Contestaţie la executare. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 263/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 263/2015
DOSAR NR._
ROMANIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.263
Sedința publică din data de 16 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. S.
Judecător: D. S.
Grefier: N. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil, declarat de apelanta – contestatoare-debitoare ., cu sediul în Târgoviște, ..23, ., împotriva sentinței civile nr. 3777/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare . SA, cu sediul în social în Iași, Calea Chișinăului, nr.45, B. nr.7, județul Iași, iar sediul procesual ales în București, ., sector 1 și intimatul B. E. Judecătoresc D. M., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova, având ca obiect – contestație la executare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 09.04.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța, pentru ca părțile să depună note scrise, a amânat pronunțarea la data de 16.04.2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._, reclamanta ., cu sediul în Targoviste, . 23, ., județul Dâmbovița, a formulat contestație în temeiul prevederilor art. 711 alin 2 Cod procedura civila, împotriva titlului executoriu-sentința civilă nr. 1882/8.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, solicitînd lămurirea înțelesului titlului executoriu menționat, dispozitivul acestuia fiind eliptic și imprecis, susceptibil de a genera o executare silită greșită asupra fondurilor societății, respectiv a lămuri întinderea obligației terțului poprit față de creditorul urmăritor ca efect al validării popririi și, pe cale de consecință, anularea formelor de executare întocmite în dosarul execuțional.
Raportat la prevederile art. 714 alin 2 Cod procedura civila, se contestă și încheierea executorului judecătoresc din data de 29 mai 2014 prin care au fost stabilite cheltuieli de executare în cuantum de 2.720 lei din care 2.315,33 lei onorariu și 405 lei cheltuieli aferente executării silite.
Potrivit prevederilor art. 718 alin 1 Cod procedura civila s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
Motivând cererea, contestatoarea a arătat că prin sentința civilă nr. 1882/08.04.2013 a fost validată poprirea înființată la 28.11.2012 de B. D. M. în dosarul 203/2012 și obligat terțul poprit S. D. SRL să plătească creditoarei MKB R. L. IFN SA suma de 18.672 lei reprezentând debit datorat de B. D. M., precum și cheltuieli de executare în cuantum de 2.720, totalul sumei executate fiind de 21.530,02 lei.
Urmare a pronunțării titlului executoriu, a fost pornită executarea silită (anexa 1 - somația de executare) la stăruința creditoarei intimate . IFN SA, cu sediul în Iași, ., birou 7, județ Iași, de către B. E. Judecătoresc D. M. din Ploiești, ., județul Dâmbovița dosarul de executare nr. 302/2014.
Potrivit dispozițiilor art.460 alin 2 prima teză vechiul Cod de procedură civilă, instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
Prin dispozitivul titlului executoriu 1882/8.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, instanța obligă terțul poprit către creditoarea MKB R. L. IFN SA, cu sediul în Iași, ., birou 7, județ Iași, la suma de 18.672 lei reprezentând debit datorat de B. D. M., precum și cheltuieli de executare.
Se apreciază că, potrivit reglementării legale aplicabile în speță, respectiv art. 460 alin 2 prima teză, instanța poate obliga terțul poprit la plată către creditorul intimat numai pentru sumele datorate debitorului, în speța de față B. D. M., iar ceea ce datorează contestatoarea debitorului B. D. M. sunt drepturi salariale, acesta având calitatea de angajat al societății.
S-a menționat că în anul 2013, urmare a adresei de înființare poprire, în calitate de terț poprit, S.C. S. D. S.R.L. a procedat la efectuarea reținerilor și virarea sumelor de bani către executorul judecătoresc până în luna august, când din motive obiective, contabilul a fost schimbat și nu au mai fost efectuate aceste rețineri.
Or, în prezent, dispozitivul titlului executoriu este eliptic și imprecis, este susceptibil de a genera o executare silită greșită asupra fondurilor societății, instanța obligând în mod nelegal terțul poprit să plătească creditoarei, în limita creanței, suma totală de 18.672 lei.
S-a subliniat că prevederile art. 791 alin 2 Cod procedura civila arată că executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare, în limita sumei ce trebuia consemnată sau plătită și în atare situație, ceea ce datorează creditorului reprezintă sumele de bani datorate debitorului B. D. M. pentru perioada august 2013 și până în prezent, suma de bani reprezentând rețineri din sumele datorate debitorului cu titlu de drepturi salariale, respectiv suma de 570 lei.
În legătură cu cheltuielile de executare, se solicită admiterea cererii ca efect al admiterii contestației.
Pe capătul de cerere vizând suspendarea executării silite, în temeiul art. 718 alin 1 Cod Procedura Civila se solicită admiterea, motivat de faptul că activitatea societății s-ar bloca ca urmare a indisponibilizării sumei de bani executate al cărui cuantum nu este mic, fiind puși în imposibilitatea de a achita datoriile către bugetul de stat, precum și de a achita plățile către partenerii de afaceri. Mai mult decât atât, consideră că executarea pornită împotriva sa este nelegală și continuarea ei i-ar crea prejudicii care, dat fiind condițiile economice actuale, nu ar mai putea fi reparate.
În dovedirea cererii se solicită admiterea probelor cu înscrisuri, inclusiv atașarea dosarului de executare 302/2014 al B. D. M..
S-au depus la dosar: certificatul de înregistrare ORC, împuternicire avocațială pentru ., chitanțe creanțe bugetare locale, înștiințare poprire, adresă B. E. Judecătoresc către ., încheiere Judecătoria Ploiești din 8.05.2014, întâmpinare 2 dosare anexat 302/2014 și 531/2013.
Intimata- creditoare R. L. IFN SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației astfel cum a fost formulată, menținerea tuturor actelor și formelor de executare întreprinse, precum și respingerea capătului de cerere privind lămurirea înțelesului titlului executoriu din1882/8.04.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
Cu privire la timbrajul contestației la executare s-a apreciat că trebuie achitat de creditoare o taxă judiciară de timbru de 1000 lei aferente contestației la executare silită.
În situația în care nu a fost achitată taxa judiciară de timbru în cuantum de 1000 lei aferente contestației la executare, însăși a tuturor actelor și formelor de executare, se invocă excepția netimbrării și să se anuleze contestația ca netimbrată.
Cu privire la cererea de suspendare a executării silite, s-a arătat că cel care o solicită trebuie să dea în prealabil o cauțiune, calculată la valoarea obiectului contestației.
Pe fond, se arată că în condițiile în care S.C. S. D. SRL nu a înțeles să atace cu recurs sentința civilă 1882/2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul 513/2013, aceste lămuriri nu mai pot fi aduse cu ocazia judecării prezentei contestații și invocă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind lămurirea înțelesului titlului executoriu reprezentat de sentința civilă 1882/2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dos. 513/2013, pe calea contestației la executare.
Potrivit dispozițiilor art. 714 alin 2 din noul Cod de procedură civilă, contestația împotriva încheierilor executorului judecătoresc, în cazurile în care acestea nu sunt, potrivit legii, definitive, se poate face în termen de 5 zile de la comunicare, iar în condițiile în care încheierea executorului judecătoresc din 29.05.2014, prin care au fost stabilite cheltuieli de executare in cuantum de 2.720 lei din care 2.315,33 lei onorariu și 405 lei cheltuieli aferente executării silite, a fost comunicată debitoarei la data de 04.06.2014, astfel cum rezultă din procesul verbal de înmânare atașat prezentei întâmpinări, se invocă excepția tardivității formulării capătului de cerere, contestația la executare fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 11.06.2014 or, ultima zi în care putea fi formulată contestația împotriva încheierii executorului judecătoresc a fost 10.06.2014.
Pe fond s-a subliniat că la data de 8.04.2013, prin sentința civilă nr. 1882/8.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, s-a dispus admiterea cererii formulate de B. E. Judecătoresc M. D. și s-a validat poprirea înființată în dosarul de executare nr. 203/2012, a fost obligat terțul poprit S. D. SRL să plătească creditoarei suma de 18.672 lei reprezentând debit datorat de B. D. M. și cheltuieli de executare.
Împotriva sentința civilă nr. 1882/8.04.2013 nu a fost formulat recurs.
Astfel, a fost deschis dosarul de executare nr. 302/2014, împotriva căruia a fost formulată prezenta contestație la executare.
Se arată că din analiza dispozitivului sentinței civile nr. 1882/8.04.2013 rezultă că nu există nicio informație imprecisă sau incompletă, care să genereze o executare silită greșit sau abuzivă asupra fondurilor societății S. D. SRL, că obligația terțului poprit față de creditorul urmăritor, ca efect al validării popririi, este extrem de clară, respectiv achitarea sumei de 18.672 lei reprezentînd debit datorat de B. D. M. și cheltuieli de executare.
Contestatoarea S.C S. D. SRL face trimitere în cuprinsul acțiunii sale la disp. art. 460 alin 2 prima teza Cod Procedura Civila (vechea reglementare), sugerând ideea potrivit căreia trebuia să fie obligată de către instanța care a procedat la validarea popririi, doar la plata acelor sume datorate debitorului B. D. M. din anul 2013 și până în prezent, respectiv suma de 570 lei, iar nu în limita creanței datorate de către debitorul B. .
Intimata spune că, atât disp. art. 460 alin 2 prima teza Cod Procedura Civila (vechea reglementare), cât și disp. art. 789 alin 4 NCPC, prevăd obligativitatea achitării de către terțul poprit creditorului, în limita creanței, suma datorată, pe toată perioada cât debitorul este angajat al terțului poprit.
In mod corect, în procedura de validare a popririi, instanța a verificat și confirmat atât obligația de plată impusă debitorului și, pe cale de consecință și ternului poprit, raportul obligațional dintre debitor și terțul poprit, precum și nerespectarea obligațiilor terțului poprit de înființare a popririi, motiv pentru care a validat poprirea în limita creanței de 18.672 lei + cheltuieli de executare.
Pe cale de consecință, contestatoare S. D. SRL se află în eroare în momentul în care afirmă ca instanța care a validat poprirea, a obligat-o în mod nelegal să plătească creditoarei, în limita creanței, suma totală de 18.672 lei, deoarece însăși dispozițiile invocate de către terțul poprit la art. 460 alin 2 prima teza Cod Procedura Civila (vechea reglementare), cât și disp. art. 789 alin 4 NCPC, impun obligativitatea achitării sumei de către creditor, în limita creanței.
Instanța care a validat poprirea a obligat terțul poprit la plata sumei totală de 18.672 lei, cu cheltuieli de executare, iar susținerile contestatoarei potrivit cărora suma pe care trebuie să o achite este de 570 lei nu mai pot fi primite pe calea prezentei acțiuni.
Art. 791 alin 2 prevede următoarele: după validarea popririi, terțul poprit va proceda după caz, la consemnarea sau plata prevăzută la art. 786, în limita sumei determinate expres în hotărârea de validare . In caz de nerespectare a acestor obligații, executarea silită se va face împotriva terțului poprit, pe baza hotărârii de validare, în limita sumei ce trebuia consemnată sau plătită.
Cu alte cuvinte dispozițiile art. 791 alin 2 NCPC, terțul poprit trebuie să achite suma stabilită prin hotărârea de validare a popririi, iar în caz contrar acesta poate fi executat în limita sumei consemnate în hotărâre, ceea ce se întâmplă în cazul nostru astfel, încât susținerile S. D. SRL sunt lipsite de orice temei.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La solicitarea instanței, s-a comunicat de către B. D. M., în copii certificate, dosarul de executare 302/2014.
Prin sentința civilă nr.3777/20.10.2014 s-a respins contestația la executare și a fost obligată contestatoarea la plata sumei de 50,69 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că potrivit disp. art. 711 alin 2 Cod procedură civilă, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 443, se poate face contestației și în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea titlului executoriu.
În speță, titlul executoriu este sentința civilă 1882/8.04.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, prin care s-a dispus admiterea cererii formulate de B. E. Judecătoresc M. D. și s-a validat poprirea înființată la 28.11.2012 de B. D. M. în dosarul de executare nr. 203/2012, fiind obligat terțul poprit S. D. SRL să plătească creditoarei suma de 18.672 lei reprezentând debit datorat de B. D. M. și cheltuieli de executare.
S-a evidențiat că efectul admiterii cererii de validare poprire constă în aceea că terțul poprit devine debitor al creditorului, operând un transfer al creanței în favoarea creditorului urmăritor, de la debitor la terț, luând naștere un raport juridic nou, această concluzie rezultând chiar din dispozițiile art. 791 Cod procedură civilă, care prevăd că hotărârea de validare rămasă definitivă are efectul unei cesiuni de creanță și constituie titlu executoriu împotriva terțului poprit, până la concurența sumelor pentru care s-a făcut validarea.
Cu privire la suma vizată de hotărârea de validare, textul de lege din vechea reglementare, respectiv art. 460alin 2 cod procedură civilă, arată că instanța, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului.
Rezultă că este vorba de creanța pe care creditorul o are față de debitor și nu de cea pe care debitorul o are față de terțul poprit, adică acele sume lunare reprezentând drepturile salariale, o altă interpretare neputând fi admisă, în caz contrar ajungându-se la situația absurdă de a se formula cîte o cerere de validare poprire pentru fiecare lună în care terțul poprit ar fi trebuit să procedeze la poprire.
În speță, creanța intimatei creditoare este cea cuprinsă în dispozitivul sentinței civile 1882/8.04.2013, pe care, de altfel, terțul poprit nici nu avea posibilitatea de a o contesta, nefiind parte în raportul obligațional contractual dintre creditoarea bancă și debitorul împrumutat.
Ceea ce contestă în speța de față debitoarea este, în fapt, modalitatea de executare a sumei respective, ceea ce nu poate face obiectul unei contestații întemeiată pe dispozițiile art. 711 alin 2 din noul cod de procedură civilă și care nu ține de înțelesul și întinderea titlului executoriu, motiv pentru care s-a respins și capătul de cerere privind anularea încheierii prin care s-au stabilit cheltuielile de executare.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, cu motivarea că s-a inițiat procedura de executare împotriva sa, fiind urmărită pentru suma totala 21.392,75 lei ( compusa din_ lei debit datorat conform titlului executoriu si 2720 lei cheltuieli de executare), iar referitor la împrejurarea ca raportul obligațional statuat între ea (terțul poprit, S. D. SRL) si debitorul poprit, B. D. M., izvorât dintr-un contract individual de munca, ce are drept obiect drepturi salariale, al căror caracter este reprezentat de periodicitate, este evident ca la momentul executării silite demarate împotriva sa nu datora integral suma urmărita, o parte considerabila din aceasta nefiind exigibila.
Se apreciază ca executarea silita pentru întreaga suma datorata de debitorul poprit este si rezultatul unei greșite interpretări date dispozitivului sentinței ce reprezintă titlul executoriu,cauzate de imprecizia si caracterul eliptic al acestuia.
Tocmai de aceea a solicitat lămurirea titlului executoriu, in sensul de a se preciza întinderea obligației ce o incumba, cu precizarea momentului de la care validarea își produce efectele si a momentului la care hotărârea va putea fi executata, in considerarea dispozițiilor art. 789 alin. 4, 5, 6 Codul de procedura civila ( care reprezintă o reluare a vechilor dispoziții ale art. 60 Cod procedura civila anterior).
Astfel, potrivit dispozițiilor legale mai sus citate, „(4)Daca din probele administra te rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care 11 va obliga pe terțul popri t să li plătească creditorului, In limita creanței, suma datorată debitorului, iar, în caz contrar, va hotărî desființarea popririi.
(5)Poprirea înființată asupra unei creanțe cu termen sau sub condiție va putea fi validată, dar hotărârea nu va putea fi executată decât după ajungerea creanței la termen sau, după caz, la data îndeplinirii condiției.
(6)Dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, în acest ultim caz validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente. În cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pentru sumele viitoare, instanța va dispune menținerea popririi până la realizarea integrală a creanței.”
In considerarea dispozițiilor legale mai sus citate, raportat la situația de fapt existenta, se apreciază ca dispozitivul titlului executoriu nu este suficient de lămuritor, trebuind sa se facă mențiunea expresa a faptului ca se validează poprirea pentru întreaga suma datorata de debitorul poprit creditorului popritor si ca validarea îsi va produce efectele numai la data când sumele datorate debitorului de către terțul poprit devin scadente, tocmai pentru a se evita pe viitor instituirea unor masuri de executare a Întregii sume validate, desi neexigibila.
Astfel, dată fiind natura drepturilor pe care debitorul poprit le are fata de ea, apelanta, si anume aceea de drepturi salariale, care vor fi scadente in viitor, pe măsura derulării raporturilor de munca, este evident ca validarea își produce efecte numai la data la care sumele devin scadente.
În aceste condiții, executarea silita demarata împotriva sa nu putea nicicum sa poarte asupra întregii sume datorate de debitor, ci doar asupra sumelor pe care ea le datorează debitorului poprit la momentul inițierii procedurii (adică sumele pe care noi trebuia sa le rețină din sumele datorate debitorului poprit in perioada 25 august 2013- momentul demarării executării, al căror cuantum se ridica la suma de 570 de lei), diferențele dintre suma urmărita si aceste sume nefiind scadente, si pe cale de consecința, exigibile.
Or, cum prin actele de executare se urmărește executarea unei creanțe care nu este exigibila, este evident faptul ca acestea nu se pot bucura de efecte juridice de vreme ce acestea vizează o creanța care nu îndeplinește in mod cumulativ caracterul cert, lichid si exigibil, iar potrivit dispozițiilor art. 662 alin. 1 Cod procedură civilă, executarea silita nu se poate face decât daca creanța este certa, lichida si exigibila", context in care se impune desființarea acestora de către instanța de judecata
Cum executarea silita împotriva sa pentru suma cuprinsa in somație este nelegala si netemeinica, ce au fost ocazionate de inițierea si susținerea procedurii de executare silita, context in care se solicită reducerea onorariului de executor proporțional cu suma efectiv datorata de noi creditorului popritor.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței apelate, iar pe fond admiterea contestației, așa cum a fost formulata.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepția netimbrarii apelului, la care a renunțat în ședința publică din 9.04.2015, ca urmare a îndeplinirii acestei cerințe, precum și excepția tardivității apelului, pe considerentul că soluția i s-a comunicat apelantei la 18.12.2014, iar din mențiunile afișate pe portalul instanței, s-a declarat apel la 5.01.2015, în condițiile în care trebuia declarat pe 29.12.2014.
Este de subliniat că această excepție a fost respinsă pentru considerentele expuse în încheierea de dezbateri din 9.04.2015.
Sub aspectul fondului cauzei, s-a arătat în esență că ceea ce contesta in speța de fata debitoarea este modalitatea de executare a sumei respective, fapt ce nu poate face obiectul unei contestații întemeiate pe dispozițiile art. 711 alin. 2 din noul cod civil si care nu tine de înțelesul si întinderea titlului executoriu.
Pe de altă parte, se arată că adresa de înființare a popririi nu a fost transmisa in anul 2013, ci la data de 04.12.2012, terțul poprit neconformându-se dispozițiilor legale in materie si continuând dupa înființarea popririi sa vireze sumele reprezentând venituri, in contul debitorului B. D. M., iar nu in contul executorului judecătoresc.
Sunt considerate complet neadevarate si nedovedite susținerile apelantei conform cărora in anul 2013 a respectat dispozițiile executorului judecătoresc si a virat sumele de bani către executor, pana in luna august 2013, deoarece prima încasare provenita de la terțul poprit a fost la data de 23.06.2014, in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civila nr. 1882 din data de 08.04.2013 si a fost in cuantum de 806,39 lei, iar sistarea viramentelor către executorul judecătoresc, de către terțul poprit, nu poate fi justificata de schimbarea contabilului societății, acest eveniment nefiind sub nicio forma un motiv întemeiat pentru nerespectarea dispozițiilor de înființare a popririi.
F. de susținerea apelantei conform căreia raportul obligațional dintre aceasta si debitorul B. D. M. are drept obiect drepturi salariale, al căror caracter este reprezentat de periodicitate, la momentul demarării executării silite împotriva sa nedatorând integral suma urmărita, o parte considerabila din aceasta nefiind exigibila, s-a menționat că atât dispozițiile art. 460 alin. 2 prima teza Cod procedură civilă (vechea reglementare), cat si dispozițiile art. 789 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă prevăd obligativitatea achitării de către terțul poprit, creditorului, in limita creanței, suma datorata, pe toata perioada cat debitorul este angajat al terțului poprit.
Prin urmare, terțul poprit trebuia sa achite integral suma de 18.672 lei, virând lunar, 1/3 din salariul debitorului B. D. M., pe toata perioada cat acesta din urma era angajatul S. D. S.R.L.
S-a subliniat că atât la momentul pronunțării hotărârii de validare a popririi, cat si in prezent, debitorul B. D. M. este angajat al terțului poprit S. D. S.R.L., motiv pentru care, potrivit dispozițiilor legale, terțul poprit are obligația de a vira creditorului, lunar, sumele reținute din salariu, pana la achitarea integrala a debitului datorat de B. D. M., societății intimate, în proporție de 1/3 din salariul debitorului, sumă ce devenea exigibila in fiecare luna, când terțul poprit trebuia sa efectueze plățile, nefiind necesar ca societatea intimată sa introducă eventual, in fiecare luna, cate o cerere de validare a popririi.
Se consideră că dispozitivul sentinței ce reprezintă titlu executoriu pentru validarea popririi, este cat se poate de clar, neexistând niciun element eliptic sau imprecis in cuprinsul sau iar obligația terțului poprit fata de creditorul urmăritor ca efect al validării popririi este extrem de clara, respectiv achitarea sumei de 18.672 lei, reprezentând debit datorat de B. D. M. si cheltuieli de executare.
Intimata a susținut că S. D. S.R.L. înțelege sa aducă critici pe fondul cererii de validare a popririi, ori aceste aspecte au fost deja judecate, iar daca tertul poprit ar fi considerat ca instanța care a judecat cererea de validare a popririi, a pronunțat o sentința nelegala si netemeinica, ar fi trebuit sa apeleze la căile de atac prevăzute de lege, orice critica la momentul de fata este tardiv formulata si inadmisibila.
Prin urmare, executarea silita pentru întreaga suma datorata de debitorul poprit este perfect legala si in concordanta cu dispozițiile legale in materie, nefiind consecința vreunei interpretări eronate a dispozitivului sentinței prin care a fost validata poprirea, astfel cum a arătat mai sus si cum a demonstrat cu ocazia judecării cauzei in fond.
Validarea își produce efectele de la data hotărârii prin care a fost înființata poprirea si pana la data la care tertul poprit își va fi îndeplinit in totalitate obligațiile care ii incumba. Hotărârea poate fi executata lunar, fiind reținut 1/3 din salariul debitorului, pe toata perioada cat acesta este angajatul terțului poprit si in limita creanței de 18.672 lei.
Mai mult decât atat, sunt respectate in totalitate dispozițiile art. 789 alin. 4 din noul Cod de procedură civilă (fost art. 460 C.P.C), care stipulează: „daca din probele administrate rezulta ca tertui poprit ii datorează sume de bani debitorului, instanța va da o hotărâre de validare a popririi, prin care î1 va obliga pe tertul poprit sa ii plătească creditorului, in limita creanței, suma datorata debitorului, iar, in caz contrar, va hotarî desființarea popririi”.
Se apreciază ca nu era necesara menționarea in cuprinsul dispozitivului Sentinței Civile nr. 1882, pronunțata la data de 08.04.2013, de către Judecătoria Targoviste, in dosarul nr._, a faptului ca validarea își va produce efectele numai la data când sumele datorate debitorului de către tertul poprit devin scadente, deoarece acest aspect este reglementat de către dispozițiile art. 789 alin. 6 N.C.P.C. (fost 460 C.P.C), care prevăd: „daca sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atat pentru sumele ajunse la scadenta, cat si pentru cele care vor fi scadente in viitor, in acest ultim caz validarea producându-și efectele numai la data cand sumele devin scadente. In cazul popririi sumelor de bani din conturile bancare, pentru sumele viitoare, instanța va dispune menținerea popririi pana la realizarea integrala a creanței”.
Cu alte cuvinte, instanța, prin hotărârea de validare a popririi, a înființat poprirea atat pentru sumele ajunse la scadenta, cat si pentru cele care vor ajunge la scadenta in viitor, validarea producandu-și efectul in fiecare luna, la momentul la care tertul poprit achita salariul debitorului poprit, reținând 1/3 din salariul acestuia in vederea îndeplinirii obligațiilor care ii revin conform sentinței de validare a popririi.
Este normala instituirea popririi atat pentru sumele ajunse la scadenta, cat si pentru cele care vor ajunge la scadenta in viitor, deoarece in caz contrar, s-ar ajunge la situația absurda in care sa se formuleze cate o cerere de validare poprire pentru fiecare luna in care terțul poprit ar fi trebuit sa procedeze la poprire.
Se consideră că apelanta face o confuzie intre instituirea măsurii popririi si pe sumele nescadente si momentul in care validarea isi produce efectele, adică momentul in care sumele devin scadente. Astfel, poprirea este instituita si pe sumele nescadente, dar validarea isi produce efectele la scadenta, in cazul de față, lunar, la data la care debitorului poprit i se virează salariul de către angajatorul sau, S. D. S.R.L.
A subliniat intimata că nu a contestat niciodată faptul ca data fiind natura drepturilor pe care debitorul poprit le are fata de tertul poprit, si anume aceea de drepturi salariale, care vor fi scadente in viitor, pe măsura derulării raporturilor de munca, validarea își va produce efectele numai la data la care sumele devin scadente.
In principal, in cuprinsul apelului sau, S. D. S.R.L. susține ca suma pe care o are de achitat ar fi de 570 lei, iar nu suma la care a fost obligata prin hotărârea de validare a popririi, făcând in acest sens trimitere la dispozițiile art. 791 alin. 2 N.C.P.C., care sunt extrem de clare, dar pe care tertul poprit încearcă sa le interpreteze . nu poate fi primit de către instanța.
Instanța care a validat poprirea a obligat tertul poprit la plata sumei de 18.672 lei, cheltuieli de executare, susținerile apelantei potrivit cărora suma pe care trebuie sa o achite este de 570 lei nu mai pot fi primite pe calea contestației formulate de către S. D. S.R.L.
În opinia intimatei, este neadevarata susținerea apelantei conform căreia prin executarea silita se urmărește executarea unei creanțe care nu este exigibila, trebuind astfel ca actele de executare silita care privesc aceasta creanța sa fie desființate, deoarece astfel cum a arătat in nenumărate rânduri, atât la judecata in fond, cat si in cuprinsul prezentei întâmpinări, creanțele despre care apelanta afirma ca nu sunt exigibile, au devenit scadente in fiecare luna, cu ocazia achitării salariului debitorului, trebuind sa se retina 1/3 din acesta de către terțul poprit.
Se solicită respingerea apelului formulat de către S. D. S.R.L si menținerea in tot a Sentinței Civile nr. 3777, pronunțata la data de 20.10.2014, de către Judecătoria Targoviste, in dosarul nr._, cu obligarea apelantei la cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces.
In drept, se invocă disp. art. 205 si următoarele Cod procedură civilă coroborate cu toate celelalte temeiuri de drept invocate in conținutul întâmpinării.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat.
Se reține, contrar susținerilor apelantei, că validarea poprii prin sentința civilă nr. 1882/08.04.2013 a Judecătoriei Târgoviște, devenită irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus în condițiile în care terțul poprit ..R.L., în loc să efectueze plata datorată de salariatul său debitor creditoarei MBK R. L. IFN S.A., a „liberat-o” debitorului.
Soluția s-a întemeiat pe dispozițiile art. 460 Cod procedură civilă, astfel că în acord cu prevederile alin.3 al acestui text, dacă sumele sunt datorate periodic (cum este ipoteza de față în care debitorul este salariatul terțului poprit) poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență cât și pentru cele ce vor fi scadente în viitor, validarea producându-și efectele numai la data când sumele devin scadente.
Așadar, deși validarea poprii s-a dispus pentru întreaga creanță și în condițiile în care însăși legea, prin textul evidențiat mai sus interpretează modalitatea executării efective a hotărârii respective, tribunalul apreciază că nu mai este nevoie de intervenția instanței de judecată pentru explicații suplimentare.
Pe de altă parte, numai dacă prin executare silită efectivă s-ar nesocoti dispozițiile art. 460(3) Cod procedură civilă, respectiv dacă s-ar executa silit întreaga creanță, dintr-o dată și nu progresiv, adică lunar, din sumele pe care debitorul le realizează ca venituri salariale, terțul poprit ar avea interesul să promoveze o contestație la executare.
Or, actele de executare silită ulterioare hotărârii de validare a poprii nu atestă pretinsa prejudiciere invocată de apelantă.
Astfel, din recipisele de consemnare sumă în cont de consemnare executor, cu nr. 1429/17.06.2014 și 1438/18.06.2014 (filele 30-31 dosar de executare silită atașat) reiese că însuși terțul poprit a consemnat sumele de 658,03 lei și 148,36 lei pe seama și la dispoziția B. „D. M.”.
În acest context, temerile apelantei privitoare la indisponibilizarea întregii sume pe care o deține în cont prin intermediul căruia se asigură și executarea silită, nu se verifică, apărările intimatei în calea de atac fiind circumscrise normelor legale incidente.
Față de cele ce preced, în temeiul art. 480(1) Cod procedură civilă se va respinge apelul ca nefondat și pe cale de consecință, solicitarea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Ca parte căzută în pretenții, apelanta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către intimată, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de deplasare a reprezentantului intimatei corespunzător dispozițiilor art. 453(1) Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – contestatoare-debitoare ., cu sediul în Târgoviște, ..23, ., împotriva sentinței civile nr. 3777/20.10.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-creditoare . SA, cu sediul în social în Iași, Calea Chișinăului, nr.45, B. nr.7, județul Iași, iar sediul procesual ales în București, ., sector 1 și intimatul B. E. Judecătoresc D. M., cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova.
Păstrează hotărârea atacată.
Respinge cererea apelantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Obligă intimata la 67 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.04.2015.
P., JUDECATOR, GREFIER,
A. S. D. S. N. P.
JF N. A. I.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.A.S./tehnored.A.S./N.P./A.G.
5 ex/13 mai 2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 264/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj judiciar. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
