Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 1040/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1040/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1040/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1040
Ședința publică din data de 18 decembrie 2015
Președinte – B. Brînzică
Judecător – I. S.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de reclamanta D. G., domiciliată în Târgoviște, ..46, ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii interlocutorii din 19.06.2014 și a sentinței civile nr.671 din 30.04.2015, pronunțate de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. G., domiciliat în Găești, ..78, județul Dâmbovița, având ca obiect – partaj bunuri comune.
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16.12.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, la cererea apărătorului apelantei reclamante, pentru a i se da posibilitate să formuleze și să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 18.12.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, la data de 24.09.2013, sub nr._, reclamanta D. G. a chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând să se dispună împărțirea bunurilor comune dobândite de părți în timpul căsătoriei, să se scoată de la masa de partaj autoturismul marca Daewoo Matiz cu numărul de înmatriculare_, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 2260/13.12.2010 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul_, definitivă și irevocabilă la 28.02.2011, s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți.
A susținut că în toată perioada căsătoriei a locuit împreună cu pârâtul în casa acestuia, situată în Găești, .. 78, județ Dâmbovița, casă proprietatea exclusivă a pârâtului, dobândită în urma unui partaj dintr-o căsătoriei anterioară, că în perioada celor aproximativ 14 ani de căsătorie părțile au efectuat următoarele lucrări: au turnat o nouă fundație la casa proprietatea pârâtului, pe o distanță de 6 metri lungime, cu o adâncime de 2 metri folosindu-se oțel beton, ciment, balastru și mână de lucru, au pus jgheaburi și burlane la casa proprietatea pârâtului, pe o lungime de aproximativ 100 metri liniari, au construit garduri din plasă pe stâlpi din țeavă la grădină și la curtea păsărilor, pe o distanță de aproximativ 100 metri liniari, au turnat borduri de beton la curtea pârâtului și au amenajat, au gletuit casa la interior și au zugrăvit-o, au vopsit tâmplăria interioară a casei, au vopsit gardul la fațadă cu grund, au vopsit acoperișul casei cu grund, au turnat o șapă la bucătăria de vară.
Părțile au dobândit următoarele bunuri: un colțar de sufragerie, o combină frigorifică Indesit, o mașină de spălat Arctic, un aspirator de praf, un cuptor cu microunde, un aragaz cu 4 ochiuri, o mobilă de bucătărie alb roșu, o canapea cu vitrină, 4 lustre, 4 aplice, o masă extensibilă cu 6 scaune, o măsuță cu scaune confecționate din lemn.
Toate bunurile, în afară de autoturism se află la pârât.
In perioada căsătoriei pârâtul a avut în îngrijire o fiică din prima căsătorie, numita P. C., pe care au crescut-o împreună de la vârsta de 15 ani, iar o parte din veniturile realizate de pârât au fost folosite pentru creșterea și îngrijirea fiicei sale.
Reclamanta a mai susținut că a avut o contribuție mai mare la dobândirea bunurilor comune și pentru că în anul 1999, cu contractul de vânzare cumpărare nr. 1103/30.03.1999 autentificat de BNP B. E., a vândut un apartament proprietatea sa exclusivă, situat în municipiul B., prețul încasat de 50.000.000 lei fiind folosiți pentru dobândirea bunurilor comune menționate, pentru reparații la casa pârâtului și pentru creșterea și educarea fiicei sale.
A mai arătat că a contractat mai multe credite, ratele fiind restituite de reclamantă iar banii împrumutați fiind folosiți împreună.
A precizat că la data căsătoriei cu pârâtul avea un autoturism Dacia pe care l-a înstrăinat în timpul căsătoriei, ulterior cu banii obținuți la care a mai adăugat o sumă de bani din venituri proprii, a cumpărat autoturismul Daewoo Matiz, care consideră că este bun propriu.
A mai susținut că a avut pensie și a muncit în gospodărie și a primit suma de 1700 USD prin moștenire, sumă pe care a folosit-o în interesul familiei.
În drept, au fost invocate disp. art. 355, art. 357 Cod civil, art. 979 și urm. Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare pârâtul a susținut că este de acord cu partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, iar prin cerere reconvențională a precizat că solicită stabilirea unei contribuții de 90% pentru pârâtul reclamant și 10% pentru reclamanta pârâtă.
În motivare a susținut că în cei 14 ani de căsătorie, a avut pensia mai mare decât reclamanta, astfel până în 2010, aceasta a avut o pensie de 300 lei respectiv 500 lei, iar din 2010, 800 lei în timp de pârâtul a avut până în 2010 – 900 lei, iar din 2010 aproximativ 1.200 lei.
In afară de pensie, reclamanta nu a mai obținut alte venituri pe care să le folosească în gospodărie, despre cei 1700 USD moștenire, pârâtul necunoscând nimic.
Banii obținuți din vânzarea apartamentului nefiind folosiți pentru traiul în comun. O perioadă de 2 ani și jumătate, în locuința părților au stat fiul major al reclamantei, care nu obținea venituri și mama acesteia, care avea o pensie foarte mică astfel încât au fost nevoiți să o întrețină și să o înmormânteze, cumpărând loc de veci și făcând pomenirile ulterioare.
Pârâtul reclamant în perioada căsătoriei a obținut venituri suplimentare: 150.000 lei vechi, moștenire de la tatăl său; 300.000 lei vechi depozite CEC, 50.000.000 lei vechi câștig la loto.
Susținerea reclamantei referitoare la faptul că a întreținut-o pe fiica sa este parțial adevărată, în sensul că a locuit la pârât doar în ultimii 2 ani de liceu și primul de facultate, perioadă în care cheltuielile au fost împărțite cu fosta soție.
În afară de creditele menționate de reclamantă, pârâtul a precizat că a mai contractat un credit de 34.000.000 lei vechi de la BCR, iar ratele în perioada martie 2005 –noiembrie 2005 au fost achitate numai de acesta precum și un credit CETELEM, contractat de la data despărțirii în fapt până la divorț. De la pronunțarea divorțului a achitat exclusiv contravaloarea sumei de 1200 lei reprezentând rate la CAR Pensionari.
Prin cererea reconvențională a solicitat aducerea la masa de partaj a autoturismului Daewoo Matiz, ca bun dobândit în timpul căsătoriei, ce a fost achiziționat prin 2 credite contractate de pârâtul reclamant – 3000 lei și de reclamanta pârâtă 3000 lei, de la CAR pensionari. A precizat că mașina Dacia a fost vândută de reclamantă la fier vechi pentru suma de 360 lei, pe care i-a folosit în gospodărie. În privința îmbunătățirilor a susținut că au edificat împreună doar un gard de plasă fără stâlpi de țeavă, pe o lungime de circa 60 m. A precizat că după divorț au fost efectuate lucrări de amenajare: vopsit gardul de la fațadă și casa pe exterior și interior cu vopsea lavabilă, vopsit tâmplărie. În privința bunurilor mobile a arătat că nu au dobândit aplice, lustre, masă extensibilă, măsuță cu scaune din lemn, aceste bunuri fiind dobândite în timpul căsătoriei anterioare.
A solicitat aducerea la masa de partaj a următoarelor bunuri, care au fost luate de reclamantă la 25.10.2010, conform convenției părților: sifonier, canapea, 2 vitrine, masa TV, bicicletă sport, 2 covoare, 4 carpete, 11 bibelouri, 1 fier de călcat, 1 redresor baterie, lenjerie de pat, serviciu masă, tacâmuri, 5 curcani iar la data de 19.01.2011, reclamanta a mai ridicat și o mașină de cusut, 2 mașini de tricotat, 2 mașini de tocat carne, 1 filtru de cafea, 2 oale sub presiune.
In urma administrării probei cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriile părților și expertiză, prin sentința civilă nr.671/30.04.2015, Judecătoria Găești a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta – pârâtă, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul–reclamant P. G., a dispus partajarea bunurilor comune conform încheierii interlocutorii din 19.06.2014, astfel:
Lotul 1 bunuri mobile - se atribuie în proprietate reclamantei pârâte și este format din următoarele bunuri: un autoturism Daewoo Matiz – 5.544 lei, un șifonier cu 3 uși – 96 lei, o masă TV – 58 lei, o bicicletă tip sport – 84 lei, 2 covoare 2,90/1,92 – 190 lei, 4 carpete – 312 lei, un fier de călcat – 63 lei, un redresor baterii auto – 176 lei, 3 lenjerii de pat imprimate – 96 lei, un serviciu de masă de șase persoane – 84 lei, un set de tacâmuri pentru șase persoane – 67 lei, cinci curcani – 720 lei, două mașini de tocat – 70 lei, un filtru de cafea – 32 lei, două oale sub presiune – 89 lei.
Valoare lot bunuri mobile 7681 lei.
Plătește sultă lotului 2 suma de 42 lei.
Valoare totală bunuri mobile– 7639 lei ( 70 % din valoarea totală a bunurilor mobile de 10.913 lei)
Lotul 2 bunuri mobile - se atribuie în proprietate pârâtului reclamant și este format din următoarele bunuri: un colțar sufragerie – 630 lei, combină frigorifică Indesit – 453 lei, mașină de spălat Arctic – 779 lei, aspirator de praf Turbo – 279 lei, un cuptor cu microunde „Vortex” – 81 lei, un aragaz cu 4 ochiuri Euro Flame – 428 lei, mobilă de bucătărie – 78 lei, canapea cu vitrină – 504 lei.
Valoare lot bunuri mobile 3232 lei.
Primește sultă de la lotul 1 - 42 lei.
Valoare totală bunuri mobile – 3274 lei ( 30 % din valoarea totală a bunurilor mobile de 10.913 lei).
A fost obligat pârâtul reclamant la plata către reclamanta pârâtă a sumei de 5091 lei reprezentând cota de 70 % din valoarea totală a îmbunătățirilor aduse imobilului proprietatea pârâtului reclamant, calculate conform raportului de expertiză întocmit de expert L. E..
A fost respinsă cererea pârâtului reclamant de eșalonare a plății sumei datorate.
Au fost compensate în parte cheltuielile de judecată, reprezentând onorariile de expert și taxa de timbru și obligă pârâtul reclamant să achite reclamantei pârâte suma de 157,5 lei și au fost compensate cheltuielile reprezentând onorariile de avocați.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 2260/16.12.2010, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul_, a fost admisă cererea de divorț formulată de reclamanta P. G. în contradictoriu cu pârâtul P. G., s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între părți la data de 20.07.1996 și revenirea reclamantei la numele purtat anterior.
Reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți în perioada 20.07._11.
Prin încheierea pronunțată la 19.06.2014, instanța a admis în parte, în principiu, cererile principală, astfel cum a fost modificată și reconvențională, s-a constatat că părțile au realizat în timpul căsătoriei, în cotă de câte 70% reclamanta, 30% pârâtul, următoarele bunuri: autoturism Daewoo Matiz; colțar sufragerie; combină frigorifică Indesit; mașină de spălat Arctic; aspirator praf; cuptor cu microunde; aragaz cu 4 ochiuri; mobilă de bucătărie alb roșu; șifonier; canapea cu vitrină; masa TV; bicicleta sport; 2 covoare; 4 carpete; 1 fier de călcat; 1 redresor baterie; 3 lenjerii pat; serviciu masă; tacâmuri; 5 curcani; 2 mașini tocat carne; filtru cafea; 2 oale sub presiune. S-a constatat un drept de creanță al reclamantei, în ce privește următoarele îmbunătățiri aduse imobilului: fundație la casa; jgheaburi și burlane; gard de plasă pe stâlpi din țeavă la grădină și la curtea păsărilor; borduri din beton la curtea pârâtului; zugrăvit interior casa; vopsit tâmplărie; vopsit gard la fațadă cu grund; vopsit acoperiș cu grund; șapă bucătărie de vară.
S-au reținut incidente dispozițiile prev. de art. 30 C.Fam., în vigoare la data încheierii căsătoriei, ce instituiau regimul matrimonial al comunității de bunuri, potrivit cărora sunt bunuri comune ale soților acele bunuri dobândite de oricare dintre ei, în timpul căsătoriei.
Din coroborarea probelor administrate nu a rezultat că a fost răsturnată prezumția de comunitate în privința bunului autoturism, nefiind dovedit că prețul achitat provine din suma obținută din vânzarea unui bun propriu, conform art. 31 lit. a C.fam., care prin efectul subrogației reale să se convertească în bun propriu.
Față de probele administrate, nu s-a reținut în cuprinsul încheierii de admitere în principiu calitatea de bun comun ale următoarelor bunuri: lustre, aplice, masă extensibilă cu 6 scaune, măsuță cu scaune confecționată din lemn. Având în vedere că în precizările depuse de pârâtul reclamant la dosar la fila 117, nu se mai solicită reținerea ca bunuri comune a bibelourilor, a mașinii de cusut și a celor 2 mașini de tricotat, s-a considerat aceasta ca o recunoaștere a calității de bunuri proprii ale reclamantei pârâte.
Având în vedere probele aflate la dosar - înscrisuri, răspunsurile părților la interogatoriu, declarațiile martorilor și precizările ulterioare formulate, instanța de fond a reținut că părțile au realizat în timpul căsătoriei, următoarele bunuri: autoturism Daewoo Matiz, colțar sufragerie, combină frigorifică Indesit, mașină de spălat Arctic, aspirator praf, cuptor cu microunde, aragaz cu 4 ochiuri, mobilă de bucătărie alb roșu, șifonier, canapea cu vitrină, masa TV, bicicleta sport, 2 covoare, 4 carpete, 1 fier de călcat, 1 redresor baterie, 3 lenjerii pat, serviciu masă, tacâmuri, 5 curcani, 2 mașini tocat carne, filtru cafea, 2 oale sub presiune.
Față de probele administrate în cauză și recunoașterile pârâtului reclamant, s-a constatat un drept de creanță al reclamantei, în ce privește următoarele îmbunătățiri aduse imobilului: fundație la casa, jgheaburi și burlane, gard de plasă pe stâlpi din țeavă la grădină și la curtea păsărilor, borduri din beton la curtea pârâtului, zugrăvit interior casa, vopsit tâmplărie, vopsit gard la fațadă cu grund, vopsit acoperiș cu grund, șapă bucătărie de vară.
S-a mai reținut că s-a făcut dovada unui aport diferențiat al părților la realizarea bunurilor comune. S-a constatat o cotă de contribuție de 70 % pentru reclamantă și respectiv 30 % pentru pârât, având în vedere veniturile aduse de reclamantă rezultate din înstrăinarea apartamentului din B., dobândit anterior căsătoriei, bun propriu și din moștenirea primită precum și faptul că o parte din veniturile pârâtului au fost afectate pentru prestarea întreținerii către copilul acestuia dintr-o căsătorie anterioară.
Prin încheierea din 02 octombrie 2014 s-adispus îndreptarea erorii materiale strecurată în cuprinsul dispozitivului I.A.P.-ului, în sensul că se va consemna un drept de creanță a reclamantei de 70 % în ce privește îmbunătățirile menționate, având în vedere că în considerente s-a consemnat că există o cotă de contribuție de 70 % a reclamantei, respectiv 30 % a pârâtului, cotă de contribuție care se referea atât la îmbunătățiri cât și la celelalte bunuri.
Pe baza criteriilor de lotizare reglementate de art. 987Cod proc. civilă, ținând seama de acordul parțial al părților, mărimea cotelor părți stabilite, natura bunurilor și posesia asupra acestora, instanța de fond a apreciat că varianta propusă în raportul de expertiză bunuri mobile asigură o partajare echitabilă între părți, ținând cont de cotele de contribuție ale acestora la dobândirea bunurilor și de modul de folosință.
Impotriva încheierii interlocutorii din 19.06.2014 și a sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta, criticându-le pentru netemeinicie si nelegalitate si in baza art. 480 alin 2 Cod de Procedura Civila, apelanta a solicitat modificarea soluției instanței de fond, in sensul criticilor din motivele de apel.
Apelanta a arătat că prin acțiunea a solicitat împărțirea bunurilor comune dobândite in timpul căsătoriei, sa se constate ca autoturismul marca Daewo este bun propriu, urmând a fi scos de la masa de partaj, că a fost căsătorita cu paratul o perioada de 14 ani, locuind in imobilul acestuia din orașul Gaesti, căsătoria fiind desfăcuta prin sentința civila nr. 2260/13.12.2010. In perioada căsătoriei a efectuat la casa paratului următoarele imbunatatiri: a turnat o noua fundație pe o distanta de 6 m lungime cu o adâncime de 2 m din otel beton, ciment, balastru, a achitat manopera, a pus jgheaburi si burlane pe o lungime de aproximativ 100 m liniari, a construit garduri, din plasa si beton la gradina si la curtea pasărilor pe o distanta de 100 m.l., a turnat bordură din beton, a amenajat curtea, a gletuit casa la interior si a zugravit-o, a vopsit tamplaria interioara a casei, a vopsit gardul la fațada cu grund, a vopsit acoperișul casei, a turnat sapa la o bucătărie de vara.
In timpul căsătoriei au fost dobândite următoare bunuri: un coltar de sufragerie, o combina frigorifica îndesit, o mașina de spălat Arctic, un aspirator de praf, un cuptor cu microunde un aragaz cu 4 ochiuri, o mobile de bucătărie alb- roșu, o canapea cu vitrine, 4 lustre, 4 aplice, o masa extensibila cu 4 scaune, o masuta cu scaune confecționate din lemn furnirat. Aceste bunuri se afla la parat, doar autoturismul care era bun propriu s-a aflat la apelantă.
Având in vedere faptul ca a avut o contribuție majoritara la dobândirea acestor bunuri, apelata a solicitat o cota de 80% contribuție majoritara si 20% contribuția paratului, autoturismul Matiz fiind dobândit de apelantă in totalitate.
Prin cerere reconventionala paratul a solicitat partajarea autoturismului, precum si a bunurilor care au fost luate de apelantă din domiciliul comun: șifonier, canapea, 2 vitrine, masa TV, bicicleta sport, 2 covoare, 4 carpete, 11 bibelouri, 1 fier de călcat, 1 redresor baterie, lenjerie de pat, serviciu de masa, tacâmuri, 5 curcani, o mașina de cusut, 2 mașini de tricotat, 2 mașini de tocat carne, 1 filtru de cafea, 2 oale sub presiune.
Instanța de fond a pronunțat încheierea interlocutorie, retinând ca fiind bunuri dobândite in timpul căsătoriei, cu o cota de 70 % pentru reclamanta si 30% pentru parat, următoarele bunuri: autoturismul Matiz Daewo, coltar sufragerie, combina frigorifica îndesit, mașina de spălat Arctic, aspirator de praf, cuptor cu microunde, aragaz cu 4 ochiuri, o mobile de bucătărie alb- roșu, o canapea cu vitrine, masa TV, bicicleta sport, 2 covoare, 4 carpete, 1 fier de călcat, 1 redresor baterie, 3 lenjerii de pat, serviciu de masa, tacâmuri, 5 curcani, 2 mașini de tocat carne, filtru cafea, 2 oale sub presiune. Se constata un drept de creanța pentru îmbunătățirile la casa.
Un prim motiv de nemulțumire fata de soluția instanței de fond si a bunurilor reținute ca bunuri comune in încheierea interlocutorie, se referă la faptul ca s-a reținut ca bun comun autoturismul Daewo- Matiz, instanța apreciind ca nu a fost răsturnata prezumția de comunitate.
Prin probatoriul administrat s-a făcut dovada dobândirii exclusive de către apelantă a acestui autoturism, care a fost dobândit si inmatriculat de apelantă cu banii proprii si pe numele acesteia, paratul nemanifestand nicio opoziție când apelanta a luat autoturismul in momentul plecării din domiciliul.
S-a mai arătat că apelanta a vândut autoturismul proprietate personala o mașina Dacia si a contractat un împrumut la BCR pentru suma de_ lei, din care 1500 lei i-a dat paratului pentru a face un împrumut CAR pensionari.
Autoturismul a fost achiziționat cu banii apelantei si paratul nu are nicio cota de contribuție, motiv pentru care se solicită să se constatate calitatea de bun propriu al acestuia.
Un al doilea motiv de nemulțumire vizează reținerea la masa de partaj ca
bunuri comune a bunurilor solicitate de parat la partaj prin cererea
reconventionala și care au fost ridicate de apelantă cu proces-
verbal. Acestea au fost bunurile proprii, in afara de cei 5 curcani, însă si aceștia au fost solicitați de parat deși in domiciliul sau au rămas 6 curcani si 22 de găini.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că instanța de fond, in urma probatoriului administrat, retine o cota de contribuție pentru apelantă de 70 %, deși s-a dovedit cu probele administrate că apelanta a avut o contribuție de 80 % in dobândirea acestor bunuri, solicitând să se dispună partajarea in cota de 80 % pentru reclamantă si 20 % pentru parat.
Apelanta a menționat că în perioada din 1996 si pana in 2000 paratul nu a avut pensie si niciun fel de venit, atat el cat si fiica sa minora elevă au fost întreținuți de apelantă. In anul 1999 apelanta a vândut apartamentul proprietate personala din B., asa cum rezulta din contractual de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1103/30 martie 1999, prețul incasat fiind de 50 000 lei, bani care au fost folosiți efectiv la intretinerea si repararea casei paratului precum si la creșterea si educarea fiicei paratului, dar si la intretinerea acestuia, care a dobândit pensie abia in anul 2000, in anul 2002 fiind in cuantum de 300 lei. Apelanta a contractat numeroase credite pentru a sprijini familia, respectiv: la data de 26.06.2002 a contractat un credit de 5 000 000 lei vechi la Cooperativa de credit ROM CREDIT Gaesti, pe care i-a restituit din pensie, la 20 august 2003 a contractat un credit in valoare de 6 000 000 lei vechi, la data de 20.05.2008 a contractat un credit de 6200 lei, la data de 13.01.2010 a contractat un credit la CETELEM SA București de 2 046,33 lei, bani pe care i-a restituit personal si exclusiv din pensie. A dobândit si o suma de 1700 USD dintr-o moștenire, bani folosiți tot in interesul familiei.
Paratul a avut pensie din anul 2000 extrem de mica, acesta solicitând la partaj si bunurile proprii ale apelantei, pe care le-a ridicat cu proces-verbal la data de 25.10.2010.
Mașina a fost vânduta, iar pernele si cauciucurile le-a vândut separat, banii fiind folosiți tot la dobândirea noului autoturism.
O alta nemulțumire vizează si modul in care instanța de judecata a compensate cheltuielile de judecata, apelanta achitând onorariile celor două expertize, dar si taxa de timbru de 1200 lei.
S-a solicitat scoaterea autoturismului Matiz- Daewo de la masa de partaj, scoaterea bunurilor solicitate de parat prin cererea reconventionala ca bunuri comune, ele fiind bunuri proprii, reținerea unei cote de contribuție de 80 % pentru apelantă la dobândirea bunurilor comune.
S-au solicitat probele cu înscrisuri și un martor, iar în drept au fost invocate disp.art. 466 si urm Cod de procedura civila.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a apelului și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata .
A arătat că instanța de fond a dispus partajarea bunurilor dobândite in comun in baza probelor administrate in cauza (interogatorii, înscrisuri, martori si expertize), atribuind fiecăruia in cote de 70% pentru apelanta-reclamanta si 30 % pentru intimatul pârât bunurile mobile dobândite in timpul căsătoriei si îmbunătățirile efectuate împreuna la imobilul-casa, proprietatea intimatului, obligandu-l totodată la plata unei sulte in valoare de 5.091 lei către apelanta-reclamanta .
Pentru bunurile mobile reținute la masa de partaj instanța de fond a avut in vedere probele administrate din care a reieșit faptul ca cele menționate in IAP sunt dobândite in comun si nu bunuri proprii ale apelantei.
Din declarația martorei J. L. rezulta fara dubiu ca singurele bunuri proprii ale apelantei sunt cele cu care aceasta a venit in domiciliul comun dupa vânzarea apartamentului din B. si anume: sufragerie cu vitrina, canapea cu doua fotolii, o canapea cu biblioteca, mobila de bucătărie si vitrina, bunuri ce nu au fost reținute la masa de partaj.
Celelalte bunuri evidențiate și în precizarea depusă la termenul din 20.01.2014 nu au fost contestate de către apelanta, astefel incat in mod legal au fost considerate comune, apelanta nerasturnand prin alte probe prezumția de comunitate asupra acestora.
Prin convenția încheiata cu apelanta in anul 2010 aceasta a ridicat o parte din bunurile comune si o parte din bunurile proprii, recunoscute de intimat.
Aceeași motivație a îndreptățit instanța de fond sa includa la masa bunurilor comune si autoturismul Daewoo Matiz dobândit în anul 2008 de către părți din veniturile comune ale familiei in timpul căsătoriei.
Potrivit art. 30 si 32 Cod fam., atat veniturile aduse de soti in familie, cat și datoriile contractate de aceștia, sunt bunuri comune si nu trebuie dovedite.
Autoturismul a fost achiziționat in urma contractării a doua credite la CAR Pensionari - Gaesti, fiecare de cate 3.000 lei (diferența de pret fiind suportata din veniturile provenite din pensii), fiind nerelevanta modalitatea in care au fost contractate si plătite cele doua împrumuturi, asa cum prevăd dispozițiile legale in materie.
Apelanta nu a făcut dovada faptului ca mașina ar fi fost dobândita cu banii proprii, nerasturnand prezumția calității de bun comun a acestuia, dimpotrivă martora P. C. a confirmat in declarația sa contractarea celor doua credite pentru achiziționarea unei mașini.
S-a solicitat respingerea acestui motiv de apel care nu are valoare juridica și nu are niciun suport probator.
Cat privește motivul de apel referitor la contribuția părților, intimatul a solicitat a fi respins intrucat acesta a fost stabilit de instanța pe baza veniturilor ambilor soti, a aducerii in comunitatea de bunuri a contravalorii apartamentului din B. al apelantei si a sumei primita de aceasta prin moștenire.
Sunt nereale susținerile apelantei referitoare la faptul ca nu intimatul nu a avut venituri înainte de pensionare (a fost depusă copia cărții de munca si a fost luată declarație martorului A. A.), sau ca pensia intimatului a fost mai mica decât cea a apelantei (au fost depuse cupoanele de pensie ale amândurora din care rezulta cu certitudine ca pensia intimatului a fost net superioara), instanța stabilind cele doua procente numai in baza veniturilor suplimentare aduse de apelanta, fara sa tina seama si de veniturile suplimentare ale intimatului, ori de cuantumul mai mare al pensiei intimatului.
In privința îmbunătățirilor făcute la casa urmează ca instanța să aibă în vedere ca apelanta nu a avut obiectiuni la raportul de expertiza întocmit de experta L. E., obiectiunile pârâtului fiind respinse de instanța.
Cu privire la cheltuielile de judecata, instanța de fond in baza procentelor de 70 % pentru reclamanta si 30 % pentru pârât a procedat la o compensare legala a acestora, astfel incat urmează ca si acest motiv de apel sa fie respins. Onorariile de expert au fost achitate de ambele parti, proporțional cu cotele stabilite prin IAP, iar taxele de timbru in funcție de cotele solicitate de părți prin cererile adresate instanței.
Cu privire la solicitarea apelantei de audiere a unui alt martor, intimatul se opune administrării acestei probe, deoarece nu s-a indicat teza probatorie, iar la instanța de fond au fost încuviințați si audiați 2 martori indicați de reclamantă in cererea de chemare in judecata, in cursul procesului nefiind solicitata suplimentarea numărului acestora.
Apelanta a fost asistata de apărător ales pe tot parcursul procesului, iar aspectele invocate in apel nu sunt unele noi care sa necesite probe noi, martorii audiați de apelanta elucidând toate aspectele invocate de aceasta .
S-au solicitat probele cu înscrisuri și un martor în eventualitatea in care vor fi admise aceste probe pentru apelantă.
Au fost atașate întâmpinării în copii: cartea de muncă actul de identitate, extrase de cont CEC, chitante.
Apelanta a răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor intimatului din întâmpinare, arătând că în perioada căsătoriei cu intimatul pârât a dobândit bunuri comune, bunurile proprii se află în posesia acestuia, iar la casă a făcut îmbunătățiri și a amenajat curtea.
Examinând sentința civilă în raport de actele și lucrările dosarului, de textele de lege incidente în cauză, de motivele de apel și de probele administrate, tribunalul apreciază apelul ca nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Primul motiv de apel privind greșita reținere a autoturismului Daewoo Matiz ca fiind bun comun nu este întemeiat.
Astfel, autoturismul Daewoo Matiz a fost dobândit în timpul căsătoriei părților, astfel că potrivit art. 30 din Codul familiei, acesta are calitatea de bun comun. Răsturnarea prezumției de comunitate poate fi făcută numai prin dovedirea încadrării bunului respectiv în vreunul din cazurile prevăzute de art. 31 Codul familiei. Prin probele administrate reclamanta nu a dovedit faptul că prețul achitat pentru autoturismul cumpărat de cei doi soți în timpul căsătoriei provine din suma obținută din vânzarea unui bun propriu, conform art. 31 lit. a Codul familiei, care să fi trecut prin efectul subrogației reale într-un alt bun achiziționat în timpul căsătoriei.
Nu are relevanță că autoturismul este înmatriculat pe numele reclamantei apelante, din probele administrate rezultând că acesta a fost achiziționat cu banii obținuți în urma contractării a două credite, care au natura unor datorii comune. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că autoturismul Daewoo Matiz a costat 8800 lei, iar pe autoturismul Dacia vândut la fier vechi s-a încasat suma de 363,75 lei (fila 48), astfel că susținerile apelantei în sensul că autoturismul a fost achiziționat cu banii obținuți din vânzarea Daciei nu pot fi primite.
Nu poate fi reținut nici faptul că acest autoturism a fost achiziționat cu banii proprii ai reclamantei, rezultați din înstrăinarea apartamentului din B. sau din moștenirea primită, întrucât aceste venituri suplimentare au fost în mod corect avute în vedere de instanța de fond la stabilirea unor cote de contribuție diferențiate, respectiv 70% pentru reclamanta apelantă și 30% pentru pârâtul intimat.
Sub acest aspect apare ca neîntemeiat și motivul de apel referitor la cotele de contribuție reținute de instanța de fond, aceasta apreciind corect probele administrate și constatând ca reclamanta are un aport de 70% la dobândirea bunurilor comune, cota sa majoritara fiind determinata de veniturile suplimentare ale acesteia, respectiv sumele de bani încasate din vânzarea apartamentului bun propriu și moștenirea primită, în condițiile în care veniturile curente (din salarii și pensii) ale soților au fost sensibil egale. Prin urmare, tribunalul constată că nu se justifică o cotă de contribuție de 80% solicitată de reclamanta apelantă.
Nici critica vizând reținerea greșită la masa bunurilor comune a bunurilor sale proprii ridicate de reclamanta în baza procesului verbal nu este fondată.
Astfel, tribunalul constată că din bunurile menționate în convenția aflată la fila 62 dosar fond, instanța de fond a reținut ca fiind bunuri comune: o masă TV, bicicletă sport, 2 covoare, 4 carpete, un fier de călcat, 1 redresor baterie, 3 lenjerii de pat, serviciu de masă, 5 curcani, 2 mașini de tocat carne, filtru cafea și 2 oale sub presiune, având în vedere că referitor la aceste bunuri nu a fost răsturnată prezumția de comunitate instituită de art. 30 Codul familie.
Martorii audiați în cauză menționează la modul general că reclamanta a venit în locuința pârâtului cu diverse lucruri din apartamentul din B., fără a le nominaliza, singura martoră care enumeră aceste bunuri fiind J. M. D. și care amintește în declarația sa de mobila sufragerie, bucătărie, canapele cu 2 fotolii și bibliotecă, bunuri care însă nu au fost reținute de instanța de fond în încheierea de partaj.
Bunurile mobile comune reținute de instanța de fond prin încheierea de partaj sunt cele rezultate din probele administrate (inscrisuri, martori interogatoriul din oficiu luat de instanta si consemnat in incheierea de sedinta din data de 20.02.2014, aflata la fila 154 dosar fond), mentionate in cererile și precizările părților, recunoscute de acestea sau cu privire la care fiind dovedită existența în materialitatea lor nu s-a probat caracterul de bun propriu.
Împrejurarea că reclamanta apelantă a ridicat ca urmare a convenției încheiate între părți (fila 62) o . bunuri din domiciliul comun nu poate duce la concluzia că acestea sunt bunuri proprii, în condițiile în care pârâtul contestă acest caracter, considerându-le comune, iar reclamanta nu a administrat probe de natură a dovedi că toate bunurile ridicate au fost dobândite de ea anterior căsătoriei.
Referitor la compensarea cheltuielilor de judecată tribunalul constată că instanța de fond a procedat în mod corect în raport de cotele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, cote în funcție de care au fost plătite de părți onorariile de expert. De asemenea, având în vedere că ambele cereri au fost admise în parte, instanța în mod corect a procedat și la compensarea parțială a sumelor achitate de părți cu titlu de taxe de timbru, și obligarea pârâtului la plata către reclamantă a diferenței de 157,5 lei sumă plătită de aceasta ca taxă de timbru peste cota de 70% ce i-a fost reținută.
Pentru considerentele expuse anterior tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat și va obliga apelanta, in baza art.453 C. la plata către intimat a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta D. G., domiciliată în Târgoviște, ..46, ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii interlocutorii din 19.06.2014 și a sentinței civile nr.671 din 30.04.2015, pronunțate de Judecătoria Găești în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. G., domiciliat în Găești, ..78, județul Dâmbovița.
Obligă apelanta la plata către intimat a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
B. Brînzică | I. S. |
GREFIER
N. D.
j.f A. M. O.
Judecătoria Găești
Dosar fond_
Red. B.B./Tehnored D.N., A.G-
4 ex./30.12.2015
| ← Pensie întreţinere. Încheierea nr. 03/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1045/2015.... → |
|---|
