Partaj judiciar. Decizia nr. 107/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 107/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.107
Ședința publică din 12.02.2015
Instanța compusă din:
Președinte: L. B.
Judecător: M. M.
Grefier: Acxinia N.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelanta intimată T. E., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 27.11.2013 și a sentinței civile nr. 1776/07.05.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. E., domiciliată în orașul Găești, ., .. 4, județul Dâmbovița, și cu intimații T. M. domiciliați în ., ., județul Dâmbovița și T. D., cu reședința în Castellon de la Plana, ., nr.2, .>având ca obiect contestație la executare.
Prezența, dezbaterile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 05.02.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași componență a amânat pronunțarea la data de 12.02.2015, dând următoarea decizie civilă:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ din data de 23.05.2012, contestatoarea B. E., în contradictoriu cu intimații T. M., T. Danel și T. E., a solicitat partajarea bunurilor existente în patrimoniul defunctului T. I. decedat la data de 15.11.2010, cu ultimul domiciliu în ., ., județul Dâmbovița.
În motivarea cererii, contestatoarea a precizat că prin sentința civilă nr.56 pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul civil nr.2383/2005 s-a dispus obligarea numiților T. M. și S. să-i restituie suma de 27.000 euro și 539 lei cheltuieli de judecată, iar prin sentința nr. 422/20.04.2006 pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. 2383/2005 au fost obligați la plata sumei de 400 lei.
Hotărârile judecătorești menționate sunt definitive și irevocabile, fiind investite cu formulă executorie.
În calitate de creditor,contestatoarea a formulat cerere de executare silită și prin intermediul executorului judecătoresc a aflat că cei doi intimați sunt succesori în drepturi ai defunctului T. I.. Bunurile existente în patrimoniul defunctului sunt următoarele, fiind situate pe raza comunei Comișani, sat. Lazuri, ., județul Dâmbovița: teren curți-construcții în suprafață de 600 mp, casă de locuit în suprafață de 250 mp, anexă gospodărească și teren arabil în suprafață de 1.700 mp.
Prin procesul-verbal încheiat la data de 17.05.2012, contestatoarea a fost înștiințată de executorul judecătoresc că executarea nu poate continua decât după împărțirea bunurilor rămase moștenire de pe urma autorului debitorului T. M..
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.112, 4001 Cod procedură civilă și ale art.1143 Cod civil.
În dovedirea cererii contestatoare a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 197 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Legal citați intimații nu au formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.2845/22.10.2012 pronunțată de Judecătoria Găești a fost admisă excepția necompetenței teritoriale și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 01.11.2012.
La termenul de judecată din data de 23.01.2013, instanța a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă, probele cu înscrisuri și interogatoriul intimaților, iar la termenul de judecată din data de 13.03.2013, instanța a încuviințate proba cu expertizele tehnice judiciare în specialitate topografie și construcții. Expertizele au fost efectuate de experții desemnați în cauză respectiv expert topo M. C. și expert construcții P. L. D..
La termenul de judecată din data de 20.02.2013, contestatoarea a depus la dosarul cauzei interogatoriile adresate intimaților solicitând a se face aplicarea dispozițiilor art.225 Cod procedură civilă de la 1865.
La dosarul cauzei au fost anexate, în copie actele din dosarul de executare nr.215/2011 al B. A. D..
La data de 27.11.2013 în cauză a fost pronunțată Încheierea de Admitere în Principiu prin care s-a constatat deschisă succesiunea defunctului T. I., decedat la data de 15.11.2010, cu ultimul domiciliu în comuna Comișani, ., că vocație concretă la moștenirea lăsată de defunct, au pârâta T. E. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/4 din succesiune și pârâții T. M. și T. D., în calitate de descendenți de gradul I, fii, cu o cotă de 3/8 din succesiune fiecare și că masa succesorală se compune din următoarele bunuri imobile: teren curți-construcții în suprafață de 600 mp în acte (631 mp din măsurători) situat în T.9, P.26, teren arabil în suprafață de 1.700 mp în acte (1622 mp din măsurători) situat în T.9, P.463/9, terenuri menționate în TP nr.7414/05.01.1993 și cota de ½ din casa construită în anul1977 în suprafață de 196 mp edificată pe terenul în suprafață de 631 mp și cota de ½ din casa construită în anul 1958 în suprafață de 24,70 mp.
Restul cote de ½ din imobilele casă revine pârâtei T. E. în calitate de codevălmaș.
Au fost încuviințate și s-a dispus a fi efectuate în cauză două expertize tehnice în specialitatea topografie respectiv construcții în vederea identificării, delimitării, măsurării, evaluării și lotizării bunurilor ce compun masa succesorală rămase pe de urma defunctului T. I., rapoartele întocmite de experții desemnați respectiv M. C. și P. L. D. fiind depuse la dosar, filele 54-58 și 138 –expertiza topo și filele 88-100 expertiza construcții.
Lotizarea finală a fost întocmită de expertul în specialitatea construcții, raportul de expertiză tehnică judiciară – lotizare finală fiind depus la dosarul cauzei filele 153-160.
Prin sentința civilă nr.1776/07.05.2014, Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, a admis cererea de chemare în judecată formulată de contestatoarea B. E., în contradictoriu cu intimații T. M., T. Danel și T. E.; a dispus partajarea bunurilor rămase de pe urma defunctului T. I., decedat la data de 15.11.2010 în varianta I din raportul de expertiză tehnică judiciară – lotizare finală întocmit de expert ing. P. L. D., sens în care va atribui:
Lotul nr.1 pârâtului T. M. care va consta din sulta în cuantum de 20.746,87 lei pe care o va primi de la lotul nr.3 pârâta T. E.,
Lotul nr.2 pârâtului T. D. ca va consta în sulta în cuantum de 20.746,87 lei pe care o va primi de la lotul nr.3 pârâta T. E.,
Lotul nr.3 pârâtei T. E. care va primi teren curți-construcții în suprafață de 631 mp (T.9, P76) în valoare de 5.552,80 lei, teren arabil în suprafață de 1.622 mp (T.9, P.463/9) în valoare de 9.991,52 lei, casă P+1E cu Ad în suprafață de 196 mp în valoare de 103.530 lei, casă construită în 1958 Ac 24,70 mp în valoare 3040 lei.
A obligat intimatul T. M. la plata către contestatoare a sumei de 2.535,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, pe baza materialului probatoriu administrat în cauză, instanța a reținut prin Încheierea de Admitere în Principiu pronunțată la data de 27.11.2013, faptul că la data de 15.11.2010, a decedat defunctul T. I., cu ultimul domiciliu în ..
Instanța a reținut că moștenitori cu vocație concretă la moștenirea lăsată de defunct, sunt pârâta T. E. în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/4 din succesiune și pârâții T. M. și T. D., în calitate de descendenți de gradul I, fii, cu o cotă de 3/8 din succesiune fiecare.
În ceea ce privește masa succesorală rămasă de pe urma defunctului instanța a reținut potrivit aceluiași material probatoriu, faptul că aceasta se compune din următoarele bunuri imobile: teren curți-construcții în suprafață de 600 mp în acte (631 mp din măsurători) situat în T.9, P.26, teren arabil în suprafață de 1.700 mp în acte (1622 mp din măsurători) situat în T.9, P.463/9, terenuri menționate în TP nr.7414/05.01.1993 și cota de ½ din casa construită în anul1977 în suprafață de 196 mp edificată pe terenul în suprafață de 631 mp și cota de ½ din casa construită în anul 1958 în suprafață de 24,70 mp.
Restul cotei de ½ din imobilele casă revine pârâtei T. E. în calitate de codevălmaș.
Potrivit dispozițiilor art.1156 alin.2 cod civil „Creditorii personali ai moștenitorilor și orice persoană ce justifică un interes legitim pot să ceară partajul în numele debitorului lor (…)”.
De asemenea instanța a reținut că potrivit art. 728 Cod civil „nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”.
În raport de dispozițiile art. 6736 Cod procedură civilă, instanța a dispus efectuarea în cauză a unor expertize în specializările construcții și topografie, expertize efectuate de experții desemnați respectiv P. L. D. și M. C., rapoartele întocmite fiind depuse la dosar, filele 54-58 și 138 –expertiza topo și filele 88-100 expertiza construcții, expertize în urma cărora s-au măsurat, delimitat și evaluat bunurile supuse partajării, fiind întocmite totodată mai multe variante de împărțire în natură a acestor bunuri astfel cum au fost reținute în masa partajabilă.
Potrivit rapoartelor de expertiză instanța a reținut că valoarea totală a bunurilor de împărțit, valoare necontestată de părți, este de 126.194,32lei, iar variantele de lotizare au fost întocmite astfel încât să se poată asigura pe cât posibil, atribuirea către fiecare dintre părți în natură a bunurilor supuse împărțelii.
Instanța nu a avut în vedere valoarea totală a bunurilor supuse partajării, respectiv suma de 130.224,32 lei deoarece la bunurile imobile construcții au fost incluse din construcții ce nu au fost reținute la masa de partaj, respectiv: magazie schelet lemn, șopron 1 și 2, gard stradal, puț, fosă septică, valoarea acestora fiind scăzută din valoarea calculată de expert
Astfel la alegerea variantei de lotizare instanța a avut în vedere dispozițiile art. 6739 din C.pr.civ. potrivit cu care la formarea loturilor se va ține seama după caz și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari înainte de a se cere împărțeala au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau alte asemenea situații.
Așa fiind instanța de judecată a dispus partajarea bunurilor reținute la masa succesorală potrivit încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 27.11.2013 astfel că va omologa raportul de expertiză judiciară și completarea la acest raport întocmite de expertul tehnic judiciar P. L. D. în varianta nr. I (filele 153-160), sens în care a atribuit:
Lotul nr.1 pârâtului T. M. care va consta din sulta în cuantum de 20.746,87 lei pe care o va primi de la lotul nr.3 pârâta T. E.,
Lotul nr.2 pârâtului T. D. ca va consta în sulta în cuantum de 20.746,87 lei pe care o va primi de la lotul nr.3 pârâta T. E.,
Lotul nr.3 pârâtei T. E. care va primi teren curți-construcții în suprafață de 631 mp (T.9, P76) în valoare de 5.552,80 lei, teren arabil în suprafață de 1.622 mp (T.9, P.463/9) în valoare de 9.991,52 lei, casă P+1E cu Ad în suprafață de 196 mp în valoare de 103.530 lei, casă construită în 1958 Ac 24,70 mp în valoare 3040 lei.
Instanța a reținut această variantă pentru a da posibilitatea contestatoarei să își poată recupera debitul datorat de pârâtul T. M., acesta primind cu titlu de sultă suma de 20.746,87 lei.
Față de aceste considerente, instanța a admis cererea de partaj judiciar, sens în care a dispus partajarea bunurilor reținute în masa succesorală rămasă de pe urma defunctului T. I. potrivit încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 27.11.2013 și a raportului de expertiză tehnică judiciară lotizare finală întocmit de expert tehnic judiciar P. L. D. în varianta nr. I.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă 1865 a fost obligat intimatul T. M. la plata către contestatoare a sumei de 2.535,20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, expert, taxă judiciară de timbru, cheltuieli de transport și cele ocazionate de soluționarea cauzei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata T. E., care a arătat că, pentru a dispune partajarea bunurilor imobile, instanța ar fi trebuit ca o condiție prealabilă, să rețină starea de indiviziune a pârâților, asupra bunurilor ce compun masa succesorală.
Cum aceasta stare de indiviziune deriva din calitatea de moștenitori a paraților, instanța ar fi trebuit sa stabilească si sa argumenteze modalitatea in care parații aveau calitatea de moștenitori acceptanți ai defunctului T. I..
Conform art.689 Cod civil aplicabil "Acceptarea poate fi expresa sau tacita". Este expresa cand se insuseste titlul sau calitatea de erede . sau privat; este tacita cand eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l facă decât in calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neapărat intenția sa de acceptare".
Totodată art.686 prevede:" Nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri ce i se cuvine". In acest context normativ, susțin ca singurul moștenitor acceptant al defunctului T. I., sunt eu T. E., soție supraviețuitoare, fiind singura care am acceptat tacit moștenirea rămasa de pe urma defunctului sot.
Astfel, defunctul său sot, T. I., a decedat la 15.11.2010, iar cu privire la bunurile succesorale ramase dupa urma acestuia, niciunul dintre succesibili nu a acceptat expres succesiunea, prin declarație autentica (sub semnătura privata) pana la acest moment succesiunea defunctului sot si tată nefiind dezbătută.
In privința acceptării tacite, ea este singura care stăpânind totalitatea bunurilor imobile ramase dupa urma defunctului sot, și-a exprimat in aceasta modalitate, intenția de acceptare a succesiunii.
Conform art.700 din Codul civil:
"Dreptul de accepta succesiunea se prescrie in termen de 6 luni de zile de la deschiderea succesiunii. In cazul cand moștenitorul a fost împiedicat de a se folosi de dreptul sau, din motive de forța majora, instanța judecătoreasca, la cererea moștenitorului, poate prelungi termenul cu cel mult 6 luni de la data cand a luat sfârșit impiedicarea."
Articolul 700 instituie regula dreptului de opțiune succesorala care se prescrie dupa împlinirea termenului de 6 luni in condițiile anterior citate.
La data decesului lui T. I., ambii săi fii, respectiv T. Danel si T. M. isi aveau reședința in straintate, respectiv in Spania unde erau angajați cu contracte de munca. Singurul dintre fii săi si ai defunctului, care a revenit ulterior in tara, a fost T. M., in anul 2012. In privința lui T. Danel, arată ca si in prezent isi are reședința si muncește in Spania.
Raportat la aceasta situație de fapt, niciunul dintre cei doi parați nu au făcut acte de acceptare tacita a succesiunii in termenul de opțiune succesorala de 6 luni de zile, astfel ca nu au calitatea de moștenitori acceptanți.
F. de cele arătate mai sus a înteles să invoce in contradictoriu cu cei doi parați, excepția prescrierii dreptului de opțiune succesorala in raport de prevederile art.700 Cod civil.
A precizat ca, excepția anterior invocata este o excepție de fond si are caracter absolut, putând fi invocată in orice stare a pricinii. Pe cale de consecința, prin sentința apelata, instanța a dispus partajarea bunurilor succesorale pornind de la premisa calității de moștenitori acceptanti a tuturor paraților, in condițiile in care intrega masa succesorala a defunctului T. I., i-a revenit ei, prin acceptarea tacita, conform argumentelor anterior prezentate, astfel ca instanța a dispus partajarea unor bunuri fata de care parații nu aveau calitate de coproprietari, facand confuzie intre vocația legala a parilor la moștenire si calitatea de erede - moștenitor acceptant a moștenirii.
Raportat la cele expuse anterior, consideră că instanța de fond ar fi trebuit sa administreze probe si sa prezinte argumente pe baza cărora avea posibilitatea sa constate calitatea de moștenitori acceptanti a celorlalți doi parați. Din considerentele hotărârii nu rezulta motivele care îndreptățeau instanța sa retina o astfel de situație de fapt si de drept.
Astfel cum rezulta din conținutul încheierii de admitere in principiu si sentinței apelate, instanța a fost investita doar cu partajarea bunurilor ramase dupa urma defunctului sot si respectiv tata.
Prin încheierea de admitere in principiu din 27.11.2013- instanța s-a pronunțat si cu privire la calitatea de moștenitor a tuturor paraților, stabilind totodată cotele ce se cuvin acestora, fara a fi fost investita cu o astfel de cerere.
In aceasta situație, este evident ca instanța a comis un "plus petitio" acordând ce nu s-a cerut. De altfel, instanța nu avea cum sa se pronunțe cu privire la constatarea calității de moștenitori acceptanti- tacit sau expres, a celorlati doi parați, in conditile in care sub acest aspect nu s-a administrat nicio proba in cauza, cu înscrisuri - "certificat de moștenitor, certificat de calitate succesorala, acte de dispoziție, etc." sau testimoniala.
Solicită admiterea apelului, desființarea încheierii de admitere in principiu si a Sentinței civile nr.1776/07.05.2014 iar pe fond respingerea acțiunii ca nefondata.
S-a depus întâmpinare de către intimata B. E., care a solicitat respingerea apelului, acțiunea sa fiind introdusă pe calea oblică, urmare a calității de creditor a unui coindivizar debitor, nu s-a premis dreptul de opțiune succesorală, iar instanța nu a acordat mai mult decât s-a cerut.
În apel s-au admis probele cu înscrisuri, depuse de apelantă și doi martori la propunerea acesteia, fiind audiați martorii N. D. și M. S..
Examinând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală prevăzut de art.700 Vechiul Cod Civil, aplicabil în cauză față de data decesului lui T. I. (15 noiembrie 2010), nu este fondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Art.700 Cod civil prevede că „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”.
Titularul dreptului subiectiv de opțiune succesorală își exercită posibilitatea de a opta, de a accepta moștenirea pur și simplu ori sub beneficiu de inventar sau a renunța la ea, acceptarea putând fi expresă, printr-un înscris, act autentic sau sub semnătură privată sau tacită, când acesta face un act pe care nu îl putea face decât în calitatea sa de erede și, din care rezultă neîndoielnic intenția sa de a accepta moștenirea.
Din depozițiile martorilor audiați în apel reiese fără putință de tăgadă faptul că fiii defunctului a cărei moștenire se cere a fi partajată, T. D. și T. M., acesta din urmă fiind debitorul reclamantei B. E., nu s-au aflat în țară la decesul acestuia, ambii lucrând în străinătate, bunurile succesorale rămânând în custodia și folosința mamei lor, apelanta T. E., iar la aproximativ un an, T. M. s-a întors în țară și a continuat să locuiască cu mama sa și să folosească bunurile succesorale.
Intenția acestuia de a moșteni bunuri din succesiune rezultă din faptul că, deși a fost împiedicat de o cauză obiectivă ca în termen de 6 luni de la decesul defunctului să intre în posesia bunurilor moștenite, când s-a putut întoarce în țară, după aproximativ 1 an și-a stabilit domiciliul în gospodăria părinților săi, iar în intervalul de 6 luni nu a renunțat expres la calitatea sa de moștenitor.
Pe de altă parte, tribunalul reține, pe baza încheierii din 24.08.2012 a BNP I. F., că T. E., soția supraviețuitoare a defunctului T. I., a solicitat suspendarea dosarului de succesiune înregistrat sub nr.18/2012, întrucât fiii săi sunt plecați din țară și nu cunoaște când se întorc, ceea ce relevă dorința tuturor moștenitorilor, inclusiv a lui T. M., de a accepta succesiunea defunctului.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut calitatea de moștenitori a tuturor intimaților și a stabilit și cotele ce se cuvin fiecăruia dintre ei, neacordând un „plus petitio”, câtă vreme creditoarea solicitase pe calea acțiunii oblice, prev. de art.974 Cod civil, valorificarea unui drept ce aparținea debitorului său, pentru a-și putea satisface creanța sa împotriva acestuia, subrogându-se în drepturile debitorului său.
Totodată, potrivit disp.art.1156 alin.2 Cod civil și art.493 Cod procedură civilă, texte invocate și de instanța de fond, partajul putea fi cerut în numele debitorului, prima instanță dând eficiență acestor dispoziții legale.
Față de considerentele expuse, apelul se privește ca nefondat, urmând a fi respins față conform dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, păstrând în tot sentința atacată.
Ca parte căzută în pretenții, în temeiul disp.art.274 Cod procedură civilă, apelanta intimată T. E. va fi obligată la 657,5 lei cheltuieli de judecată către intimata contestatoare B. E., constând în onorariu de avocat și taxe de transport, care vor fi calculate însă cu valoarea de 30 lei pe ruta Găești-Târgoviște, față de numărul de kilometri și valoarea unui litru de carburant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția prescripției dreptului de opțiune succesorală.
Respinge apelul declarat de apelanta intimată T. E., domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, împotriva încheierii de admitere în principiu din data de 27.11.2013 și a sentinței civile nr. 1776/07.05.2014, ambele pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare B. E., domiciliată în orașul Găești, ., .. 4, județul Dâmbovița, și cu intimații T. M. domiciliați în ., ., județul Dâmbovița și T. D., cu reședința în Castellon de la Plana, ., nr.2, ., SPANIA.
Păstrează sentința apelată.
Obligă pe apelanta - T. E. la 657,5 lei cheltuieli de judecată către intimata – contestatoare B. E..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.02.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. B. M. M.
GREFIER,
Acxinia N.
j. f. M. –C. I.
Judecătoria Târgoviște
dosar nr._
red.LB/AN/CV
6 ex./23.02.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 263/2015. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 65/2015.... → |
|---|
