririle nu vizau obiectul contestației la executare.
Prin înscrisul depus la 28.05.2014 ( filele 32,33) contestatorii au arătat că fac precizările cerute de instanță.
Au arătat că formulat contestație împotriva tuturor actelor de executare silită efectuate cu ocazia vânzării la licitație a apartamentului.
Printre altele se arată că se solicită a intimata să le pună la dispoziție criteriile după care s-a stabilit prețul vânzării la licitație prin executarea silită a apartamentului.
De asemenea, se reiau motivele arătate în cererile anterioare.
Se arată că se contestă următoarele acte din dosarul de executare 7/2012: procesul verbal numărul 41/7.02.2013; procesul verbal de constatare licitație încheiat la 6.01.2014; procesul verbal numărul 1/22.06.2012; procesul verbal din 16.08.2012; procesul verbal din 19.09.2012; procesul verbal numărul 101/28.03.2013.
Se mai arată că se solicită anularea acestor acte și repunerea lor în situația anterioară.
În finalul acestor precizări, se arată că se solicită ,,anularea tuturor formelor de executare încheiate de intimații din prezenta cauză.”, însă, așa cum rezultă din precizarea expresă, contestația la executare vizează actele de mai sus.
Instanța constată că, potrivit art. 401 alin 1 literele a și c Cod de procedură civilă, contestația la executare prin care debitorul contestă un act de excutare respectiv executarea silită însăși, trebuie formulată în termen de 15 zile de la data la care contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă respectiv, de la data la care a primit somația ori de la data când a luat cunoștință de primul act de executare, în cazul în care nu a primit somație sau executarea se face fără somație.
Așadar, legea prevede că, atunci când se calculează termenul de formulare a unei contestații ce vizează un act de executare/anume acte de executare (iar nu executarea silită însăși) se poate porni și de la data de la care contestatorul a luat cunoștință de actul contestat, chiar dacă nu a primit o somație.
Când se contestă executarea silită însăși, atunci termenul se calculează pornind de la data comunicării somației sau de la data la care s-a luat cunoștință de primul act de executare.
În speța de față, pe de o parte, din nicio motivare nu rezultă că s-ar contesta executarea silită însăși, nemulțumirea contestatorilor fiind, în esență, legată de modul în care s-a prețuit apartamentul.
Este adevărat că s-a folosit noțiunea de ,,forme de executare”, însă instanța remarcă faptul că legea nu folosește o asemenea expresie și apreciază că aceasta este imprecisă și fără utilitate practică pentru că, o asemenea sintagmă nu pune în evidență obiectul concret al contestației la executare.
Consecința anulării executării silite însăși este diferită de consecința anulării unui anume act/unor anume acte (în acest ultim caz, dacă executarea silită nu este deființată, se poate continua executarea silită prin emiterea unor noi acte de executare).
Totuși, întrucât în practică se uzitează această formulare, instanța nu a insistat în a cere și alte lămuriri și a stabilit conținutul expresiei prin raportare la motivele contestației.
Dacă s-ar fi contestat executarea silită însăși, atunci contestatorii ar fi invocat motive care țin de exemplu, de inexistența titlului executoriu, de exeistența unei cauze de stingere a creanței, etc.
Însă contestatorii nu au invocat asemenea motive astfe încât expresia ,,forme de executare” trebuie înțeleasă ca referindu-se la actele de executare silită nominalizate ca atare, iar nu la alte acte ori la executarea silită însăși.
După atașarea copiei dosarului de executare silită, constatând existența unui litisconsorțiu obligatoriu, instanța a pus în discuție a fi chemat în judecată și adjudecatarul iar, după depunerea cererii de chemare în judecată a acestuia (54,55), s-a dispus citarea lui și comunicarea cererii și a înscrisurilor atașate.
Pentru motivele ce se vor prezenta mai jos, instanța constată că în dosarul de executare silită 7/2012 se instrumentează doar executarea silită imobiliară asupra apartamentului situat în Târgoviște, .,.> Ca urmare, solicitarea contestatorilor trebuie înțeleasă prin raportare la acest aspect.
În cuprinsul cererii de la filele 54,55 s-a arătat că înscrisul de la filele 32,33 reprezintă o completare a cererii de chemare în judecată.
Instanța face distincție între completare și precizare (sau lămurire), după cum urmează: completarea înseamnă o adăugare la o cerere existentă, indiferent de elementul cererii de chemare în judecată la care se referă (părți, obiect, cauză); precizare înseamnă o explicitare a ceea ce s-a arătat/cerut în cererea precedentă, neschimbându-se esența în privința elementelor cererii de chemare în judecată.
Instanța apreciază că, în raport de aceste distincții, cu excepțiile ce se vor prezenta mai jos, cererea de la filele 32, 33 reprezintă o precizare (sau lămurire).
Analizând conținutul dosarului de executare silită, așa cum a fost trimis de către executor în copie certificată (f.62-156), instanța reține următoarele:
Executarea silită a debutat prin formularea cererii de încuviințare a executării silite imobiliare (f.80) formulată la data de 23.09.2010 de către executorul P. V. care, la acel moment, avea calitatea de executor bancar, încuviințarea fiind dată prin încheierea din 2.11.2010 (f81) pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul_ .
Cererea viza apartamentul situat în Târgoviște, .,.> Conform procesului verbal de predare primire încheiat la 6.09.2010 (f.63) între Șeful Corpului Executorilor Bancari ai B. SA și P. V., executor bancar în cadrul aceluiași corp, acestuia din urmă i-a fost repartizată executarea silită imobiliară contestată astăzi, conform cererii de executare silită 1380/2.09.2010.
Cererea numărul 1380/2.09.2010 se află în copie la fila 65 și se referă numai la executarea silită a apartamentului situat în Târgoviște, ., . CF_.
În această cerere prenumele contestatoarei de astăzi (contestatorii fiind menționați, în acea cerere, drept garanți ipotecari) este G. iar nu G. (cum este menționat în contractul de credit –f.66-75- și în contractele de ipotecă autentificate sub numărul 1354/28.02.2006 și, repectiv, sub numărul 1185/20.05.2008-f.76-79).
Cele două contracte de ipotecă sunt încheiate în legătură cu același apartament dar pentru sume diferite, urmare a suplimentării sumei împrumutate.
Conform procesului verbal de predare primire încheiat la data de 21.06.2012, între un ofițer monitorizare din cadrul B. și P. V., de această dată în calitate de executor judecătoresc, s-au predat, în original, documentele pentru M. Impex SRL precum și copie de contractele de ipotecă autentificate sub numărul 1354/28.02.2006 și, repectiv, sub numărul 1185/20.05.2008.
Aceluiași executor i-a mai fost repartizată și executarea silită prin poprire asupra conturilor bancare a celor doi contestatori, indicați drept fidejusori, pentru recuperarea creanței izvorâtă din contractul de credit încheiat cu debitorul ., conform cererii de executare silită numărul 1381/2.09.2010.
Așa cum rezultă din actele dosarului de executare, aceasta nu face obiectul acestui dosar de executare silită.
La data de 22.06.2012, B. SA formulează o cerere de continuare a executării silite (f.119) în privința apartamentului situat în Târgoviște, ., . întabulat în CF_.
La fila 82 se află procesul verbal de identificare a imobilului, act încheiat la 5.01.2011 și care se referă la apartamentul în discuție.
În cuprinsul lui se arată că executorul a fost însoțit și de către contestator.
Așadar, cel puțin, la data de 5.01.2011, contestatorul de astăzi cunoștea despre urmărirea silită imobiliară astfel încât este tardivă solicitarea de anulare a unora dintre actele de executare.
La fila 90 se află publicația de vânzare numărul 1 din data de 24.03.2011 în care se arată că prețul de pornire a licitației este de 202.000 lei stabilit prin ,,Raportul de evaluare din 15.06.2010.”
La filele 87-89 se află un înscris intitulat ,,Raport de evaluare” întocmit la 15.06.2010 de către EFG EUROBANK P. SERVICES.
Nu rezultă dacă a avut loc comunicarea acestui raport către contestatori, însă, așa cum se va arăta mai jos, publicația care face referire la acest raport, a fost comunicată contestatorului la 8.02.2011, fiind primită de contestatoare, în calitate de soție a destinatarului.
La filele 91-93 se află dovezi de comunicare (doar) către contestator a acestei publicații de vânzare; nu se află dovada de comunicare către contestatoare însă, așa cum rezultă din confirmarea de primire de la fila 93, soția –deci contestatoarea de astăzi- este cea care a primit la data de 8.02.2011, această publicație de vânzare.
În dovada de la fila 91 ce se referă numai la contestator se face mențiunea ,,confirmare primire”.
Așadar, ambii contestatori au luat cunoștință de executarea silită imobiliară, cel mai târziu la data de 5.01.2011 (contestatorul) și 8.02.2011 (contestatoarea).
Contestația la executare este formulată la 21.02.2013.
Referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 41/7.02.2013:
Acesta se află în copie la fila 149 și se referă la vânzarea la licitație publică a apartamentului în discuție pentru care s-a emis publicația de vânzare emisă la data de 20.12.2012. Mai rezultă faptul că la această licitație imobilul a fost adjudecat celui atras în prezentul proces și că prețul de pornire a licitației a fost stabilit pornind de la prețul de pornire a licitației stabilit prin raportul de evaluare întocmit de evaluator G. A..
Instanța constată că nu a fost contestată și publicația de vânzare ce a precedat această licitație și care se află, în copie, la fila 142.
Această publicație a fost comunicată contestatorilor la 21.12.2012, prin afișare, așa cum rezultă din dovezile de la filele 143,144, odată cu procesul verbal de licitație (nu se arată care este acesta, însă, din procesul verbal încheiat la 20.12.2012 (f.141) rezultă că, după ce s-a constatat lipsa unei oferte de cumpărare a apartamentului, s-a fixat termenul următor la 7.02.2013; în dovada de la fila 144 se arată că publicația ce se comunică este cea ,,cu termen la 7.02.2013”.
Procesul verbal atacat (f.149) le-a fost comunicat contestatorilor la data de 11.02.2013, aspect care rezultă din dovada de la fila 150.
Conform art. 100 alin 4 Cod de procedură civilă ,,procesul verbal face dovada până la înscrierea în fals, cu privire la faptele constatate personal de către cel care le-a încheiat.”.
Procesul verbal la care se referă acest text de lege este cel ce se întocmește ca dovadă de comunicare a unui act de procedură.
Așa cum rezultă din Legea 188/2002, se aplică dispozițiile Cod de procedură civilă, astfel încât comunicarea de către executor a actelor de procedură se face în aceleași condiții ca și comunicarea făcută de instanță.
Pe cale de consecință, câtă vreme contestatorii nu s-au înscris în fals cu privire la această dovadă, înseamnă că aceasta probează faptul că procesul verbal de licitație contestat astăzi, li s-a comunicat contestatorilor la data de 11.02.2013.
După cum s-a arătat, contestația la executare s-a depus la data de 21.02.2013, cu respectarea termenului prevăzut de lege în privința acestui proces verbal, astfel încât instanța va constata că pentru acest petit, contestația este formulată în termen.
Referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal de constatare licitație încheiat la 6.01.2014:
Instanța constată că nu există un asemenea proces verbal; de altfel, nu mai avea sens a se efectua o licitație atâta vreme cât la data de 25.03.2013 s-a dat actul de adjudecare (f.155).
Instanța apreciază că este doar o eroare materială în cuprinsul cererii contestatorilor întrucât celelelate acte contestate sunt din 2012 și 2013 iar la fila 114 se află un proces verbal cu titulatura indicată de părți dar încheiat la 6.01.2012.
Acest proces verbal se referă la faptul că, pentru termenul din 6.01.2012 fixat pentru licitație, nu s-a prezentat nicio o ofertă de cumpărare, motiv pentru care se fixează un nou termen de licitație pentru 2.03.2012.
Nu s-a atacat publicația de vânzare care a precedat această licitație și care se află în copie la fila 112.
În această publicație se arată că prețul de pornire a licitației este stabilit prin luarea în considerare a raportului de evaluare din 15.06.2011.
Procesul verbal din 6.01.2012 a fost comunicat numai contestatorului la data de 6.01.2012; ca urmare, nu a fost comunicat contestatoarei astfel încât aceasta este în termen
Contestatorul însă nu se mai află în termen, motiv pentru care, în această privință, se va constata că s-a formulat tardiv contestația la executare.
Referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 1/22.06.2012:
Instanța constată că acest proces verbal se află în copie la fila 121 și că acesta se referă la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum total de 9.841,44 lei.
Acest proces a fost comunicat numai contestatorului la data de 3.07.2012, aspect probat de dovada de la fila 125, ce se referă, printre altele, și la acest proces verbal.
Ca urmare, nu a fost comunicat contestatoarei astfel încât aceasta este în termen.
Contestatorul însă nu se mai află în termen, motiv pentru care, în această privință, s-a constatat că s-a formulat tardiv contestația la executare.
Referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal din 16.08.2012:
Se constată că acest procesul verbal se află în copie la fila 126 și că acesta se referă la licitația ce a avut loc la această dată; în el se consemnează că s-a pornit de la prețul diminuat cu 75% din prețul stabilit prin raportul de evaluare din data de 15.06.2010 întocmit de evaluator P. V..
Și acest proces verbal i-a fost comunicat doar contestatorului, la data de 24.08.2012 (odată cu publicația de vânzare pentru termenul din 19.09.2012), astfel încât pentru contestator, și în această privință contestația este tardivă, doar contestatoarea fiind în termen.
Referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul procesul verbal din 19.09.2012.
Se constată că acest procesul verbal se află în copie la fila 130 și că acesta se referă la licitația ce a avut loc la această dată; în el se consemnează că s-a pornit de la prețul diminuat cu 75% din prețul stabilit prin raportul de evaluare din data de 15.06.2010 întocmit de evaluator P. V..
De această dată, acest proces verbal i-a fost comunicat și contestatoare, comunicarea având loc la 27.09.2012, așa cum rezultă din dovada de la fila 132 din dosar.
Se constată că, în raport de data formulării contestației, pentru ambii contestatori, este tardivă contestația vizând acest petit.
Referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 101/28.03.2013.
Se constată că această solicitare a fost formulată de către contestatori la data de 28.05.2014, prin cererea de la filele 32,33, reprezentând o completare a cererii inițiale (iar nu o precizare-de altfel acest proces verbal nu exista la momentul sesizării instanței cu cererea inițială).
Chiar dacă intimatul nu s-a opus la modificarea cererii, totuși o asemenea contestație poate fi formulată doar cu respectarea termenului de formulare a contestației la executare.
Noul Cod de procedură civilă, chiar consacră această regulă iar, apreciază instanța, art.401 Cod de procedură civilă are caracterul unei norme ce se referă la un alt aspect decât cel reglementat de art. 132 Cod de procedură civilă.
Instanța constată că acest procesul verbal se află în copie la fila 153 și că acesta se referă la distribuția prețului obținut în urma licitației.
Și de această dată, acest proces verbal le-a fost comunicat ambilor contestatori, comunicarea având loc la 29.03.2013.
De asemenea, instanța constată că și în această privință contestația la executare vizând acest petit este tardivă.
Instanța de fond a mai constatat că, în unele acte întocmite de către executor se face vorbire despre un proces verbal de evaluare din 15.06.2010 și că, așa cum rezultă din cererea de la fila 133, creditoarea a cerut ca evaluarea să se facă pornind de la valoarea de piață stabilită prin ,,raportul de evaluare întocmit de EPS în data de 4.10.2012”; în respectiva cerere se arată că motivul pentru care se formulează o atare solicitare este acela că raportul din 15.06.2010 este vechi.
La filele 134-136 se află un înscris fără titulatură ce se referă la evaluarea apartamentului și care are dată de întocmire 4.10.2012 iar ca evaluator, ,,. SRL G. A.”.
La fila 138 se află publicația de vânzare ce anunță licitația din 20.12.2012 iar în cuprinsul lui se face trimitere la acest ultim raport, arătându.se că prețul s-a stabilit prin raportare la acesta.
Potrivit dovezii de la fila 140, acest raport din 4.10.2012 le-a fost comunicat contestatorilor la 21.11.2012.
Pentru toate aceste motive, prin dispozitivul încheierii din 8.10.2014, prima instanță:
A constatat că a fost formulat în termen, de către ambii contestatori, petitul referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 41/7.02.2013.
A constatat că este tardiv formulat de către contestator, petitul referitor la solicitarea de anulare solicitarea de anulare a procesului verbal de constatare licitație încheiat la 6.01.2012 (din eroare fiind indicat de către contestatori ca fiind emis în 2014).
A constatat că a fost formulat în termen, de către contestatoare, petitul referitor la solicitarea de anulare solicitarea de anulare a procesului verbal de constatare licitație încheiat la 6.01.2012(din eroare fiind indicat de către contestatori ca fiind emis în 2014).
A constatat că este tardiv formulat de către contestator, petitul referitor la solicitarea de anulare solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 1/22.06.2012:
A constatat că a fost formulat în termen, de către contestatoare, petitul referitor la solicitarea de anulare solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 1/22.06.2012.
A constatat că este tardiv formulat de către contestator, petitul referitor la solicitarea de anulare solicitarea de anulare a procesului verbal din 16.08.2012
A constatat că a fost formulat în termen, de către contestatoare, petitul referitor la solicitarea de anulare solicitarea de anulare a procesului verbal din 16.08.2012.
A constatat că este tardivă, pentru ambii contestatori, solicitarea de anulare a procesului verbal din 19.09.2012.
A constatat că este tardivă, pentru ambii contestatori, solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 101/28.03.2013.
Cu privire la cererea de probatorii formulată de contestatori, prin încheierea din 8.10.2014, prima instanța:
A respins proba cu expertiză, având în vedere ce se tinde a se dovedi și apreciind că aceasta nu este concludentă.
A respins proba cu interogatoriu, constatând că nu s-a depus interogatoriul, astfel încât nu se poate aprecia dacă proba este/nu este utilă prin prisma faptelor ce se tind a fi dovedite.
A admis proba cu înscrisuri, respectiv cele de la dosarul cauzei, apreciind că sunt îndeplinite cerințele art. 167 Cod de procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 4050/05.11.2014, Judecătoria Târgoviște a respins petitul formulat de către ambii contestatori și care se referă la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 41/7.02.2013; a respins ca tardiv formulat de către contestator, petitul referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal de constatare licitație încheiat la 6.01.2012 (din eroare fiind indicat de către contestatori ca fiind emis în 2014); a respins petitul formulat de către contestatoare și care se referă la solicitarea de anulare a procesului verbal de constatare licitație încheiat la 6.01.2012(din eroare fiind indicat de către contestatori ca fiind emis în 2014); a respins ca tardiv formulat de către contestator, petitul referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 1/22.06.2012; a respins petitul formulat de către contestatoare și care se referă solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 1/22.06.2012; a respins ca tardiv formulat de către contestator, petitul referitor la solicitarea de anulare a procesului verbal din 16.08.2012; a respins petitul formulat de către contestatoare și care se referă la solicitarea de anulare solicitarea de anulare a procesului verbal din 16.08.2012; a respins ca tardiv, pentru ambii contestatori, petitul care se referă la solicitarea de anulare a procesului verbal din 19.09.2012; a respinge, ca tardiv, pentru ambii contestatori, petitul care se referă la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 101/28.03.2013.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că va da eficiență celor stabilite prin încheierea din 8.10.2014, respingând ca tardiv formulată partea de contestație la executare în legătură cu care s-a admis excepția tardivității; va respinge ca neîntemeiate solicitările în legătură cu care nu s-a admis/nu s-a invocat excepția tardivității.
Respectând dispozițiile art. 399 și următoarele Cod de procedură civilă, instanța face distincție între, pe de o parte, contestația la executare propriu zisă ce vizează executarea silită însăși, contestație în care poate fi critică executarea silită însăși și, respectiv, în anumite condiții, se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, atunci când acesta nu este o hotărâre judecătorească și, pe de altă parte, contestația la executare care se referă la un anume acte/la anume acte de executare silită.
Distincția este importantă prin prisma aplicării dispozițiilor art. 401 Cod de procedură civilă, text de lege care diferențiază, în funcție de această distincție, termenele de formulare a unei contestații la executare.
O contestație la executare (apreciază instanța) are un anume obiect concret sau, după caz, anume obiecte concrete, instanța fiind obligată să se pronunțe numai în limita acestui obiect/acestor obiecte (concluzii ce se desprind din coroborarea art. 129 alin 6 raportat la art. 404 Cod de procedură civilă).
Ca urmare, instanța trebuie să verifice dacă sunt indicate obiectele concrete ale contestației cu care este sesizată.
În speță, după cum rezultă din încheierea de ședință din 8.01.2014, s-au identificat petitele și s-a analizat și stabilit care sunt petitele formulate în termen.
De menționat că nu se contestă executarea silită însăși și că s-a solicitat numai anularea unor acte concrete de executare.
Instanța apreciază că, dacă o contestație la executare este formulată în termen, atunci se poate solicita și anularea sau refacerea unei lucrări de evaluare a bunului imobil supus vânzării în cadrul procedurii executării silite indirecte.
O asemenea concluzie se impune pentru a nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil (așa cum este înțeles de practica Curții EDO) al debitorului, sau, după caz, al creditorului, fiecare din cei interesați putând să ceară analizarea modului în care a fost stabilit prețul de vânzare.
Așa cum rezultă din cele de mai sus, contestatorii solicită anularea unor acte concrete iar pentru ambii sau pentru unul din ei, unele petite ale contestației la executare sunt formulate tardiv.
Așa cum invocă și intimata și cum rezultă din art. 103 coroborat cu art.399-404 Cod de procedură civilă, consecința formulării tardive a unui petit/petite constă în decăderea contestatorului din dreptul de a cere anularea (și, deci analizarea) petitelor formulate tardiv.
Instanța mai apreciază că, deși obiectul și motivarea în fapt și în drept (cauza cererii de chemare în judecată) reprezintă, conform art. 112 Cod de procedură civilă, elemente obligatorii ale unei cereri de chemare în judecată, totuși, acestea nu trebuie confundate iar expunerea (în cererea de chemare în judecată) a unuia dintre aceste elemente nu înseamnă că nu ar fi obligatorie expunerea celuilalt.
Mecanismul soluționării unei cereri de chemare în judecată presupune, în mod obligatoriu, ca întâi să fie expusă pretenția concretă (adică obiectul cererii de chemare în judecată) și apoi să fie expusă motivarea în fapt și în drept precum și dovezile care probează motivarea în fapt și în drept.
Ca regulă, o dovadă probează doar motivarea în fapt și în drept (chiar și când se pune problema dovezii existenței obiectului material al cererii de chemare în judecată) iar nu chiar obiectul cererii de chemare în judecată, acesta din urmă trebuind să fie întotdeauna emanația reclamantului (în speță, a contestatorilor), dat fiind principiul disponibilității și respectarea dispozițiilor art. 129 alin 6 Cod de procedură civilă.
Pe cale de consecință și ipotetic vorbind, instanța de judecată, chiar dacă ar constata că niște motive sunt corect argumentate și dovedite dar nu au legătură cu petitul cererii sau petitul este fornulat tarduiv, nu s-ar putea pronunța decât cu privire la obiectul/obiectele concrete/concrete și formulate în termen pentru că, prin dispozitivul hotărârii (singurul ce poate fi pus în executare) instanța se pronunță doar cu privire la obiect/obiecte iar nu cu privire la motivări sau la dovezi.
Chiar dacă o contestație la executare ar putea fi interpretată ca fiind un incident în cadrul executării silite, acest lucru nu-i schimbă caracterul de cerere de chemare în judecată, pentru că instanța nu poate fi sesizată decât cu o cerere de chemare în judecată, iar nu cu un ,,incident”.
De altfel, art. 402 alin 1 fraza finală Cod de procedură civilă are următorul cuprins: ,,procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță se aplică în mod corespunzător”.
Art. 399 alin 2 Cod de procedură civilă prevede că ,,nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.”
Instanța apreciază că, dacă acest text de lege s-ar privi izolat (de celelelalte dispoziții legale), atunci ar trebui să se tragă concluzia că orice nerespectarea a oricăror dispoziții legale din această materie, ar atrage anularea în mod automat și fără verificarea vreunei condiții.
În realitate, apreciază instanța, nu acesta este înțelesul care ar trebui dat acestui text de lege, ci acela că anularea unui act de executare intervine în condițiile prevăzute de dreptul comun în materie de anulare a actelor de procedură (art. 105 și următoarele Cod de procedură civilă)
De altfel, făcând aplicarea celor statuate în practică și în doctrină, în noul Cod de procedură civilă (neaplicabil în cauză), art. 703 Cod de procedură civilă chiar trimite explicit la aplicarea normelor art. 174 și următoarele (corespondentul în noul Cod de procedură civilă al art. 105 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă).
Concluzia aplicării art. 105 și următoarele din vechiul Cod de procedură civilă se deprinde din coroborarea următoarelor dispoziții legale conținute de acest din urmă cod:
Art. 404 alin 1 Cod de procedură civilă inventariază soluțiile ce pot fi date într-o contestație la executare; în ceea ce privește soluția de anulare, textul de lege distinge între anularea actului de executare contestat și anularea executării înseși.
În privința anulării, art. 399 alin 2 Cod de procedură civilă prevede explicit că aceasta intervine atunci când se nu se respectă (adică, se încalcă) dispozițiile privitoare la executarea silită însăși sau la efectuarea oricărui act de executare.
Instanța constată că, prezentând categoriile de persoane care pot formula contestație la executare, art. 399 alin1 Cod de procedură civilă, indică, pe de o parte, persoanele interesate iar, pe de altă parte, persoanele vătămate.
Din toate cele de mai sus, rezultă că unele din textele de lege în materie de contestație la executare uzitează termeni folosiți de normele în materie de nulitate a actelor de procedură.
Instanța apreciază că anularea, ca orice sancțiune, ar putea să intervină numai după urmarea anumitor reguli pe care doar legea le poate prevedea- fie că acestea sunt prevăzute în mod explicit, fie că rezultă din coroborarea unor dispoziții legale explicite.
Singura interpretare posibilă este aceea că, atunci când se analizează dacă actul de executare silită ar trebui anulat ori îndreptat, se vor aplica regulile de drept comun în materie de nulitate a actelor de procedură conținute de art. 105 și următoarele Cod de procedură civilă, articole ce nu fac parte din partea dedicată procedurii în primă instanță, ci din partea dedicată dispozițiilor generale de procedură, parte integrantă a procedurii contencioasă care, la rândul ei, reprezintă sediul materiei pentru dispozițiile de drept comun, aplicându-se și în alte materii, în măsura în care legea nu conține dispoziții contrare.
Legea nu conține dispoziții contrare, astfel încât, în privință, se aplică regulile de drept comun.
În Cartea V a Codului de procedură civilă, în afara normelor despre care s-a vorbit mai sus, nu există altele care să se refere la regimul juridic al nulității actelor de executare efectuate de executor ori la regimul nulității executării silite însăși.
,,Nulitatea actelor de procedură” (capitol ce conține art. 105-art.108) se află în Titlul II (,,Dispoziții generale de procedură”) al Cărții II (,,Procedura contencioasă”), și nu se află în Titlul III (,,Procedura înaintea primei instanțe”), astfel încât acest capitol reprezintă sediul în materie de nulitate a unor acte care nu sunt de drept substanțial (așa cum este cazul actelor în discuție).
Din interpretarea dispozițiilor în materie de nulitate a actelor de procedură rezultă că pentru a se putea dispune anularea unui asmene act trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 105 alin 2 fraza I Cod de procedură civilă: 1. să fie încălcată o dispoziție legală; 2.să se fi produs părții o vătămare, ca urmare a respectivei încălcări; 3. vătămarea să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului (dacă înlăturarea vătămării se poate face prin îndreptarea actului, atunci nu intervine anularea, ci îndreptarea actului-art.106 alin 2 Cod de procedură civilă).
Din interpretarea art. 105 alin 2 alin 2 fraza II Cod de procedură civilă, rezultă că, dacă nulitatea este prevăzută expres de lege (indiferent dacă este vorba despre o nulitate absolută sau despre una relativă, textul nefăcând vreo distincție), atunci vătămarea se prezumă.
Această prezumție legală este una relativă care, deci, poate fi răsturnată prin proba contrară, inclusiv printr-o altă prezumție; concluzia rezultă cu evidență din textul de lege (,,se presupune până la proba contrară”).
Adaptând aceste norme de drept comun la situația particulară a executării silite și a actelor de executare (așa cum aceasta a fost detaliată mai sus), este evident că, în privința actelor de executare, cele două tipuri de soluții prezentate de art. 404 Cod de procedură civilă se vor pronunța prin aplicarea tuturor normelor de drept comun în materie de nulitate a actului de procedură iar, în privința executării silite nu se va putea pronunța soluția îndreptării, ci doar aceea anulării.
Instanța mai apreciază că, în materie de contestație la executare având ca obiect concret o solicitare de anulare, sunt aplicabile și dispozițiile art.106 alin 1 Cod de procedură civilă care prevăd că anularea unui act de procedură atrage și nulitatea actelor următoare, în măsura în care acestea nu pot avea o existență de sine stătătoare; instanța apreciază că un contestator trebuie să arate, cel puțin, că solicită anularea unui act de executare ce ar putea avea caracteristicile arătate de art. 106 alin 1 pentru că, numai astfel, partea adversă se poate apăra.
Instanța mai apreciază că, ținând cont de specificul faptului că o solicitare de anulare se adresează cu privire la o executare silită/la un act de executare silită, înseamnă că, atunci când se pune problema anulării executării silite însăși sau problema anulării unor acte ce vizează executarea contestată, trebuie să fie identificate acele norme în legătură cu care se invocă a fi avut loc încălcarea, norme ce se pot găsi fie în Cartea V (,,Despre executare silită”) a Codului de procedură civilă, fie în acte normative speciale ce conțin reguli privind executarea silită.
Instanța apreciază că, numai după ce se identifică respectiva încălcare a legii, se poate continua analiza privind îndeplinirea celorlalte condiții ale anulării (constatării nulității).
Dacă nu este îndeplinită condiția premisă, nu mai este utilă cercetarea celorlate condiții ale anulării.
În speță, în ceea ce privește petitele formulate în termen, instanța reține:
În ceea ce privește petitul formulat de către ambii contestatori și care se referă la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 41/7.02.2013:
Așa cum s-a reținut și în încheierea din 8.10.2014:
Acesta se află în copie la fila 149 și se referă la vânzarea la licitație publică a apartamentului în discuție pentru care s-a emis publicația de vânzare emisă la data de 20.12.2012;
La această licitație imobilul a fost adjudecat celui atras în prezentul proces; prețul de pornire a licitației a fost stabilit pornind de la prețul stabilit prin raportul de evaluare întocmit de evaluator G. A..
Din motivarea contestației la executare lămurită rezultă că nu se invocă faptul că, prin raportare la actele anterioare licitației, la efectuarea acesteia ar fi fost încălcate anumite dispoziții legale și că, pe cale de consecință, prin această eventuală încălcare și s-ar fi adus contestatorilor anume vătămare (prezumată sau dovedită).
După cum rezultă din considerațiile teoretice expuse mai sus, contestatorii ar fi trebuit să fi atacat în termen și să fi obținut anularea actelor ce au precedat licitației, condiție neîndeplinită în speță.
Ca urmare, pentru motive expuse pe larg mai sus, instanța va respinge ca neîntemeiat acest petit.
În ceea ce privește petitul formulat de către contestatoare și care se referă la solicitarea de anulare a procesului verbal de constatare licitație încheiat la 6.01.2012:
După cum s-a reținut în încheierea din 8.01.2014, contestatorii au indicat, din eroare, data de 6.01.2014.
Procesul verbal astfel atacat se află la la fila 114 și se referă la faptul că, pentru termenul din 6.01.2012 fixat pentru licitație, nu s-a prezentat nicio o ofertă de cumpărare, motiv pentru care se fixează un nou termen de licitație pentru 2.03.2012.
În ceea ce privește acest petit, formulat în termen numai de către contestatoare, instanța face constatări similare primului petit analizat imediat anterior și constată că sunt valabile aceleași temeiuri ale respingerii, ca neîntemeiat, a acestui petit, motiv pentru care va proceda în consecință.
Acelelași tip de constatări și aceleași concluzii vor fi efectuate/trase de către instanță în privința:
Petitului formulat de către contestatoare și care se referă la solicitarea de anulare a procesului verbal numărul 1/22.06.2012 (acesta se află în copie la fila 121 și se referă la stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum total de 9.841,44 lei);
Petitului formulat de către contestatoare și care se referă la solicitarea de anulare a procesului verbal din 16.08.2012 (se află în copie la fila 126 și se referă la licitația ce a avut loc la această dată; în el se consemnează că s-a pornit de la prețul diminuat cu 75% din prețul stabilit prin raportul de evaluare din data de 15.06.2010 întocmit de evaluator P. V.).
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs contestatorii solicitând admiterea recursului și casarea în tot a sentinței pronunțată de Judecătoria Târgoviște iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată și anularea tuturor actelor de executare efectuate de intimați prin repunerea acestora în situația anterioară încheierii lor.
În motivarea motivelor de recurs au arătat că în mod netemeinic și nelegal instanța de fond a pronunțat sentința în sensul că nu a intrat în cercetarea fondului, aceasta fiind lipsită de temei legal, făcând abstracție de susținerile acestora și toate dovezile depuse.
De asemenea în mod greșit instanța de fond a refuzat solicitarea acestora de a obliga intimata . pună la dispoziție toate actele ce au stat la baza evaluării efectuate înainte de scoaterea la licitație a apartamentului, precum și ultima evaluare a apartamentului în anul 2006 respectiv 2008 .
Totodată au mai apreciat că instanța de fond trebuia să admită cererea și să oblige intimata să le comunice care au fost criteriile după care s-a stabilit prețul vânzării la licitație prin executarea silită a apartamentului .
În drept au fost invocate prevederile art. 299 Cod procedură civilă, art. 304 pct. 9, art. 304 1 și urm. Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14 aprilie 2015, intimata . BUCUREȘTI SA a solicitat respingerea recursului și pe fond menținerea sentinței pronunțată de Judecătoria Târgoviște ca fiind legală și temeinică.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la primul motiv de recurs referitor la faptul că în mod greșit prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului și nu a analizat dovezile aduse în sprijinul susținerilor de către recurenții contestatori, tribunalul constată că acesta nu este fondat având în vedere că, în mod corect și cu respectarea dispozițiilor art. 401 din codul de procedură civilă de la 1865, instanța de fond a constatat recurenții sau doar recurentul contestator au formulat contestație împotriva procesului verbal de constatare a licitației încheiat la 06.01.2012 și a proceselor verbale încheiate la data de 22.06.2012, 16.08.2012, 19.09.2012, 28.03.2013, cu mult peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 401 din Codul de Procedură Civilă de la 1865; că, față de această constatare, nu se impunea analizarea pe fond a contestației formulate împotriva actelor de executare silită mai sus menționate; că în ce privește celelalte petite formulate în termen de către recurenții contestatori respectiv de către recurenta contestatoare, în mod corect prima instanță le-a respins ca neîntemeiate în condițiile în care contestatorii nu au invocat încălcarea anumitor dispoziții legale în concret și nici existența unei vătămări ca o consecință a nerespectării unor dispoziții legale.
Susținerea recurenților în sensul că în mod eronat instanța le-a respins cererea de obligare a intimatei . a le pune la dispoziție actele ce au stat la baza evaluării apartamentului în 2006 și 2008 nu este fondată ținând seama că prin cererea precizată la 28.05.2014, recurenții contestatori au solicitat proba cu înscrisuri, iar prima instanță a admis doar proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei, fiind solicitate și actele din dosarul de executare silită, și că înscrisurile invocate de recurenții contestatori, înscrisuri ce au stat la baza evaluării anterioare începerii executării silite a apartamentului nu erau pertinente și concludente în cauză, față de motivele contestației la executare și actele de executare silită contestate.
Referitor la motivul de recurs potrivit căruia prima instanță a respins în mod nelegal cererea recurenților contestatori de a li se comunica criteriile avute în vedere la stabilirea prețului vânzării, tribunalul constată că acesta nu este fondat în condițiile în care aceste criterii au fost precizate în rapoartele de evaluare comunicate recurenților
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, va respinge ca nefondat recursul formulat și va menține sentința instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții contestatori P. T. și P. G., ambii domiciliați în Târgoviște, ., ., ap14, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4050 din 5 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați fiind creditoarea B. SA - Direcția de Credite Neperformante, cu sediul în București, ..6A, Sector 2, și intervenienta . BUCUREȘTI SA, cu sediul în București, .. 6A, .-11, Sector 2.
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 iunie 2015
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI
S. D. B. Brînzică C. M. G.
GREFIER,
S. E. S.
j.f. T. E. G.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red. SD
Tehnored. MP+SD
2 ex./11.06.2015
| ← Cereri. Sentința nr. 574/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul... → |
|---|
