Acţiune în constatare. Decizia nr. 160/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 160/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 160/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 160
Ședința publică din 06.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE – S. I.
JUDECĂTOR- C. G.
GREFIER - A. Ghiorghița
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de I. S. (și în calitate de moștenitoare a reclamantului I. C. I. N.), domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.546/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți UAT ., cu sediul în comuna Nucet, ..345, județul Dâmbovița, R. Națională a Pădurilor- ROMSILVA-Direcția Silvică Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr. 68, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect „acțiune în constatare ”.
Apelul este timbrat cu chitanțele nr._/08.05.2014, nr._/ 06.05.2014 privind achitarea taxelor judiciare de timbru în sumă de 500 lei și respectiv 5 lei, iar pentru suma de 1000 lei din cuantumul taxei de timbru s-a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de I. S..
La apelul nominal, făcut în ședința publică, s-au prezentat apelanta I. S. personal și asistată de avocatul E. N., avocatul E. F. pentru intimata UAT . T. D. A. pentru intimata R. Națională a Pădurilor- ROMSILVA-Direcția Silvică Dâmbovița.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care indică obiectul cererii, cu precizarea că s-a amânat cauza pentru a se lua cunoștință de raportul de expertiză, după care:
Avocatului E. N., pentru apelanta I. S., precizează că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză .
Avocatul E. F., pentru intimata UAT . obiecțiuni la raportul de expertiză, nu are cereri de formult .
Consilierul juridic T. D. A., pentru intimata R. Națională a Pădurilor- ROMSILVA-Direcția Silvică Dâmbovița, arată că expertul nu a răspuns la ultimul obiectiv privind punerea în posesie, pentru suprafața de 300 mp nu este consemnată nici o opinie despre cum s-a realizat punerea în posesie .
Avocatului E. N., pentru apelanta I. S., precizează că expertul a indicat numai că reprezentanții UAT au promis că vor pune la dispoziția expertului niște date ceea ce excede obiectivelor expertizei și depune la dosar înscrisuri emanând de la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Dâmbovița din care rezultă că suprafața de 300 mp se află în intravilan iar prin titlul de proprietate de face referire la punerea în posesie; precizează că nu are cereri.
Un exemplar al înscrisurilor se comunică reprezentantului Regiei Naționale a Pădurilor- ROMSILVA-Direcția Silvică Dâmbovița care precizează că nu mai insistă în obiecțiuni în raport de actele depuse la dosar și nu are cereri de formulat.
Instanța constată că expertul a răspuns la toate obiectivele stabilite pentru lucrarea de expertiză.
Tribunalul, în baza art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, se socotește lămurit, astfel că declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi, față de acordul părților prezente; în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, alte incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului dedus judecății, acordând cuvântul, în ordinea și condițiile prevăzute de art.216 Cod procedură civilă, părților prezente.
Avocatului E. N., având cuvântul pentru apelanta I. S., solicită admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, pe fond să se admită acțiunea reclamantei I. S. în constatarea calității de proprietar. A arătat avocatul că în mod greșit prima instanță a considerat că nu se poate pronunța întrucât unitatea administrativ teritorială era cea care trebuia să elibereze autorizația iar cealaltă entitate a pretins unele drepturi .Arată avocatul că s-a făcut dovada că apelanta a ridicat imobilul iar conform art. 28 alin. 2 din Legea nr. 7/1996 ase prevede posibilitatea formulării cererii de întabulare pe baza unei hotărâri judecătorești; precizează avocatul că din partea apelantei nu se solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul E. F., având cuvântul pentru intimata UAT . din înscrisuri și din raportul de expertiză rezultă că imobilul casă de locuit nu a făcut parte din domeniul public ori privat al unității administrativ teritoriale care nu are pretenții asupra imobilului casă de locuit astfel că instanța urmează să aprecieze asupra admisibilității cererii de chemare în judecată.
Consilierul juridic T. D. A., având cuvântul pentru intimata R. Națională a Pădurilor- ROMSILVA-Direcția Silvică Dâmbovița, precizează că din probele administrate rezultă că această construcție a fost edificată pe un teren al apelantei, susține excepția lipsei calității procesuale, arată că pe un teren nu vegetație forestieră nu știe cum s-ar putea elibera autorizație de construire.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra apelului civil de față.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ în data de 25.02.2013 reclamanții I. S. și I. C. I. N., a chemat în judecată pe pârâții . primar B. L. M. și Ocolul Silvic Targoviste, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate sunt proprietarii imobilului casă de locuit, construcție din BCA și acoperită cu tablă, compus din parter și etaj, la parter aflându-se o bucătărie, un living, un dormitor și un hol, iar la etaj: baie, două dormitoare și o cămară, construcție edificată pe terenul în suprafață de 2300 mp, proprietatea subsemnaților, situată în ., ., județul Dâmbovița.
In motivarea acțiunii părțile au arătat următoarele:
Sunt proprietarii unui teren în suprafață totală de 2300 mp, conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1582/9.05.2003 ( 300 mp) ) și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2325/12 iulie 2011 (2000 mp ) teren situat în intravilanul comunei Nucet, satul Nucet, ., județul Dâmbovița .
Dreptul de proprietate asupra terenului este intabulat, potrivit încheierii nr. 2642/9.05.2003 a Biroului de carte funciară de pe lângă Judecătoria Târgoviște, precum și încheierii nr._/13.07.2011 a OCPI Dâmbovița - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.
Pe terenul arătat au început în anul 2004 edificarea unei construcții, cu destinație casă de locuit, că locuiau provizoriu într-un imobil proprietatea Ocolului Silvic Targoviste imobil aflat într-o stare avansată de degradare, punându-se în pericol sănătatea. Construcția a fost finalizată în anul 2010, iar în anul 2011 s-au mutat în acest imobil, aici fiind domiciliul lor de la acea dată.
Au edificat casa de locuit fără autorizație de construire, întrucât proiectul pe care l-au prezentat Consiliului local Nucet nu a fost aprobat. Având nevoie stringentă de o locuință, au continuat edificarea construcției, chiar și în condițiile în care nu aveau autorizație de construire.
Au luat legătura cu un expert autorizat solicitându-i să se deplaseze la domiciliul lor, să efectueze măsurători cu aparatura de înaltă precizie, iar la final să întocmească un plan de amplasament și delimitare a bunului imobil, lucrare ce a fost executată la scară 1: 500 și pe care au depus-o la dosar.
Justificarea și interesul în promovarea acțiunii sunt legitime, fiind date de necesitatea de a avea un titlu de proprietate asupra imobilului – casă de locuit edificat de către noi pe terenul situat pe ., în . a intra în legalitate atât sub aspectul posesiei cât și a recunoașterii de jure a calității de proprietari asupra imobilului construcție descris.
Sunt cunoscuți ca și proprietari ai acestui imobil, posesia fiind publică, nemijlocită, continuă și în nume de proprietari, nu au avut nici un fel de litigiu in legătură cu imobilul casă de locuit, iar începând cu anul 2011 figurau înscriși în rolul fiscal al comunei Nucet, plătind taxele și impozitele aferente atât terenului pe care se află situat casa noastră de locuit, cât și cele ce revin construcției în sine & depunem alăturat chitanțele emise de către . taxelor și impozitelor locale.
In privința celor chemați în judecată, se justifică atât calitatea procesuală a comunei Nucet, cât și a Ocolului Silvic Targoviste, în privința autorității publice locale U. A. Teritorială . ei in judecată dorind să realizeze opozabilitatea erga omnes a demersului lor juridic, creând cadrul necesar pentru ca oricine ar avea interes și ar emite pretenții în legătură cu imobilul casă de locuit situat pe ., să poată interveni în proces ; referitor la Ocolul Silvic Targoviste, opozabilitatea hotărârii pe care instanța o va pronunța este necesară și față de aceasta entitate, întrucât pe același teren cu casa noastră de locuit se află un imobil construcție proprietatea Ocolului Silvic Targoviste.
Pe deplin întemeiat, nu există altă cale pentru realizarea dreptului astfel încât înțeleg să invoce dispozițiile art. 111 Cod Procedura Civila, iar ca temei al dreptului material substanțial dispoyițiile art. 492 cod civil 1864 având în vedere ca raportul juridic s-a născut și s-a încheiat sub imperiul vechiului cod civil.
În dovedire au fost depuse înscrisuri (f-9 și urm.).
În data de 23.05.2013 reclamanții, la solicitarea instanței au depus precizări scrise (f-34 și urm.), arătând că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă imobilul casă de locuit, situat în ., ., județul Dâmbovița, pe terenul în suprafață totală de 2300 mp proprietatea reclamanților, fiind compus din parter și etaj și construit din BCA, cu acoperiș din tablă, imobil în valoare de 100.000 lei după prețuirea lor și având în vedere valoarea de impozitare, arătată în certificatul de atestare fiscală, emis de către Primăria Nucet, apreciind ca în aceasta situație sunt aplicabile disp.art. 104 ( 1 ) Cod Procedura Civila .
Imobilul – construcție care formează obiectul cererii de chemare în judecată nu este înscris în cartea funciară, așa cum rezultă din certificatul nr._/20.05.-2013 emis de către OCPI Dâmbovița anexat precizării .
In temeiul dispozițiilor art. 254 Cod Procedura Civila, au solicitat -proba cu înscrisuri, proba cu martori, cu care doresc să dovedească următoarele aspecte: -edificarea imobilului casă de locuit de către subsemnații; -posesia continuă, netulburată, publică și în nume de proprietari, exercitată de către subsemnații asupra imobilului – construcție ce formează obiectul cererii de chemare în judecată.
Legal citată pârâta U.A.T. . întâmpinare (f-43) prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei comune Nucet pentru următoarele motive:
In primul rând, potrivit disp. art. 21 alin 1 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, unitatea este titulară a drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii, astfel încât, în cauza dedusă judecății Primăria comunei nu are calitate procesuală pasivă.
De asemenea, art. 77 prevede ca primarul viceprimarul, secretarul unității administrativ teritorială și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și disp. primarului și soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Astfel, în raport de textele legale mai sus – menționate, urmează să se observe că singura entitate care ar putea avea calitate de debitoare în prezenta cauză este unitatea administrativ teritorială a comunei Nucet .
In al doilea rând, una dintre condițiile pentru ca o persoană fizică sau juridică să devină parte într-un proces civil, precum și pentru exercitarea acțiunii civile, o constituie calitatea procesuală .
Sarcina indicării calității procesuale revine reclamantului, că acțiunea în constatarea dobândirii dreptului real de proprietate poate fi promovată numai împotriva proprietarului imobilului deținut de posesor.
Față de acestea, urmează să observați din chiar cuprinsul cererii introductive faptul că imobilul casă de locuit este edificat pe suprafața de teren de 2300 mp, această suprafață de teren a fost dobândită conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat autentificat sub nr 1582/9 05 2003 (300 mp) contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 2325/12 iulie 2011 (2000 mp) cel din urma contract fiind dobândit de domnul C. V..
Astfel, având în vedere faptul că la momentul începerii edificării imobilului - casă de locuit reclamanții nu erau proprietari ai întregii suprafețe de teren, consideră că lămurirea dreptului poate interveni numai în contradictoriu cu vehicul proprietar, respectiv domnul C. V., acesta fiind proprietarul suprafeței de teren de 2000 mp, până în data de 12.07.2011, dată când a fost trimis dreptul de proprietate reclamanților.
Mai mult imobilul în litigiu nu a făcut și nu face parte din domeniul public ori privat al unității administrativ teritoriale ale C. Nucet.
Pe fondul cauzei partea a arătat, referitor la pretenția supusă judecății de către reclamanții, că din actele anexate cererii de chemare în judecată rezultă că la momentul începerii edificării construcției ( 2004 ) reclamanții nu erau proprietari ai întregii suprafețe de teren pe care se află aceasta, deoarece până în data de 12.07.2011, până să fie transmis dreptul de proprietate a reclamanților, proprietar al suprafeței de teren de 2000 mp a fost domnul C. V. pentru care consideră că singura persoană care ar putea emite pretenții asupra imobilului casă de locuit ar fi acesta.
Ca atare, urmează ca instanța de judecată în urma probatoriului ce va fi administrat în cauză să constate dacă edificarea imobilului casă de locuit realizată pe terenul domnului C. V. s-a făcut cu acordul acestuia și din mijloacele proprii ale reclamanților.
Practic dacă se dovedește că între părți a intervenit o convenție în baza căreia reclamanții au dobândit de la domnul C. V. dreptul de a construi în nume propriu pe terenul acestuia, ca o consecință a dreptului de construire se naște dreptul de proprietate al reclamanților asupra construcției respective, urmând ca instanța de judecată, la aprecierea temeiniciei cererii de chemare în judecată, să aibă în vedere și dispozițiile art. 969 Cod civil, potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante . Convenția dintre părți este dovedită prin mărturisirea pârâtului, precum și prin declarațiile martorilor audiați în cauză.
Imobilul casă de locuit pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate sau suprafața de teren de 2300 mp, proprietatea acestora, nu a făcut și nu face în prezent parte nici din domeniul public și nici din cel privat al unității administrativ teritoriale a comunei Nucet.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Legal citată pârâta R. Națională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Dâmbovița a formulat întâmpinare (f-59 și urm.) prin care a invocat următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a – Direcția Silvică Dâmbovița și Ocolul Silvic Targoviste, raportat la obiectul cauzei deduse judecății constatarea calității de proprietar a imobilului casă de locuit, edificată pe suprafața de 2300 mp proprietatea reclamanților I. S. și I. C. I. N., domiciliați în ., . județul Dâmbovița și pronunțarea unei hotărâri în acest sens.
Pe fondul cauzei partea a arătat că reclamanții prezintă în dovedirea cererii contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 1582/9 05 2003 pentru 300 mp și 2325/12.07.2011 pentru 2000 mp, din care rezultă că reclamanții sunt proprietarii unei suprafețe totale de 2300 mp cu categoria de folosință „ pădure”.
Imobilul care face obiectul prezentei acțiuni este situat în UP VIII Nucet, ua 47, aflată în raza de activitate a Ocolului Silvic Răcari.
Imobilul figurează în evidențele OCPI ca fiind poziționat parțial în imobilul NC_ și parțial în NC 478.
Terenul în suprafață de 300 mp ce a fost obținut de reclamanți prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr 1582/9 05 2003 face parte din fondul forestier proprietate publică a statului, neexistând o ieșire din administrarea lor și o predare a acestui teren către I. G., ca efect al punerii în aplicare a legilor fondului funciar.
Prin urmare, în privința suprafeței de 300 mp pe care se află amplasată în partea construcției ce face obiectul acțiunii în constatare, este necesar ca reclamanții, care invocă un drept de proprietate asupra terenului, să depună actele care au stat la baza titlului de proprietate emis pe numele vânzătorului terenului I. G..
Suprafața pe care se află construcția având categoria de folosință „ pădure” nu rezultă dacă reclamanții au respectat disp. imperative ale codului silvic art. 37 lit c privind scoaterea definitivă din fondul forestier a unei suprafețe pentru constituirea unei locuințe, având în vedere că din actele atașate cererii și comunicate unității, nu rezultă îndeplinirea acestei condiții.
La termenul din 07.11.2013 instanța a pus în discuție din oficiu excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului Ocolul Silvic Târgoviște împreună cu celelalte excepții invocate.
La același termen reclamanții au arătat că înțeleg să își modifice acțiunea, sens în care la data de 12.11.2013 au formulat o cerere scrisă prin care au arătat că înțeleg să cheme în judecată pe pârâta R. Națională a Pădurilor – Romsilva – Direcția Silvică Dâmbovița (f-112), iar pentru termenul din 05.12.2013 au formulat cerere de renunțare la judecata în contradictoriu cu pârâtul Ocolul Silvic Târgoviște (f-173).
La termenul din 05.12.2013 instanța a luat act de cererea de renunțare la judecată cu privire la unii din pârâți și de modificare a acțiunii în sensul introducerii în calitate de pârât a unei alte persoane.
În urma administrării probelor necesare și utile soluționării cauzei prin sentința civilă nr.546/06.02.2014 s-a admis excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și s-a respins acțiunea.
În considerentele sentinței s-a reținut existența calitații procesuale pasive, ca și condiție de exercițiu a acțiunii civile, astfel cum este definită prin art. 36 C.p.c., presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății, că reclamantului îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 194 C.p.c.
În speță, reclamanta a chemat în judecată pârâții, solicitând constarea calității de proprietarii ai imobilului casă de locuit, construcție din BCA și acoperită cu tablă, compus din parter și etaj, la parter aflându-se o bucătărie, un living, un dormitor și un hol, iar la etaj: baie, două dormitoare și o cămară, construcție edificată pe terenul în suprafață de 2300 mp, proprietatea subsemnaților, situată în ., ., județul Dâmbovița.
În drept, părțile au invocat dispozițiile art. 111 C.p.c. din 1865 (actualul art. 35 C.p.c.) și art. 492 C.civ. de la 1864.
Din analiza motivelor de fapt și de drept ale acțiunii, raportat la obiectul și temeiul de drept al acțiunii, rezultă că deși reclamanții au invocat formal drept temei al acțiunii dispoziții de drept procesual civil referitoare la acțiunea în constare în realitate au avut în vedere o acțiune în realizare a dreptului de proprietate.
Concluzia se desprinde din motivarea în fapt a acțiunii din care reiese că părțile nu invocă un anumit titlu de proprietate anterior cu privire la care instanța este chemată a constata calitatea de proprietari (părțile arătând în mod expres că doresc să obțină un titlu de proprietate asupra imobilului și să li se recunoască de jure calitatea de proprietari) ci o situație de fapt reprezentată de edificarea unei construcții pe un teren care pretind că le aparține (susținerea apare chiar în petitul acțiunii, fiind ulterior dezvoltată cu ocazia expunerii motivelor).
Referirea la dispozițiile art. 492 C.civ. de la 1864 este o altă dovada a intenției părților de a supune analizei instanței împrejurarea de fapt caracteristică accesiunii imobiliare și anume edificarea unei construcții cu privire la care se pretinde un drept de proprietate pentru care nu există un titlu de proprietate.
Dispozițiile menționate consacră de altfel o prezumție pe care se fundamentează soluția adoptată de către legiuitor în privința celor două cazuri de accesiune imobiliară artificială.
Este evident așadar că părțile nu au avut în vedere o simplă acțiune în constatare a unei calități de proprietar, ci o acțiune în realizare întemeiată pe efectul achizitiv al accesiunii imobiliare artificiale.
Or, accesiunea imobiliară presupune o disociere la nivelul calității de proprietar între construcție și teren.
În cauză, reclamanții nu au făcut, astfel cum susțin și pârâții, nicio dovadă a vreunui drept pe care l-ar avea pârâții cu privire la imobilele ce fac obiectul cauzei.
A pretins reclamanta că pârâții au fost chemați în judecată pentru ca, în opinia sa, hotărârea ce va fi pronunțată să le fie opozabilă, fiind imperios necesară delimitarea dincolo de orice dubiu a limitelor celor două proprietăți și aici au în vedere terenurile pe care se afla cele două construcții.
Mai mult, partea a arătat, prin acțiunea în forma inițială, că în privința pârâților chemarea lor în judecată se justifică prin dorința de realizare a unei opozabilități erga omnes a demersului lor juridic, de asigurare a cadrului necesar pentru oricine ar avea interes și ar emite pretenții în legătură cu imobilul de a interveni în proces.
Instanța de fond a apreciat că nu pot fi primite astfel de apărări întrucât pe de o parte ele nu prezintă relevanță pentru stabilirea calității procesuale pasive, vizând, eventual, interesul formulării prezentei acțiuni iar pe de altă parte dispozițiile legale, astfel cum au fost interpretate în doctrina și practica în materia accesiunii imobiliare, stabilesc în mod clar că raportul juridic dedus judecății se naște între proprietarii construcției și ai terenului.
Nu poate fi reținută nici susținerea părții reclamante în sensul că nu există altă cale pentru realizarea dreptului și că din această cauză se justifică invocarea dispozițiilor art. 111 C.p.c. de la 1865. În acest sens instanța reamintește părții că deși potrivit art. 37 alin. 5 din Legea nr. 50/1991 construcțiile executate fără autorizație de construire nu se consideră finalizate și nu pot fi intabulate în cartea funciară, în cazul în care sunt îndeplinite condițiile necesare eliberării autorizației partea poate solicita o confirmare ulterioară a construcțiilor deja edificate, confirmare pe baza căreia să poată fi obținută și intabularea (art. 36 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 care prevede expres posibilitatea intabulării pe baza unui certificat eliberat de către autoritatea locală). O astfel de posibilitate rezultă în mod logic din interpretarea dispozițiilor art. 28 din același act normativ, care menționează expres posibilitatea stabiliri unui termen în interiorul căruia să se ia măsurile necesare reintrării în legalitate. De altfel și art. 37 din Legea nr. 50/1991 conduce către această posibilitate întrucât menționează că aceste construcții se consideră a nu fi finalizate, ceea ce, pe cale de consecință presupune că ele pot face obiectul procedurii autorizării construirii.
Împotriva acestei sentințe I. Stelică a declarat apel.
În motivarea în fapt a cererii, apelului a arătat, în esență, că deși instanța a rămas în pronunțarea asupra excepției lipsei calității procesual pasive, în motivare și-a argumentat soluția pe argumente ce țin de fondul cauzei, fără să dea posibilitatea părții să administreze probe pe fondul cauzei.
Instanța a realizat o analiză a accesiunii imobiliare, pronunțându-se în lipsa dovezilor care să susțină pretenția. Procedând în asemenea mod, instanța a încălcat dreptul la apărare, refuzând să încuviințeze cererea de probatorii.
Nici asupra excepției propriu zise, instanța nu s-a pronunțat în mod corect pentru că ambele pârâte au calitate procesual pasivă. . să emită autorizație de construire, fără a justifica acel refuz, iar Ocolul Silvic a pretins că imobilul este proprietatea sa.
În drept, art.466, alin.1, 468, alin.1, 470, 471, alin.1, 476, alin.1, 477, 478, alin.2, 479, alin.1, teza I, 480, alin.3, teza I NCPC.
Primăria comunei Nucet a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului deoarece soluția instanței de fond este corectă și legală. Criticile apelantei cu privire la calificarea greșită a obiectului acțiunii, încadrarea litigiului în categoria acțiunilor în realizare a dreptului de proprietate sunt nefondate, întrucât instanța de fond pentru a ajunge la această concluzie a avut în vedere natura dreptului și scopul urmărit prin exercitarea acțiunii.
Exercitarea dreptului de accesiune imobiliară artificială nu se poate face decât între proprietarul terenului și al construcției. Prin urmare dreptul de accesiune imobiliară artificială poate fi promovat numai împotriva proprietarului imobilului.
Față de acestea, urmează a se observa din chiar cuprinsul acțiunii faptul că imobilul casă de locuit este edificat pe suprafața de teren de 2.300 mp iar conform înscrisurilor anexate această suprafață de teren a fost dobândită conform contractului de vânzare cumpărare autent. sub nr.1582/09.05.2003 și a contractului autentificat sub nr.2325/12.07.2011 cel din urmă contract fiind dobândit de la C. V..
Astfel, având în vedere că la momentul începerii edificării imobilului casă de locuit reclamanții nu erau proprietari ai întregii suprafețe de teren, prezenta acțiune poate fi soluționată numai în contradictoriu cu vechiul proprietar.
În drept, art.205 NCPC.
În dovedire solicită proba cu înscrisuri.
Și intimata R. Națională a Pădurilor Romsilva a formulat întâmpinare prin care nu poate fi primită susținerea apelantei, în sensul că dispozitivul nu ar fi în concordanță cu considerentele, instanța sintetizând ceea ce se solicită prin cerere.
Astfel, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive raportat la obiectul cauzei deduse judecății, constatarea calității de proprietar a imobilului edificată pe suprafața de 2.300 mp.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinări prin care a arătat că deși instanța de fond a rămas în pronunțare doar asupra excepției lipsei calității procesual pasive, considerentele hotărârii apelate cuprind și aprecieri legate de fondul cauzei.
Propunerea intimatei referitoare la promovarea acțiunii numai împotriva proprietarului imobilului este imposibil de pus în practică pentru că I. Stelică nu se poate judeca cu ea însăși, acțiunea fiind corect îndreptată împotriva autorității publice ce refuzase emiterea autorizației de construcție.
Afirmația privind faptul că imobilul casă ar fi edificat pe suprafața de teren cumpărată de la C. V. nu se bazează pe nici o dovadă deoarece instanța fondului a refuzat administrarea probei cu expertiză prin care s-ar fi putut stabili amplasamentul casei.
În drept, art.201, alin.3 codul de procedura civilă.
Analizând sentința apelată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, tribunalul constată:
Prin contractele de vânzare cumpărare autentificate sub nt.1582/09.05.2003 și sub nr.2325/12.07.2011 (filele 19 și 21-22 dosar fond) apelantul a dobândit proprietatea suprafeței totale de teren de 2.300 mp, pe care a edificat casa ce face obiectul litigiului.
Calitatea procesual pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
Art. 21 alin. 1 din legea 215/2001 privind administrația publică, prevede că „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu”. A.. 2 arată că „în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean, iar alin.3 „primarul, respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lungă durată din cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului județean, sau un avocat care să reprezinte interesele unității administrativ-teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție”.
Art. 62, alin. 1 –“ primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție”.
Prin actiunea promovata reclamantul apelant a urmarit transarea situatiei juridice a constructiei pe care a edificat-o pe propriul teren, invocând accesiunea. Reglarea situatiei juridice a constructiei este necesara pentru ca aceasta sa se poata înscrie în ordine juridica existenta si sa poata intra în circuitul juridic civil.
Or, punerea în concordanta a starii de fapt, ce consta în edificarea constructiei, cu starea de drept, respectiv dobândirea dreptului de proprietate asupra acesteia, prin accesiune, nu se poate realiza decât pe calea procedurala a actiunii în constatare si nu poate fi opusa decât singurului subiect de drept care ar putea pretinde un drept real asupra bunului, si care este unitatea administrativ-teritoriala.
Pe calea actiunii în constatare-interogatorie, reclamantul apelant a actionat în judecata unitatea administrativ teritorială a comunei Nucet pentru ca acesta este singurul în masura sa se pronunte daca invoca sau nu vreun drept de proprietate asupra constructiei din litigiu, ori daca contesta sau nu dreptul pretins de reclamant asupra constructiei, în conditiile în care reclamantul, în calitate de proprietar al terenului, dobândit prin act autentic, este prezumat proprietar, în temeiul art.492 din vechiul Cod Civil, dispozitie în vigoare la momentul realizarii constructiei.
Accesiunea, ca mod originar de dobândire a proprietatii, poate fi opusa în aceasta situatie doar unitatii administrativ teritoriale, pentru ca în actuala ordine juridica o constructie nu poate fi considerata "bun fara stapân"; atunci când aparenta dreptului apartine chiar reclamantului, în calitate de proprietar al terenului, cum este situatia din speta, este imposibil din punct de vedere juridic, ca acesta sa stea în judecata atât în calitate de reclamant, cât si în calitate de pârât.
D. urmare, singura posibilitate juridica pentru apelant pentru a obtine recunoasterea dreptului său de proprietate si rezolvarea situatiei juridice incerte a constructiei, determinata de lipsa autorizatiei si actelor administrative prealabile edificarii constructiei, consta în actionarea în judecata a unicului subiect de drept care ar putea pretinde sau contesta dreptul reclamantului-unitatea administrativ-teritoriala.
Un rationament contrar ar duce la încalcarea ratiunii si finalitatii institutiei juridice a accesiunii, întrucât, daca s-ar considera ca unitatea administrativ-teritoriala nu poate sta în judecata în calitate de pârâta, ca de altfel si în situatia conditionarii admisibilitatii actiunii de existenta autorizatiilor administrative, reclamantul s-ar gasi în situatia de a nu putea obtine niciodata recunoasterea dreptului de proprietate asupra constructiei, în temeiul accesiunii, fie datorita lipsei unui subiect de drept caruia sa-i poata opune actiunea, fie datorita inexistentei autorizatiilor si actelor administrative necesare pentru edificarea constructiei.
Or, accesiunea exista ca institutie juridica, fapt ce-i confera celui interesat posibilitatea legala de a o invoca; normele legale care o reglementeaza trebuie interpretate în sensul în care acestea se aplica, si nu în sensul în sensul în care nu se aplica, iar îndreptatirea legala pe care o are proprietarul unui teren de a obtine recunoasterea dreptului de proprietate asupra constructiei, în temeiul accesiunii, nu poate fi paralizata de lipsa unui subiect de drept pasiv ori de conditionarea dovedirii autorizatiilor administrative care nu exista ori nu pot fi obtinute.
Tribunalul considera ca aspectele legate de inexistenta autorizatiei de construire, sau a oricaror acte administrative necesare pentru edificarea constructiei, nu pot obstructiona sau limita dreptul de proprietate al apelantului, dupa cum constatarea dreptului de proprietate al acestuia nu poate avea consecinte pe planul raporturilor de natura administrativa legate de inexistenta autorizatiei si antrenarea raspunderii contraventionale.
În ce privește calitatea procesual pasivă a Ocolului Silvic (Regiei Naționale a Pădurilor – Direcția Silvică Dâmbovița) prin declarațiile martorilor Obagilă C. și Pașalan V. s-a făcut dovada existenței vreunui raport juridic între apelant și acest pârât intimat, martorii relatând că noua construcție este edificată în incinta Ocolului Silvic Târgoviște, unde se mai află o casă a Romsilva, ce nu este despărțită de noua casă prin gard. În acest fel, este evident că acest intimat ar avea interes să invoce un eventual drept real împotriva apelantului, asupra construcției, fiind deci justificată introducerea sa în cauză în calitate de pârât intimat.
Pe fondul cauzei, prin două contracte de vânzare cumpărare autentificate sub nr.1582/09.05.2003 și 2325/12.07.2011 apelanții reclamanți au dobândit două suprafețe de teren, respectiv 300 mp teren forestier și 2.000 mp categoria de folosință pădure, această din urmă suprafață fiind situată în extravilanul comunei Nucet, jud. Dâmbovița. În primul contract de vânzare cumpărare având ca obiect suprafața de 300 mp, se specifică că pe teren se află o construcție ce aparține OS Târgoviște, ce nu face obiectul contractului. Ambele imobile au fost înscrise în cartea funciară, conform încheierilor de carte funciară nr.2642/09.05.2003 și_/13.07.2011.
Reclamanții apelanți au efectuat demersuri pentru obținerea documentației necesare în vederea edificării unei construcții cu regim de locuință, dovadă fiind certificatul de urbanism nr.69/13.09.2006 (fila 28 dosar), certificatul de urbanism nr.90/20.11.2012 (filele 30 și urm. dosar fond), din care rezultă că aceștia aveau intenția de a edifica construcția pe terenul de 300 mp ce potrivit acestor înscrisuri este situat în intravilanul localității Nucet, fiind teren forestier.
Martorii audiați Obagilă C. și Pașalan V. (filele 89-90 dosar apel) au relatat că cei doi soți au edificat o casă pe terenul ce anterior a aparținut Ocolului Silvic, o vreme locuind în casa veche ce aparținea Romsilva Târgoviște. Casa a fost edificată în anii 2005 – 2006, fiind acoperită cu tablă Lindab, în prezent fiind terminată, locuindu-se în ea. Casa nouă se află în aceeași curte cu casa veche ce a aparținut Romsilva Târgoviște, nefiind despărțită de aceasta în vreun fel – gard, stâlpi, etc. Terenul pe care s-a construit casa se învecinează pe trei laturi cu pădurea, iar pe o latură cu șoseaua comunală. La nivel local, apelanta și soțul său decedați erau cunoscuți ca fiind proprietari ai imobilului edificat în anii 2004- 2005.
Conform raportului de expertiză întreaga suprafață deținută în proprietate de reclamanta apelantă – 2300 mp, este situată în intravilan, învecinându-se pe trei laturi cu Ocolul Silvic Târgoviște. Se mai arată că imobilul construcție se situează în parte pe suprafața de 300 mp, iar în parte pe suprafața de 2000 mp, ce deși contractului de vânzare cumpărare are categoria de folosință pădure și este situată în extravilanul comunei Nucet, în realitate suprafața de 249 mp este teren curți construcții, iar 1751 mp este teren arabil. Cantonul ce reprezintă locuință șef Ocol Nucet în suprafață de 82 mp este amplasată pe terenul de 300 mp, iar prin adresa nr.9325/14.02.2003 a ANRP a fost scoasă din funcțiune. A mai precizat expertul că imobilul construcție este alcătuită din parter și etaj și este compusă din bucătărie, living, dormitor, hol, iar la etaj din baie, cămară, două dormitoare, având o suprafață la sol de 89 mp, iar desfășurată de 178 mp.
În legătură cu categoria de folosință a imobilului de 300 mp tribunalul va avea în vedere și adresa întocmită de OCVPI Dâmbovița, nr.1828/27.02.2015 prin care se arată că din verificările efectuate în arhivele instituției rezultă că terenul cu număr cadastral 478 (identificat în încheiere carte funciară nr.2642/19.05.2003 – fila 20 dosar fond) este situat în intravilanul comunei Nucet.
Cu privire la accesiunea imobiliară, ca mod de dobândire a proprietății, art. 482 Cod Civil din 1864 (aplicabil speței conform art.58 din Legea 71/2011 de punere în aplicare a noului cod civil) o definește ca fiind dreptul pe care proprietatea unui lucru mobil sau imobil îl dă asupra a tot ce produce lucrul și asupra tot ce se unește, ca accesoriu, cu lucrul, într-un mod natural sau artificial.
Accesiunea constă în încorporarea materială a unui lucru mai puțin important într-un lucru mai important. Se pleacă deci de la ipoteza în care lucrurile aparțin unor proprietari diferiți, proprietarul lucrului mai important devenind proprietarul lucrului mai puțin important. Art.493, 494 Cod Civil arată că proprietarul terenului pe care au fost făcute construcțiile, plantațiile sau lucrările devine prin accesiune proprietarul lor, având obligația de a dezdăuna pe constructor.
În cazul construcțiilor ridicate pe terenul altei persoane există două ipoteze: situația constructorului care ridică o construcție pe un teren despre care știe că nu este proprietatea sa (constructorul de rea credință) și situația constructorului care posedă terenul ca un proprietar în puterea unui titlu translativ ale cărui vicii nu le cunoaște (constructorul de bună credință).
Art.493, 494 Codul civil arată că proprietarul terenului devine și proprietarul construcției sau plantației, cu obligația ce incumbă proprietarului terenului, de a-l despăgubi pe constructor în funcție de cum acesta a fost de bună sau de rea credință.
În speță, apelanta are drept de proprietate asupra terenului pe care a edificat construcția, astfel încât construcția se încorporează terenului care este lucrul principal.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că soluția instanței de fond este nelegală, motiv pentru care potrivit art.480 codul de procedura civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința, în sensul respingerii excepțiilor lipsei calității procesual pasive și admiterii acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de I. S. (și în calitate de moștenitoare a reclamantului I. C. I. N.), domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.546/06.02.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți UAT ., cu sediul în comuna Nucet, ..345, județul Dâmbovița, R. Națională a Pădurilor- ROMSILVA-Direcția Silvică Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, ., nr. 68, județul Dâmbovița.
Schimbă în tot sentința în sensul respingerii excepției lipsei calității procesual pasive a Unității A. Teritoriale . R. Națională a Pădurilor- ROMSILVA Dâmbovița.
Admite acțiunea. Constată că apelanta reclamantă este proprietara imobilului casă de locuit, construită din BCA și acoperită cu tablă, compusă din parter și etaj, edificat pe terenul în suprafață de 2300 mp din ..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
S. I. | C. G. | A. Ghiorghița |
Red SI/ tehnored A.Gh
6 ex / 16.03.2015
Judecator fond S. I. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
