Pensie întreţinere. Decizia nr. 825/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 825/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 04-11-2015 în dosarul nr. 825/2015
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.825
Ședința publică din data de 4.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. S.
Judecător: B. Brînzică
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant B. M., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2057/21.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ /2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. R., domiciliată în Târgoviște, ., județul Dâmbovița, având ca obiect pensie.
Apel legal timbrat cu suma de 20 lei, conform chitanței aflată la fila 18.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. P.-C., reprezentând pe apelantul reclamant B. M. și intimata pârâtă B. R. și asistată de curator special G. N..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul apelantei reclamante, avocat B. P.-C., arată că nu mai are alte cereri de formulat sau incidente de soluționat.
Curatorul special al intimatei pârâte G. N., arată că nu mai are alte cereri de formulat sau incidente de soluționat.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul procedură civilă, tribunalul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În baza art. 482 din Codul de procedură civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul procedură civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, dând cuvântul părților prezente în ordinea și condițiile prevăzute de art. 216 din Codul de procedură civilă, pentru a-și susține cererile și apărările formulate în proces.
Apărătorul apelantei reclamante, avocat B. P.-C., având cuvântul solicită admiterea apelului, iar pe fond admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată. Arată că apelantul nu mai trebuie să plătească, întrucât are veniturile mici și mai are un minor în întreținere și apreciază că pârâta nu mai este în stare de nevoie.
Curatorul special al intimatei pârâte G. N., având cuvântul susține că și în continuare pârâta are nevoie de cei 40 lei.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Târgoviște în data de 09.09.2014 sub nr._, reclamantul B. M., în contradictoriu cu pârâta B. R., a solicitat să se dispună încetarea pensiei de întreținere.
În motivarea cererii a arătat că prin sentința civilă nr. 399/19.01.2010 desfăcută căsătoria dintre părți definitiv și a fost stabilită în sarcina sa obligația de plată a unei pensii de întreținere în favoarea pârâtei. În prezent trăiește într-o relație de concubinaj, relație din care a rezultat minora G. A. Bacan, în îngrijirea sa aflându-se atât minora cât și mama acesteia (concubina sa).
Pârâta este încadrată în grad de handicap încă din anul 2009 și beneficiază de buget personal ca și de indemnizație de plată, astfel că s-a ajuns în situația în care acesta să aibă un venit stabil mai marte decât al său.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 531 C.civ. iar în dovedire au fost depuse înscrisuri.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate și pronunțarea unei hotărâri prin care reclamantul să fie obligat a respecta obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în beneficiul său. A formulat ulterior noi precizări scrise cu privire la obiectul și cauza cererii reconvenționale.
A arătat că obligativitatea de a plăti o sumă de întreținere este dată de instanță printr-o hotărâre definitivă însă reclamantul nu o respectă întârziind plata în mod repetat. Nu prezintă relevanță situația fostului soț în condițiile în care obligația de plată a pensiei este fixată de către instanță.
În urma acestui fapt a formulat plângere penală, dosarul fiind nesoluționat, motiv pentru care solicită instanței pronunțarea unei hotărâri prin care reclamantul să fie obligat a respecta obligația de plată a pensiei de întreținere stabilită în beneficiul său.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri și cu anchetă socială, au fost solicitate informații cu privire la veniturile părților.
Prin sentința civilă nr.2057/21.05.2015, Judecătoria Târgoviște a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii reconvenționale, a respins cererea reconvențională formulată de către pârâtă având ca obiect pensie de întreținere, ca fiind lipsită de interes, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamant ca neîntemeiată, luând act de precizarea părților în sensul că nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu prioritate asupra excepției lipsei de interes în formularea cererii reconvenționale, instanța de fond a avut în vedere că interesul este o cerință necesară pentru existența dreptului la acțiune, și constă în folosul practic, imediat, pe care îl are o parte pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare (art. 32 și 33 C.p.c.).
În cauză, pârâta a pretins pe calea cererii reconvenționale obligarea reclamantului la respectarea obligației de plată a pensiei de întreținere și la plata unor sume restante, justificând demersul său printr-un pretins refuz al reclamantului de a executa obligația stabilită deja printr-o hotărâre judecătorească anterioară, și anume sentința civilă nr. 399/19.01.2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1260/2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Acest scop nu justifică însă prin el însuși și interesul în formularea cererii prezente întrucât partea este în posesia unui titlu executoriu reprezentat de hotărârea menționată, titlu pe care poate să îl pună în executare silită.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut din analiza sentinței civile nr. 399/19.01.2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște astfel cum a fost modificată prin decizia nr. 1260/2011 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița că s-a stabilit deja cu putere de lucru judecat existența și întinderea dreptului la întreținere și corelativ a obligației de întreținere (art. 430 – 432 C.p.c.).
Instanța de fond a constatat că hotărârea instanței de control judiciar menționată a avut în vedere un venit net lunar de 660,00 lei precum și obligația de întreținere față de minorul rezultat din relația ulterioară de concubinaj.
In prezent, indiferent de venitul net obținut în fapt de către reclamant la noul loc de muncă, se prezumă, în lipsa unei dovezi contrare, că partea are aptitudinea de a realiza venituri cel puțin la nivelul venitului net minim pe economie, de 724,00 lei, care este superior celui avut în vedere.
Instanța de fond a apreciat că reclamantul susține în mod neîntemeiat că se impune sistarea obligației de plata a pensiei de întreținere, cu atât mai mult cu cât partea nu a invocat și nici nu a dovedit împrejurări noi diferite de cele avute în vedere anterior, inclusiv în privința veniturilor pârâtei (și în această privință se constată că anterior prima instanță a avut deja în vedere că pârâta este încadrată în grad de handicap și beneficiază de indemnizație și asistență).
În drept sunt aplicabile dispozițiile art. 531 C.civ. potrivit cărora doar dacă se ivește o schimbare în ceea ce privește mijloacele celui care presteazã întreținerea și nevoia celui care o primește, instanța de tutelã, potrivit împrejurãrilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plãții ei.
Din analiza înscrisurilor depuse ca și a informațiilor comunicate de către instituțiile ce dețin evidențe cu privire la eventualele venituri ale părților, rezultă că nu au intervenit schimbări în ceea ce privește mijloacele materiale de care dispune debitorul. Totodată nu s-a făcut dovada că a încetat starea de nevoie a creditorului.
Nu poate fi reținută ca întemeiată susținerea reclamantului în sensul că simpla împrejurare a unor posibile venituri superioare ale pârâtei ar justifica prin ea însăși măsura încetării pensiei de întreținere întrucât criteriile pe baza cărora s-a stabilit obligația sunt altele (principalul criteriu fiind starea de nevoie a părții creditoare la care se adaugă criteriul mijloacelor materiale de care dispune debitorul pensiei de întreținere).
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul, pe care o consideră nelegala si netemeinica din următoarele motive:
In fapt, prin cererea adresata instanței de fond s-a solicitat sa dispună încetarea pensiei de intretinere asa cum a fost stabilita prin sentința civila nr. 399/19/01.2010 pronunțata de Judecătoria Targoviste asa cum a fost modificata prin decizia nr. 1260 / 2011 pronunatata de Tribunalul Dambovita .
Prin probatoriul administrat in cauza apelantul a dovedit ca are in intretinere un copil minor si pe mama acestuia, iar veniturile sunt inferioare fata de veniturile creditoarei B. R. ( S.).
Instanța de fond a aplicat o interpretare stricta a dispozițiilor art. 531 Cod civ. drept pentru care i-a respins cererea.
Este adevarat ca legea civila reglementează obligația de intretinere intre foști soti, dar aceste chestiuni trebuiesc raportate la starea de nevoie a celui ce cere.
Obligația de plata a pensiei la care a fost obligat apelantul a fost stabilita datorita exprimării acordului de voința, dar nu ca o obligație perpetua ci una temporara.
Din probatoriul administrat rezulta ca parata realizează venituri superioare fata de salariul apelantului, aceste venituri rezultând din pensia de stat cumulata cu salariul unui asistent personal.
Cele două modalități de prestații sociale de care parata beneficiază sunt de natura a satisface toate nevoile personale ale acesteia.
In aceasta situație rezulta ca natura obligației de întreținere trebuie interpretata in sensul satisfacerii nevoilor creditorului, dar fara a se trece in situația îmbogățirii fara just temei.
Toate nevoiele de care creditoarea ar fi indreptatita sunt asigurate prin doua venituri permanente superioare fata de venitul apelantului, astfel ca se impune încetarea obligației de plata a pensiei la care a fost obligat.
A solicitat admiterea apelului, modificarea intru-totul a sentinței, reținând cauza spre rejudecare, sa se dispună admiterea cererii asa cum a fost formulata.
In drept au fost invocate disp. art. 466 Cod proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond pe care o consideră legală și temeinică.
A arătat că în mod corect instanța de fond a aplicat dispozițiile legale, respingând cererea, în raport de actele medicale și hotărârile instanțelor de judecată aflate la dosar.
Reclamantul se sustrage de la plata pensiei de întreținere, nu se impune încetarea obligației de plată care are caracter permanent.
A depus la dosar copiile actelor de identitate.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma probelor administrate, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, tribunalul apreciază apelul ca nefondat, pentru considerentele, ce se vor arăta în continuare:
O primă critică a apelantului vizează împrejurarea potrivit căreia a încetat starea de nevoie a pârâtei, motiv pentru care, în opinia sa, se impune sistarea pensiei de întreținere. Această susținere a reclamantului este contrazisă de înscrisurile medicale depuse la prima instanță, din care reiese că starea de sănătate a pârâtei nu s-a modificat de la momentul pronunțării sentinței civile nr.399/19.01.2010, împrejurare atestată de certificatul de încadrare în grad de handicap nr.1904/19.05.2014 eliberat de Consiliul Județean Dâmbovița din care reiese că pârâta este încadrată în gradul de handicap grav, cu asistent personal. In acelasi certificat se mentioneaza ca handicapul este permanent iar la rubrica termen de revizuire al certificatului se precizeaza ca acesta este nerevizuibil.
Deci, cât timp apelantul reclamant nu a probat că, ulterior pronunțării sentinței civile nr.399/19.01.2010 a intervenit o cauză de încetare a obligației de întreținere, respectiv că a încetat starea de nevoie a fostei sale soții, soluția instanței de fond în ceea ce privește respingerea cererii de sistare a pensiei, apare ca fiind legală și temeinică.
Neîntemeiate sunt si celelalte critici ale apelantului care vizează veniturile realizate de catre intimata parata, superioare in raport cu veniturile sale, fapt ce ar duce in opinia apelantului la incetarea pensiei de intretinere de 40 lei lunar la care a fost obligat prin decizia 1260/2011 a Tribunalului Dambovita. Se reține pe de o parte că, veniturile intimatei sunt reprezentate de ajutorul special acordat persoanelor cu handicap in suma de 340 lei lunar, neputand fi retinuta in cuantumul veniturilor paratei intimatei suma de 630 lei, intrucat aceasta reprezinta indemnizatia pentru plata asistentului personal, iar pe de alta parte veniturile apelantului nu au scazut fata de data pronuntarii deciziei 1260/2011, decizie ce a avut in vedere la stabilirea pensiei in cuantum de 40 lei lunar un venit de 660 lei lunar (inferior venitului minim actual pe economie), dar si imprejurarea ca apelantul mai are un minor in intretinere.
F. de considerentele mai sus expuse, constatand ca in mod intemeiat instanta de fond a apreciat in conformitate cu disp. art.531 C.civ. si fata de probele administrate ca nu au intervenit modificari de natura a duce la micsorarea sau sistarea pensiei de intretinere, tribunalul in temeiul disp. art.480 C.proc.civ. va respinge apelul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant B. M., domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2057/21.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ /2015, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. R., domiciliată în Târgoviște, ., județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 4.11.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
I. S. B. Brînzică V. C.
j.f. S. I. A.
Judecătoria Targoviste
Dosar fond nr._
Red. B.B. / Tehnored.D.N.
4 ex./25.11.2015
| ← Pensie întreţinere. Decizia nr. 528/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
