Obligaţie de a face. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 89/2015
Dosarul nr._ *apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 89
Ședința publică din 06.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE - C. G.
JUDECATOR-M. M.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât B. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.1096/08.10.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M., cu domiciliul în ., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat D. A., cu sediul în comuna Răcari, ..88, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „obligația de a face ”. Cauza a fost trimisă spre rejudecare prin decizia nr. 1550/11.06.2014
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat apelantul pârât B. I. și avocatul D. A., pentru intimata reclamantă B. M., lipsă fiind intimata .
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, stadiul în care se află judecarea cauzei, modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită, cu precizarea că s-a depus la dosar raportul de expertiză completare, după care:
Apelantul B. I. precizează a luat cunoștință de raportul de expertiză completare și nu are cereri de formulat .
Avocatul D. A., pentru intimata B. M., precizează că a luat cunoștință de raportul de expertiză completare și nu are cereri de formulat.
Instanța, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Apelantul B. I., având cuvântul, solicită respingerea probelor de la dosar care nu sunt concludente, arată că la ultima expertiză domnul expert a avut „ruleta mai scurtă”, pentru că la a doua expertiză s-a folosit o măsurătoare cu laser și s-au stabilit niște măsurători, că nu știe cum de se poate măsura prin pereți, că mai întâi s-a găsit o distanță de 9.05, iar domnul expert de la a doua expertiză a găsit 9,90 că s-a găsit o distanță numai ca să nu fie de 10 m . Precizează apelantul că în ultima completare la raportul de expertiză a mai apărut un WC, că acolo este locuința vecinului care are acolo o fereastră. Apelantul mai arată că între răzor și cabina WC expertul zice că a găsit o distanță mai mică decât cea din expertiza C. . Susține apelantul că nu avea cum să schimbe cabina pentru că este betonată, tot aici se spune că groapa vecinului este betonată dar cu fundul nebetonat, susține apelantul că și fundul este betonat și nu se poate demonstra acest aspect. Apelantul B. I. susține și că în 1972 s-a construit WC-ul odată cu podișca, că expertul spune că mai exista un WC, dar în 1935 s-a născut tatăl său iar aceste moșteniri primite de el sunt vechi, aceste anexe erau acolo când pe terenul reclamantei era casa bunicului său. Solicită apelantul respingerea probelor.
Avocatul D. A., având cuvântul pentru intimata B. M., precizează că instanța de control judiciar, Curtea de Apel Ploiești, a solicitat complinirea probelor, că aceste probe ar fi trebuit să fie administrate de apelant însă intimata a fost cea care a adus probe. Avocatul mai arată că în conformitate cu prevederile ordinului ministrului de sănătate nr. 119/2014 nu poți să ții WC-ul la 55 cm și să-l exploatezi cum o face apelantul . Avocatul D. A. precizează că WC-ul nu mai este cel construit de părinții apelantului, că părțile se judecau pentru cotețe apelantul iar apelantul a mai făcut o prelungire în cursul judecății . Avocatul D. A. apreciază apelul ca nefondat, solicită respingerea acestuia cu cheltuieli de judecată, onorariu de apărător și de expert .
Apelantul B. I. precizează că solicită cheltuieli de judecată dar nu are documente justificative.
Instanța, în temeiul art. 150 din Codul de procedură civilă, declară dezbaterile închise și rămâne în deliberare asupra apelului .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la instanță sub numărul_ 28.08.2012, reclamanta B. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la demolarea unui coteț de porci edificat în urmă cu un an și jumătate din fundație de beton cu pereți din șipci de lemn și plasă de sârmă și a unui WC, acestea fiind construite în imediata vecinătate a gardului despărțitor, menționând că atunci când pârâtul golește WC-ul mizeria este aruncată lângă gard. Mai cere reclamanta să fie demolat și șopronul de lemne situat la o distanță de 30 cm lângă hotar invocând în drept dispozițiile articolului 612 din Codul Civil.
A Motivat reclamanta că este proprietara unui imobil din . conform contractului de partaj voluntar autentificat sub numărul 1183/24.06.2004, proprietatea sa învecinându-se cu cea a pârâtului care după ce reclamanta și-a edificat gardul și-a construit cotețul de porci care se sprijină pe acest gard și pentru care nu are autorizație de construire.
A susținut reclamanta că nu poate deschide ferestrele camerei dinspre proprietatea pârâtului din cauza mirosului pe care-l emană gunoiul produs de către animalele acestuia (are 4-6 porci) și este deranjată de zgomotul pe care-l fac, ceea ce a determinat-o să formuleze plângeri autorităților locale: primărie, direcție sănătate, poliție.
În drept sunt enunțate dispozițiile articolului 613 din Codul Civil, precum și 612, 1528, 603, 1521 și 1522 din același cod.
S-au depus la dosar: acte de stare civilă, autorizația de construire numărul 98/21.09.2011; autorizația de construire numărul 3/30.06.2004; plângerea adresată Poliției Comunei Poiana; procesul verbal încheiat la 08.08.2012; plângerea adresată D.S.P. Dâmbovița; planșe foto.
Pârâtul B. I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, motivând că reclamanta și-a edificat construcțiile în urmă cu un an și a fost de atunci nemulțumită pentru că unele anexe gospodărești pe care le are de peste 25 ani au amplasamentul respectiv, menționând că și el s-a stabilit în urmă cu 7 ani în gospodăria părinților săi. A mai precizat pârâtul că între autorii lor (ai părților) au fost în relații de bună vecinătate și după ce mama reclamantei și-a demolat casa bătrânească a avut pe terenul în litigiu o grădină de legume până în anul 2004, după care reclamanta a început edificarea noii sale case.
A adăugat pârâtul că în realitate are în vecinătatea reclamată un șopron și nu coteț pentru porci, cotețul fiind la o distanță de 14 metri, iar wc-ul la 10 metri.
În răspunsul la întâmpinare reclamanta a susținut că a finalizat construcția casei în 2005, iar anexele de care vorbește pârâtul le-a edificat recent, relatând nemulțumirile pe care le are în relația sa de vecinătate cu pârâtul.
La cererea părților pentru a-și dovedi susținerile, au fost încuviințate probele cu acte, martori, interogatoriu și expertiză având ca obiective: identificarea terenurilor învecinate conform actelor de proprietate ale părților, dacă pe terenul pârâtului se găsesc construcțiile pe care le reclamă în acțiune reclamanta și la ce distanță față de hotarul despărțitor.
Au fost depuse la dosar înscrisuri de către părți.
S-au administrat probele cu interogatorii și s-au audiat martorii propuși de către părți.
Martorii L. G. și L. N. Antoanella au declarat că, anexele construcții ale gospodăriei pârâtului unde sunt foarte aproape de hotarul despărțitor. S-a arătat că reclamanta vine o dată pe an la imobilul pe care-l are în . deranjată de situația creată de pârât care și-a construit unele anexe foarte aproape de gardul despărțitor.
Martorii V. F. și P. M., ascultați la propunerea pârâtului, au declarat că anexele există pe același amplasament de când trăiau autorii pârâtului, fiind doar renovate acum de către pârât, iar în gospodărie nu are foarte multe animale.
Cauza a fost soluționată prin sentința civilă nr.1096/08.10.2013 prin admiterea în parte a acțiunii și obligarea pârâtului la demolarea anexelor gospodărești – wc, coteț de porci, adică C5 și C4, obligarea pârâtului la plata sumei de 1859 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta B. M. solicită obligarea pârâtului B. I. la demolarea unui coteț pentru porci edificat în urmă cu un an și jumătate din fundație de beton, a unui wc aflat în imediata vecinătate a gardului despărțitor și a unui șopron de lemn de asemenea aflat la limita hotarului.
S-a dovedit în cauză că gospodăriile părților se învecinează, iar reclamanta, care locuiește sporadic în această locuință a sa (vine odată pe an în concediu) este nemulțumită de relațiile de vecinătate cu pârâtul căruia îi aduce multe reproșuri concretizate în multe plângeri și sesizări către diferite instituții ale statului.
S-au identificat în lucrarea de expertiză întocmită în cauză construcțiile pe care pârâtul le are în gospodăria sa, vizate de acțiunea reclamantei fiind cele numerotate C3, C4 și C5, iar distanțele la care se găsesc amplasate de hotarul despărțitor au fost stabilite.
Articolul 610 din Codul Civil stabilește că orice proprietar este obligat să respecte anumite reguli și distanțe cu ocazia ridicării unor construcții, iar în speță s-a probat că aceste construcții sunt poziționate la mai puțin de un metru de gardul care desparte cele două proprietăți.
Ne aflăm așadar în situația denumită servitutea de lucrări intermediare pentru unele construcții, caz în care pârâtul susține că respectivele construcții sunt mai vechi și au fost preluate de către el de la autorii săi pe care i-a moștenit, el doar renovându-le recent. Chiar și așa pârâtul trebuie să respecte uzanțele locale referitoare la buna vecinătate și cum aceste anexe contravin regulilor în această materie cererea reclamantei a fost admisă în parte, dispunându-se demolarea wc-ului și a cotețului de porci (C5 și C4), mai puțin a pătulului de porumb, acesta neconstituind o sursă de poluare și având o fundație de beton, acoperit fiind cu plăci de azbociment.
Împotriva acestei sentințe recurentul B. I. a declarat recurs.
În motivarea în fapt a cererii, recurentul a arătat că hotărârea instanței este lipsită de motivare, cererea introductivă fiind întemeiată pe art.612 Cod Civil, iar instanța a motivat soluția pe disp. art.610 Cod Civil, text de lege ce nu fusese invocat de parte.
La data de 29.08.2013 recurentul a depus la dosar o . înscrisuri pe care instanța le-a ignorat în totalitate, prin adeverința nr.3210/21.08.2013 emisă de Primăria comunei Poiana făcându-se dovada faptului că imobilele casă și anexă sunt construite în anul 1948.
Prin cele trei planșe foto depuse la dosar se poate observa cu ușurință distanța dintre gard și construcțiile sale, răsturnând afirmația potrivit căreia imobilele a căror demolare se solicită de reclamantă, nu se sprijină pe gardul acesteia.
Acțiunea a fost întemeiată pe art.612 NCC ce impune respectarea unei distanțe minime de 60 cm față de linia de hotar, ori în raportul de expertiză se arată că unele lucrări se află la o distanță mai mare de 60 cm de gardul despărțitor. În aceste condiții instanța de fond nu a cercetat pe deplin fondul cauzei.
Cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, expertul a măsura întregul teren al recurentului și nu doar construcțiile aflate pe acesta.
În drept, art.312 Codul de procedura civila.
Intimata B. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru că instanța de fond a arătat pentru fiecare capăt de cerere probele care au fost administrate și a motivat de ce a reținut unele dintre ele, invocând și temeiul de drept, astfel încât nu se poate reține că sentința este nemotivată.
Întrucât construcțiile a căror demolare s-a solicitat au fost edificate sub imperiul legii 50/1991, este de necontestat faptul că acest act normativ stabilește regimul juridic al autorizării construcțiilor, impunând anumite obligații.
Din toate probatoriile administrate rezultă că aceste construcții sunt edificate de pârât fără a avea autorizație de construcție.
Critica privind faptul că raportul de expertiză a fost întocmit de un expert în specialitatea construcții nu poate constitui motiv de desființare a sentinței, atâta timp cât și la numire și în timpul efectuării fazei de teren, acesta nu s-a opus și nici nu a formulat obiecțiuni.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Din toate declarațiile martorilor (filele 94 - 97) L. G., L. N. A., V. F. și P. M. rezultă că pe terenul recurentului există un coteț de porci și un wc. În timp ce martorii propuși de reclamanta intimată (L. G., L. N. Antoanella) au declarat că aceste construcții au fost edificate de recurent, martorii propuși de acesta (V. F. și P. M.) au arătat că lucrările au fost efectuate cu mult timp în urmă, de autorul recurentului și sunt edificate la o distanță de 1 m – 1,5 m.
Și martorii audiați în apel (L. N. A., A. I. – filele 27-28 dosar apel), au arătat că anexele constând în WC, coteț de porci au fost edificate în urmă cu aproximativ 4 ani, fiind situate foarte aproape de gardul ce delimitează proprietățile părților. În timpul vieții mamei apelantului, pe terenul acestuia nu exista cotețul de porci existând doar WC-ul care însă era folosit foarte rar. Martorul A. I. a arătat că apelantul periodic golește Wc-ul în exterior, lângă gard, iar în vara acestui an intimata a găsit viermi în apropierea gardului despărțitor.
Aceasta înseamnă că existența construcțiilor a căror demolare se solicită nu este contestată de nici unul dintre martorii audiați, aspectul neconcordant referindu-se la distanța acestora față de gardul despărțitor dintre proprietăți.
În legătură cu această distanță, tribunalul va avea în vedere concluziile raportului de expertiză și schița nr.2 anexă a raportului în cuprinsul căruia așa cum se arată și în legenda schiței, sunt configurate distanțele dintre construcții și gardul de beton – hotar cu terenul reclamantei intimate, astfel: C 5 – WC, la o distanță de 0,55 și 0,40 de gard, C4 – coteț de porci la o distanță de 0,98 mp și 1,03 mp față de gard.
Faptul că expertul a măsurat întregul teren al părților în vederea întocmirii raportului de expertiză, nu constituie un abuz din partea acestuia, reprezentând o garanție a corectitudinii concluziilor raportului de expertiză ca urmare a determinării exacte a terenului prin măsurarea lui.
Din observarea schiței la raportul de expertiză (fila 80 dosar) rezultă că construcția – coteț de porci, notată pe schiță C4, este amplasată la 0,98 m și respectiv 1,03 m față de gardul despărțitor dintre proprietăți, în imediata vecinătate a gardului aflându-se locuința intimatei B. M., astfel încât nu este respectată distanța minimă de 10 mp.
Într-adevăr la dosar există mai multe planșe foto ce surprind construcțiile în litigiu, însă din simpla observare a acestora, instanța nu-și poate forma opinia cu privire la distanța dintre construcții și gardul despărțitor, aceasta fiind o operațiune tehnică ce necesită efectuarea unor măsurători de specialitate, astfel încât în mod firesc instanța de fond a avut în vedere concluziile expertizei, neîntemeindu-și soluția pe planșele foto depuse la dosar, din moment ce în raport de particularitățile cauzei, acesta nu furnizează date utile/relevante.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert M. I. T., în prezenta cale de atac (filele 40 și urm. dosar apel), lângă linia de hotar ce desparte cele două proprietăți se află un WC și un coteț de porci, existent la 26.08.2013 când a fost efectuată expertiza în cadrul judecării cauzei în fond, precum și extinderea acestuia în ambele părți (WC cât și pătul), precum și un pătul pentru porumb.
Expertul a constatat că distanțele față de hotar ale anexelor gospodărești sunt următoarele: pentru cotețul de porci 1,03 m, WC – 0,57 la un colț și 0,75 m la celălalt colț, pătul din porumb – 0,72 m.
Potrivit art.610 din vechiul Cod Civil, proprietarii fondurilor învecinate au obligația reciprocă de a nu ridica construcții pe terenul lor, la o distanță mai mică decât cea prevăzută de lege sau regulamente. Conform art.612 Noul Cod Civil, orice construcții, lucrări sau plantații se pot face de către proprietarul fondului numai cu respectarea unei distanțe minime de 60 cm față de linia de hotar, dacă nu se prevede altfel prin lege sau prin regulament de urbanism, astfel încât să nu se aducă atingere drepturilor proprietarului vecin. Orice derogare de la distanța minimă se poate face prin acordul părților exprimat prin înscris autentic.
Conform art.59 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil prevede că dispozitiile art. 602 - 625 din Codul civil nu se aplica situatiilor juridice nascute anterior intrarii in vigoare a acestuia, astfel încât având în vedere că imobilele în discuție au fost edificate anterior intrării în vigoare a noului cod civil (octombrie 2011) aspect ce rezultă din declarațiile tuturor martorilor, unii dintre aceștia indicând ca dată a edificării construcțiilor, un moment anterior dobândirii terenului de către recurent, iar alții arătând că imobilele au fost edificate în anul 2010, astfel încât nu sunt incidente disp. art.612 NCC.
Art.16 din OMS 536/1997 arată că adăposturile pentru creșterea animalelor în curțile persoanelor particulare (de cel mult 5 capete porcine și 5 capete bovine) se amplasează la cel puțin 10 m de cea mai apropiată locuință învecinata și se exploatează astfel încât sa nu producă poluarea mediului sau disconfort vecinilor, art.27 din Ordinul Ministerului Sănătății nr.119/2014, dispunând în sensul că fântâna trebuia amplasată la cel puțin 10 m de orice sursă posibilă de poluare: latrină, grajd, cotețe, depozit de deșeuri menajere sau industriale.
În schimbul pătulul de porumb situat la distanța de 0,72 m față de hotar, nu constituie o sursă de poluare, nefiindu-i aplicabile dispozițiile OMS 536/1997 și 119/1997, ci ale art.612 vechiul Cod Civil, ce impune o distanță minimă de 0,60 m, distanță respectată în situația acestei anexe gospodărești.
Tribunalul va avea în vedere și explicația expertului M. I. T. ce a arătat că între momentul soluționării cauzei în fond și cel al întocmirii raportului de expertiză, intimatul a modificat distanța dintre hotar și WC prin împingerea cabinei din lemn, pentru a-l îndepărta față de linia de hotar. Practic, intimatul a încercat să dea o impresie de legalitate a amplasamentului wc-ului, însă acest aspect nu modifică situația de fapt, din moment ce respectiva anexă reprezintă în continuare o sursă de poluare, nerespectând distanța minimă față de hotar.
Același text de lege, în lipsa unei dispoziții cu caracter special, este aplicabil și pentru construcția wc având în vedere că și aceasta produce poluarea mediului sau disconfort vecinilor, în raportul de expertiză menționându-se că grupul sanitar notat pe schiță cu C5 se află la o distanță de 1 mp față de linia de hotar.
Referitor la procesul verbal din 12.08.2013 (fila 54 dosar) în cuprinsul acestuia se arată doar că comisia de urbanism din cadrul Primăriei comunei Poiana, s-a deplasat la locuința intimatei unde a constatat că nu se confirmă cele sesizate de petentă. Nu se arată însă ce obiect avea sesizarea și ce anume nu se confirmă din cele afirmate de petentă. Mai mult decât atât, prin procesul verbal din 08.08.2012 (fila 25 dosar) se constată că cotețul de porci este amplasat la o jumătate de metru față de gardul despărțitor, astfel încât informațiile din aceste adrese sunt contradictorii, motiv pentru care în mod justificat instanța nu a avut în vedere aceste înscrisuri.
În ceea ce privește data edificării anexelor gospodărești, unii dintre martori (L. N. A. -fila 95 dosar fond) au afirmat că în urmă cu 5 ani, construcțiile nu existau, fiind construite de pârâtul intimat în anul 2010, în timp ce martorii propuși de acesta (V. F., P. M. – filele 96-97 dosar fond) au arătat că imobilele au existat dintotdeauna pe teren, fiind edificate de foarte mult timp. Și martorul audiat în apel (A. I. – fila 28 dosar apel) a susținut că cotețul de porci a fost edificat în urmă cu aproximativ 4 ani, în timpul vieții mamei intimatului existând pe teren doar WC-ul, nu și cotețul de porci.
În suplimentul raportului de expertiză din 05.01.2015 și 30.01.2015 se concluzionează că cotețul de porci a fost edificat în anul 2010, fiind ulterior extins, iar wc-ul s-a aflat pe teren, fiind renovat tot în jurul anului 2010.
Întrucât pentru dobândirea servituții de amplasare a construcțiilor pe calea uzucapiunii, art.623 Cod Civil din 1864 impune existența unei posesii utile de 30 de ani, condiție ce nu este îndeplinită în situația de față, tribunalul constată că această apărare a apelantului este nefondată.
Pentru aceste motive, potrivit art.296 codul de procedura civilă, tribunalul va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art.274 codul de procedură civilă, tribunalul va reține culpa procesuală a apelantului în determinata efectuării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care îl va obliga la plata sumei de 1500 lei reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr.20/01.09.2014 – fila 16 dosar apel și 600 lei reprezentând onorariu expert potrivit chitanței nr._/1/07.10.2014 – fila 37 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de apelantul pârât B. I., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr.1096/08.10.2013, pronunțată de Judecătoria Răcari, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă B. M., cu domiciliul în ., cu domiciliul ales la Cabinetul de avocat D. A., cu sediul în comuna Răcari, ..88, județul Dâmbovița.
Obligă apelantul la plata sumei de 2.100 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică din data de 06.02.2015 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR | GREFIER, |
C. G. | M. M. | A. Ghiorghița |
Red CG/ tehnored CG/A.Gh
4 ex / 12.02.2015
Judecător fond A. V.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 160/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 55/2015.... → |
|---|
