Ordin de protecţie. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 499/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-09-2015 în dosarul nr. 499/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 499
Ședința publică din data de 8 septembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Grefier: S. E. S.
Ministerul Public – P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița a fost reprezentat de domnul procuror S. C.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă R. L., domiciliată în municipiul Moreni, .. 5, județul Dâmbovița, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Moreni, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1848 pronunțată la data de 08.05.2015 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. S., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., nr. 48, județul Dâmbovița, având ca obiect ordin de protecție.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform prevederilor art. 26(2), din Legea nr. 217/2003.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pentru apelanta pârâtă R. L. lipsă, avocat G. L. (desemnată din oficiu - cu delegația . nr. 4256/2015), iar pentru intimatul reclamant M. S. lipsă a fost prezent avocat D. Marilis C., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a indicat obiectul cauzei, precum și faptul că cererea de apel este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorii părților având pe rând cuvântul precizează că nu mai au cereri de formulat sau incidente de soluționat.
Tribunalul în conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința din aceeași zi, față de acordul părților prezente .
Apărătorul apelantei pârâte R. L., avocat G. L., având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, întrucât pe rolul instanței se află și un dosar ce are ca obiect evacuare, care a fost admisă iar la acest moment apelanta nu mai locuiește în același imobil cu pârâtul astfel că cererea ce are ca obiect ordin de protecție este practic rămasă fără obiect. Dacă apelanta ar intra în domiciliul intimatului pârât ar însemna practic încălcarea hotărârii de evacuare. Solicită a se dispune totodată achitarea onorariului de avocat având în vedere că a fost numită din oficiu.
Apărătorul intimatului reclamant M. S., avocat D. Marilis C., având cuvântul, solicită respingerea apelului, întrucât într-adevăr pe rolul judecătoriei a fost o cerere ce a avut ca obiect evacuarea apelantei, dar în prezent cererea se află în calea de atac a apelului, având termen de judecată la data de 6 octombrie 2015. Astfel cererea de evacuare nu a fost soluționată în mod definitiv, or starea de sănătate și afecțiunile psihice de care intimatul suferă nu îi permit exercitarea unor violențe chiar și verbale din partea apelantei. Solicită astfel respingerea apelului și a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Procurorul de ședință, având cuvântul, solicită respingerea apelului și a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul M. S. a chemat în judecată pe pârâta R. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună emiterea ordinului de protecție prin care să i se limiteze pârâtei dreptul de folosință doar asupra unei părți a locuinței comune, să fie obligată pârâta la păstrarea unei distanțe minime față de reclamant și față de reședința acestuia, să i se interzică orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu reclamantul.
În motivarea cererii, s-a arătat că pârâta locuiește în domiciliul reclamantului, fără forme legale, este nepoata soției reclamantului și reprezintă un real pericol pentru viața acestuia și a soției, reclamantul suferă de paraplegie, este total imobilizat la pat, pârâta l-a agresat în repetate rânduri prin violențe verbale și psihice, i-a ascuns telefonul mobil pentru a nu mai putea comunica, a sunat la urgențe în miez de noapte, a chemat salvarea și a cerut cadrelor medicale să-l ducă imediat la spital, a întrerupt încălzirea în apartament, deși afară erau temperaturi scăzute, intra deseori în cameră și îi aducea injurii, a încercat să-l lovească, a fost nevoie de intervenția organelor de poliție, dar acestea nu au putut să o scoată pe pârâtă din casă, spunând că este nevoie de o hotărâre judecătorească.
Au fost anexate cererii, în copie: carte identitate reclamant, certificat de încadrare în grad de handicap nr. 2714/16.07.2012 .
Pentru reclamant s-a depus împuternicire avocațială.
Pârâtei i s-a asigurat asistența juridică obligatorie.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că reclamantul are un handicap grav, gr. I, conform certificatului 2714/16.07.2012, cu aviz de la psihologul F. L., nu are reprezentant legal pentru a putea promova acțiuni în justiție, fapt pentru care cere anularea cererii, fiind lovită de nulitate absolută, iar în cazul în care s-ar revizui certificatul și reclamantul va fi găsit cu discernământ va trebui să răspundă penal pentru favorizarea muncii la negru și eludarea fiscului de către D. N., deoarece aceasta nu poate avea contract legal de muncă, neavând pregătirea necesară, cerută prin lege, conform sistemului european de protecție.
S-a mai arătat că martorul D. M., prin declarația dată în dosar_, a susținut munca la negru, nu și-a recunoscut vina, toată starea conflictuală a fost generată de menținerea, în mod ilegal, a Doinei N. în calitatea de îngrijitoare a reclamantului.
A precizat pârâta că nu a fost niciodată violentă sau agresivă.
S-au anexat, în copie: declarație extrajudiciară M. V., contract de vânzare-cumpărare legalizat sub nr._/07.12.1971, carte identitate M. V., certificat de încadrare în gard de handicap 2714/16.07.2012.
S-au mai depus la dosar, în copie: extras portal Judecătoria Târgoviște, adeverința medicală 657/05.03.2015, certificat de naștere NC_, declarație extrajudiciară M. D. A., carte identitate și permis conducere M. D. A..
La primul termen de judecată pârâta a precizat că a invocat excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantului, excepție ce a fost pusă în discuția părților și unită pronunțarea asupra acesteia cu pronunțarea asupra fondului, fiind necesar a se administra probe comune.
La același termen de judecată reclamantul și-a precizat cererea, în sensul că solicită obligarea pârâtei să păstreze o distanță minimă de 10 metri și interzicerea oricărui contact, vizual, verbal, telefonic sau de orice altă natură, precizare de care s-a luat act, potrivit art. 204 NCPC.
Reclamantul a solicitat și au fost încuviințate probele cu înscrisuri, interogatoriu, doi martori.
Pârâta a solicitat și au fost încuviințate probele cu înscrisuri și un martor.
Procurorul de ședință a solicitat și au fost încuviințate proba cu un martor și adrese către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și Inspectoratul de Poliție Dâmbovița, pentru a se comunica dacă afecțiunea de care suferă reclamantul impietează asupra discernământului acestuia și dacă au fost întocmite pe numele pârâtei procese verbale de contravenție sau plângeri penale, dacă s-a apelat la 112.
Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a emis adresa 26/31.03.2015, în care a precizat că nu se poate pronunța dacă afecțiunea de care suferă reclamantul impietează asupra discernământului.
Pârâta a depus la dosar, în copie: cerere chemare în judecată formulată de M. G., adresa 2409/21.03.2008, sentința civilă 60/22.01.2009 pronunțată în dosar_, decizia civilă 340/23.03.2010 în dosar_, sentința civilă 48/29.01.2008 în dosar_, dovadă de îndeplinire a procedurii în dosar_ .
Cu adresa_/30.03.2015, Inspectoratul de Poliție Dâmbovița a comunicat că evidența apelurilor efectuate la 112 poate fi solicitată Serviciului de Telecomunicații Speciale.
S-au mai depus la dosar copia declarației martorului N. D. I. în dosar_ și copia acțiunii în evacuare.
Au fost audiați martorii M. D. A. și N. D., propuși de reclamant, precum și martorul M. V., propus de pârâtă și procurorul de ședință.
Cu adresa_/27.04.2015 Serviciul de Telecomunicații Speciale a înaintat lista apelurilor efectuate la numărul de urgență 112, în perioada 02.04._15.
Inspectoratul de Poliție Dâmbovița a comunicat că nu au fost identificate procese verbale de contravenție sau plângeri penale înregistrate pe numele pârâtei și a înaintat fișele de intervenție, procesele verbale și rapoartele întocmite ca urmare a apelurilor efectuate la 112.
Cu adresa 38/05.05.2015, Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap a înaintat documentele ce au stat la baza emiterii certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 2714/16.07.2012 și a precizat că M. S. nu a depus la dosar referat de medic psihiatru și nici aviz psihologic.
La termenul de judecată din 07.05.2015 instanța a respins cererea pârâtei de revenire cu adresă către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, pentru înaintarea avizului medicului psiholog F. L., având în vedere că această instituție a răspuns solicitării și a precizat că nu există un astfel de aviz, iar în speță nu s-a dovedit existența unui astfel de înscris, astfel că proba nu întrunește cerințele art. 255 NCPC.
La același termen de judecată instanța a respins cererea pârâtei privind încuviințarea probei cu interogatoriu pentru reclamant, în vederea dovedirii discernământului acestuia, constatând că proba nu a fost solicitată în condițiile art. 254 NCPC, părțile nu au fost de acord și instanța, prin administrarea acestei probe, nu poate aprecia cu privire la existența sau inexistența discernământului reclamantului, excedând competenței sale, astfel că proba nu întrunește nici cerințele art. 255 NCPC.
Tot la termenul de judecată din 07.05.2015 a fost respinsă solicitarea de revenire cu adresă către Inspectoratul de Poliție Dâmbovița, având în vedere că această instituție a comunicat relațiile solicitate și proba nu mai întrunește cerințele art 255 NCPC.
La același termen de judecată a fost respinsă solicitarea pârâtei, privind aplicarea dispozițiilor art. 325 NCPC cu referire la martorii M. D. A. și N. D., având în vedere că bănuielile de mărturie mincinoasă trebuie să rezulte în mod serios din date, elemente, circumstanțe concrete și, în speță, nu există astfel de indicii.
Prin sentința civilă nr.1848/08.05.2015, Judecătoria Târgoviște a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantului; a admis cererea formulată de reclamantul M. S., cu domiciliul în Târgoviște, ., nr. 48, județ Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâta R. L., cu domiciliul în Moreni, .. 5, județ Dâmbovița și în Târgoviște, ., nr. 48, județ Dâmbovița, așa cum a fost precizată; a dispus emiterea ordinului pentru protecția reclamantului M. S. și, în consecință, a obligat pârâta R. L. să păstreze o distanță minimă de 10 metri față de reclamant și a interzis pârâtei orice contact vizual, verbal, telefonic sau de orice altă natură cu reclamantul, pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii ordinului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, pârâta R. L. este fiica surorii soției reclamantului M. S. și a locuit, fiind tolerată, în locuința familiei M., până în luna aprilie 2015.
Martorul M. D. A., nepoata soților M., a declarat că pârâta locuiește la familia M., problemele au început în urmă cu un an, bunicii i-au spus că sunt în conflict cu pârâta, în februarie anul acesta i-a vizitat pe bunici, a găsit poliția, chemată pentru a o evacua pe pârâtă, bunicii i-au spus că vor să o scoată pe aceasta din casă.
A mai declarat martorul că l-a sunat într-o seară pe bunicul său, a răspuns pârâta, nu a vrut să-l dea la telefon, a vorbit cu bunica, a constatat că aceasta avea un comportament anormal, i-a spus că nu vrea să o vadă, să nu mai treacă pe acolo, dar a auzit cum pârâta îi spunea ce să vorbească, o influența, s-a speriat, a aflat că și fratelui său i s-a întâmplat același lucru, a doua zi i-au spus bunicul și menajera că pârâta luase telefonul și scosese telefonul fix din priză.
A arătat martorul că în ziua când a venit poliția pârâta plecase seara și oprise căldura, de câte ori a vorbit cu bunicul la telefon a auzit cum se ceartă cu pârâta, reclamantului îi este frică să doarmă, se teme că vine pârâta în camera lui și îi pune o pernă pe cap sau îl otăvește, a rugat-o pe pârâtă să stea în camera ei, însă aceasta a venit în repetate rânduri cu scandal și discuții, îl agresează verbal pe reclamant, bănuiește martorul că pârâta îi dă bunicii medicamente fără să respecte prescripția medicală.
A mai declarat martorul că a fost de față când bunicii sale i s-a făcut rău, îi scăzuse tensiunea, în acel moment nu și-a dat seama că era vorba de dopaj, dar starea sa este mai bună de când pârâta a plecat, reclamantul este imobilizat la pat, i-a spus că este mulțumit de menajeră, de D., nu dorește un asistent permanent.
Martorul N. D. I. a declarat că este menajeră la familia M. de 2 ani, reclamantul este paralizat, este lucid, pârâta locuiește temporar acolo, este nepoata soției reclamantului, aceasta a alungat-o de mai multe ori, fiindcă pârâta se ceartă cu cei doi soți, îi insultă, îi jignește, merge în camera reclamantului, îl înjură, îi reproșează a fost un medic prost, că a fost securist, că a avut relații extraconjugale, a chemat salvarea pretinzând că reclamantul este nebun și i-a spus martorului să nu mai vină, însă acesta s-a dus la spital, nu l-a găsit pe reclamant, a mers la familia M., a văzut că era becul aprins în camera reclamantului și pârâta a spus soției reclamantului să nu îi dea drumul în casă.
A precizat martorul că pârâta l-a agresat pe reclamant verbal, emoțional, îi spune vorbe urâte, a sunat-o reclamantul într-o noapte să vină de urgență pentru că pârâta a chemat salvarea și i-a luat telefoanele, a mers acolo, a văzut că nu se mișcă nimic și a plecat acasă, a doua zi soții M. au dormit până la 11:30, nu știe ce au luat, reclamantul ia singur medicamentele, soției acestuia îi dă martorul medicamentele, în urmă cu doi ani pârâta i-a spus să-i dea soției reclamantului somnifere pentru că e agitată, însă nu a vrut, pârâta îi dă acesteia Anxiar, i-a dat și trei pastile, spunând că nu-și fac efectul întrucât are Alzheimer și tratamentul prescris este de două pastile.
A arătat martorul că a fost chemată poliția de câteva ori pentru că pârâta spunea reclamantului petentului vorbe urâte, a văzut când soția reclamantului scria declarația din dosarul de evacuare, însă era influențată de pârâtă.
Martorul M. V. a declarat că pârâta este nepoata sa, a primit-o în casă, a tratat-o ca pe propriul copil, câteodată pârâta ridica tonul la reclamant, nu era politicoasă, în ultima vreme se purta urât, prezența acesteia în casă îl afectează pe reclamant, pârâta nu a fost alungată, a plecat singură și, înainte, atmosfera în casă era neplăcută, însă acum este liniștită.
A precizat martorul că nu a fost deranjată de pârâtă, medicamentele le ia singură, soțul său este în deplinătatea facultăților mintale, nu a jignit-o pe pârâtă, însă se mai certau.
Potrivit adresei_/27.04.2015 emisă de Serviciului de Telecomunicații Speciale, în perioada 02.04._15, de la adresa de domiciliu a reclamantului, au fost 23 de apeluri la numărul de urgență 112.
Conform rapoartelor, fișelor de intervenție și proceselor-verbale, întocmite de Inspectoratul de Poliție Dâmbovița, echipa operativă a fost solicitată datorită conflictelor reclamantului cu soția sa și cu pârâta.
Din înscrisurile comunicate de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nu rezultă dacă afecțiunea de care suferă reclamantul impietează asupra discernământului acestuia și în înscrisul intitulat „Scală de suport și îngrijire” întocmit de psiholog Ș. E., se menționează că reclamantul își poate aminti și poate executa o succesiune de indicații, vorbește bine și inteligibil, utilizând un limbaj care poate fi înțeles, poate furniza informații exacte, își poate recunoaște numele scris pe o bucată de hârtie, poate scrie un nume și o adresă, semnează, poate spune ce oră este dacă se uită la ceas, poate sorta banii în funcție de valoare.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantului instanța constată că este neîntemeiată.
Potrivit art. 37 NCC, capacitatea procesuală de exercițiu este aptitudinea unei persoane de a încheia singură acte juridice civile, de a-și executa singură drepturile și obligațiile procedurale și, conform art. 39 NCC începe de la data când persoana devine majoră.
În conformitate cu 43 alin 1 NCC, nu au capacitate civilă de exercițiu și, implicit, nici capacitate procesuală de exercițiu, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani și interzisul judecătoresc .
În speța dedusă judecății, reclamantul nu este nici minor, nu este pus nici sub interdicție, astfel că are capacitate procesuală de exercițiu.
Referitor la cererea de emitere a ordinului de protecție instanța reține că, potrivit art. 3 din Legea 217/2003, „violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate”.
Conform art. 4 din Legea 217/2003 „Violența în familie se manifestă sub următoarele forme: a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;”
În conformitate cu art. 5 din Legea 217/2003 „prin membru de familie se înțelege: ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude;”.
În speță, pârâta este nepoata soției reclamantului, fiind membru de familie în sensul Legii 217/2003 și, coroborând probatoriul administrat, mai sus analizat, rezultă că aceasta nu a exercitat violențe fizice asupra reclamantului, însă a exercitat violențe verbale și psihologice, a folosit un limbaj jignitor, și-a impus voința, controlându-l pe reclamant și provocându-i acestuia stări de tensiune și de suferință psihică, situație de fapt reținută de instanță în baza depozițiilor celor trei martori, apreciate potrivit art. 324 NCPC, respectiv gradul de rudenie, legături de interese, împrejurarea că au asistat la faptele descrise.
Este evident că prezența pârâtei în familia M., a creat o atmosferă tensionată, iar comportamentul acesteia, deși nu are o gravitate deosebită, poate pune în pericol viața reclamantului, având în vedere vârsta înaintată și afecțiunile medicale de care suferă acesta, aspecte ce rezultă din depozițiile celor trei martori și din înscrisurile medicale înaintate de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap.
Potrivit art. 23 din Legea 217/2003 „Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri - obligații sau interdicții, printre care: obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima”.
Având în vedere că reclamantul este supus unor violențe verbale și psihologice, fiindu-i pusă în pericol integritatea fizică și psihică, instanța, pentru înlăturarea stării de pericol, apreciază că se impune emiterea ordinului de protecție prin care să se dispună obligarea pârâtei la păstrarea unei distanțe minime de 10 metri față de reclamant și interzicerea oricărui contact, vizual, verbal, telefonic sau de orice altă natură cu reclamantul, pentru o perioadă de 6 luni.
Faptul că pârâta a părăsit domiciliul reclamantului nu are ca finalitate respingerea prezentei cereri ca rămasă fără obiect, având în vedere că pârâta se poate întoarce.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a reclamantului și a admis cererea așa cum a fost precizată și a dispus ca cheltuielile judiciare, în cuantum de 200 lei, să rămână în sarcina statului, potrivit art. 19 din OUG 51/2008.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat recurs pârâta R. L., considerând-o nelegală, netemeinică și încălcându-se regulile de procedură, dar și art. 6 din CEDO.
S-a arătat că de la dosarul cauzei lipsește avizul psihologului F. L., care infirmă caracterul grav al stării de sănătate a lui M. S., că nu există un alt aviz care să-l anuleze pe cel al psihologului F. L. și se poate aprecia în aceste condiții că acest aviz a fost intenționat reținut de Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru a-l favoriza pe M. S..
Recurenta a mai arătat că i s-a desemnat un avocat fără a fi înștiințată prin citație că are nevoie de apărător pe care aceasta urma să-l desemneze, în niciun caz instanța.
De asemenea, recurenta a susținut că declarațiile martorelor au fost ambiguu formulate, exagerate și nedovedite cu niciun mijloc de probă așa încât nu se justifică respingerea art. 325 Cod procedură civilă, că cele două declarații ale martorei M. V. indică faptul că au existat discuții între aceasta și reclamant, însă nu de maniera prezentată de acesta în cele două plângeri și că s-a încălcat Legea nr. 448/2006 și art. 13 din CEDO.
S-a solicitat admiterea recursului.
Intimatul reclamant M. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar pe cale de consecință să se mențină ca legală și temeinică sentința instanței de fond, arătând că instanța de fond a respins în mod legal și temeinic excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu ca fiind neîntemeiată, reținând dispozițiile art. 37 și art. 43 alin. 1 din Noul Cod Civil, că în speță sunt aplicabile prevederile art. 3,4 și 5 din Legea nr. 217/2003, întrucât recurenta pârâtă este nepoata soției reclamantului, fiind membru de familie în sensul Legii nr. 217/2003, și coroborând probatoriul administrat și analizat, a rezultat că aceasta, deși nu a exercitat violențe fizice asupra reclamantului, a exercitat violențe verbale și psihologice, a folosit un limbaj jignitor, și-a impus voința, controlându-l pe reclamant și provocându-i acestuia stări de tensiune, suferință psihică, situație de fapt reținută de instanță în baza depozițiilor celor trei martori, că în mod evident prezența recurentei pârâte în familia M. a creat o atmosferă tensionată, iar comportamentul acesteia, deși nu are o gravitate deosebită, poate pune în pericol viața intimatului reclamant, având în vedere vârsta înaintată și afecțiunile medicale de care suferă acesta, că având în vedere toate aceste aspecte și apreciind că intimatul reclamant este supus unor violențe verbale și psihologice, fiindu-i pusă în pericol integritatea fizică și psihică, instanța, pentru înlăturarea stării de pericol, a apreciat în mod temeinic și legal că se impune emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună obligarea recurentei pârâte la păstrarea unei distanțe minime de 10 m față de reclamant și interzicerea oricărui contact vizual, verbal, telefonic sau de orice altă natură cu reclamantul pentru o perioadă de 6 luni.
De asemenea, s-a arătat că prin recursul formulat recurenta pârâtă nu aduce practic nicio critică reală hotărârii atacate, invocând motive de încălcare ale dispozițiilor legale privind CEDO, precum și alte norme legale care nu au legătură cu speța dedusă judecății.
S-a solicitat respingerea recursului formulat și pe cale de consecință să se mențină ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
În drept, art. 205 Cod procedură civilă.
Recurenta pârâtă R. L. a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea recursului și anularea ordinului de protecție.
La termenul de judecată din 21 iulie 2015, tribunalul, din oficiu, a pus în discuție calea de atac exercitată împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria Târgoviște, iar potrivit dispozițiilor art.7 alin.2 din Legea nr.76/2012 s-a recalificat calea de atac exercitată în cauză, din recurs în apel.
Prin motivele de apel depuse la 10.08.2015 de avocatul desemnat din oficiu, apelanta pârâtă R. L. a arătat că cererea este lipsită de obiect și de interes întrucât pârâta a părăsit de bunăvoie locuința de la începutul lunii mai 2015 și nu mai are nici un contact cu reclamantul.
În motivarea apelului său, în completarea motivelor de apel dezvoltate de avocatul desemnat din oficiu, apelanta pârâtă R. L. a arătat reclamantului a finanțat o mulțime de oameni care să aibă grijă de el dar nu a încheiat contracte de muncă cu ea; că starea conflictuală nu i se datorează ei ci reclamantului care a avut o atitudine necorespunzătoare; că s-a încălcat art. 6 din CEDO fiindcă nu s-au admis cererile sale de audiere a reclamantului, de aplicare a art. 325, nu s-a verificat discernământul reclamantului și nici nu s-a luat în considerare depoziția M. V. și că nu era necesar ordinul de protecție pentru că ea părăsise deja imobilul.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Criticile apelantei în sensul că nu se impunea emiterea unui ordin de protecție și că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale nu sunt fondate având în vedere că intimatul reclamant a făcut dovada cu înscrisuri dar și cu martorii M. D. A. și N. D. I. că este supus unor violențe verbale și psihologice de către apelanta pârâtă, fiindu-i pusă în pericol integritatea fizică și psihică; că din probele administrate în cauză reiese că apelanta pârâtă care este nepoata soției reclamantului, fiind membru de familie în sensul Legii 217/2003., deși nu a exercitat violențe fizice asupra reclamantului, a exercitat violențe verbale și psihologice, a folosit un limbaj jignitor, și-a impus voința, controlându-l pe reclamant și provocându-i acestuia stări de tensiune și de suferință psihică; că prezența apelantei pârâte în familia M. a creat o atmosferă tensionată, comportamentul acesteia, deși nu are o gravitate deosebită, poate pune în pericol viața reclamantului, având în vedere vârsta înaintată și afecțiunile medicale de care suferă acesta, astfel cum rezultă ele din depozițiile celor trei martori și din înscrisurile medicale înaintate de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap și că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003 pentru a se emite un ordin de protecție.
Apărările apelantei în sensul că emiterea unui ordin de protecție ar fi lipsită de obiect și de interes pentru că a părăsit locuința nu pot fi primite în condițiile în care nimic nu o poate împiedica pe apelantă să revină în locuința reclamantului în vizită sau să îl contacteze telefonic pe reclamant.
Susținerile apelantei pârâte în sensul că instanța de fond nu a admis cererile sale de audiere a reclamantului, de aplicare a art. 325, nu a verificat discernământul reclamantului și nici nu a luat în considerare depoziția M. V. sunt nefondate având în vedere că, în considerente, prima instanță a examinat apărările și cererile apelantei pârâte și le-a respins în mod corect constatând că acestea nu sunt legale; că la termenul de judecată din 07.05.2015, prima instanța a respins cererea pârâtei apelante de revenire cu adresă către Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, pentru înaintarea avizului medicului psiholog F. L., având în vedere că această instituție a răspuns solicitării și a precizat că nu există un astfel de aviz, iar în speță nu s-a dovedit existența unui astfel de înscris, proba neîntrunind cerințele art. 255 NCPC; că prima instanța a respins cererea pârâtei privind încuviințarea probei cu interogatoriu pentru reclamant, în vederea dovedirii discernământului acestuia, constatând că proba nu a fost solicitată în condițiile art. 254 NCPC, părțile nu au fost de acord și că nu se poate aprecia cu privire la existența sau inexistența discernământului reclamantului, excedând competenței sale, astfel că proba nu întrunește nici cerințele art. 255 NCPC; că nu se putea face aplicarea dispozițiilor art. 325 NCPC cu referire la martorii M. D. A. și N. D., având în vedere că bănuielile de mărturie mincinoasă trebuie să rezulte în mod serios din date, elemente, circumstanțe concrete și că, în speță, nu au existat astfel de indicii și că depoziția martorei M. V. (soția intimatului reclamant și mătușa apelantei pârâte) nu a infirmat și nici nu a contrazis depozițiile martorelor audiate la cererea intimatului reclamant întrucât aceasta a declarat că nu a asistat la discuțiile dintre soțul ei - intimatul reclamant și apelantă; că într-adevăr apelanta ridica tonul, avea ieșiri mai puțin politicoase, îi arunca reclamantului câte un cuvânt urât; că prezenta apelantei îl afecta psihic pe soțul ei iar atmosfera din casă era neplăcută în prezența apelantei care avea o atitudine revoluționară și se purta urât cu ei.
Față de considerentele mai sus expuse, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de Procedură Civilă, va respinge apelul și va păstra sentința atacată.
Față de dispozițiile art. 482 din Codul de Procedură Civilă cu art. 453 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul va obliga apelanta pârâtă la plata către intimatul reclamant M. S. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului ales și va obliga apelanta pârâtă care a căzut în pretenții la plata către stat a sumei de 260 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocat desemnat din oficiu în condițiile în care art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 prevede că asistența juridică a persoanei împotriva căreia se solicită ordinul de protecție este obligatorie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă R. L., domiciliată în municipiul Moreni, .. 5, județul Dâmbovița, și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul Moreni, ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 1848 pronunțată la data de 08.05.2015 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. S., domiciliat în municipiul Târgoviște, ., nr. 48, județul Dâmbovița.
Obligă apelanta pârâtă la plata sumei de 500 lei către intimatul reclamant M. S..
Obligă apelanta pârâtă la plata către stat a sumei de 260 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 septembrie 2015.
Președinte Judecător
C. M. G. S. D.
Grefier
S. E. S.
j.f. S. C. P.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Red.SD
Tehnored.SD/AN
5 ex./10.09.2015
| ← Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 946/2015.... | Decădere din drepturi părinteşti. Decizia nr. 669/2015.... → |
|---|
