Somaţie de plată. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 69/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-03-2015 în dosarul nr. 69/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.69
Ședința publică din: 05.03.2015
Instanța compus din:
Președinte: L. B.
Judecător: I. S.
Judecător: M. M.
Grefier: Acxinia N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul-debitor I. M., domiciliat în comuna Gura Foii, . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2715 din 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, intimată-creditoare fiind U. E., domiciliată în municipiul Pitești, . nr.62, ., ., dosarul având ca obiect pretenții.
Apel netimbrat.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata – creditoare, lipsă fiind recurentul – debitor.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță.
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.
Intimata - creditoare, invocă excepția netimbrării recursului, astfel că solicită anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul rămâne în deliberare asupra excepției netimbrării recursului, invocată de intimata – creditoare.
TRIBUNALUL
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ 72012, U. E., în calitate de creditor, în contradictoriu cu I. M., în calitate de debitor, în baza O.G. nr. 5/2001 completată și modificată, a solicitat emiterea în regim de urgență a ordonanței care să conțină somația de plată, precum și termenul de plată pentru creanța ei certă, lichidă și exigibilă în cuantum de_,5 lei, ce urmează a se actualiza în raport cu rata inflației aplicabilă la data plății efective.
În motivarea cererii, creditoarea arată că a împrumutat pe debitor care avea nevoie urgentă de bani cu suma de_,5 lei și în acest scop au încheiat contractul de împrumut în formă scrisă redactat de debitor și semnat de ambele părți. Din contract rezultă că de comun acord, au stabilit ca restituirea împrumutului să se facă până la data de 01.07.2010.
Creditoarea a invocat forța obligatorie a contractelor consacrată de art. 1270 Cod civil, corelată cu obligația debitorului de executare a propriilor obligații cu bună credință (art. 1272 Cod civil, art. 1170 Cod civil), precum și dreptul la desdăunare (art. 1164, art. 1516, art. 1530 Cod civil), în caz de neexecutare sau executare necorespunzătoare.
A mai arătat creditoarea că deși somat în mai multe rânduri, debitorul nu și-a îndeplinit obligația scadentă de plată a sumei împrumutate prin contractul încheiat și în acest context, pentru a-și realiza creanța certă, lichidă și exigibilă, a solicitat instanței de judecată aplicarea procedurii somației de plată prevăzută de Ordonanța de Guvern nr.5/2001, cu completările și modificările ulterioare.
La data de 08.05.2013, creditoarea U. E. a formulat o cerere prin care înțelege să modifice acțiunea inițială în sensul că renunță la judecată în baza prevederilor O.G. nr. 5/2001 și înțelege să solicite continuarea judecății în baza dispozițiilor dreptului comun în materie, art. 1576 și următoarele din Codul civil și art. 247 Cod procedură civilă.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.2715/11.11.2013, Judecătoria Găești în dosarul nr._ a admis acțiunea formulată de reclamanta U. E., în contradictoriu cu pârâtul I. M.; a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 437.243,5 lei reprezentând împrumut acordat conform contract de împrumut nr. 3/03.02.2010, actualizată cu rata inflației la data plății efective; a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 9483 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că la data de 03.02.2010, între reclamantă, în calitate de împrumutător și pârât, în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de împrumut nr. 3/03.02.2010, prin care pârâtul a luat cu împrumut de la reclamantă suma de_,5 lei, obligându-se să o restituie până la data de 01.07.2010. Contractul a îmbrăcat forma înscrisului sub semnătură privată, numele părților contractante și datele lor de identificare, suma împrumutată și data restituirii împrumutului fiind scrise de pârât, așa cum rezultă din declarația martorului M. I., propus de acesta. Contractul poartă și mențiunea „bun și aprobat” scrisă, de asemenea, de pârât, astfel că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1180 din Codul civil în vigoare la data încheierii contractului.
Potrivit art. 1191 alin. 2 din același Cod civil, „nu se va primi niciodată o dovadă prin martori, în contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde să s-ar fi zis înaintea, la timpul sau în urma confecționării actului, chiar cu privire la o sumă sau valoare ce nu depășește 250 lei”.
Având în vedere acest text de lege și în lipsa unei convenții contrare între părți, instanța nu poate reține susținerea martorului M. I. în sensul că banii nu au fost dați la data încheierii contractului de împrumut. Aceasta deoarece în cuprinsul înscrisului sub semnătură privată încheiat de părți la data de 03.02.2010 se menționează că pârâtul a primit suma împrumutată la data semnării contractului.
A mai constatat instanța că din declarațiile martorilor audiați, propuși de reclamantă și de pârât, nu rezultă existența între părți a unor relații care să genereze imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris în care să fie consemnată restituirea în parte a sumei împrumutate, astfel că nu va fi reținută susținerea martorului M. I. referitoare restituirea sumei de_ –_ euro în contul sumei împrumutate atât de pârât, cât și de martor, aflat într-o situație simulară. De altfel, martorul nu s-a referit la o sumă exactă care ar fi fost restituită din suma împrumutată de pârât și nici la data la care s-ar fi făcut restituirea.
În aceste condiții, instanța a apreciat că în cauză a fost dovedită existența contractului de împrumut încheiat de părți la data de 03.02.2010 și primirea de către pârât a sumei împrumutate, astfel că acesta din urmă, în calitate de împrumutat, conform art. 1584 din vechiul Cod civil, era obligat să restituie reclamantei suma împrumutată în condițiile convenite de părți, respectiv până la data de 01.07.2010.
Pârâtul nu a făcut dovada că și-a îndeplinit această obligație, deși sarcina probei îi revenea sub acest aspect, astfel că instanța apreciază ca întemeiate pretențiile reclamantei cu privire la obligarea pârâtului la plata sumei de_,5 lei reprezentând suma împrumutată, actualizată cu rata inflației la data plății efective, creanța reclamantei fiind certă, lichidă și exigibilă.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod de procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata sumei de 9483 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat și taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs debitorul, care a arătat că instanța în mod nelegal a înlăturat depoziția martorului M. I. deși acesta a precizat că la momentul încheierii contractului de împrumut a fost de față la încheierea și semnarea acestuia, declarând sub prestare de jurământ faptul că nu s-a realizat o remitere a sumei de bani împrumutată de la împrumutant la împrumutat. A reține că martorul nu declară adevărul din cauza faptului că și el a împrumutat aceeași sumă de bani de la reclamantă, apare nelegal câtă vreme nu există nici o rezoluție de sancționare a martorului pentru mărturie mincinoasă.
A mai arătat recurentul că atât martorii și chiar reclamanta au recunoscut că anterior încheierii acestui contract de împrumut au fost în relații extrem de strânse atât de prietenie cât și de afaceri cu reclamanta. Apreciază că a făcut dovada restituirii sumei de 30.000-35.000 euro însă nu a perfectat nici un înscris doveditor, fiind aplicabile disp.art.1198 pct.1 -3 Cod civil.
În drept recursul este întemeiat pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Nu s-a formulat întâmpinare de către intimată.
În ședința publică din data de 5.03.2015 intimata-creditoare a invocat excepția netimbrării recursului.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma excepției invocate, tribunalul constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 și 2 din Legea nr.146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar dacă taxa nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Având în vedere că recurentul nu a achitat taxa judiciară de timbru și nici timbrul judiciar, deși a fost înștiințat să îndeplinească această cerință, după cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare (fila 35 dosar recurs), în temeiul art.20 (3) din Legea nr.146/1997 și art.35 (5) din Ordinul nr.760/C/22 aprilie 1999, care prevăd sancționarea cu anularea cererii a neîndeplinirii obligației de plată a taxei până la termenul stabilit, tribunalul urmează să anuleze recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția netimbrării recursului invocată de intimata – creditoare.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul-debitor I. M., domiciliat în comuna Gura Foii, . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2715 din 11.12.2013, pronunțată de Judecătoria Găești, intimată-creditoare fiind U. E., domiciliată în municipiul Pitești, . nr.62, ., ..
Obligă recurentul – debitor la 2121 lei cheltuieli de judecată către intimata - creditoare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
L. B. M. M. Acxinia N.
Pentru doamna judecător M. M.,
Aflată în concediu legal de odihnă,
Prezenta se semnează de către
Președinte Secția I Civilă,
S. G.
Jud.fond: M. E. N.
Judecătoria Găești
Dosar nr._
Red.L.B./Tehnored.A.N./O.N.
2 ex./13.03.2015
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 28/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Contestaţie la executare. Decizia nr. 41/2015. Tribunalul... → |
|---|
