Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 946/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 27-11-2015 în dosarul nr. 946/2015
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 946
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. S.
Judecător: M. I.
Grefier: S. E. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant P. M. - CNP_ domiciliat în ., . Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 669 din 14 mai 2015 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, intimată pârâtă fiind P. E. F. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinetul de avocatură E. N. cu sediul profesional în Târgoviște, .. 107, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect apel stabilire program vizitare minor.
Cererea de apel a fost timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței nr._ din 25.11.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat pentru intimata pârâtă P. E. F. lipsă, apărătorul acesteia avocat E. N. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2015, lipsind apelantul reclamant P. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a indicat obiectul cauzei, precum și faptul că la acest termen procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, cererea de apel fiind legal timbrată, după care:
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apărătorul intimatei pârâte P. E. F. avocat E. N. având cuvântul solicită a se lua act că nu invocă excepția tardivității declarării apelului, nu mai solicită alte probe.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința din aceeași zi, față de acordul părții prezente și, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul apărătorului intimatului.
Apărătorul intimatei pârâte P. E. F. avocat E. N. având cuvântul solicită respingerea apelului, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică, și a se dispune obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. la data de 18.11.2014, reclamanta P. E. F. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul P. M. obligarea acestuia sa-și dea acordul ca minorul să se deplaseze in spațiul european fără a mai fi necesar acordul paratului cu ocazia fiecărei deplasări.
Prin cererea reconvenționala, paratul a solicitat instanței stabilirea unui program de legături personale cu minorul arătând ca minorul a întrerupt orice legătura cu acesta determinat de atitudinea mamei sale.
Prin încheierea din 13.11.2014 instanța a dispus disjungerea cererii reconvenționale motivat de faptul că numai cererea principală este in stare de judecată iar judecarea împreună a celor două cereri ar conduce la întârzierea soluționării cererii principale.
Prin întâmpinarea formulata in cauza parata a invocat excepția teritorială a Judecătoriei P. motivând ca in conformitate cu dispozițiile art 114 Cod proc.civ., cererile privind ocrotirea persoanei fizice date de Codul civil în competența instanței de tutelă si de familie se soluționează de instanța în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul sau reședința persoana ocrotită. Cum minorul nu domiciliază în România ci in Spania a solicitat admiterea excepției.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției motivat de faptul că această cerere este o cerere accesorie cererii principale, motiv pentru care Judecătoria P. este competentă să soluționeze prezenta cauza determinat de faptul că în cererea principală instanța s-a declarat competentă.
La termenul din data de 14.05.2015 instanța a pus în discuție excepția necompetenței Judecătoriei P. învederând totodată părților și dispozițiile art 8 din regulamentul CEE 2201/2003 și a rămas in pronunțare asupra excepției invocată de pârât precum și de instanță din oficiu.
Prin sentința civilă nr. 669/14.05.2015, Judecătoria P. a respins acțiunea având ca obiect stabilire program vizitare minor – disjungere din dosarul nr._ formulată de reclamantul P. M.în contradictoriu cu pârâta P. E. F..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei P. reclamantul P. M. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să-i permită sl-l întâlnească pe minor ori de cate ori vine in România, sa-l găzduiască la domiciliul sau in perioada vacantelor, sa comunice cu acesta telefonic si prin intermediul internetului si sa fie informat in legătura cu situația copilului.
A fost atașată dosarului cauzei sentința civila 2026/30.12.2013 a Tribunalului Dâmbovița pronunțata in dosarul_ prin care instanța a admis cererea formulata de reclamanta P. E. F. în contradictoriu cu paratul P. M. și a recunoscut sentința nr.60/29-11-2011 pronunțată de Tribunalul cu competență asupra cazurilor de violență împotriva femeilor Zaragoza.
Prin sentința recunoscută de Tribunalul Dâmbovița, Tribunalul cu competență asupra cazurilor de violență împotriva femeilor Zaragoza a dispus desfacerea căsătoriei dintre părți, stabilirea custodiei asupra fiului minor N. M. P., mamei, E. P., autoritatea parentală exercitată de ambii părinți fără a stabili regim de vizite în favoarea tatălui, M. P..
Determinat de nestabilirea în cuprinsul hotărârii anterior menționate a unor relații personale cu minorul, reclamantul a formulat prezenta cerere solicitând stabilirea acestor relații conform mențiunilor din cererea introductiva.
Referitor la competența instanței de soluționare a prezentului litigiu, instanța reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art 114 din Codul de procedura civilă ci dispozițiile art 8 din Regulamentul CEE nr 2201/2003 care prevăd că instanțele judecătorești dintr-un stat membru sunt competente în materia răspunderii părintești privind un copil care are reședința obișnuită în acest stat membru la momentul la care instanța este sesizată.
Prin răspundere părintească in conformitate cu definiția cuprinsă în art.2 pct. 7 din cuprinsul aceluiași Regulament se înțelege ansamblul drepturilor și obligațiilor conferite unei persoane fizice sau unei persoane juridice în temeiul unei hotărâri judecătorești, aceasta cuprinzând in special încredințarea si dreptul la vizita.
Prin urmare, raportat la dispozițiile legale anterior menționate, prezentul litigiu se circumscrie dispozițiilor Regulamentului CEE 2201/2003 care prevăd ca instanța competenta să hotărască în ceea ce privește in speță dreptul la vizită pentru un minor este instanța unde minorul își are reședința obișnuită .
Din actele dosarului rezultă că minorul iși are reședința obișnuită în Spania, localitatea Zaragoza, motiv pentru care instanța va respinge acțiunea, ca nefiind de competența instanțelor române.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul P. M., arătând că instanța de fond a respins inițial aceeași excepție de necompetenta teritoriala invocata de parata, prin alt apărător, prin raportare la Regulamentul CEE. In mod eronat a admis excepția de necompetenta atunci cand a fost invocata a doua oara, de către parata care a indicat in susținerea ei dispozițiile dreptului intern, respectiv art.l14 noul cod de procedura civila .
A arătat apelantul că în speța avem de-a face cu o cerere reconventionala disjunsa din acțiunea introdusa de parata la Judecătoria P. având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care sa suplinească consimțământul tatălui privind circulația minorului. Asa cum este definita de teoreticieni, cererea reconventionala este o cerere incidentala.
Conform art. 123 (1) Noul cod de procedura civila "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120, adică cele privind insolventa".
Cum parata a invocat art.l14 din noul cod de procedura civila in susținerea excepției, instanța trebuia sa se pronunțe prin raportare la aceste dispoziții si nu la Regulamentul CEE, cu privire la care se mai pronunțase anterior, insa in sens invers.
Apreciază apelantul ca in cazul in care se considera necompetenta trebuia sa isi decline competenta către instanța spaniola si nu sa respingă acțiunea.
Solicită admiterea apelului, casarea hotărârii atacate, urmând ca instanța de fond sa continue judecata cauzei, iar in subsidiar, trimiterea cauzei instanței spaniole competente sa o judece.
In drept, dispozițiile art. 123 si art.470 si urm.Noul cod de procedura civila.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca legală și temeinică.
A arătat intimata că cererea reconvențională nu este o cerere accesorie, adițională sau incidentală, astfel că trimiterea la dispozițiile art.123 alin.1 Noul Cod de procedură civilă nu prezintă relevanță în cauză și chiar dacă instanța fondului a ales ca temei de drept dispozițiile Regulamentului CEE 2201/2003, situația nu schimbă cu nimic problema competenței materiale absolute, aceasta revenind instanței care a soluționat divorțul părților.
Examinând apelul în raport de criticile formulate, de actele dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă apelată, instanța de fond a dispus respingerea acțiunii având ca obiect stabilire program vizită minor, apreciind că instanța competentă în soluționarea cererii este cea de la locul unde minorul își are domiciliul, respectiv instanța din Spania.
Tribunalul reține din actele dosarului că prin cererea ce formează obiectul prezentei cauze se solicită de către reclamant stabilirea unui program de în cadrul căruia să exercite dreptul de a avea legături personale cu copilul său minor care are reședința în Spania.
Potrivit prevederilor art. 8 din Regulamentul CEE 2201/2003 în materia răspunderii părintești privind un copil competența de soluționare aparține instanței din statul în care copilul își are reședința obișnuită la momentul în care instanța este sesizată, cu rezerva dispozițiilor art. 9, 10 și 12 din Regulament, care se referă la anumite situații ce nu se regăsesc în cauză sau prin acceptarea competenței de către părți, situație în care iarăși nu ne regăsim.
Având în vedere că nici una dintre părți nu contestă faptul că minorul are reședința în Spania, că acest aspect rezultă cu destul certitudine din actele dosarului, tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 8 din Regulamentul CEE 2201/2003 și nu dispozițiile art. 114 C.pr.civ, respectiv art. 123 C.pr.civ., motiv pentru care apărarea apelantului-reclamant sub acest aspect este neîntemeiată. De altfel chiar textul legal mai sus menționat prevede că aceste dispoziții sunt aplicabile în situația în are legea nu prevede altfel.
În ceea ce privește susținerea apelantului-reclamant referitoare la declinarea competenței către instanța spaniolă se reține că o astfel de solicitare nu a fost formulată în fața instanței de fond, astfel încât ea nu poate fi primită.
Pentru considerentele ce prevede tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiat apelul formulat urmând ca în baza art. 480 C.pr.civ. să dispună respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul promovat de apelantul reclamant P. M. - CNP_ domiciliat în ., . Dâmbovița împotriva sentinței civile nr. 669 din 14 mai 2015 pronunțată de Judecătoria P., în dosarul nr._, intimată pârâtă fiind P. E. F. cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la cabinetul de avocatură E. N. cu sediul profesional în Târgoviște, .. 107, județul Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2015.
PreședinteJudecător
G. S. M. I.
Grefier
S. E. S.
Jud.fond:M. G.
Judecătoria P.
Dosar fond nr._
Red.I.M./Tehnored.O.N.
4 ex./28.12.2015
| ← Înregistrare tardiva a nasterii. Decizia nr. 101/2015.... | Ordin de protecţie. Decizia nr. 499/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
