Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 47/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 30-01-2015 în dosarul nr. 47-CC
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 47-CC
Ședința din camera de consiliu din data de 30 ianuarie 2015
Președinte: G. S.
Judecător: M. I.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în municipiul București, sectorul 6, .. 401A, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, având CUI_, împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 12.11.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, având ca obiect încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.10.2011 .
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a lipsit reprezentantul apelantei creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, pricina se află la primul termen de judecată, cererea de apel este motivată și legal timbrată în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență privind taxele judiciare de timbru nr. 80/2013 raportat la art. 23 alin. (1) lit. a) din același act normativ, respectiv cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, achitată prin ordinul de plată nr._/17.10.2014 (atașat la cererea de apel și aflat la fila 3 a dosarului), după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă coroborat cu art. 665 alin. (6) Cod procedură civilă, având în vedere că prin încheierea atacată s-a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Totodată, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de Urgență privind taxele judiciare de timbru nr. 80/2013 coroborat cu art. 23 alin. (1) lit. a) din același act normativ, ia act de timbrarea legală a apelului potrivit dovezii existente la dosar.
De asemenea, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 219 alin. (2) Cod procedură civilă, având în vedere că partea nu răspunde la apel, verifică procedura de citare și constată că este legal îndeplinită cu apelanta creditoare.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, excepții de invocat sau incidente de soluționat, precum și faptul că s-a cerut judecata cauzei în lipsă de către apelanta creditoare la finalul cererii de apel (fila 9), constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare asupra apelului de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște la data de 31.10.2014, sub nr._, B. E. Judecătoresc „ A. A.” a solicitat încuviințarea executării silite la cererea creditoarei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitoarei S.C. C. S.R.L., a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/31.10.2011 emis de creditoare.
Prin încheierea din camera de consiliu pronunțată la data de 12.11.2014, Judecătoria Târgoviște a respins cererea, reținând că este de esența încuviințării executării silite a se stabili dacă înscrisul invocat ca titlu executoriu are/nu are caracter de titlu executoriu, dar și că stabilirea unui asemenea caracter nu se poate face decât în strictă concordanță cu legea.
Instanța de fond a constatat că, așa cum s-a arătat în doctrină, scopul procedurii de încuviințare a executării silite constă în analizarea temeiniciei și legalității cererii de executare silită, în cadrul căreia instanța va face verificări privind calitatea părților din procedura de executare silită, inclusiv sub aspectul unor eventuale preluări de legitimare procesuală pe cale legală sau convențională.
Cu atât mai mult, instanța de fond a apreciat că o instanță sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, trebuie să stabilească dacă înscrisul poate fi calificat ca titlu executoriu iar determinarea acestui caracter este într-o indisolubilă legătură cu realizarea comunicării pe calea prevăzută de lege, dovadă care (fiind vorba despre un fapt pozitiv determinat) trebuie atașată cererii de încuviințare a executării silite.
În speță, a reținut instanța de fond că se solicită încuviințarea executării silite în legătură cu o sumă de bani ce ar reprezenta contravaloare tarif de despăgubire stabilit în baza art. 8 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, invocându-se, ca titlu executoriu, procesul-verbal de constatare a contravenției care nu este semnat de contravenient și care a fost comunicat debitorului de astăzi doar prin afișare, în conformitate cu art. 27 din O.G. nr. 2/2001, nefăcându-se dovada că ar fi avut loc o comunicare a procesului verbal și prin poștă, cu aviz de primire.
A mai reținut instanța de fond că alineatul 5 al art. 665 cod de procedură civilă prevede când anume poate fi respinsă cererea de încuviințare a executării silite și anume numai dacă cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat, hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege, că potrivit art. 632 alin. (1) Cod procedură civilă, executarea silită se poate efectua dacă există un titlu executoriu, iar O.G. nr. 2/2001 conține norme referitoare la executarea sancțiunilor contravenționale, atât în privința sancțiunilor principale, cât și în privința sancțiunilor complementare, că în cauză s-a invocat această ultimă situație, mai exact, situația reglementată de art. 42 raportat la art. 39 (interpretat per a contrario): executarea silită a despăgubirii stabilită pe bază de tarif, executare care (spre deosebire de executarea amenzii contravenționale, care se realizează în condițiile executării silite a creanțelor fiscale) se face la cererea părții vătămate, în condițiile dreptului comun.
Din interpretarea art. 37 teza 1 coroborat cu art. 31 din OG 2/2001, instanța de fond a reținut că procesul-verbal de contravenție neatacat în termenul prevăzut de lege, reprezintă titlu executoriu și deși nu se arată expres, din motivarea cererii de executare silită formulată de către creditoare se deduce că se invocă o asemenea situație.
De asemenea, instanța de fond a reținut că, potrivit tezei 2 a art. 37 coroborat cu art. 31 din același act normativ, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu.
Instanța de fond a constatat că în speță nu s-a invocat o asemenea situație caz în care ar fi trebuit depus numai dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea contravențională (art. 39 alin. 2 ce se referă la punerea în executare a amenzii, articol la care face trimitere art. 42 în privința comunicării).
Ca urmare, pentru ca instanța sesizată cu o cerere de executare silită să poată stabili caracterul de titlu executoriu al înscrisului invocat de creditor (proces verbal de contravenție neatacat), este necesar a se depune, după caz, fie dovada comunicării acestuia, comunicare care trebuie să fie făcută în condițiile legii, fie dispozitivul hotărârii sau hotărârea prin care s-a soluționat procesul verbal de contravenție.
A mai reținut instanța de fond că, întrucât se invocă faptul că procesul verbal nu ar fi fost atacat și întrucât procesul verbal nu este semnat de contravenient, ar trebui depusă dovada comunicării procesului verbal de contravenție, comunicare făcută în condițiile legii.
Instanța de fond a apreciat că într-o situație de tipul celei incidente în speță singura dovadă care se poate face pentru a se stabili că procesul verbal este titlu executoriu, este dovada comunicării procesului verbal de contravenție.
Apreciind astfel, instanța de fond a reținut faptul că neatacarea procesului verbal este un fapt negativ nedeterminat care nu poate fi dovedit în mod direct, ci (în cadrul eventualei contestații la executare) printr-un fapt pozitiv contrar (atacarea procesului verbal - dovadă pe care doar contravenientul o poate face), iar art. 27 din O.G. nr. 2/2001 prevede care sunt modalitățile de comunicare a procesului verbal de contravenție.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit dispozitivului deciziei în interesul legii nr. 10/2013, publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013, ,,în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal”.
Reținând cele stabilite prin decizia amintită mai sus, obligatorie pentru instanțe, instanța de fond a apreciat că trebuie să fie depusă la dosar și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire (și nu doar dovada comunicării prin afișare la domiciliul/sediul contravenientului).
Instanța a mai apreciat că prin invocarea unei decizii în interesul legii, nepronunțată la momentul la care a avut loc comunicare, nu se pune problema ,,retroactivității acesteia”, pentru că dispoziția legală exista și la acel moment, numai interpretarea obligatorie este ulterioară.
De asemenea, a reținut instanța de fond că nu s-a pus problema unei culpe a creditoarei, de vreme ce au fost instanțe care au dat interpretarea care (probabil) a fost dată de creditoare. Dacă nu s-ar fi dat și această interpretare de către respectivele, atunci problema de drept nu ar mai ajuns în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii care a rezolvat tocmai această problemă de drept.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că nu se poate considera că procesul-verbal ar avea valoare de titlu executoriu numai pentru că organul constatator a urmat o procedură acceptată (la acel moment) de către unele din instanțele de judecată și că deși o decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, dacă totuși, prin absurd, în această procedură (a încuviințării executării silite) această decizie ar fi ignorată și s-ar încuviința executarea silită, într-o eventuală contestație la executare debitorul ar putea invoca decizia în interesul legii și iarăși s-ar pune problema înlăturării aplicării deciziei (pentru că nu se poate socoti că, la încuviințare, procesul verbal ar avea valoare de titlu executoriu și că și-ar pierde această valoare dacă se exercită contestație la executare).
A considerat instanța de fond că s-ar ajunge însă la nerespectarea deciziei în interesul legii, în condițiile în care aceasta este obligatorie, nu prin prisma momentului la care a avut loc comunicarea, ci prin prisma momentului la care o instanță dă soluția și doar dacă o instanță de judecată dăduse soluția irevocabilă/definitivă mai înainte de momentul publicării deciziei în interesul legii, aceasta din urmă nu s-ar mai putea aplica respectivei spețe deja soluționată.
În concluzie, nefiind făcută dovada (în condițiile legii) cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenție, înseamnă că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. punctul 4 al art. 665 Cod de procedură civilă.
Reținând toate cele de mai sus, conform punctelor 4,2 ale alineatului 5 al art. 665 Cod procedură civilă, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel, în termen legal, creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, susținând că prin încheierea atacată instanța de executare a respins cererea de încuviințare a executării silite motivând că procedura de comunicare a titlului executoriu, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire în conformitate cu prevederile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
A mai arătat apelanta că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic a contravențiilor, „comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin poșta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor”.
De asemenea, s-a arătat că epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
Apelanta creditoare a menționat că momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului-verbal de contravenție reprezintă momentul în care contravenția continuă se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - S.A. prin agenții constatatori.
S-a solicitat instanței de apel să constate faptul că procesul-verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, prin urmare, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului-verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale, că debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul-verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșită și că în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenție în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a f certă, lichidă și exigibilă.
S-a mai arătat că în speță este vorba de o creanță de drept comun, creanță care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 cod procedură civilă, fiind supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bună-voie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc, că instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 cod procedură civilă raportat la art. 640 cod procedură civilă și la art. 37 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, și să constate faptul că procesul-verbal neatacat în termen de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, că de asemenea, instanța de fond, în baza considerentelor mai sus arătate, trebuia să constate faptul că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 cod procedură civilă, că mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată ( „pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare, că potrivit art. 665 alin. (5) din noul Cod de procedură civilă, încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu, că de asemenea, instanța de fond în temeiul art. 252 din noul Cod de procedură civilă privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația să respectate dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc că Dispozițiile codului de procedură civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie, iar potrivit art. 665 alin. (2) cod procedură civilă, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect, că în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia și că în acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța învestită cu o cerere de încuviințare silită.
În baza acestor considerente, s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/06.07.2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 665 alin. (6) din noul Cod de procedură civilă, art. 466 și următoarele cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că prin încheierea pronunțată la data de 12.11.2014 Judecătoria Târgoviște a respins cererea de încuviințare a executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție . nr._/31.10.2011, motivat, în esență, de faptul că nu s-a făcut dovada comunicării prin poștă cu confirmare de primire a procesului-verbal de contravenție, astfel cum se reține în conținutul deciziei nr. 10/2013 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - recurs în interesul legii.
Mai reține tribunalul că, în mod corect, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 665 alin. 5 din codul de procedură civilă va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat, hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, debitorul se bucură de imunitate de executare, titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită sau există alte impedimente prevăzute de lege.
Tribunalul constată, analizând textul de lege de mai sus, că în cauză nu există niciunul dintre impedimentele enumerate de textul de lege.
Textul de lege este unul restrictiv și fiind vorba de o procedură necontencioasă, instanța nu poate intra în analiza conținutului titlului executoriu și nici nu poate analiza din oficiu dacă s-a făcut comunicarea corectă sau incorectă a procesului verbal, o astfel de analiză putându-se face doar în situația unei contestații la executare când, în cadrul unei proceduri contradictorii, se pot pune în discuția părților aspecte ce țin de modul de calcul al sumelor din titlul executoriu sau de modul de comunicare a procesului verbal.
În mod corect se arată în conținutul motivelor de apel că numai partea interesată, respectiv debitorul, poate formula o contestație la executare și numai în măsura în care dovedește o vătămare poate obține o soluție de anulare a formelor de executare silită.
Mai reține tribunalul că în temeiul dispozițiilor art. 37 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate iar creanța este certă ( astfel cum rezultă din însuși actul de creanță), lichidă (câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță) și exigibilă (are scadența împlinită).
În procedura de încuviințare a executării silite și de autorizare a creditorului să treacă la executarea procesului-verbal de contravenție, procedură prevăzută de dispozițiile art. 665 cod procedură civilă, judecătorul nu are a verifica împrejurarea dacă procesul verbal adus la cunoștința contravenientului a fost sau nu comunicat în conformitate cu dispozițiile deciziei nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât este vorba de o procedură necontencioasă, iar instanța, din oficiu, are doar obligația să verifice existența impedimentelor prevăzute limitativ în textul art. 665 alin. (5) Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse, precum și prin raportare la dispozițiile art. 480 din noul Cod de procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba încheierea în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditoare, potrivit dispozițiilor art. 665 cod procedură civilă, titlul urmând a fi investit și cu formula executorie prevăzută de art. 665 alin. (7) cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanta creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul ales pentru comunicarea tuturor actelor de procedură în municipiul București, sectorul 6, .. 401A, O.P. 76, C.P. 87, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului București sub nr. J_, având CUI_, împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 12.11.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
Schimbă în tot încheierea în sensul că admite cererea și încuviințează executarea silită cu privire la procesul-verbal de contravenție . nr._/31.10.2011 și a sumei de 28 euro.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 ianuarie 2015.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlul executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/31.10.2011 pentru care s-a pronunțat prezenta încheiere de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlului executoriu, în condițiile legii.”
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. S. M. I.
GREFIER,
I. M.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond:_
Judecător fond:T. E. M.
Red. S.G.
Tehnored. B.E.
4 ex./10.02.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 23/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 76/2015. Tribunalul... → |
|---|
