Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 25/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 25/2015
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.25
Ședința publică din data de 14.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. S.
Judecător: B. Brînzică
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă V. D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în . S., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4091/6.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât V. O., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în . S., ., județul Dâmbovița, având ca obiect ordonanță președințială.
Apel legal timbrat cu suma de 20 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă V. D., lipsă fiind intimatul pârât V. O..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apelanta reclamantă V. D. arată că nu mai are alte cereri de formulat sau incidente de soluționat.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din În conformitate cu art. 482 din Codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul procedură civilă, tribunalul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În baza cu art. 482 din Codul de procedură civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul procedură civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părții prezente în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de procedură civilă, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apelanta reclamantă V. D., având cuvântul, arată că a formulat apel pentru evacuarea soțului din imobil pentru motive de violență fizică și verbală atât asupra ei cât și a copilului, fiind practic în imposibilitatea de conviețuire în familie. Arată că imobilul în care locuiește este proprietatea părinților săi T. I. și F.. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște în data de 12.09.2014 sub numărul_, reclamanta V. D. a solicitat pe calea ordonanței președințiale, în contradictoriu cu pârâtul V. O. să dispună evacuarea acestuia din urmă din imobilul domiciliu comun al soților din localitatea Băleni S..
În motivarea cererii reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din 21.07.2007, că pe fondul consumului zilnic de alcool soțul provoacă nenumărate scandaluri, fiind extrem de violent verbal și tulburând liniștea întregii familii și a vecinilor, este persoană încadrată într-o categorie de persoane cu handicap și sub acest aspect pârâtul îi adresează de cele mai multe ori cuvinte și expresii degradante și umilitoare și că în luna martie 2014, tot pe fondul consumului de alcool, după un conflict pe care l-a avut cu soțul, nemaiavând puterea de a îndura violențele verbale a sesizat secția de poliție iar în urma verificărilor pârâtul a fost sancționat contravențional.
Prin sentința civilă nr.4091/6.11.2014, Judecătoria Târgoviște a respins cererea de chemare în judecată formulată de către partea reclamantă V. D., în contradictoriu cu pârâtul V. O., ca inadmisibilă pe această cale și a respins cererea părții reclamante de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
A reținut instanța de fond că potrivit art. 996 alin. 1 C.p.c. instanța va putea să ordone măsuri provizorii, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Instanța a constatat că legea instituie în anumite cazuri o prezumție a existenței caracterului urgent al măsurii ce se solicită a fi luată, cum este se întâmplă, de exemplu, în cazurile prevăzute de art. 919 C.p.c., potrivit căruia instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori.
În cauză, reclamanta nu a făcut dovada că pe rolul vreunei instanțe judecătorești se află în curs de soluționare o astfel de cererea și nici nu a indicat pentru ce perioada solicită a fi luată măsura evacuării.
Vremelnicia presupune ca prin ordonanța președințială să nu fie luate măsuri care să rezolve în fond litigiul dintre părți.
Se constată așadar că nu este aplicabilă o prezumție a caracterului urgent al măsurii și nu este îndeplinită nici condiția caracterului vremelnic al măsurii.
Pe de altă parte deși reclamanta susține că există o urgență în adoptarea măsurii solicitate, care rezultă din comportamentul pârâtului față de ea, depunând în acest sens și dovezi cu privire la o sesizare adresată poliției, ea nu face totuși dovada pretinsei stări de pericol actuale cu privire la viața și sănătatea sa. Din înscrisurile depuse ca și din declarația martorului propus rezultă într-adevăr existența unui comportament necorespunzător al pârâtului atât față de reclamantă cât și față de ceilalți membrii ai familiei acesteia, comportament neadecvat ce se concretizează și în acte de violență verbală, însă, în nici un caz, o stare de pericol actuală cu privire la viața ori sănătatea reclamantei, care potrivit susținerilor martorului are aceste discuții cu soțul pârât de mai mult timp.
Și din cuprinsul acțiunii, ca și din declarațiile martorului, reiese că atitudinea pârâtului exista cu mult înaintea sesizării instanței fără ca reclamanta să întreprindă vreun demers în vederea restabilirii exercițiului normal al atributelor dreptului de proprietate pretins, împrejurare din care rezultă că nu s-a făcut dovada urgenței adoptării măsurii pe această cale procedurală.
Mai mult, s-a constatat că partea nu a făcut dovada nici a dreptului de proprietate pretins, din analiza titlului depus la f-10 rezultând că proprietari ai imobilului sunt în realitate părinții părții reclamante.
Bineînțeles, aspecte invocate de către parte nu sunt lipsite de relevanță juridică, însă ele nu pot fi considerate ca o dovadă a necesității adoptării măsurii evacuării pe această cale.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel V. D. .
Prin motivarea apelului a precizat că prin cererea inregistrata pe rolul Judecătoriei Targoviste la 12.09.2014 sub nr._ a solicitat pe calea ordonanței presedentiale ca instanța sa dispună evacuarea paratului V. O. din imobilul domiciliu comun al soților, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata.
A arătat in motivare ca s-a căsătorit cu paratul la 21.07.2007 iar acesta, pe fondul consumului de alcool provoaca scandaluri, circumstanța in care devine extreme de violent, tulburând liniștea familiei si vecinilor, că, a fost nevoita chiar sa sesizez organele de politic, paratul fiind cu aceasta ocazie sancționat contravențional.
Mai mult, ca urmare a faptului ca sotul-parat nu isi mai indeplinea sarcinile de serviciu prevăzute in fisa postului, nu mai participa activ la bunăstarea propriei familii, nu menținea relații de buna intelegere cu membrii familiei si pe fondul consumului de alcool, la data de 01.06.2011 i-a incetat soțului său contractul de munca, respectiv incetarea din funcția de asistent personal in cadrul Primăriei Baleni, astfel cum reiese din Dispoziția Primarului nr. 418/31.05.2011.
Paratul nu a depus intimpinare fiind astfel decăzut din dreptul de a mai propune si administra probe, de asemeni din dreptul de a mai invoca excepții, altele decât cele de ordine publica.
Instanța de fond a apreciat ca fiind utile soluționării cauzei proba cu inscrisuri si proba testimoniala cu un martor.
A arătat apelanta că prima instanță a dispus respingerea cererii sale ca neintemeiata și apreciază că hotărârea este nelegala si netemeinica.
. de idei, relativ la condiția urgentei, in considerentele sentinței criticate se arata ca aceasta nu ar fi îndeplinita, raportandu-se cu titlu de exemplu la art. 919 C.proc. civ. care instituie o prezumptie, ce-i drept iuris tantum, a îndeplinirii acesteia în circumstanța in care pe rolul instanței s-ar afla o acțiune de divorț.
In speța dedusa judecații, in opinia apelantei, condiția urgentei este indeplinita intrucat norma juridica de care intelege sa ee prevaleze se raportează in ipoteza sa si la o "paguba iminenta ce nu s-ar putea repara " si " pastratea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere " .
Or, in circumstanța in care discutam de o forma extrema de violenta domestica consideră apelanta ca exista un truism relativ la faptul ca acțiunile paratului, dovedite de altfel, aduc atingere tuturor drepturilor ce se circumscriu dreptului la viata. In mod constant demnitatea i-a fost atinsa prin atitudinea asociala, nepermisa, de netolerat a paratului. Susține apelanta că integritatea fizica îi este pusa in pericol, fiindu-i frica practic pentru viata sa și solicită a se avea in vedere ca textul supus interpretarii nu distinge intre dreptul patrimonial si cel nepatrimonial.
Apelanta a arătat că prima instanță este indiscutabil subiectiva in aprecierea stării de pericol apreciind ca aceasta nu exista cata vreme starea lucrurilor descrise in depoziția martorului durează de mai mult timp.
A solicitat apelanta a se avea in vedere ca sesizarea instanței a avut loc dupa o perioada de gândire, in care a incercat aplanarea conflictelor si a sperat in indreptarea paratului.
Relativ la condiția vremelniciei, dincolo la raportarea la practica judiciara care in mod constant a statuat admisibilitatea evacuării pe calea ordonanței presedentiale, a argumentat apelanta că evacuarea nu are un caracter irevocabil, cata vreme paratul are la indemana calea acțiunii in reintegrare in domiciliul conjugal la momentul stingerii condițiilor care au determinat evacuarea sa.
Nu mai puțin fata de cele arătate, imposibilitatea apelantei de a exhiba un titlu locativ cade in umbra irelevantei in contextul mentalităților rurale, imobilul fiind proprietatea părinților care au inteles sa tolereze prezenta apelantei in casa, teama generandu-le anumite rezerve cu privire la prezenta . judecata.
A solicitat admiterea prezentului apel, cu consecința modificării sentinței criticate in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulate.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.996 și urm. Cod procedură civilă cu privire la procedura ordonanței președințiale, respectiv condițiile ce trebuie îndeplinite de părți pentru luarea unor măsuri provizorii, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
S-a reținut, pe bună-dreptate de prima instanță că nu ne aflăm în ipoteza aplicării art.919 Cod procedură civilă, potrivit căreia, instanța poate lua în tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței minorilor, reclamanta nefăcând dovada că a cerut evacuarea pârâtului pe procedura de drept comun.
Sunt neîntemeiate criticile apelantei reclamante cu privire la condiția urgenței unei asemenea acțiuni în evacuarea soțului turbulent din domiciliul comun, condiție ce ar fi îndeplinită în cauză, chiar dacă nu se află într-un proces de divorț, violența pârâtului aducând atingere dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului, dreptului său la viață și integritatea sa fizică, demnitatea persoanei.
Avându-se în vedere tocmai aceste efecte majore a comportamentului necorespunzător al pârâtului față de reclamantă, se impunea dovedirea, pe de o parte, a existenței unui proces de divorț între părți, iar pe de altă parte, dovedirea pretinsei stări de pericol creată de pârât.
Ori, cu o simplă sesizare adresată organului de poliție nu se poate dovedi imposibila conviețuire a părților și nici existența unei stări de pericol iminent-asupra reclamantei și membrilor familiei sale, în cauză dovedindu-se doar manifestarea unei violențe verbale a pârâtului.
Dovada urgenței luării unei asemenea măsuri a evacuării pârâtului din domiciliul conjugal nu s-a făcut în instanță, atitudinea necorespunzătoare a pârâtului manifestându-se, potrivit declarației martorului audiat în cauză, cu mult înaintea sesizării instanței de judecată, fără ca reclamanta-apelată să întreprindă vreun demers în vederea restabilirii exercitării normale a atributelor dreptului de proprietate pretins afectat, cu atât mai mult, cu cât, din actele depuse la dosar, imobilul este proprietatea părinților acesteia.
În consecință, instanța de fond nu a avut o atitudine subiectivă în aprecierea stării de pericol social creat de comportamentul pârâtului, așa încât nici această critică nu este fondată.
Este nefondată și ultima critică a apelantei în sensul că măsura executării are caracter vremelnic și poate fi luată de instanță pe calea ordonanței președințiale, dimpotrivă, evacuarea se poate dispune, potrivit practicii judiciare pentru imposibilă conviețuire, pe drept comun, cu dovedirea demarării procedurii de divorț pentru părți și îndeplinirea tuturor cerințelor unei conviețuiri imposibile datorată numai comportamentului necorespunzător al pârâtului.
Pe de altă parte, Noul Cod de procedură civilă a reglementat, în mod special, procedura de evacuare pe cale separată (art.1039 și urm.) care urmează alte căi și nu se poate aplica soțului ce nu are drept de proprietate asupra imobilului, însă, în cauză, nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de acțiunea de evacuare de drept comun, adică începerea acțiunii de divorț și imposibila conviețuire a părților datorată comportamentului exclusiv necorespunzător al pârâtului, solicitându-se luarea acestei măsuri pe calea ordonanței președințiale, circumscrisă altor cerințe specificate în cele ce preced.
Așa fiind, urmează ca tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă, să respingă apelul reclamantei ca nefondat și să păstreze sentința primei instanțe ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă V. D., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în . S., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 4091/6.11.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât V. O., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în . S., ., județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. S. B. Brînzică V. C.
J.f.S. I. A.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.I.S.
Tehnored.CV/AG
Ex.4/26.01.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 65/2015.... | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
