Fond funciar. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 8/2015
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 8
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 20 ianuarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Grefier: S. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil promovat de recurenta reclamantă M. T. domiciliată în . împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2011 și a sentinței civile nr. 1325 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR LUNGULEȚU cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, A. M. domiciliată în București, .. 12, ., ., Sector 2, A. M. domiciliată în ., județul Dâmbovița, M. A. - decedat și continuat de moștenitorii M. L. domiciliată în ., M. I. domiciliat în . și M. M. domiciliată în . Dâmbovița,, M. V. domiciliat în ., M. T. domiciliat în comuna Dărăști, ., M. T. domiciliat în ., O. (M.) G. domiciliată în comuna Dărăști, ., ., județul Ilfov, și DRĂGUIȘIN (M.) M. decedată și continuată de moștenitorii D. G. domiciliat în ., D. D. I. domiciliată în . și D. F. domiciliată în ., dosarul având ca obiect recurs constatare nulitate titlu de proprietate.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform prevederilor art. 42 din Legea 1/2000.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2015 care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea apărătorilor părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi 20 ianuarie 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1325/11.12.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari în dosarul nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. T. în contradictoriu cu pârâții C. Locală de Fond Funciar Lungulețu, C. Județeană de Fond Funciar Dâmbovița, A. M., M. A., M. V., M. T., O. (M.) G. și D. (M.) M., în baza art. 165 Cod procedură civilă s-a disjuns judecata cererii reconvenționale formulată de pârâta – reclamantă A. M. la data de 18.04.2011 si formarea unui nou dosar cu termen la data de 29.01.2014, a fost admisă în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă A. M., respectiv doar pentru cererea principala, obligarea reclamantei la plata către pârâtă a sumei de 2.100 lei reprezentând onorariu expert constructor si ½ din onorariul de avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, initial sub nr. 3103/ 284/ 2009 reclamanta M. T. a chemat in judecata pe paratele C. J. Dambovita de aplicare a Legii Fondului Funciar si C. L. Lunguletu de aplicare a Legii nr. 18 / 1991 si, de asemenea, pe paratii M. A., M. V. si R. M., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta, in contradictoriu cu acestia sa se constate nulitatea absoluta partiala a titlului de proprietate nr._ eliberat la data de 09 .07. 1997 pentru suprafata de 450 mp teren intravilan curti constructii ; sa se dispuna eliberarea unui nou titlu de proprietate pe numele M. T. pentru suprafata de 450 mp teren intravilan curti – constructii si in acelasi timp, sa fie obligati paratii la plata cheltuielilor de judecata generate de proces.
In motivarea actiunii s-a aratat ca, in baza Lg. nr. 18/ 1991, le-a fost reconstituit dreptul de proprietate in calitate de descendenti ai defunctului R. D., pentru suprafata de 39.000 mp, situati in ., reclamantei si fratilor sai, M. A., R. M. si nepotului sau M. V. .Se precizeaza ca, in mod eronat in respectivul titlu ,a fost inclusa si suprafata de 450 mp teren intravilan curti constructii din tarlaua 17, . facand parte din totalul suprafetei de 1000 mp teren intravilan curti constructii, aratand ca, aceasta suprafata de teren îi apartine, fiind delimitata printr-un gard inca din anul 1970, a edificat un imobil casa de locuit, o bucatarie si o camera, in prezent locuind tot acolo. Mentioneaza ca in Registrul Agricol figureaza cu aceasta suprafata de teren, in tot acest timp a platit impozitele aferente .
Reclamanta si-a intemeiat actiunea, in drept, pe dispozitiile art 23 din Legea nr 18/ 1991 .
Prin sentinta civila nr. 1069/05.05.2010 instanta a admis cererea si a constatat nulitatea absoluta partiala a TP nr._/1997 pentru suprafata de 450 mp teren curti constructii.
Prin decizia nr. 1092/16.11.2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita in calea de atac a recursului, s-a dispus rejudecarea cauzei si completarea probatoriului.
Cauza a fost reinregistrata sub nr._ .
La data de 18.04.2011, parata A. ( fosta R.) M. a formulat cerere reconventionala prin care a solicitat respingerea cererii principale, ca neintemeiata si modificarea si completarea titlului de proprietate nr._/1997.
In motivare, a aratat ca, are calitate de mostenitoare a defunctilor sai parinti R. D., decedat la data de 08.06.1980 si M. I., decedata la 12.03.1988, reclamanta impreuna cu ceilalti parati, avand obligatia de a face dovada ca sunt succesorii in drepturi dupa R. D..
Parata a mai aratat ca reclamanta prin cererea formulata a solicitat sa i se recunoasca un drept de proprietate pe careinsa nu il are, anexand cererii inscrisuri necertificate pentru suprafata de 450 m.p. situata in ..
Parata a mentionat ca suprafata reala curti constructii este de 2.000 m.p. si a apartinut defunctilor sai parinti asa cum reiese din titlul de proprietate depus la dosar chiar de catre aceasta, iar in prezent intraga suprafata este detinuta de reclamanta impreuna cu paratul M. A. care a demolat si apoi a construit un alt imobil, fara acordul celorlalti parati si fara a detine autorizatii se construire.
Parata a mai aratat ca in momentul in care a solicitat primariei sa i se comunice copiile cererilor formulate de catre cei doi a constatat ca cererea pe care a formulat-o ea in anul 1991 a fost sustrasa si inlocuita cu o alta cerere . catre cei mentionati pe aceasta, in plus cu aceasta cerere comunicandu-i-se si o declaratie pe proprie raspundere tot . de nici unul dintre cei trecuti pe acea declaratie, motiv pentru care le-a comunicat atat instantei cat si reclamantei solicitand sa se constate nulitatea absoluta a acestora.
In speta, retine instanta ca in indeplinirea dispozitiilor din decizia de casare nr. 1092/16.11.2010 pronuntata de Tribunalul Dambovita in calea de atac a recursului, reclamanta a avut calitatea de membru cooperator, conform mentiunii din fila de registru 1971-1975 si fila registru 1986-1990 si a adresei nr. 3654/15.07.2011 emisa de Primaria Lunguletu, dobandita insa dupa anul 1959 precizat de instanta de recurs.
Din aceste înscrisuri, a reținut instanța de fond că reclamanta deținea in anul 1971 suprafata de 0,03 ari curti – constructii si un total de 0,23 ari –gospodarie, iar in anul 1986 detinea 2,50 ari curti constructii.
Desi, reclamanta a primit in anul 1972 autorizatie de constructie pentru un imobil situat pe terenul in suprafata de 450 mp, totusi in fata instantei reclamanta nu a reusit sa probeze in ce mod a detinut si sub ce titlu aceasta suprafata, mai mare decat cea mentionata in registrul agricol, in conditiile in care, din adresa nr. 4295/11.06.2013 emisa de Primaria Lunguletu retine instanta ca, in arhiva, nu exista adeverinta care sa ateste ca aceasta a cumparat teren de la CAP.
Astfel, reclamanta nu a făcut dovada ipotezei prevăzute de textul de lege cu privire la calitatea de membru cooperator ce a avut in proprietate suprafata mentionata, la momentul intrării in CAP ( anul 1971 ) nefiind detinuta suprafata de 450 mp.
In cealalta ipoteza, mostenitor al membrului cooperator, aceasta este deja statuata prin eliberarea pe numele mostenitorilor lui R. I. I. ( inclusiv al reclamantei) al TP nr._/1997, terenul ce face obiectul cauzei facand parte din suprafata de 1.000 mp din T17 P 22/1, conform raportului de expertiza tehnica judiciara întocmit in cauza de expert G. V..
Faptul ca reclamanta a edificat un imobil si a plătit impozite aferente acestuia nu este suficient pentru a întemeia cererea de chemare in judecata.
In privința cererii reconvenționale, urmează ca instanța să disjungă judecata acesteia, fiind necesara administrarea de probe pentru soluționare.
În baza art. 274 C., instanța de fond a admis în parte cererea privind cheltuielile de judecata formulata de parata – reclamanta A. M., raportat doar la capătul principal de cerere si va obliga reclamanta la plata către acesta a sumei de 2.100 lei reprezentând onorariu expert constructor si ½ din onorariul de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, susținând că motivele acestui recurs sunt încadrate în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 indice 1 din Vechiul Cod de procedură civilă.
Un prim motiv de nelegalitate constă în încălcarea dispozițiilor art. 315 Vechiul Cod de procedură civilă, cu referire la primirea la dosar a cererii reconvenționale formulată de pârâta A. M., care a fost depusă în cursul celui de-al doilea ciclu procesual, deși, urmare a casării cu trimitere, judecata trebuia să se desfășoare în limitele precis stabilite prin decizia nr. 1092, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița la data de 16.11.2010.
Contrar dispozițiilor deciziei de casare, instanța de trimitere nu a efectuat nici un demers cu privire la lămurirea situației juridice a terenului în suprafață de 450 mp pe care se află imobilele construcții pe care le-a edificat, arată reclamanta, cu autorizație de construire, eliberată încă din data de 06.09.1973.
Astfel, instanța cu încălcarea rolului activ de care trebuia să dea dovadă, s-a mulțumit cu un simplu răspuns primit din partea Primăriei Lungulețu, răspuns ce poartă numărul 4295/11.06.2013, în care se arată că nu exista o adeverință din care să rezulte că reclamanta a cumpărat teren de la fostul CA Lungulețu.
Apreciază reclamanta că preocuparea instanței de fond ar fi trebuit să privească o cerere mai aprofundată a situației juridice a acestui teren, pentru că în speță nu interesa existența unei adeverințe, ci dacă a existat un act de dare în plată, sau un contract de vânzare – cumpărare, încheiat între membrul cooperator și cooperativa agricolă de producție, fie dacă acest teren a fost dat în folosință în vederea edificării de construcții, căci acestea erau modalitățile în care se putea dobândi un teren de la fostul CAP în vederea construirii de locuințe.
Arată reclamanta că această superificialitate determină din nou încălcarea dispozițiilor deciziei de casare, căci în funcție de lămurirea situației juridice a acestui teren, instanța fondului urma să stabilească dacă în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 23 sau art. 24 din legea nr. 18/1991, însă instanța de fond s-a mărginit să pronunțe o soluție comodă, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 23 din legea nr. 18, fără să cerceteze mai aprofundat situația acestui teren, în condițiile în care acest teren apare evidențiat în memoriul tehnic ce însoțește autorizația de construire, apare evidențiat în fila de registru agricol, teren pentru care a plăti impozite și pe care îl stăpânește neîntrerupt, astfel cum se atestă și prin răspunsurile la interogatoriu luat pârâților M. V. și M. A..
La data de 22.04.2014 intimata A. M. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, constatate și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă de la 1865, reține că reclamanta a solicitat prin cererea de chemare în judecată, să se constate nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/09.07.1997 pentru suprafața de 450 mp teren curți – construcții situat în T.17, P 22/1, ce face parte din suprafața totală reconstituită de 1.000 mp.
Potrivit dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, temei de drept invocate de reclamantă, sunt și rămân în proprietate privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești precum și curtea și grădina din jurul acestora.
În cauză, reclamanta a dovedit că în anul 1973 a edificat o construcție formată din bucătărie și cămară, potrivit autorizației de construcție nr. 98/06.09.1973 și documentației nr. 3244/1973 privind autorizația de construcție.
De asemenea, potrivit registrului agricol din anii 1971 – 1973, reclamanta deținea 0,03 ari curți – construcții, iar în anii 1986 – 1989, deținea 2,50 ari curți – construcții, precum și a casei în suprafață de 80 mp dată în folosință în anul 1973.
Se mai reține și faptul că, potrivit înscrisului aflat la fila 167 dosar fond, înscris înaintat de Primăria comunei Lungulețu, județul Dâmbovița și reprezentând fila din registrul privind eliberarea autorizațiilor de construire din anul 1973, reclamantei M. T. i s-a eliberat autorizația nr. 98 pentru construirea unei bucătării cu cămară pe suprafața de 800 mp teren loc de casă.
Se constată așadar că, la momentul apariției Legii nr. 18/1991, reclamanta deținea 2,50 ari curți – clădiri, o casă dată în folosință în anul 1973 și un grajd din anul 1965.
În ceea ce-l privește pe autorul reclamantei, R. I. D., pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/1997, se constată că în anii 1959 – 1961, acesta deținea, conform Registrului Agricol, 1.000 mp teren curți – construcții, dar ulterior anului 1971 acesta deținea doar 0,03 ari curți construcții.
De asemenea, acesta deținea o casă și un grajd construite în anii 1940.
Ca atare, raportat la momentul apariției Legii nr. 18/1991, autorul R. I. D. nu mai deținea suprafața de 1.000 mp astfel încât în mod greșit i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestei suprafețe de teren.
Mai reține tribunalul că terenul de 450 mp pe care se află casa și anexele gospodărești ale reclamantei a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert G. V. și depus la dosarul cauzei la data de 13.09.2013 ( filele 152 – 157 dosar fond).
Referitor la susținerea intimatei A. M. în sensul că cele două construcții nu puteau fi edificate în anul 1973, tribunalul constată că intimata nu a făcut dovada că acele construcții ar fi fost edificate în alți ani, astfel că susținerile nu pot fi avute în vedere.
În consecință, tribunalul constată că sunt incidente dispozițiile art. III alin. 1 lit. a) din legea nr. 169/1997, în ceea ce privește titlul de proprietate nr._/1997 pentru suprafața de 450 mp teren pentru care sunt incidente dispozițiile art. 23 din legea nr. 18/1991 în favoarea reclamantei M. T., astfel că, în baza art. 312 Cod procedură civilă de la 1865 recursul va fi admis, va fi modificată în parte hotărârea atacată și se va constata nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/1997, cu privire la suprafața de 450 mp.
În ceea ce privește încheierea de ședință din data de 30 iunie 2011 tribunalul constată că aceasta nu cuprinde acte de dispoziție ale instanței cu efect asupra judecății prezentei cauze, cât timp cererea reconvențională depusă la dosar a fost disjunsă, urmând a se soluționa pe cale separată.
Nu se identifică astfel nici o vătămare a drepturilor procesuale ale reclamantei și ca atare, motivul de recurs privitor la această încheiere se constată a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de recurenta reclamantă M. T. domiciliată în . împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2011 și a sentinței civile nr. 1325 din 11 decembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR LUNGULEȚU cu sediul în ., C. JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR DÂMBOVIȚA cu sediul în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, A. M. domiciliată în București, .. 12, ., ., Sector 2, A. M. domiciliată în ., județul Dâmbovița, M. A. - decedat și continuat de moștenitorii M. L. domiciliată în ., M. I. domiciliat în . și M. M. domiciliată în . Dâmbovița,, M. V. domiciliat în ., M. T. domiciliat în comuna Dărăști, ., M. T. domiciliat în ., O. (M.) G. domiciliată în comuna Dărăști, ., ., județul Ilfov, și DRĂGUIȘIN (M.) M. decedată și continuată de moștenitorii D. G. domiciliat în ., D. D. I. domiciliată în . și D. F. domiciliată în ..
Modifică în parte hotărârea atacată și pe fond admite acțiunea, și constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/9.07.1997 emis moștenitorilor defunctului R. I D. pentru suprafața de 450 mp teren intravilan curți construcții din tarlaua 17, . prin raportul de expertiză întocmit de expert G. V..
Dispune eliberarea unui nou titlu de proprietate pentru suprafața de 450 m.p. așa cum a fost identificată prin expertiza întocmită de către expert G. V., pe numele reclamantei M. T..
Ia act că recurenta a solicitat cheltuieli de judecată pe cale separată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 ianuarie 2015.
Președinte Judecători
C. M. G. S. D. B. Brânzică
Grefier
S. S.
Judecătoria Răcari
Dosar nr._
Judecător fond: N. M. M.
Red. G.C.M.
Tehnored. B.E.
2 ex./06.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 28/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 23/2015.... → |
|---|
