Fond funciar. Decizia nr. 336/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 336/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-05-2015 în dosarul nr. 5621/315/2013
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 336
Ședința publică din data de 08 mai 2015
Președinte: M. I.
Judecător: S. D.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanții reclamanți G. M. și B. I. Z., domiciliați în municipiul București, sectorul 6, .. 163, . civile nr. 3978 pronunțatã la data de 03.11.2014 de cãtre Judecãtoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Localã Butimanu de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița, având ca obiect plângere în baza Legii fondului funciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: apelanții reclamanți G. M. și B. I. Z. reprezentați de avocat C. S. L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._ din 09.04.2015 (aflatã la fila 29 a dosarului de apel), precum și reprezentații intimatelor pârâte C. Localã Butimanu de aplicare a Legii fondului funciar și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, cererea de apel este motivatã și scutitã de plata taxei judiciare de timbru, potrivit art. 42 din Legea 1/2000 privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, introdus prin pct. 43 al art. I din Titlul VI al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, potrivit căruia „cererile sau acțiunile în justiție, cererile accesorii și incidente, precum și intabularea titlurilor de proprietate rezultate din aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a prezentei legi sunt scutite de taxa de timbru și de timbru judiciar”, precum și faptul cã la dosarul cauzei s-au înaintat, prin compartimentul registraturã la data de 30.04.2015, relațiile solicitate Comisiei Locale Butimanu de aplicare a Legii fondului funciar, după care:
Tribunalul ia act de înaintarea relațiilor solicitate Comisiei Locale Butimanu de aplicare a Legii fondului funciar.
Pentru apelanții reclamanți G. M. și B. I. Z., avocat C. S. L., depune la dosarul cauzei, în completarea rãspunsului înaintat de cãtre primãrie la solicitarea tribunalului, douã înscrisuri, în copie și într-un singur exemplar, reprezentate de hotãrârea nr. 1486/25.02.2013 emisã de C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și adresa nr. 2030/10.06.2014 emisã de C. Localã Butimanu de aplicare a Legii fondului funciar.
Tribunalul ia act cã în completarea probei cu înscrisuri se depun la dosarul cauzei, în copie, douã înscrisuri reprezentate de hotãrârea nr. 1486/25.02.2013 emisã de C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și adresa nr. 2030/10.06.2014 emisã de C. Localã Butimanu de aplicare a Legii fondului funciar.
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat, incidente de soluționat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și deschide dezbaterile asupra apelului dedus judecății, acordând cuvântul reprezentantului convențional al apelanților reclamanți.
Pentru apelanții reclamanți G. M. și B. I. Z., avocat C. S. L., solicitã admiterea apelului așa cum a fost formulat împotriva sentinței civile nr. 3978 pronunțatã la data de 03.11.2014 de cãtre Judecãtoria Târgoviște în dosarul nr._ și casarea acestei sentințe, conform motivelor arãtate în scris, precizând cã reclamanții mai au de reconstituit o suprafațã de teren a cãrui arie este de 8,3693 ha, care a fost cerutã prin cererea formulatã în baza Legii nr. 247/2005, cã prin cererea respectivã se solicitã reconstituirea unui drept de proprietate în suprafațã de 33 ha, ce revenea celor douã moștenitoare care au formulat cererea G. V. și I. S. Sarmiza, cã diferența aceasta de teren nu a fost niciodatã reconstituitã, reclamanții fãcând în fapt o revenire la cererea din anul 2005 și nu la cererea din anul 2000, aspect confirmat și de raportul de expertizã și cã în cauzã au fost administrate probe, însã instanța nu a antamat fondul și s-a pronunțat pe excepție. Depune la dosarul cauzei note scrise.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, reclamanții G. M. și B. I. Z., prin procurator G. Z. V., în contradictoriu cu pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Butimanu, și pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița, au solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru suprafața de 9 ha teren, pe raza localității Butimanu, conform precizărilor existente la fila 73.
În motivarea cererii reclamanții au arătat că, sunt moștenitorii numitei G. V. decedată la 3.10.2009, cu ultimul domiciliu în București, pentru care s-a întocmit certificat de legatar suplimentar nr. 78 eliberat de notarul public M. C.. B. lor G. V. născută O. a dobândit dreptul de proprietate pentru suprafața de 62 ha de pe urma tatălui său C. O., decedat la 11.03.1944, prin testamentul autentificat de Tribunalul Ilfov, sub nr. 2329/28.01.1944.
Tatăl autoarei lor a deținut terenul în cauză, în baza actului de vânzare-cumpărare înregistrat la Tribunalul Ilfov sub nr. 9893/4.04.1925.
Terenul deținut de autorul bunicii lor a fost inițial în suprafață de 133,4258 ha moșia Sterianu de Sus, din care s-a înstrăinat suprafața de 8,870 ha și a rămas suprafața de 124,55 ha, suprafață, ce a fost împărțită între bunica lor și sora acesteia I. S. Sarmiza.
Din suprafața de 62,27 ha i-a fost reconstituită autoarei, lor suprafața de 53 ha rămânând o diferență de 9 ha pe care le solicită a le fi restituite.
Atât bunica lor cât și ei, au mai susținut reclamanții au solicitat Comisiei Locale de Fond Funciar Butimanu să le reconstituie dreptul de proprietate pentru diferența de teren, comisia, le-a răspuns că, moștenitorii lui C. O. au fost împroprietăriți cu întreaga suprafață.
Cum nu au fost împroprietăriți cu întreaga suprafață ce li se cuvenea, reconstituindu-le dreptul de proprietate parțial, cererea lor este în concordanță cu prevederile Legii nr. 165/2013.
S-a depus la dosar, răspunsul Primăriei Butimanu, planul moșiei Sterianu de Sus, cererea nr.223/21.05.2005 făcută de G. V. și sora sa, certificat de legatar suplimentar nr. 78, memoriul formulat de V. V. G. către Ministerul Agriculturii și Domeniilor din 21.04.1995, adresa 1050/28.04.2006 emisă de Primăria Butimanu, testamentul autentificat de Tribunalul Ilfov la data de 28.01.1944, actul dotal din 1940.
Pârâta C. de Fond Funciar Butimanu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii formulată de reclamanți, arătând că, a răspuns acestora cererii adresată ei, în sensul că, moștenitorii lui C. O. au fost împroprietăriți cu întreaga suprafață preluată, conform procesului verbal de preluare a bunurilor eliberată de Direcția Generală a Arhivelor Statului.
S-a solicitat de către pârâtă să se indice temeiul de drept al cererii și mai arată că, cererea este tardiv formulată, în condițiile în care, moștenitorii lui C. O. au fost împroprietăriți cu întreaga suprafață de teren.
Reclamanții au formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei arătând că, suprafața de teren deținută de bunica lor, reprezintă jumătate din M. Sterianu de Sus, respectiv 50 ha, plus diferența ce i se adaugă în partea în care dota era vecină cu autorul său, respectiv jumătate din 124,55 ha, adică 62 ha iar prin cererea de față au solicitat doar diferența de 9 ha, care nu le-a fost reconstituită.
Reclamanții au indicat și temeiul de drept al cererii lor, și anume dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate abuziv în perioada regimului comunist.
Cererea lor, au mai susținut reclamanții nu este tardivă în condițiile în care în mod permanent au solicitat comisiei, reconstituirea dreptului de proprietate.
Au atașat răspunsului la întâmpinare și testamentul făcut de autorul lor din 28.01.1944 și memoriul din 1945.
P. cererea existentă la fila 52 C. L. Butimanu a depus la dosar, o . înscrisuri din care rezultă suprafețele de teren ce le-au fost reconstituite și anume titlurile de proprietate_/14.01.1994, nr._/20.02.2002, nr. 161.314/3.06.2011 și titlul de proprietate nr. 160.-481/28,.03.2011.
P. aceeași adresă, comisia mai face vorbire și de faptul că, autoarea G. V. împreună cu sora sa au mai primit în proprietate și suprafața de 1,4 ha teren intravilan prin decizia 2008/27.12.2001 și a procesului verbal de predare-primire din 27.12.2001 emise de ..
În anul 2013 autoarei G. V. i-a fost validată în anexa 30 de C. Județeană Dâmbovița prin hotărârea 1486/25.02.2013 teren în suprafață de 3,9376 ha pe teritoriul, administrativ al comunei Băleni.
S-au depus la dosar, titlurile de proprietate de care se face vorbire în adresă, actul de donație autentificat sub nr. 2471/18.12.2003, iar la fila 61 se află procura judiciară dată de reclamanți d_nei G. Z. V..
La fila 62 se află un borderou cu alte înscrisuri depuse de către reclamanți și anume certificate de naștere, de căsătorie și de deces.
P. precizările existente la fila 73, reclamanții au arătat că, suprafața de teren de 9 ha pe care au solicitat-o de la C. L. Butimanu are categoria de folosință teren arabil curți-construcții intravilan pentru 4,60 ha și pentru diferența de 4,40 ha categoria de folosință este cea de teren intravilan.
Se află la dosar și planul Moșiei Sterianu de Sus.
În ședința din 13.01.2014 instanța a încuviințat proba cu expertiză de specialitate, stabilind obiectivele, probă pe care a considerat-o ca fiind admisibilă legii și care duce la soluționarea procesului în conformitate cu prevederile art. 255 din Codul de procedură civilă.
Raportul de expertiză se află la filele 86-89, iar expertul a concluzionat că reclamanților li se impune a se mai reconstitui dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,3693 ha, compusă din 5,0485 ha teren intravilan și suprafața de 3,3208 ha teren extravilan.
Pârâta nu a fost de acord cu concluziile expertului, și a susținut constant că, reclamanții nu au formulat cererea din 15.02.2013 în termenul prevăzut de Legea nr. 247/2005.
P. sentința civilă nr. 3978/3.11.2014 Judecătoria Târgoviște a respinge cererea formulată de reclamanții G. M. și B. I. Z., prin procurator G. Z. V., în contradictoriu cu pârâta C. L. de Aplicare a Legii Fondului Funciar Butimanu, și pârâta C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Dâmbovița.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Instanța a fost investită de către reclamanți cu o cerere având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 9 ha pe raza localității Butimanu, și face vorbire de cererea adresată în acest sens, comisiei și înregistrată sub nr. 469/15.02.2013.
P. această cerere reclamanții au solicitat Comisiei Butimanu să li se reconstituie dreptul de proprietate pentru diferența de teren nereconstituită și că cererea depusă la data de 15.02.2013 este o cerere completatoare a cererii făcute de autoarea lor G. V. și înregistrată sub nr. 143/9.02.2000.
Reclamanții au depus la dosar, memoriul către Ministerul Agriculturii și Domeniilor, actul dotal al lui G. V., certificatul de deces al acesteia și contractul de vânzare-cumpărare nr._/1925 și schița terenului.
Toate legile fondului funciar și anume Legea nr. 18/1001, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 247/2005, Legea nr. 1/2000 au prevăzut că cererile de reconstituire ale dreptului de proprietate se depuneau la Primăria din localitatea unde se află terenul, în termen de 90 de zile de la . legii respective, sub sancțiunea decăderii.
Legea 247/2005 care a intrat în vigoare la data de 25.07.2005, lege prin care s-au adus modificări Legii nr. 18/1991 și 169/1997 dar și Legii nr. 1/2000, prevede că, persoanele fizice care au formulat cerere de constituire pentru terenurile agricole și forestiere în termen legal li se reconstituie dreptul de proprietate în condițiile prevăzute de prezenta lege și se referă la dreptul de reconstituire pentru diferența, de la 10 ha la 50 ha.
Deci, toate legile fondului funciar au prevăzut un termen pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai solicita reconstituirea.
P. cererea 469/15.02.2013, înscris existent la fila 11, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența arătată în cerere, însă această cerere, în opinia instanței, a fost formulată peste termenele prevăzute de legile fondului funciar și anume 90 de zile de la data intrării în vigoare a ultimei legi 247/2005.
Temeiul de drept invocat de reclamanți este Legea nr. 163/2013, lege ce se referă la măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
Această lege a intrat în vigoare la 20.05.2013 și prin art.3, definește unele expresii și termeni iar la cereri-sunt definite notificările formulate în temeiul Legii nr. 1/2001, nr. 18/1991, nr. 169/1997, nr. 247/2005.
De asemenea definește și persoana care se consideră îndreptățită și anume persoana care a formulat și depus cerere, în termen legal, la entitățile investite de lege din categoria celor prevăzute la punctul 1 și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a legii.
Art.4 din Legea nr. 165/2013 se referă la faptul că, această dispoziție legală se aplică cererilor formulate și depuse în termen legal, la entitățile prevăzute de lege, nesoluționate până la . ei.
Dispozițiile art. 4 din lege se referă la cererile formulate și depuse în termenele legale, ori reclamanții au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența de teren, conform precizărilor existente la fila 73, la data de 15.02.2013, peste termenul de 90 de zile prevăzut de legea 247/2005.
În condițiile în care reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul prevăzut de legile fondului funciar, termen ce este prevăzut sub sancțiunea decăderii, C. de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Butimanu nu a inclus cererea reclamanților, depusă și înregistrată la data de 15.02.2013, în situația centralizatoare prevăzută de art. 8 al Legii nr. 167/2013.
P. legea 165/2013, legiuitorul nu a intenționat să prelungească termenele de formulare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, ci așa cum se face vorbire în conținutul ei, cererile trebuiau depuse în termenele prevăzute de lege, dar nesoluționate până la . ei.
Termenul de formulare a cererilor prevăzut de legile fondului funciar este un termen de decădere, iar decăderea din termenul legal este o sancțiune juridică ce constă în pierderea dreptului de a exercita anumite acte sau de a valorifica anumite drepturi subiective în privința cărora, prin anumite dispoziții legale imperative, s-a stabilit pentru titular obligația de a le valorifica într-un anumit mod și într-un anumit termen.
Pentru acest considerent instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanți, iar la respingerea cererii, s-a avut în vedere și faptul că, reclamanții în cazul în care considerau că, comisiile de aplicare a legii nr. 18/1991 nu le-a reconstituit dreptul de proprietate pentru toate suprafețele de teren, în urma cererilor formulate aveau posibilitatea să formuleze plângere în termenele prevăzute de dispozițiile legii, instanțele puteau interveni în operațiunea de stabilire a dreptului de proprietate prin exercitarea controlului judiciar, lucru pe care reclamanții nu l-au făcut.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins cererea formulată de reclamanți având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autoarei lor G. V. pentru suprafața de 9 ha de către C. L. Butimanu și implicit C. Județeană Dâmbovița pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții G. M. și B. I. Z., arătând că Judecătoria Târgoviște a reținut că reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul stabilit de legile fondului funciar, prevăzut sub sancțiunea juridică a decăderii, ce constă în pierderea dreptului de a exercita anumite acte sau de a valorifica anumite drepturi subiective în privința cărora, prin dispoziții legale imperative, s-a stabilit pentru titular obligația de a le valorifica într-un anumit mod și într-un anumit termen și că prin urmare, instanța a respins acțiunea prin admiterea excepției decăderii din termenul prevăzut de legile fondului funciar, în mod expres de Legea nr. 247/2005, anume termenul de 90 de zile pentru formularea cererii de reconstituire.
Au arătat apelanții că instanța nu a pus în discuția părților excepția respectivă și chiar dacă aceasta se referă la un termen de drept material, întrucât excepția respectivă făcea inutilă cercetarea fondului, instanța avea obligația să o pună în discuția părților, iar în cazul în care o considera întemeiată să respingă acțiunea fără a mai administra proba cu expertiză, însă instanța a apreciat eronat probele administrate în cauză, care dovedeau că au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate și pentru suprafața de aproximativ 9 ha ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Astfel, au arătat apelanții, prin cererea înregistrată sub nr. 223/21.09.2005 au solicitat, în termenul de 90 de zile prevăzut de Legea nr. 247/2005, reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de 133 ha și 4285 mp ce reprezintă „M. Sterianu de Sus", iar raportul de expertiză întocmit de expertul M. C. a confirmat că nu li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 8,3693 ha pentru care au dovedit dreptul de proprietate prin contractul de vânzare-cumpărare întocmit la data de 19.03.1925 privind „ M. Sterianu de Sus".
S-a mai precizat de către apelanții reclamanți că instanța de fond a reținut că temeiul de drept invocat este Legea nr. 165/2013, însă această concluzie nu este corectă, pentru că prin răspunsul la întâmpinare au precizat că temeiul de drept al cererii de reconstituire îl constituie legile fondului funciar și dispoziții Legii nr. 165/2013 și că este evident că au invocat ca temei și legile fondului funciar la care instanța face referire în hotărâre.
Mai mult, prin cererile pe care le-au adresat comisiei locale după adoptarea Legii nr. 165/2013 (nr. 469/15.02.2013 și 619/04.03-2013), au sesizat că nu li s-a reconstituit integral dreptul de proprietate ca urmare a cererilor pe care le-au formulat în baza legilor fondului funciar și chiar dacă temeiul de drept al cererii de chemare în judecată ar fi fost eronat, instanța nu era legată de motivele de drept arătate de părți întrucât neindicarea acestora nu este sancționată prin dispozițiile Codului de procedură civilă.
Apelanții au mai precizat că la respingerea acțiunii judecătoria a mai avut în vedere și faptul că nu au formulat plângere în termenele prevăzute de lege împotriva măsurilor dispuse de comisiile de aplicare a Legii nr. 18/1991, iar această împrejurare, ce nu a fost invocată, nici de pârâtă, nu a fost pusă în discuția părților, fiind analizată de instanță ca o excepție doar prin considerentele hotărârii (pagina 5, alin.2 din sentință) și că în realitate au formulat mai multe sesizări împotriva comisiei locale, dar unele nu au primit răspuns.
Apelanții au mai arătat că, și în lipsa plângerii împotriva hotărârilor comisiei locale, în prezent, după revizuirea din anul 2003 a Constituției României, procedura prealabilă a plângerii nu mai este obligatorie întrucât art. 21 alin. (4) prevede că „jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative" ori sintagma „jurisdicții speciale administrative" are în vedere și activitatea de soluționare a litigiilor care se desfășoară în fața comisiilor județene.
Având în vedere că Judecătoria Târgoviște a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului, deși a administrat și probe pentru judecata de fond, au solicitat admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, art. 470 și 480 Cod procedură civilă.
Pârâtele, deși legal citate, nu au depus la dosar întâmpinare.
S-a administrat proba cu înscrisuri, care au fost depuse la dosarul cauzei.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
P. sentința civilă apelată, instanța de fond a respins cererea formulată de reclamanți privind reconstituirea diferenței de 9 ha teren pe raza localității Butimanu, reținând că solicitarea de reconstituire nu s-a făcut în termenele prevăzute de legile fondului funciar, iar Legea 165/2013 la care se face referire nu permite formulare de noi cereri pentru reconstituirea dreptului de proprietate ci numai soluționarea cererilor depuse în termenele legale.
În criticile formulate, apelanții arată că instanța de fond a apreciat în mod greșit că solicitarea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 9 ha s-a făcut numai în temeiul Legii 165/2013, din precizările făcute rezultând clar faptul că este vorba de o diferență de teren solicitată inițial în temeiul legii 247/2005, unde s-a cerut reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga moșie „Steriani de Sus”, referirea la legea 165/2013 fiind făcută tocmai pentru că nu se dispusese reconstituirea și pentru această diferență.
Analizând actele dosarului în raport de aceste susțineri, tribunalul constată că prin cererea 223/21.09.2005 autoarele reclamanților au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru M. Sterianu de Sus, în temeiul prevederilor Legii 247/2005 (a se vedea înscrisul de la pag. 12) și astfel cum rezultă din înscrisurile depuse cauzei 30-33 din apel, au luat cunoștință de modul de soluționare, formulând contestația înregistrată la nr. 17/18.05.2006 (prin care suprafața solicitată este de 15 ha -2,5 ha pădure, 0,5 ha eleșteu, 0,5 ha vie, 0,5 grădină și restul teren agricol) contestație respinsă de C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor prin amendamentul 4953/07.06.2006, comunicat cu adresa 14/06.07.2006 autoarei reclamanților. Soluția de respingere a contestației, respectiv a cererii de reconstituire a fost atacată în instanță, fiind soluționată prin sentința civilă 3543/28.08.2008, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul_ .
P. sentința civilă menționată, s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,9376 ha cu acordare de despăgubiri, reconstituirea în natură pentru suprafețele de 0,50 ha eleșteu și 2,50 ha teren pădure, în baza căreia au fost emise titlurile de proprietate_/2011 și_/2011 fiind reconstituite reclamanților suprafețele de 0,50 ha eleșteu și 2,50 ha teren pădure, iar prin Hotărârea 1486/25.02.2013 s-a aprobat validarea suprafeței de 3,9376 ha în vederea atribuirii în natură.
Se poate reține, din situația mai sus expusă, faptul că cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în temeiul Legii 247/2005 a fost soluționată în întregime, suprafața la care reclamanții sunt îndreptățiți fiind stabilită prin hotărâre judecătorească irevocabilă, în baza căreia s-au emis deja titlurile de proprietate, astfel încât susținerea apelanților în sensul că prin cererea formulată în temeiul Legii 165/2013 se solicită numai reconstituirea diferenței de teren solicitată în temeiul legii 247/2005 și nereconstituită nu este justificată și urmează a fi respinsă.
De asemenea, astfel cum corect reține instanța de fond, solicitarea suprafeței de 9 ha direct în temeiul Legii 165/2013 nu este admisibilă, această lege neintenționând o prelungire a termenelor pentru depunerea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate ci de stabilire a unor măsuri pentru finalizarea procesului de reconstituire. În acest sens prevederile art. 4 din lege sunt clare, ele arătând că „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
Pentru aceste considerente, tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiat apelul formulat, urmând ca în baza art. 480 C.pr.civ. să dispună respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul civil declarat de apelanții reclamanți G. M. și B. I. Z., domiciliați în municipiul București, sectorul 6, .. 163, . civile nr. 3978 pronunțatã la data de 03.11.2014 de cãtre Judecãtoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte C. Localã Butimanu de aplicare a Legii fondului funciar, cu sediul în ., și C. Județeană Dâmbovița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în municipiul Târgoviște, Piața Tricolorului, nr. 1, județul Dâmbovița.
Definitivã.
Pronunțată în ședința publică din data de 08 mai 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. S. D.
GREFIER,
I. M.
Judecător fond: F. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red.I.M./Tehnored.O.N.
6 ex./20.05.2015
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul... | Servitute. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
