Contestaţie la executare. Decizia nr. 145/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 145/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 1548/2/2013
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 145
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 5 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Judecător: S. D.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile promovate de recurenta contestatoare . sediul în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița, și A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în București, .. Serbănescu, nr. 50, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3448 din 29 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, dosarul având ca obiect recurs contestație la executare.
Cererile de recurs sunt scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cererile de recurs fiind scutite de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, după care:
In temeiul disp. art. 159 1 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Tribunalul analizând actele și lucrările dosarului și având în vedere că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Prin cererea înaintată de intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului și înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr._ din data de 25.02.2013, S.C. R. S.A. a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului, și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună desființarea popririi înființate asupra conturilor sale, restituirea sumei de 8.968,95 lei, și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că la data de 09.02.2004, contestatoarea a depus o declarație-inventar privind toate sumele datorate către CAS Dâmbovița, declarație în care a fost inclusă suma stabilită ca fiind datorată prin procesul-verbal de control întocmit de CAS Dâmbovița la data de 11.06.2002, care reprezintă titlu de creanță pentru suma de 50.558.244 lei vechi. Ulterior, prin Raportul de inspecție fiscală din 06.03.2007, încheiat de D.G.F.P. Dâmbovița, s-au calculat diferențe și accesorii la sumele datorate către CAS Dâmbovița și a fost emisă o decizie de impunere de către această instituție, iar, la data de 27.09.2007, contestatoarea a achitat întregul debit restant. A mai arătat contestatoarea că, deși plata fusese efectuată, a fost înființată o poprire asupra conturilor sale deschise la OTP Bank, fiind virată către A.A.A.S. suma de 8.968,95 lei. Contestatoarea a mai arătat că nu i s-a comunicat vreun titlu executoriu ori o somație, contrar dispozițiilor art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998. Totodată, s-a învederat că dreptul la executare silită era prescris, conform art. 13 din O.U.G. nr. 51/1998 și că se invocă „excepția perimării”, în temeiul art. 389 C.proc.civ. S-a mai arătat că îi revine intimatei culpa creării situației prezentate, întrucât nu a colaborat cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, contrar art. 15 din O.U.G. nr. 51/1998.
Prin sentința civilă nr.3448/29.09.2014, Judecătoria Târgoviște a admis contestația la executare formulată de contestatorul S.C. R. S.A., în contradictoriu cu intimata A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI, și cu chematul în garanție C. JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE DÂMBOVIȚA, a anulat măsura înființării popririi, dispusă prin Ordinul Vicepreședintelui A.A.A.S. nr. 5/30.01.2013, în ceea ce o privește pe societatea contestatoare R. S:A., în temeiul titlului executoriu constând în înștiințarea de plată nr. 829/21.01.2004, emisă de C. Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, a dispus întoarcerea executării silite și, prin urmare, obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 8.868,95 lei, a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Dâmbovița și dispune formarea unui dosar separat cu obiect pretenții, având ca părți reclamanta A. Națională pentru Administrarea Activelor Statului și pârâtă C. de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, dosar pentru care stabilește termen de judecată 17.11.2014, pentru când se vor cita părțile, ambele cu mențiunea că dosarul s-a format ca urmare a disjungerii cererii de chemare în garanție formulate în prezentul dosar, iar reclamanta cu mențiunea de a indica suma la plata căreia solicită să fie obligată pârâta, persoana în favoare căreia solicită să fie efectuată plata și temeiul juridic al pretenției formulate, precum și de a indica dovezile de care înțelege să se folosească și a depune înscrisurile prin care dorește să își probeze pretențiile; a admis în parte cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată și a obligat intimata la plata către contestatoare a sumei de 199 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond că deși contestatoarea a afirmat că nu i-a fost comunicată o somație de plată, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 2 ind. 1 din O.U.G. nr. 95/2003, potrivit căruia - prin derogare de la prevederile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, care stabilesc necesitatea comunicării unei somații de plată către debitori - ”executarea silită asupra tuturor bunurilor aparținând debitorilor va începe prin somație colectivă pentru plata în termen de 10 zile lucrătoare de la data afișării somației la casele de asigurări sociale de sănătate". Or, întrucât, potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei, somația colectivă nr. 4950 din 04.03.2004 a fost afișată la sediul C.A.S. Dâmbovița (f. 44-46, 102), instanța reține că au fost respectate dispozițiile legale în ceea ce privește emiterea și comunicarea somației de plată.
De asemenea, susținerea contestatoarei privind intervenția perimării executării silite în cauză, potrivit regulii instituite prin art. 389 alin. 1 C.proc.civ. din 1865, potrivit căreia ”dacă creditorul a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei”, este neîntemeiată, întrucât, prin derogare de la regula sus-amintită, art. 142 alin. 4 C.proc.fisc. stabilește că ”Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează”. Ca atare, întrucât măsura înființării popririi contestată în cauză a fost dispusă în baza prevederilor O.U.G. nr. 51/1998 și privește o creanță fiscală preluată de către A.A.A.S., instanța apreciază executarea silită a creanței în cauză nu se perimă.
Instanța a considerat că dreptul de a cere executarea silită nu este prescris în cauză, având în vedere prevederile legale speciale în materia creanțelor preluate de către A.A.A.S., respectiv art. 13 alin. 5 din O.U.G. nr. 51/1998, din cuprinsul cărora rezultă că ”Termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silita a creanțelor preluate de A.V.A.S., constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost învestite cu formula executorie, este de 7 ani. Acest termen nu se aplica creanțelor pentru care dreptul de a cere executarea silita a fost prescris”.
Astfel, dreptul de a solicita executarea silită a obligațiilor prevăzute în titlul de creanță constând în înștiințarea de plată nr. 829/21.01.2004, emisă de C. Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, s-a născut în momentul la care acesta a devenit titlu executoriu, respectiv la momentul preluării acestuia prin transferul creanței, astfel cum rezultă din art. 6 alin. 2 din O.U.G. nr. 95/2003, transfer ce a avut loc la data de 25.02.2004, data încheierii protocolului dintre A. pentru Valorificarea Activelor Bancare și, de cealaltă parte, C.N.A.S. și C.A.S. Dâmbovița. Or, termenul de 7 ani pentru prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită nu era împlinit la momentul expirării termenului 10 zile lucrătoare de la data afișării somației colective de plată (cel târziu 31.03.2004, dată la care C.A.S. Dâmbovița a confirmat efectuarea afișării prin adresa emisă la 31.03.2004, f. 19), moment în care se consideră începută executare silită, conform art. 6 alin. 2 ind. 1 din O.U.G. nr. 95/2003.
Pe de altă parte, raportat la dispozițiile art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998, invocate de contestatoare, și care stabilesc că ”După comunicarea către debitor a titlului executoriu, A.V.A.S. poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare de orice natură pe care debitorul le deține în orice bancă sau organizație cooperatistă de credit, indiferent de moneda în care sunt constituite”, și la împrejurarea că contestatoarea a negat că ar fi primit înștiințarea de plată nr. 829/21.01.2004 (încheiere din 25.11.2013), instanța reține că în cauză nu există o dovadă de comunicare legală a titlului executoriu.
În concret, procedura comunicării titlului executoriu a fost efectuată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, însă din copia confirmării de primire depuse la dosarul cauzei (f. 82) nu rezultă numele persoanei care a ridicat scrisoarea recomandată, mențiune care, în opinia instanței, trebuie cuprinsă în dovada de comunicare, sub sancțiunea nulității. Nulitatea comunicării a fost invocată de către contestatoare, care, conform art. 108 alin. 3 C.proc.civ., reprezintă singura parte care are posibilitatea de a o invoca (f. 84). În plus, vătămarea contestatoarei rezultă, fără echivoc, din împrejurarea că, datorită modului în care au fost înscrise mențiunile pe confirmarea de primire, nu se poate verifica cine este și ce calitate are persoana care a ridicat scrisoarea și, prin urmare, nu rezultă cu certitudine că înștiințarea de plată a fost în fapt comunicată contestatoarei.
Prin urmare, față de nulitatea dovezii de comunicare, instanța a reținut că contestatoarei nu i-a fost comunicată înștiințarea de plată ce constituie titlu executoriu (f. 81), fiind încălcate dispozițiile art. 42 alin. 1 din O.U.G. nr. 51/1998 privind obligația comunicării titlului executoriu.
Or, executarea silită este lovită de nulitate, în condițiile în care actele de executare au fost emise fără să fi fost precedate de comunicarea titlurilor de creanță ori titlurilor executorii, pentru ca acestea să producă efecte juridice.
Mai mult decât atât, instanța a reținut că în mod întemeiat s-a susținut de către societatea contestatoare achitarea creanței supuse executării silite la data de 27.09.2007, astfel cum rezultă din chitanțele pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții din 27.09.2007, depuse la dosarul cauzei (f. 47-49) și adresa nr._/18.03.2014. Încasarea sumelor datorate de către contestatoare cu titlu de contribuții pentru asigurări sociale de sănătate restante la data de 30.06.2003 actualizate cu dobânzi și penalități de întârziere până la data de 31.12.2003, s-a realizat în conformitate cu anexa 3 la Ordinul M.F.P. nr. 1644/2003, plata efectuându-se către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în contul unic deschis pe seama C.N.A.S. Instanța apreciază că această plată este valabil efectuată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 95/2003 și prin derogare de la prevederile art. 13 alin. 3 din O.U.G. nr. 51/1998, C.N.A.S. va notifica debitorilor transferul creanțelor bugetare, în termen de 10 zile de la data transferului, prin înștiințare colectivă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. Or, din susținerile intimatei, cuprinse în adresa nr._/19.03.2014, rezultă că aceste dispoziții legale nu au fost respectate în cauză, întrucât, la solicitarea instanței de a comunica dovada notificării, intimata a susținut că cesiunea de creanță nu se publică în Monitorul Oficial. Astfel fiind, în lipsa unei dovezi că cesiunea de creanță a fost notificată contestatoarei, această cesiune nu este opozabilă contestatoarei, potrivit art. 1395 C.civ. din 1864.
În plus, nu se poate imputa o culpă contestatoarei în completarea declarației-inventar din 09.02.2004 prin cuprinderea creanțelor bugetare reprezentând contribuții pentru asigurări sociale de sănătate datorate până la data de 31.12.2013, în condițiile în care, potrivit art. 14 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1644/2003, ”(1) Declarația-inventar cuprinde fiecare contribuție socială datorată, pe ani fiscali, împreună cu dobânzile și penalitățile de întârziere stabilite prin actele de control și/sau calculate pe propria răspundere de către plătitorii de contribuții sociale. (2) Nu se cuprind în declarația-inventar creanțele bugetare reprezentând contribuții pentru asigurări sociale de sănătate, cesionate de C. Națională de Asigurări de Sănătate Autorității pentru Valorificarea Activelor Bancare, pentru care plătitorii de contribuții sociale au primit notificări de la unitățile subordonate Casei Naționale de Asigurări de Sănătate”. Or, contestatoarea nu se încadra, la data depunerii declarației, în situația de excepție prevăzută de alin. 2, sus-citat, întrucât, până la momentul respectiv, nu primise o notificare de la C.A.S. Dâmbovița. De altfel, așa cum a susținut și aceasta, protocolul de transfer al creanțelor s-a încheiat la data de 25.02.2004, în timp ce termenul limită de depunere al declarațiilor a fost acela de 15.02.2004, potrivit art. 13 din Ordinul Ministrului Finanțelor Publice nr. 1644/2003.
Nu în ultimul rând, conform art. 27-45 din O.G. nr. 86/2003, începând cu 1 ianuarie 2004, activitatea privind declararea, constatarea, controlul și colectarea creanțelor bugetare reprezentând contribuții sociale de la persoane juridice și persoane fizice care au calitatea de angajator sau asimilat al acestora, plătitori de contribuții sociale, a fost preluată de Ministerul Finanțelor Publice, urmând să fie realizată prin unitățile fiscale teritoriale, iar, potrivit art. 256 din Legea nr. 95/2006 (în forma în vigoare la data plății), „Colectarea contribuțiilor persoanelor juridice și fizice care au calitatea de angajator se face de către Ministerul Finanțelor Publice, prin A.N.A.F., în contul unic deschis pe seama C.N.A.S., în condițiile legii”. De asemenea, conform art. 7 din O.U.G. nr. 95/2003 privind preluarea de către A. pentru Valorificarea Activelor Bancare a unor creanțe bugetare în vederea încasării și virării lor la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ”Sumele recuperate de AVAB în urma valorificării creanțelor bugetare preluate potrivit prezentei ordonanțe de urgenta constituie venituri și se virează la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, în contul unic deschis pe seama C.N.A.S., după scăderea cheltuielilor ocazionate de procesul de recuperare”. Or, plata s-a efectuat de către contestatoare, prin Ministerul Finanțelor Publice, către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în contul unic deschis pe seama C.N.A.S., în conformitate cu anexa 3 la Ordinul M.F.P. nr. 1644/2003 și art. 256 din Legea nr. 95/2006, astfel încât destinația finală a contribuției de asigurări sociale, respectiv contul unic deschis pe seama C.N.A.S., a fost respectată.
Mai mult decât atât, potrivit clauzei 4.4 din protocolul încheiat între A.A.A.S., pe de o parte, și C.N.A.S. și C.A.S. Dâmbovița, pe de altă parte, după data predării efective, eventualele încasări în contul creanțelor ce fac obiectul protocolului ”vor fi virate de către CAS Dâmbovița în contul AVAB”. Prin urmare, părțile protocolului au convenit că o încasare efectuată în mod direct către C.N.A.S., prin subunitățile sale teritoriale, nu este supusă restituirii către contribuabilul plătitor, ci urmează să fie transferată intimatei A.A.A.S., astfel că părțile protocolului au admis posibilitatea efectuării unei plăți valabile către cedentul creanțelor.
P. aceste motive, în cauză, se poate considera că plata creanței supuse executării silite este valabilă, întrucât, pe de o parte, nu s-a făcut dovada notificării cesiunii de creanță către A.A.A.S. conform art. 5 alin. 2 din O.U.G. nr. 95/2003, iar, pe de altă parte, această plată a fost efectuată către bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, în contul unic deschis pe seama C.N.A.S., care era destinația finală a creanței.
P. toate aceste considerente, constatând că, în primul rând, că în cauză nu a fost efectuată o comunicare valabilă a titlului executoriu, iar, în al doilea rând, că societatea contestatoare a efectuat plata creanței supuse executării silite, instanța a admis contestația la executare și a anulat măsura înființării popririi, dispusă prin Ordinul Vicepreședintelui A.A.A.S. nr. 5/30.01.2013, în ceea ce o privește pe societatea contestatoare R. S:A., în temeiul titlului executoriu constând în înștiințarea de plată nr. 829/21.01.2004, emisă de C. Județeană de Asigurări de Sănătate Dâmbovița.
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, având ca obiect întoarcerea executării silite, art. 4041 alin. 1 C.proc.civ. din 1865 prevede că „În toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia”.
În cauză, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că a fost obținută de către intimată, prin măsura înființării popririi, dispusă prin Ordinul Vicepreședintelui A.A.A.S. nr. 5/30.01.2013, asupra conturilor contestatoarei deschise la OTP BANK S.A., suma de 8.868,95 lei..
Raportat la situația de fapt reținută și la prevederile redate anterior, și având în vedere soluția pronunțată de instanță cu privire la contestația la executare, instanța a dispus întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare măsurii înființării popririi, dispusă prin Ordinul Vicepreședintelui A.A.A.S. nr. 5/30.01.2013, respectiv prin obligarea intimatei obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 8.868,95 lei.
Întrucât, conform art. 165 C.proc.civ. din 1865, „în orice stare a judecății se pot despărți pricinile întrunite, dacă instanța socotește că numai una din ele este în stare de judecată”, și apreciind că, în vederea soluționării cererii de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, sunt necesare noi lămuriri, instanța va dispune disjungerea cererii de chemare în garanție și dispune formarea unui dosar separat cu obiect pretenții, având ca părți reclamanta A. Națională pentru Administrarea Activelor Statului și pârâtă C. de Asigurări de Sănătate Dâmbovița, dosar pentru care va stabili termen de judecată 17.11.2014, pentru când se va solicita reclamantei să indice suma la plata căreia solicită să fie obligată pârâta, persoana în favoare căreia solicită să fie efectuată plata și temeiul juridic al pretenției formulate, precum și să indice dovezile de care înțelege să se folosească și să depună înscrisurile prin care dorește să își probeze pretențiile.
În ceea ce privește cererea de obligare a intimatei la cheltuieli de judecată, în conformitate cu prevederile art. 274 C.proc.civ. din 1865 și văzând soluția pronunțată asupra contestației la executare, instanța a dispus și obligarea intimatei căzute în pretenții la plata către contestatoare a sumei de 199 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. Pe de altă parte, instanța a constatat că o parte din dovezile în susținerea cheltuielilor de judecată, respectiv chitanță din 09.09.2014, reprezentând onorariu avocat, au fost depuse la dosarul cauzei după dezbateri, la trei zile după terminarea ședinței de judecată. Or, instanța apreciază că documentele justificative ale cheltuielilor de judecată ar fi trebuit atașate cererii de chemare în judecată, întocmai ca și celelalte înscrisuri, conform art. 112 C.proc.civ. din 1865 sau ar fi putut să fie solicitate și administrate în condițiile art. 138 C.proc.civ. din 1865, pct. 3, conform căruia "dovezile care nu au fost cerute în conditiile art. 112, 1 15 și 132 nu vor putea fi invocate în cursul judecății, afară de cazul când administrarea dovezii nu pricinuiește amânarea judecății." Mai mult decât atât, în condițiile în care la data de 08.09.2014 instanța declarase dezbaterile închise si reținuse cauza spre soluționare, cu amânarea pronunțării pentru 7 zile, pentru a da părții posibilitatea de a depune concluzii scrise, ar fi contrar principiului contradictorialității, care guvernează procesul civil, ca instanța să aibă în vedere sumele consemnate în documentele justificative depuse la dosarul cauzei ulterior concluziilor orale și scrise, deci în afara termenelor procedurale la care se refera art. 112 și art. 138 pct. 3 C.proc.civ. În acest context, instanța arată că nu se poate afirma că judecătorul are posibilitatea de a repune cauza pe rol pentru a delibera asupra probei cu înscrisurile justificative ale cheltuielilor de judecată depuse, întrucât, în o asemenea situație, s-ar pricinui amânarea judecații, ceea ce ar contraveni dispozițiilor art. 138 pct. 3 C.proc.civ. din 1865. Raportat la aceste considerente, instanța nu a avut în vedere înscrisurile comunicate, la trei zile după terminarea ședinței de judecată, astfel încât capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată a fost numai în parte.
Împotriva sentinței au declarat recurs intimata A. P. Administrarea Activelor Statului și contestatoare .>
Prin cererea sa de recurs intimata A. P. Administrarea Activelor Statului, a solicitat în temeiul art.3041 pct.3 Cod procedură civilă, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la instanța competență, Curtea de Apel București pentru rejudecarea cauzei în fond, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate, în temeiul art.3041 și art.304 pct.7, 9 Cod procedură civilă.
În conformitate cu disp.art.300 alin.(2) solicită suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a cauzei, având în vedere că, executarea silită va produce un prejudiciu imediat și irecuperabil AAAS și implicit Statului Român, menționând că pe rolul Judecătoriei Târgoviște se află dosarul nr._ având ca obiect cererea de chemare în garanție.
În ceea ce privește plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, apreciază că fiind o instituție de interes, este scutită, în conformitate cu prev.art.7 din OG nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.92/2011.
Consideră că hotărârea atacată este pronunțată de o instanță care nu este competentă, motiv de casare prev. de art.304 pct.3 Cod procedură civilă de la 1865. De altfel, contestatoarea în mod corect a introdus contestația la executare la instanța competentă, Curtea de Apel București, aceasta alegând să decline soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Tîrgoviște.Având în vedere că în cauza de față au calitatea de intimat, iar sediul său este în București, apreciază că este competentă să judece litigiul Curtea de Apel de la sediul acestei instituții, respectiv Curtea de Apel București.
Al doilea motiv de recurs îl constituie faptul că, hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii, motiv de recurs ce se circumscrie disp.art.304 pct.7 Cod procedură civilă 1865, apreciind că instanța se contrazice singură în considerente, o dată că au fost respectate prevederile legale privind notificarea cesiunii de creanță și odată că acestea nu au fost respectate.Din actele de la dosar, reiese în mod evident că s-au respectat aceste prevederi legale, mai mult se face dovada că cedentul CAS Dâmbovița a afișat la sediul acesteia somația de plată colectivă cu respectarea OUG nr.95/2003.
Al treilea motiv de nelegalitate îl constituie interpretarea greșită a disp.art.379 Cod procedură civilă 1865, ce se circumscrie disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă 1865, apreciind că s-a declanșat în mod nelegal executarea silită împotriva intimatei deoarece nu exista o creanță certă, aceasta fiind stinsă prin plata anterior înființării popririi asupra conturilor . a se avea în vedere că, în conformitate cu disp.art.3 din OUG nr.95/2003, CAS garantează valabilitatea, realitatea și actualitatea creanțelor transferate, precum și legalitatea titlurilor de creanță și a titlurilor executorii aferente.
Al patrulea motiv de recurs îl constituie interpretarea greșită a disp.art.5 din OUG nr.95/2003, ce se circumscrie disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă 1865.Potrivit disp.art.5 alin.2 din OG nr.95/2003, modificată de Legea nr.557/2003, obligația de a notifica cesiunea de creanță debitorului revine CNAS și nu AAAS. Din actele depuse la dosar reiese în mod evident au fost respectate prevederile legale privind cesiunea de creanță. Mai mult se face dovada că cedentul CAS Dâmbovița a afișat la sediul acesteia somația de plată colectivă cu respectarea OUG nr.95/2003.
Al cincilea motiv de recurs îl constituie interpretarea greșită a disp.art.42 din OUG nr.51/1998, ce se circumscrie disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă 1865. În considerentele hotărârii instanța a reținut că nu s-a comunicat titlul executoriu intimatei.Atâta timp cât OUG nr.95/2003 prevede dispoziții speciale privind notificarea debitorului, nu pot fi aplicabile concomitent și disp.prev. de art.42 din OUG nr.51/1998 privind comunicarea titlului executoriu.Această interpretare este confirmată și de disp.art.6 alin.21 din OUG nr.95/2003, cu modificările ulterioare.În consecință, apreciază că instanța în mod greșit a interpretat disp.art.42 din OUG nr.51/1998, motivat de faptul. Că nu aveau obligația legală de a comunica titlul executoriu intimatei.
Prin recursul declarat de contestatoarea . că hotărârea este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Instanța de fond le-a refuzat cheltuielile de judecată în valoare de 2000 lei, pe care le-au dovedit fără o justificare legală, întrucât au dovedit prin chitanța depusă în dosar cheltuielile de judecată cu avocatul care nu le-au fost acordate pe motiv că au fost depuse după încheierea discuțiilor, ori s-a cerut amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise și dovedirea cheltuielilor de judecată, lucru pe care l-au făcut până la pronunțare.
Solicită admiterea recursului și obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată cu avocatul, în valoare de 2000 lei.
Prin întâmpinarea formulată, contestatoarea . solicitat respingerea recursului declarat de AAAS București și menținerea sentinței civile recurate ca fiind legală și temeinică.
Examinând sentința civilă recurată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul apreciază recursurile ca nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
In ceea ce priveste recursul declarat de AAAS București,tribunalul retine urmatoarele:
Primul motiv de recurs susținut, referitor la necompetența materială a Judecătoriei pentru soluționarea în prima instanță a cauzei, nu poate fi reținut, întrucât aspectul a fost soluționat cu caracter irevocabil de către Curtea de Apel București.In conditiile in care intimata recurentă nu a invocat în fața Judecătoriei Târgoviște excepția necompetenței materiale, care în ipoteza admiterii ar fi dat naștere unui conflict negativ de competență, hotărârea Curții de Apel București de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Târgoviște a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând face obiect de analiză în calea de atac a recursului. De altfel, disp.art.1591 alin.2 Cod procedură civilă prevăd expres că necompetența materială poate fi invocată de părți ori de judecător, la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului.
Nici al doilea și al cincilea motiv de recurs invocate de recurentă-art.304 pct.7 si pct.9 Cod procedură civilă-hotărârea pronunțată cuprinde motive contradictorii si interpretarea gresite a legii- nu sunt întemeiate.
Astfel, instanța de fond reține în mod corect că, față de disp.art.6 alin.21 din OUG nr.95/2003 și raportat la dovezile depuse la dosarul cauzei, din care rezultă faptul că somația colectivă nr.4950 din 04.03.2004 a fost afișată la sediul CAS Dâmbovița (filele 44-46, 102), au fost respectate dispozițiile legale în ceea ce privește emiterea și comunicarea somației de plată.
Ceea ce a reținut instanța de fond în legătură cu art.42 alin.1 din OUG nr.51/1998 este necomunicarea legală a titlurilor de creanță constând în înștiințarea de plată nr.829/21.01.2004, la data emiterii acestora de către CAS Dâmbovița, ca o condiție de eficacitate, conform art.44 Cod proc.fiscală.
De vreme ce nu s-a făcut dovada comunicării legale a titlului de creanță în vreunul din modurile prevăzute de art.44 Cod proc.fiscală, acest titlu nu este opozabil contestatoarei, iar nevalabilitatea titlului de creanță atrage și nevalabilitatea ordinului prin care s-a dispus înființarea popririi. În condițiile necomunicării legale a titlului de creanță constând în înștiințarea de plată nr.829/21.01.2004, acesta nu produce efecte ca titlu executoriu, conform art.45 din OG nr.92/2003, republicată și, prin urmare, nu este valabil nici ordinul A. nr.1290 din 23.02.2016, prin care a fost începută executarea silită în temeiul acestui titlu si nici actele subsecvente acestuia.
În ceea ce privește notificarea cesiunii de creanță, tribunalul reține că instanța de fond nu se contrazice în motivare, întrucât disp.art.5 alin.2 din OUG nr.95/2003, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.557/2003 prevăd în mod expres obligația notificării debitorilor de către CNAS a transferului creanțelor bugetare, și modul de realizare a acestei notificări, prin înștiințare colectivă publicata în M.Oficial, înștiințare care diferă de somația colectivă prev. de art.6 alin.21 din același act normativ și care marchează actul începător de executare silită.
Lipsa înștiințării colective, publicată în Monitorul Oficial are ca efect inopozabilitatea cesiunii de creanță față de debitor, pe când lipsa somației colective afectează legalitatea executării silite începute de AAAS.
Criticile vizând nevalabilitatea plății făcută de contestatoare în conturile AFP Târgoviște, sunt de asemenea nefondate, în condițiile în care, pe de o parte s-a reținut că cesiunea, nefiind notificată debitorului nu îi este opozabilă, iar pe de altă parte protocolul de transfer al creanțelor între CNAS-CAS Dâmbovița și AAAS s-a încheiat la data de 25.02.2004, iar declarația de inventar depusă de contestatoare a avut loc anterior, la data de 09.02.2004 cu respectarea termenului limită de 15.02.2004 prev. de art.13 din Ordinul MFP nr.164/2003.
Cum în raportul de inspectie fiscala din 06.03.2007 întocmit de consilieri din cadrul DGFP Dâmbovița, aceste datorii către CAS au fost preluate si evidentiate, în mod corect, contestatoarea a achitat la data de 27.09.2007 debitul datorat constând în contribuții pentru asigurări sociale de sănătate restante la data de 30.06.2003, actualizate cu dobânzi și penalități catre bugetul Fondului N. Unic de asigurari de sanatate ,în contul deschis pe seama CNAS.
Prin urmare, tribunalul apreciază că justificat Judecătoria Târgoviște a constatat, în lipsa notificării cesiunii către contestatoare, că plata efectuată de aceasta la data de 27.09.2007 în contul unic deschis pe seama CNAS este valabilă, direcționarea sumelor în contul AVAB, ținând de raporturile dintre acestea instituție pe de o parte și CNAS și CAS Dâmbovița pe de altă parte, conform art.4.4 din protocol.
Toate celelalte motive invocate de recurentă cu privire la îmbogățirea patrimoniului AFP Târgoviște, la obligațiile ce revin CAS Dâmbovița conform art.3 din OUG nr.95/2003 și la necomunicarea de către aceasta din urmă a faptului că sumele predate prin protocol au fost achitate în alt mod decât cel prevăzut de OUG nr.95/2003, țin de raporturile dintre recurentă și CAS Dâmbovița, urmând a fi avute în vedere la soluționarea cererii de chemare în garanție.
Recursul declarat de contestatoarea . cheltuielile de judecata este de asemenea nefondat.
In mod corect prima instanta a admis doar in parte cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata, fara a lua in considerare inscrisul depus de contestatoare ( chitanta de plata)a onorariului de avocat, la data de 11.09.2014, dupa inchiderea dezbaterilor .
Astfel, cheltuielile de judecata se acorda numai in masura in care au fost dovedite, iar in acest scop la inchiderea dezbaterilor partile vor prezenta instantei un decont al cheltuielilor facute, insotite de documente justificative.
Tinand seama de caracterul accesoriu al cererii de acordare a cheltuielilor de judecata, pentru dovedirea cuantumului acestora trebuie respectate dispozitiile art.112 alin.1 pct.5, alin.2, art.116, art.138 C.proc.civ., nefiind permis a se primi si a se tine cont de inscrisuri( chitante reprezentand diverse cheltuieli de judecata) depuse dupa inchiderea dezbaterilor si ramanerea in pronuntare a cauzei. Nu poate fi acceptata nici o abatere de la acesta exigenta ( amanarea pronuntarii neavand nici o relevanta cu privire la momentul inchiderii dezbaterilor), incalcarea ei reprezentand o flagranta nesocotire a principiului contradictorialitatii.
P. considerentele mai sus expuse, tribunalul în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursurile ca nefondate și va menține sentința civilă recurată, constatând totodată că cererea de suspendare a executării sentinței recurate a rămas fără obiect (nu se mai impune a fi analizate în condițiile soluționării recursului la același termen).
P. ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile civile promovate de recurenta contestatoare . sediul în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița, și A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI cu sediul în București, .. Serbănescu, nr. 50, Sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3448 din 29 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ .
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2015
Președinte Judecători
B. Brînzică C. M. G. S. D.
Grefier
S. S.
J.f. M.-M. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.BB
Tehnored.CV
Ex.2/
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 326/2015. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 164/2015. Tribunalul... → |
|---|
