Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 65/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 65/cc
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I-a CIVILĂ
DECIZIA NR.65/cc/12.02.2015
Ședința din camera de consiliu din data de 12 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. Ș.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelantul- creditor CNADNR București reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, ..401A, Sector 6, împotriva încheierii din 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-debitor I. C., cu domiciliul în Târgoviște, ..24,., județul Dâmbovița, având ca obiect – încuviințare executare silită.
Apel legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei.
La apelul nominal făcut în camera de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află pricina, modul de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
După referatul cauzei, conform dispozițiilor art.154 (7) Cod procedură civilă președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții și luând act că prin motivele de apel s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, în conformitate cu disp.art.411 alin.2 NCPC
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ /315/31.10.2014, B. M. A. D. a solicitat încuviințarea executării silite, cerere de executare formulată de CNADNR SA, indicat drept creditor, reprezentat de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu privire la I. C., indicat drept debitor, invocându-se, ca titluri executorii, procesul verbal de contravenție . numărul_/31.01.2012 și procesul verbal de contravenție . numărul_/31.01.2012, întocmite de creditoare.
Prinîncheierea de ședință din 12.11.2014Judecătoria Târgoviște a respins cererea formulată de B. M. A. D. în numele creditoarei CNADNR SA, debitor fiind I. C..
Pentru a dispune astfel, instanța de fond, Judecătoria Târgoviște a reținut următoarele:
Este de esența încuviințării executării silite a se stabili dacă înscrisul invocat ca titlu executoriu are/nu are caracter de titlu executoriu, dar și că, stabilirea unui asemenea caracter nu se poate face decât în strictă concordanță cu legea.
Instanța a constatat că, așa cum s-a arătat în doctrină (vezi ,,Tratat teoretic și practic de executare silită”, vol. I, pagina 398, continuare pagina 399, autori E. O., I. G.), scopul procedurii de încuviințare a executării silite constă în analizarea temeiniciei și legalității cererii de executare silită, în cadrul căreia instanța va face verificări privind calitatea părților din procedura de executare silită, inclusiv sub aspectul unor eventuale preluări de legitimare procesuală pe cale legală sau convențională.
Cu atât mai mult, a apreciat instanța de față, o instanță sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, trebuie să stabilească dacă înscrisul poate fi calificat ca titlu executoriu iar determinarea acestui caracter este într-o indisolubilă legătură cu realizarea comunicării pe calea prevăzută de lege, dovadă care (fiind vorba despre un fapt pozitiv determinat) trebuie atașată cererii de încuviințare a executării silite.
În speță, s-a solicitat încuviințarea executării silite în legătură cu o sumă de bani ce ar reprezenta contravaloare tarif de despăgubire stabilit în baza art.8 alin 3 din OG 15/2002, invocându-se, ca titlu executoriu, procesul verbal de constatare a contravenției care nu este semnat de contravenient și care a fost comunicat debitorului de astăzi doar prin afișare, în conformitate cu art. 27 din OG2/2001.
Nu s-a făcut dovada că ar fi avut loc o comunicare a procesului verbal și prin poștă, cu aviz de primire.
Alineatul 5 al articolului 665 Cod de procedură civilă prevede când anume poate fi respinsă cererea de încuviințare a executării silite, și anume numai dacă: 1.cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; 2. hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; 3. înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege; 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; 5. debitorul se bucură de imunitate de executare; 6. titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită; 7. există alte impedimente prevăzute de lege.
Potrivit art. 632 alin 1 Cod de procedură civilă, executarea silită se poate efectua dacă există un titlu executoriu.
OG 2/2001 conține (la Capitolul V-art. 37- art. 42) norme referitoare la executarea sancțiunilor contravenționale, atât în privința sancțiunilor principale, cât și în privința sancțiunilor complementare (art. 40-42).
În speță, s-a invocat această ultimă situație, mai exact, s-a invocat situația reglementată de art. 42 raportat la art. 39 (interpretat per a contrario): executarea silită a despăgubirii stabilită pe bază de tarif, executare care (spre deosebire de executarea amenzii contravenționale, care se realizează în condițiile executării silite a creanțelor fiscale) se face la cererea părții vătămate, în condițiile dreptului comun.
Din interpretarea art. 37 teza 1 coroborat cu art. 31 din OG 2/2001, a rezultat că procesul verbal de contravenție neatacat în termenul prevăzut de lege, reprezintă titlu executoriu. Deși nu s-a arătat expres, din motivarea cererii de executare silită formulată, în speță, de către creditoare, s-a dedus că se invocă o asemenea situație.
Potrivit tezei 2 a art. 37 coroborat cu art. 31 din același act normativ, hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu. În speță nu s-a invocat o asemenea situație caz în care ar fi trebuit depus numai dispozitivul hotărârii judecătorești prin care s-a respins plângerea contravențională (art. 39 alin 2 ce se referă la punerea în executare a amenzii, articol la care face trimitere art. 42 în privința comunicării ).
Ca urmare, pentru ca instanța sesizată cu o cerere de executare silită să poată stabili caracterul de titlu executoriu al înscrisului invocat de creditor (proces verbal de contravenție neatacat), este necesar a se depune, după caz, fie dovada comunicării acestuia, comunicare care trebuie să fie făcută în condițiile legii, fie dispozitivul hotărârii sau hotărârea prin care s-a soluționat procesul verbal de contravenție.
În speță, întrucât s-a invocat faptul că procesul verbal nu ar fi fost atacat și întrucât procesul verbal nu este semnat de contravenient, ar trebui depusă dovada comunicării procesului verbal de contravenție, comunicare făcută în condițiile legii.
Instanța a apreciat că, într-o situație de tipul celei incidente în speță, singura dovadă care se poate face pentru a se stabili că procesul verbal este titlu executoriu, era dovada comunicării procesului verbal de contravenție; apreciind astfel, instanța s-a întemeiat pe faptul că, neatacarea procesului verbal este un fapt negativ nedeterminat care nu poate fi dovedit în mod direct, ci (în cadrul eventualei contestații la executare) printr-un fapt pozitiv contrar (atacarea procesului verbal- dovadă pe care doar contravenientul o poate face).
Art. 27 din OG 2/2001 prevede care sunt modalitățile de comunicare a procesului verbal de contravenție.
Potrivit dispozitivului deciziei în interesul legii 10/2013 publicată în Monitorul Oficial 450/23.07.2013:
,,În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că:
Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.”
Reținând cele stabilite prin decizia amintită mai sus, obligatorie pentru instanțe, instanța a apreciat că trebuie să fie depusă la dosar și dovada comunicării prin poștă, cu aviz de primire (și nu doar dovada comunicării prin afișare la domiciliul/sediul contravenientului).
Instanța a mai apreciazat că, prin invocarea unei decizii în interesul legii, nepronunțată la momentul la care a avut loc comunicare, nu se pune problema ,,retroactivității acesteia”, pentru că dispoziția legală exista și la acel moment, numai interpretarea obligatorie este ulterioară.
De asemenea, nu s-a pus problema unei culpe a creditoarei, de vreme ce au fost instanțe care au dat interpretarea care (probabil) a fost dată de creditoare. Dacă nu s-ar fi dat și această interpretare de către respectivele, atunci problema de drept nu ar mai ajuns în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii care a rezolvat tocmai această problemă de drept.
Cu toate acestea, nu s-a putut considera că procesul verbal ar avea valoare de titlu executoriu numai pentru că organul constatator a urmat o procedură acceptată (la acel moment) de către unele din instanțele de judecată.
Deși o decizie în interesul legii este obligatorie pentru instanțele de judecată, dacă totuși, prin absurd, în această procedură (a încuviințării executării silite) această decizie ar fi ignorată și s-ar încuviința executarea silită, într-o eventuală contestație la executare debitorul ar putea invoca decizia în interesul legii și iarăși s-ar pune problema înlăturării aplicării deciziei (pentru că nu se poate socoti că, la încuviințare, procesul verbal ar avea valoare de titlu executoriu și că și-ar pierde această valoare dacă se exercită contestație la executare).
S-ar ajunge însă la nerespectarea deciziei în interesul legii, în condițiile în care aceasta este obligatorie, nu prin prisma momentului la care a avut loc comunicarea, ci prin prisma momentului la care o instanță dă soluția.
D. dacă o instanță de judecată dăduse soluția irevocabilă/definitivă mai înainte de momentul publicării deciziei în interesul legii, aceasta din urmă nu s-ar mai putea aplica respectivei spețe deja soluționată.
În concluzie, nefiind făcută dovada (în condițiile legii) cu privire la comunicarea procesului verbal de contravenție, înseamnă că nu a fost îndeplinită nici condiția prevăzută de art. punctul 4 al art. 665 Cod de procedură civilă.
Reținând toate cele de mai sus, conform punctelor 4, 2 ale alineatului 5 al articolului 665, instanța de fond a respins cererea de încuviințare a executării silite.
Împotriva încheierii a declarat apel, în termen legal, reclamanta C.N.A.D.N.R. S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, învederând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare „Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin posta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor."""
Mai mult decât atât, potrivit doctrinei de specialitate, contravenția continua poate fi definită ca fiind acea forma a unității naturale contravenționale care consta in prelungirea in timp in chip natural a elementului material al laturii obiective (acțiune sau inacțiune) si a procesului de producere a rezultatului, pana la un moment viitor al consumării, când activitatea contravenționala este oprita datorita unei energii contrare celei care a declanșat activitatea.
Epuizarea contravenției continue este data de momentul intervenției unei forte contrare care poate avea ca sursa fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția altei persoane.
Contravenția continua este reglementata de dispozițiile art. 13 alin. 2 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația in care încălcarea obligației legale durează in timp, si anume, actul de executare se prelungește in timp, in baza aceleași rezoluții contravenționale.
Instituția contravenției continue are o importanta relevanta in incidența cu alte instituții de drept. Astfel, legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează si termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Aceste considerente ale doctrinei juridice sunt clar statuate si in jurisprudența Înaltei Curți de Casație si Justiție.
În acest sens, prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 pronunțata de Înalta Curte de Casație si Justiție, Secția Penala s-a statuat faptul ca „in cazul in care in timpul duratei unei infracțiuni continue se adopta mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii in vigoare Ia data când activitatea infracționala s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început si a durat o perioada de timp.”
Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 cu modificările si completările ulterioare, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continua si se sancționează cu amenda.
Prin urmare, având in vedere cele sus-rubricate, in speța de fata, momentul aplicării sancțiunii contravenționale prin emiterea procesului - verbal de contravenție reprezintă momentul in care contravenția continua se epuizează ca urmare a intervenției unei autorități, respectiv CNADNR - SA prin agenții constatatori.
Având in vedere faptul că in speță momentul epuizării contravenției continue îl reprezintă anul 2011, se susține că aplicarea dispozițiilor art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, înainte de apariția Deciziei nr._ pronunțata de ICCJ, prevedea că modalitatea de comunicare a procesului - verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului (emitentul documentului), aceasta fiind alternativa si nu subsidiara.
Prin urmare, datorita faptului ca fapta de a circula fără a deține rovinieta valabila constituie contravenție continuă, astfel cum este definită si reglementata de OG nr. 15/2002, precum si că legea contravenționala aplicabila in timp va fi legea in vigoare din momentul epuizării acesteia, reiese în mod evident ca in speța este vorba despre o excepție de la principiul retroactivății legii contravenționale.
Emiterea si comunicarea procesului - verbal de contravenție in cauza a fost efectuat in termenul imperativ prevăzut de lege, respectiv cu respectarea dispozițiilor art. 13 coroborat cu art. 14 din OG nr._ privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
Se solicită a se constata faptul ca procesul - verbal de contravenție in cauza a fost emis in termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat in termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
În opinia apelantei, nu se poate susține faptul ca procedura de comunicare a procesului - verbal de contravenție a fost viciata sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 31 alin.l din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției se poate face plângere in termen de 15 zile de Ia data înmânării sau comunicării acestuia.
Or, debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție si nici nu a achitat de buna voie obligația stabilita prin procesul - verbal de contravenție ca și sancțiune aplicată pentru fapta săvârșita.
În acest sens, conform art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare, procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința, precum si hotărârea judecătoreasca irevocabila prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, se solicită a se constata faptul ca in cuprinsul procesului - verbal de constatare a contravenției in cauza este identificată creanța supusa executării silite si ca această creanța îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certa, lichida si exigibila.
S-a menționat totodată că prin Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, cu modificările si completările ulterioare, (forma legala in vigoare pana la apariția Legii nr. 144/2012) legiuitorul roman a apreciat necesar sa instituie obligația plații unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor romani si străini, pentru vehiculele înmatriculate.
Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost in vigoare la data emiterii procesului-verbal de constatare a contravenției generat si semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 si ale HG nr. 1259/2001, respectiv pana in luna iulie 2012, prevedea in sarcina contravenientului reținerea si obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumita suma de bani, in funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține rovinieta valabila.
Obligarea la plata acestui tarif de despăgubire este o consecința a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR - SA in calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale si autostrăzi astfel cum este statuat de dispozițiile OUG nr. 84/2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR - SA de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita săvârșita de utilizator si in consecința si recuperarea creanțelor aferente.
Aceste considerente sunt susținute si de dispozițiile generale si obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale a României nr. 57/2012 referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin. 3 din OG nr. 15/2002.
Apelanta a evidențiat că în cauză este vorba de o creanța de drept comun (adică tariful de despăgubire), care îndeplinește condițiile prevăzute de art. 662 Cod procedură civilă și este supusa regulilor de procedura civila, iar in caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se executa la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
Astfel, instanța de fond trebuia sa facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 raportat la art.640 Cod procedură civilă si la art. 37 din OG nr. 2/2001, cu modificările si completările ulterioare si sa constate faptul ca procesul - verbal neatacat in termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștința constituie titlu executoriu, fără vreo alta formalitate.
De asemenea, instanța de fond, in baza considerentelor sus menționate, trebuia să constate faptul ca această creanța este certa, lichida si exigibila, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 Cod procedură civilă.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedura necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formala si limitata („pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție si pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silita ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
De asemenea, s-a susținut că potrivit art. 665 alin. 5 Cod procedură civilă, încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai daca hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie potrivit legii titlu executoriu.
Se consideră că instanța de fond in temeiul art. 252 Cod procedură civilă privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului in vigoare in România, in momentul pronunțării si deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația sa respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: „Dispozițiile Codului de procedura civila privitoare la titlurile executorii se aplica si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedura Civila, care pot fi puse in executare chiar daca nu au fost investite cu formula executorie.”
Totodată, se arată că potrivit art. 665 alin. 2 Cod procedură civilă, încuviințarea executării silite se face fără citarea pârtilor, tocmai pentru faptul ca procedura încuviințării executării silite este o procedura necontenciosă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, in aceasta fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu si modalitatea de comunicare a acestuia.
În acest sens, in procedura necontencioasa a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare sa facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât numai partea interesata poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura in care dovedește o vătămare in drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța investita cu o cerere de încuviințare silita.
De asemenea, se solicită a se constata faptul ca deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație si Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egala cu cea a legii cu caracter interpretativ.
Prin urmare, aplicarea Deciziei nr. 10/2013 in speța de fata, deci pentru o situație anterioara momentului pronunțării, ar fi echivalenta cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale.
Or, norma privitoare la comunicarea unui act procedural nu are un conținut de drept material, ci constituie o dispoziție procedurala căreia nu i se aplica principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale.
Prin urmare, se solicită a se constata faptul ca procedura de comunicarea a titlului executoriu in cauza s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale in vigoare la momentul respectiv.
Se solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate si încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._/31.10.2011.
În drept, se invocă dispozițiile art. 665 alin. 6, art. 466 si următoarele Cod procedură civilă.
În temeiul art. 223 Cod procedură civilă, s-a solicitat judecata in lipsă.
Examinând încheierea atacată, prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca fiind fondat.
Se reține că în conformitate cu dispozițiile art. 665 alin. 5 Cod procedură civilă, instanța va respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat, hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu întrunește toate condițiile de formă cerute de lege, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, debitorul se bucură de imunitate de executare, titlul cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire prin executare silită sau există alte impedimente prevăzute de lege.
În cauza pendinte nu se regăsește niciunul dintre impedimentele enumerate de textul de lege menționat care este restrictiv iar procedura de față este în esență necontencioasă, astfel încât instanța nu poate intra în analiza conținutului titlului executoriu și nici nu poate analiza din oficiu dacă s-a făcut comunicarea corectă sau incorectă a procesului verbal.
O astfel de examinare se poate face doar în situația unei contestații la executare când, în cadrul unei proceduri contradictorii, se pot pune în discuția părților aspecte ce țin de modul de calcul al sumelor din titlul executoriu sau de modul de comunicare a procesului verbal.
În acest context, în mod justificat se susține în conținutul motivelor de apel că numai partea interesată, respectiv debitorul, poate formula o contestație la executare și, numai în măsura în care dovedește o vătămare, poate obține o soluție de anulare a formelor de executare silită.
Se mai are în vedere că în temeiul dispozițiilor art. 37 din OG 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31 precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate iar creanța este certă ( astfel cum rezultă din însuși actul de creanță), lichidă (câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță) și exigibilă (are scadența împlinită).
În procedura de încuviințare a executării silite și de autorizare a creditorului să treacă la executarea procesului verbal de contravenție, procedură prevăzută de dispozițiile art. 665 Cod procedură civilă, judecătorul nu are a verifica împrejurarea dacă procesul verbal adus la cunoștința contravenientului a fost sau nu comunicat în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 10/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție întrucât este vorba de o procedură necontencioasă iar instanța din oficiu are doar obligația să verifice existența impedimentelor prevăzute limitativ în textul art. 665 alin. 5 cod procedură civilă, text mai sus invocat.
Față de cele ce preced, văzând dispozițiile art.480 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul și va schimba, în tot, încheierea apelată, în sensul admiterii cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditoare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul- creditor CNADNR București reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, ..401A, Sector 6, împotriva încheierii din 12.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-debitor I. C., cu domiciliul în Târgoviște, ..24,..
Schimbă, în tot, încheierea atacată și admite cererea de încuviințare a executării silite a proceselor-verbale de constatare a contravenției ..12 nr._/31.01.2012 și ..12 nr._/31.01.2012, emise de CNADNR SA, autorizând creditoarea să treacă la executarea silită.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.02.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. Ș. N. P.
J.F. T. E. M.
Dosar nr._/315/2014
Judecătoria Târgoviște
Red.D.Ș./tehnored.D.Ș.
3 ex/26.02.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul... → |
|---|
