Contestaţie la executare. Decizia nr. 76/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 76/2015
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 76
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2015
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanta contestatoare F. A., domiciliată în ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii pronunțatã la data de 17.07.2014 de cãtre Judecãtoria Gãești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. N., domiciliat în ., județul Dâmbovița, având ca obiect contestație la executare.
Prezența pãrților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțatã la data de 16 ianuarie 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 23 ianuarie 2015 pentru a da posibilitate pãrților sã depunã la dosarul cauzei note scrise, iar apoi a amânat pronunțarea la 30 ianuarie 2015, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la instanță la data de 05.05.2014,, contestatoarea F. A. a formulat contestație la executarea pornită împotriva debitorului D. N., prin care a solicitat obligarea acestuia la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 100 lei/zi de întârziere până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu și anume, obligația debitorului de a demola și de a muta construcțiile ( saivane) amplasate la o distanță mai mică de 2 m de linia de hotar.
În motivarea cererii arată că prin sentința civilă nr.2051/3.11.2010 s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, a fost obligat debitorul să desființeze construcțiile ce se află la o distanță mai mică de distanța legală și anume 2 șoproane acoperite cu plăci ondulate, cu stâlpi din lemn, fără fundație, și să plătească suma de 805 lei reprezentând cheltuieli de judecată și a fost somat legal să respecte hotărârea judecătorească și să se conformeze titlului executoriu, însă cu rea credință nu s-a conformat acestuia și nici somației primite.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii arătând că s-a conformat obligației prevăzute în sentința civilă nr.2051/03.11.2010, pronunțată de Judecătoria Răcari, în sensul că a demolat saivanele așa cum este specificat în titlul executoriu, că a mutat șopronul la o distanță de 1,5 m față de linia de hotar, fapt care respectă mai mult decât suficient prevederile legale și că a procedat la demolarea și reamplasarea șopronului încă de la data de 05.05.2014, astfel că nu se impune obligarea sa la plata penalităților.
Prin încheierea din data de 17.07.2014 Judecătoria Găești a respins cererea reținând că prin sentința civilă 2051/03.11.2010, s-a admis cererea formulată de reclamanta F. A., s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților conform raportului de expertiză, a fost obligat pârâtul să desființeze construcțiile ce se află la o distanță mai mică de distanța legală și anume 2 șoproane acoperite cu plăci ondulate, cu stâlpi din lemn, fără fundație și să plătească suma de 805 lei reprezentând cheltuieli de judecată, că potrivit procesului verbal întocmit de executor la 28.04.2014, în dosarul de executare 7/2014, debitorul a refuzat executarea obligației de a face respectiv de a demola construcțiile, că în conformitate cu art. 905 Cpr.civ. , dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare, că din interpretarea dispozițiilor de mai sus rezultă că pentru a fi constrâns debitorul la executare prin aplicarea de penalități trebuie să fie vorba despre o obligație de a face sau a nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, fiind cazul obligațiilor de a face care implică faptul personal al debitorului, a obligațiilor de predare a unui bun, că în cazul obligației de a face, dacă debitorul refuză să îndeplinească o obligație de a face cuprinsă într-un titlu executoriu, creditorul poate fi autorizat de instanța de executare, să îndeplinească el însuși obligația sau prin alte persoane pe cheltuiala debitorului (art. 903 C.pr.civ.) și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea de penalități, deoarece obligația poate fi îndeplinită de creditor sau de alte persoane.
Împotriva încheierii a declarat apel contestatoarea susținând că în mod greșit instanța de fond a respins contestația la executare întrucât dacă se analiza cu atenție procesul verbal încheiat de executorul judecătoresc se putea observa că obligația ce-i incumba intimatului nu poate fi executată de altă persoană și că se impune acordarea de penalități pentru a determina pe debitor să-și îndeplinească obligația.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând încheierea în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului ca și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul va respinge apelul pentru următoarele considerente.
Se reține că prin cererea adresată instanței contestatoarea a solicitat aplicarea prevederilor art. 905 cod procedură civilă și în consecință obligarea intimatului la plata unor penalități de întârziere pentru neexecutarea obligațiilor stabilite în sarcina acestuia prin sentința civilă nr. 2051/3.11.2010 obligațiile constând în desființarea construcțiilor amplasate la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege respectiv două șoproane acoperite cu plăci ondulate, cu stâlpi de lemn, fără fundație .
Dispozițiile art. 905 alin 1 cod procedură civilă prevăd că dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării silite debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unor penalități de către instanța de executare.
Astfel cum rezultă din cuprinsul normei legale enunțate incidența acesteia se poate reține numai în situația neexecutării unor obligații de a face sau de a nu face ce nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, ori în cauză astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, nu se regăsește o asemenea ipoteză, obligațiile stabilite în sarcina intimatului, respectiv demolarea unor construcții amplasate la o distanță mai mică de hotar decât cea permisă de lege, putând fi aduse la îndeplinire de către creditor prin intermediul executorului judecătoresc.
În acest sens dispozițiile art. 903 cod procedură civilă prevăd posibilitatea creditorului să îndeplinească obligația el însuși sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată neîntemeiat apelul formulat urmând ca în baza art. 480 cod procedură civilă să dispună respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanta contestatoare F. A., domiciliatã în ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii pronunțatã la data de 17.07.2014 de cãtre Judecãtoria Gãești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul D. N., domiciliat în ., județul Dâmbovița.
Păstrează sentința civilă a instanței de fond.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. G. S.
GREFIER,
I. M.
Judecătoria Găești
Judecător fond A. M. O.
Red. S.G.
Tehnored. M.P.
Ex.2/06.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 47/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 374/2015. Tribunalul... → |
|---|
