Decădere din drepturi părinteşti. Decizia nr. 669/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 669/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 08-10-2015 în dosarul nr. 669/2015
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA-SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 669
Ședința publică din data de 8 octombrie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR: - L. B.
GREFIER - M. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă Z. A. E., domiciliată în Târgoviște, .. 2, ., . împotriva sentinței civile nr.1668/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ , având ca obiect „exercitarea autorității părintești”, intimat pârât fiind Z. A., domiciliat în București, ., ., ., sector 6 .
Cererea de apel legal timbrată conform chitanței nr._/25.06.2015 în cuantum de 20 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru apelanta reclamantă avocat S. F., lipsă fiind apelanta reclamantă și intimatul pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că cererea de apel a fost legal timbrată.
Avocat S. F., având cuvântul pentru apelanta reclamantă solicită a se aprecia cu privire la procedura de citare avându-se în vedere că odată factorul poștal subliniază că înmânează dovada de citare persoanei care locuiește cu destinatarul iar odată că sunt absenți și o afișează.
După referatul cauzei: Președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, fiind primul termen de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 482 Cod procedură civilă coroborat cu art. 131 din Codul de procedură civilă, pune în discuție competența generală, materială și teritorială a Tribunalului Dâmbovița, Secția I civilă.
Avocat S. F., având cuvântul pentru apelanta reclamantă, arată că Tribunalul Dâmbovița este competent în soluționarea cauzei.
Tribunalul, verificând din oficiu competența generală, materială și teritorială, în temeiul dispozițiilor art. 131 din codul de procedură civilă raportat la art. 95 pct.2 Cod procedură civilă, constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.
Tribunalul, fiind primul termen de judecată în conformitate cu dispozițiile art. 482 Cod procedură civilă coroborat cu art. 238 Cod procedură civilă, pune în discuția părților estimarea duratei soluționării procesului.
Avocat S. F., având cuvântul pentru apelanta reclamantă, arată că estimează durata soluționării procesului la o zi .
Tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de Procedură Civilă, ținând cont de împrejurările cauzei, de susținerile părților prezente, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi.
În baza art. 482 din Codul de procedură civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de procedură civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședință publică în aceeași zi.
Avocat S. F., având cuvântul pentru apelanta reclamantă, susține oral motivele de apel, arată că a solicitat exercitarea drepturilor părintești numai de către mamă întrucât intimatul pârât prin comportamentul său a instituit o atitudine de teroare față de minoră, acesta nu este de acord ca minora să meargă în vreo tabără sau să facă vreun sport, nu și-a exprimat acordul ca aceasta să participe la vreo activitate școlară fapt ce a dus la grave frustrări ale acesteia, mai mult decât atât intimatul pârât în anul 2013 nu a achitat decât două luni pensia de întreținere iar pe minoră nu a vizitat-o decât o singură dată . Totodată a mai precizat că datorită comportamentului agresiv al intimatului pârât, apelanta reclamantă a fost nevoită să formuleze cerere pentru emiterea unui ordin de protecție soluționat prin sentința civilă nr. 3039/4.09.2014, astfel că sentința privind exercitarea drepturilor părintești apreciază că este pronunțată prin aplicarea greșită a drepturilor copilului, motiv pentru care solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul de a se dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către mamă. Fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Codul procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
T RI BU N A LUL
Asupra apelului civil de față constată:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgoviște sub nr._ /14.10.2014 reclamanta Z. A. E., în contradictoriu cu pârâtul Z. A., autorități tutelare fiind Primăria Târgoviște și Primăria Sector 6 București, a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către reclamanta-mamă, cu privire la minora D.-Ș., născută la data de 30.05.2004, decăderea din drepturile părintești ale pârâtului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii se arată de către reclamantă că, s-a căsătorit cu pârâtul la data de 7.09.2002, iar la data de 30.05.2004 s-a născut minora D. Ș..
Între soți, au existat anumite divergențe, pârâtul avea o atitudine total necorespunzătoare, atât față de ea cât și față de fiica lor, a introdus acțiune de divorț iar instanța prin sentința civilă nr. 8406/10.10.2013 a desfăcut căsătoria prin acord.
După divorț, relațiile dintre ea și pârât au început să se deterioreze și mai mult, din cauza comportamentului pârâtului, nu avea loc de muncă și considera că este în măsură să controleze toate acțiunile ei personale și profesionale și urmărea să impună în creșterea copilului atitudine de teroare, pe principiul că, un copil trebuie disciplinat, prin țipete zilnice la telefon și prin adresarea de cuvinte jignitoare, comunicându-i, iar minora a auzit că „nu-mi pasă dacă acest copil moare”.
Aceste disciplinări au fost folosite de pârât de-a lungul anilor și în timpul căsătoriei, i-a aplicat corecții fizice în prezența copilului, minora a ajuns să tremure de foarte multe ori la gândul că, tatăl o să sune și cine știe ce îi mai spune la telefon sau îi comunica pe e-mail.
Pârâtul dădea 20 de telefoane pe zi, la ore târzii, întreținea permanent o atmosferă de teroare, a fost nevoită, atât ea reclamanta cât și minora să meargă la consiliere psihologică.
La data de 14.11.2013, pârâtul i-a formulat plângere la Colegiul Medicilor, la organele de anchetă penală pentru acuzații de fals, pârâtul nu are prieteni, nu se vizitează cu alte persoane decât cu rudele foarte apropiate, iar acest aspect se reflectă și asupra relațiilor cu minora.
Pârâtul nu este de acord ca minora să meargă în vreo tabără sau să facă vreun sport, greul întreținerii familiei a căzut pe umerii ei, iar în momentul de față, pârâtul neavând mijloace materiale necesare o consideră direct răspunzătoare de incapacitatea sa de a-și găsi un loc de muncă bine plătit.
Pârâtul s-a obligat să achite lunar suma modică de 300 de lei cu titlul de pensie de întreținere, a achitat 2 luni și în continuare nu a mai achitat suma la care s-a obligat.
A vizitat-o pe minoră decât o singură dată, a dus-o în repetate rânduri la domiciliul tatălui, până când a constatat că îi făcea un mare rău acesteia, care, era obligată să suporte un tată care consuma băuturi alcoolice și o agresa psihic aducându-i reproșuri pentru toate neîmplinirile sale.
Pârâtul își disimulează perfect tulburările, de comportament, atât ea cât și minora se tem pentru siguranța și integritatea fizică și psihică, acest tată reprezintă un pericol real.
Îi aduce grave prejudicii de imagine fiind doctor de profesie, a obținut un ordin de restricție prin hotărâre judecătorească, pârâtul nu se îngrijește de nevoile minorei și exercită o presiune nefirească pe un copil de 10 ani.
După ce a obținut ordinul de restricție minora a început să zâmbească, înțelegând că, pentru o perioadă nu va mai suporta presiunea tatălui și nu va mai primi mesaje pe care le pot vedea și alți copii pe facebook.
Tatăl minorei a pus în pericol, sănătatea, dezvoltarea copilului prin rele tratamente aplicate, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești, prin nerespectarea hotărârii judecătorești de plata pensiei de întreținere.
În drept, au fost invocate dispoz. art. 398, 403, 483 și următ. cod civil, art. 499, art. 507 și art. 508 cod civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare prin care să-și exprime punctul de vedere cu privire la cererea reclamantei, iar la termenul din 2.03.2015, instanța, în conformitate cu dispoz. art. 255 din Codul de procedură civilă a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâtului, anchetă psihosocială la domiciliul reclamantei și audierea minorei, considerându-le admisibile potrivit legii și conduc la soluționarea corectă a pricinii.
Prin sentința civilă nr. 1668/27.04.2015 instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei referitoare la cererea având ca obiect decăderea din drepturile părintești ale pârâtului și a respins cererea acesteia ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă, respingând cererea formulată de reclamantă, având ca obiect exercitarea autorității părintești față de minora D.-Ș., născută la data de 30.05._, numai de către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință a reținut că la fila 56 se află referatul de anchetă psihosocială întocmit la domiciliul reclamantei, pârâtul a fost citat cu mențiunea „personal la interogatoriu” și nu s-a prezentat la nici unul din termenele fixate.
În ședința din 30.03.2015, instanța în conformitate cu dispoz. art. 254 alin. 5 din Codul de procedură civilă a pus în discuția părților, necesitatea completării probatoriului, cu proba testimonială pentru a face dovada situației de fapt și în acest sens a fost audiată martora F. C.-D..
Această martoră care este mama reclamantei a declarat că, între părți nu se poate vorbi de o relație normală, pârâtul este o persoană violentă atât verbal cât și fizic, atât față de reclamantă cât și față de copil, este și alcoolic, minora este speriată și îi este frică de tată.
Reclamanta ducea copilul la tată în week-end, acesta era speriat, pârâtul îi spunea că din cauza mamei s-a despărțit de ea, o trimitea la magazin să-i cumpere țigări și băutură.
Pe facebook i-a transmis amenințări de tipul „vă arăt eu vouă, dacă te văd moartă nu mă interesează”, iar minora i-a cerut mamei să nu o mai ducă la tată, pentru că îi este frică de el.
Pârâtul nu o lăsa pe minoră să facă vreo activitatea extrașcolară sau să meargă în vreo tabără, acesta se purta urât cu minora când se ducea în domiciliul acestuia.
În ședința din 27.04.2015 instanța a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în privința capătului de cerere având ca obiect decăderea din drepturile părintești având în vedere dispoz. art. 508 alin. 1 cod civil, excepția ce va fi admisă, având în vedere următoarele considerente:
Decăderea din drepturile părintești este o măsură ce are ca finalitate protejarea interesului copilului prin scoaterea acestuia de sub influența părintelui care își exercită drepturile sau își îndeplinește obligațiile părintești contrar finalității lor.
Potrivit art. 508 alin. 1 cod civil calitate procesuală activă în promovarea cererii având ca obiect decăderea din drepturile părintești are autoritatea tutelară.
Legiuitorul prin dispoz. art. 508 alin. 1 cod civil nu a recunoscut și părintelui calitate procesuală activă într-o acțiune cu consecințe deosebit de severe prin care să solicite decăderea din drepturile părintești, dar aceasta nu constituie o încălcare a liberului acces la justiție, care în această materie nu este negată ci se realizează doar mediat, pe calea sesizării autorității competente, în speță autoritatea tutelară de către mama reclamantă.
Drepturile părintești se exercită numai în interesul copiilor nefiind vorba de un interes propriu al titularului dreptului - al părintelui - era normal ca valorificarea dreptului său în situația extremă în care se tinde la anihilarea drepturilor celuilalt părinte, să fie supus unui regim restrictiv.
Din aceste motiv, în opinia instanței legiuitorul prin dispoz. art. 508 alin. 1 cod civil a prevăzut posibilitatea ca, numai autoritățile administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului poate să solicite, iar instanța de tutelă să poată pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin rele tratamente, consum de alcool sau stupefiante, purtare abuzivă sau prin atingere gravă a interesului superior al copilului.
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și va respinge cererea acesteia, având ca obiect decăderea din drepturile părintești ale pârâtului, ca fiind formulată de o persoană fără calitatea procesuală activă.
Cererea referitoare la faptul că autoritatea părintească să fie exercitată numai de către reclamantă cu privire la minora D. Ș., a fost respinsă.
Art. 503 alin. 1 cod civil se referă la faptul că, părinții exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească, iar părțile din prezenta cauză au obținut o hotărâre judecătorească în speță sentința civilă nr. 8406/11.10.2013 referitoare la exercitarea autorității părintești de către reclamantă cât și de către pârât, apreciindu-se că este în interesul minorei, aceasta având nevoie de atenția și îngrijirea pe care i-o poate oferi mama, dar și de prezența tatălui care să supravegheze creșterea și educarea acesteia.
Exercitarea autorității părintești de către un singur părinte potrivit art. 507 cod civil este posibilă dacă unul dintre părinți este decedat, declarat mort prin hotărâre judecătorească, pus sub interdicție, decăzut din exercițiul drepturilor părintești sau dacă, din orice motiv, se află în neputință de a-și exprima voința, celălalt părinte exercită singur autoritatea părintească.
Pârâtul nu se află în nici una din situațiile prev. de art. 507 alin. 1 cod civil, cererea având ca obiect decăderea din exercițiul drepturilor părintești a fost respinsă pentru considerentele arătate anterior, astfel că, cererea reclamantei este nefondată și va fi respinsă.
În motivarea cererii, reclamanta face referire la comportamentul pârâtului față de ea, minora fiind audiată, conform procesului verbal din 30.03.2015 în camera de consiliu a declarat doar că, tata țipă tot timpul și încearcă să o lovească, pârâtul este supărat pe minoră că a ales să stea cu mama și acesta nu-i plătește pensia de întreținere.
Din depoziția martorei audiată la cererea reclamantei rezultă că minora este speriată de către tată, atunci când este dusă în domiciliul acestuia, aspecte pe care instanța le apreciază ca nefiind atât de grave care să determine instanța să dispună ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către mamă.
Pentru aceste considerente instanța va respinge și cererea având ca obiect ca autoritatea părintească față de minora D.-Ș. să fie exercitată numai de către mamă.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamanta considerând-o netemeinică și nelegală .
Motivând apelul a arătat că pârâtul avea și are o atitudine necorespunzătoare față de aceasta și minoră, că la data de 5 septembrie 2013 a formulat cerere prin care a solicitat desfacerea căsătoriei, aceasta desfăcându-se prin acordul părților, stabilindu-se ca exercitarea drepturilor părintești să se efectueze de către ambii părinți .
A mai arătat că după divorț relațiile dintre cei doi au început să se deterioreze și mai mult din cauza atitudinii și comportamentului pârâtului, care nu avea loc de muncă considerând că este în măsură să-i controleze toate acțiunile sale atât personale cât și profesionale, că trebuie să impună în creșterea copilului o atitudine de teroare, pe principiul că un copil trebuie disciplinat prin țipete zilnice la telefon și prin adresarea de cuvinte jignitoare, că aceste disciplinări au fost folosite de pârât și în timpul căsătoriei în pofida împotrivirilor sale.
De asemenea a mai arătat că minora a ajuns să tremure de foarte multe ori la gândul că tatăl său o sună și cine știe ce îi mai spune la telefon sau îi comunică pe email, că pârâtul a ajuns să dea și 20 telefoane pe zi la ore târzii și întreține permanent o atmosferă de teroare, că nu este de acord ca minora să meargă în vreo tabără sau să facă vreun sport, nu și-a exprimat niciodată acordul la vreo activitate școlară fapt ceea ce a dus la grave frustrări ale minorei.
Totodată a mai arătat că datorită comportamentului agresiv exercitat asupra sa dar în special asupra minorei a formulat cerere privind emiterea unui ordin de protecție, cererea fiind admisă în parte prin sentința civilă nr. 3039/4.09.2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
A mai precizat că sentința pronunțată de instanța de fond este pronunțată cu aplicarea greșită a legii și cu încălcarea drepturilor copilului respectiv prin încălcarea prevederilor art. 397 Cod civil care prevăd că „Exercitarea autoritãții pãrintești de cãtre ambii pãrinți Dupã divorț, autoritatea pãrinteascã revine în comun ambilor pãrinți, afarã de cazul în care instanța decide altfel”, că potrivit dispozițiilor art. 398 Cod civil „Exercitarea autoritãții pãrintești de cãtre un singur pãrinte (1) Dacã existã motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotãrãște ca autoritatea pãrinteascã sã fie exercitatã numai de cãtre unul dintre pãrinți.(2) Celãlalt pãrinte pãstreazã dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”.
De asemenea a mai arătat că sentința a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 3 din Convenție cu privire la drepturile copilului în sensul că „În toate acțiunile care privesc copiii, interesele copilului vor prevala”, apreciind că instanța de fond nu a ținut cont de interesele copilului încălcând astfel drepturile copilului la sănătatea psihică și la o educație corespunzătoare,din probele administrate în cauză reieșind că pârâtul pune în pericol dezvoltarea minorei și dreptul acesteia la o educație corespunzătoare.
A mai precizat că deși a obținut sentința civilă nr. 8436/11.11.2013 referitoare la exercitarea autorității părintești,apreciază că aceasta poate fi aplicată în condiții normale, în condițiile în care pârâtul înțelege să respecte drepturile minorei, însă acest lucru este imposibil .
Pentru motivele arătate a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul ca autoritatea părintească cu privire la minoră să fie exercitată numai de către aceasta.
Deși legal citat pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate,a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor incidente în cauză, se rețin următoarele:
Art.397 Cod civil prevăde că „ Dupã divorț, autoritatea pãrinteascã revine în comun ambilor pãrinți, afarã de cazul în care instanța decide altfel”, iar potrivit dispozițiilor art. 398 Cod civil „ (1) Dacã existã motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotãrãște ca autoritatea pãrinteascã sã fie exercitatã numai de cãtre unul dintre pãrinți.(2) Celãlalt pãrinte pãstreazã dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia”.
Prin sentința de divorț cu nr 8406/11.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sect.VI București s-a hotărât ca autoritatea părintească asupra minorei să fie exercitată în comun de ambii părinți,insă în prezent situația raporturilor dintre părinți și copil s-a schimbat,din probele administrate în cauză reieșind că, potrivit procesului verbal din 30.03.2015 din camera de consiliu, tatăl țipă tot timpul la minoră și încearcă să o lovească, fiind supărat pe aceasta pentru că a ales să stea cu mama și acesta nu-i plătește pensia de întreținere, nemaicăutând-o de un an.
Din depoziția martorei F. C. D., audiată la cererea reclamantei a rezultat că minora este speriată de către tată, atunci când este dusă în domiciliul acestuia, că nu i se plătește acesteia pensia de întreținere și că pârâtul nu îi permite minorei nicio activitate extrașcolară ,cum ar fi să meargă in vreo tabără.
Totodată se mai constată că la 04.09.2014 s-a dispus un ordin de protecție fată de minoră și de mama acesteia, împotriva tatălui pârât,prin sentința civilă nr. 3039/2014 a Judecătoriei Târgoviște,reținându-se de către instanță că pârâtul a arătat în mod deschis că dorește pentru totdeauna să nu o mai contacteze pe minoră sau pe mama acesteia, ori în aceste condiții, nu se mai poate exercita în comun autoritatea părintească de către ambele părți, fiind imposibil să se mai ia in comun și prin bună înțelegere decizii referitoare la minoră, cu atât mai mult cu cât pârâtul a fost total dezinteresat si în prezenta cauză.
Astfel,se apreciază de către tribunal că interesul superior al copilului prevăzut atât in Codul Civil, la art. 398, cat si în Legea nr.272/2004 actualizată privind protecția și promovarea drepturilor copilului, la art.2, impune ca autoritatea părintească în acest caz să fie exercitată numai de către mamă, bineînțeles cu păstrarea drepturilor tatălui de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului.
Se mai reține că art. 507 Cod Civil invocat de către instanța de fond ,nu se aplică în cazul exercitării autorității părintești în caz de divorț,pentru acest caz art.504 făcând trimitere la dispozițiile referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii,reglementate de art. 398 Cod Civil,analizat deja de către instanță.
Față de considerentele expuse,apelul se privește ca fondat,urmând a fi admis în conformitate cu disp.art 480 Cod procedură civilă,schimbându-se în parte sentința apelată în sensul că se va dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către mama reclamantă Z. A. E. cu privire la minora Z. D. – Ș., născută la data de 30 mai 2004.păstrând restul dispozițiilor sentinței.
Se va lua act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil declarat de apelanta reclamantă Z. A. E., domiciliată în Târgoviște, .. 2, ., . împotriva sentinței civile nr.1668/27.04.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, având ca obiect „exercitarea autorității părintești”, intimat pârât fiind Z. A., domiciliat în București, ., ., ., sector 6 .
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că dispune ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către mama reclamantă Z. A. E. cu privire la minora Z. D. – Ș., născută la data de 30 mai 2004.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței.
Ia act că apelanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Definitivă .
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
M. M. L. B. M. P.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
Judecător fond – A. F.
Red.L.B./Tehnored.M.P.
Ex.4 /29.10.2015
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 670/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
