Ordin de protecţie. Decizia nr. 445/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 445/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 445/2015
Dosarul nr._ /2013 apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR: 445
Ședința publică din data de 19.06.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE –M. I.
JUDECĂTOR- S. D.
GREFIER - A. Ghiorghița
MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița reprezentat de procuror de ședință S. C.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul pârât G. N., domiciliat în ., ., nr. 76, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 408 pronunțată la data de 26.03.2015 de către Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. D., domiciliată în orașul P., .. C5, ., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul pârât G. N., asistat de avocatul C. R., lipsă fiind intimata reclamanta S. D., precum și apărătorul acesteia, avocata A. L., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2014 din 05.06.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a indicat procedura de citare legal îndeplinită, că cererea de apel este motivată și scutită de plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 217/22.05.2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, cu modificările și completările ulterioare, precum și faptul că la dosarul cauzei s-a depus, prin compartimentul registratură la data de 17.06.2015, cerere formulată de apelantul pârât G. N., tot prin compartimentul registratură, la data de 09.06.2015, s-au depus de avocatul intimatei cerere de amânare a judecării cauzei și concluzii scrise, după care:
Avocatul C. R., pentru apelantul pârât G. N., precizează că Legea nr. 217/2003 indică recursul ca fiind calea de atac ce poate fi exercitată în cauza de față, precizează că în ceea ce privește cererea de amânare a judecării cauzei, formulată de avocatul A. L., pentru intimata reclamanta S. D., este de acord cu admiterea acesteia .
Apelantul pârât G. N. precizează că nu este de acord cu admiterea cererii de amânare a judecării cauzei, nu dorește amânarea și nu se impune o asemenea măsură.
Avocatul C. R., pentru apelantul pârât G. N., apreciază că cererea de amânare este legală însă solicită acordarea unui termen scurt.
Apelantul pârât G. N. precizează că se tergiversează soluționarea cauzei și nu este de acord cu punctul de vedere al avocatului său, că nu este de acord cu amânarea cauzei, solicită a se avea în vedere că s-a mai amânat o dată cauza și apreciază că dovezi se pot procura și „peste noapte”.
Procurorul de ședință nu are obiecțiuni la admiterea cererii de amânare a judecării cauzei.
Tribunalul, în ceea ce privește cererea de amânare a judecării cauzei formulată de avocatul A. L., pentru intimata reclamanta S. D., întrucât la dosarul cauzei s-au depus și concluzii scrise din partea intimatei, având în vedere că s-au purtat discuții anterior și i s-a pus în vedere caracterul urgent al soluționări cauzei, că avocatul ar fi avut posibilitatea să-și asigure substituirea, respinge cererea de amânare a cauzei întemeiată pe imposibilitatea de a se prezenta a avocatei intimatei reclamante .
Referitor la calea de atac, tribunalul apreciază că este apelul potrivit dispozițiilor Legii nr. 76/24.05.2012 al. (2) care prevăd că ori de câte ori printr-o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească este supusă recursului se aplică dispozițiile al.(1) care stabilesc că hotărârea judecătorească va fi supusă numai apelului, la instanța ierarhic superioară.
Avocatul C. R., pentru apelantul pârât G. N., precizează că nu are cereri de formulat.
Procurorul C. S., reprezentând P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, arată că nu are cereri de formulat.
Tribunalul, pune în discuție excepția tardivității apelului și ,conform dispozițiilor art. 224 Cod procedură civilă, acordă cuvântul părții prezente asupra excepției .
Avocatul C. R., având cuvântul pentru apelantul pârât G. N., solicită respingerea excepției tardivității având în vedere că, la dosarul de fond, la fila 46 se află încheierea de amânare a pronunțării, iar la fila 50 se află hotărârea pronunțată, la fila 57 se află dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii către apelant, iar la fila 5 a dosarului de apel se află calea de atac declarată de apelant la 31.03.2015. Precizează avocatul că într-adevăr termenul de declarare a apelului este de 3 zile însă părțile nu au fost prezente la pronunțarea soluției, astfel că singurul moment la care apelantul a luat cunoștință de soluție este cel al comunicării hotărârii . Apreciază apărătorul apelantului că apelul este declarat în termen și solicită respingerea excepției.
Procurorul C. S., reprezentând P. de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, pune concluzii de admitere a excepției de tardivitate.
Tribunalul, socotindu-se lămurit, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. (1) Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în deliberare asupra excepției .
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ , reclamanta S. D. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului G. N. prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
1) obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă ori față de reședința, locul de muncă al persoanei protejate, respectiv, P., . C5 (domiciliu), magazinul .. situat pe . lucrează ca și vânzătoare);
2) interdicția pentru pârât de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic – ... fratele acesteia);
3) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
În motivarea cererii și din interogatoriul luat în fața instanței, reclamanta a arătat în esență că:
- pârâtul G. N. a fost o perioadă de câteva luni concubinul acesteia, părțile cunoscându-se în luna septembrie 2014;
- la scurt timp pârâtul a devenit posesiv și gelos, ceea ce a determinat-o pe victimă să-i ceară acestuia să înceteze relația, refuzând să-și petreacă sărbătorile de C. cu acesta;
- nefiind e acord cu încetarea relației, pârâtul a devenit agresiv verbal (inclusiv amenințări cu moartea) și fizic, începând să o caute pe victimă la domiciliu, la locul de muncă și să o contacteze insistent telefonic atât personal cât și prin intermediul altor persoane (colegi de muncă și vecini), inclusiv fratele acesteia;
- a fost nevoită să își schimbe numărul de telefon și, cu toate acesteia, hărțuirile au continuat, astfel că a fost nevoită să cheme organele de Poliție de mai multe ori, ocazie cu care a formulat mai multe plângeri penale pentru hărțuire, lovire și amenințare;
- dorește să fie lăsată în pace de către pârât și acesta să nu o mai caute.
În probațiune, reclamanta S. D. a solicitat audierea unor martori.
Instanța din oficiu a solicitat prin adresă Poliției P., documente pentru a verifica existența și obiectul plângerilor formulate de reclamantă împotriva pârâtului G. N.. Astfel, prin adresa-răspuns nr._ din 16.03.2015, Poliția P. comunică instanței următoarele:
-la data de 26.12.2014, la Poliția P. a fost înregistrată la dosarul penal nr. 2679/P/2014, plângerea persoanei vătămate S. D. împotriva pârâtului G. N., privind săvârșirea infracțiunii de hărțuire constând în aceea că în mod repetat pârâtul a contactat-o telefonic și s-a la domiciliul acesteia, la ore târzii din noapte, provocându-i astfel o stare de temere. În cauză s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul G. N., pentru săvârșirea infracțiunii de hărțuire prev. de art. 208 C.P.;
-la data de 29.12.2014, pârâtul G. N. a fost sancționat contravențional la Legea nr. 61/1991 deoarece a adresat injurii numitei S. D.;
-la data de 03.03.2015, a fost înregistrată la dosarul penal nr. 338/P/2015, plângerea persoanei vătămate S. D. prin care reclamă că în data de 03.03.2015 pârâtul G. N. s-a prezentat la locul de muncă al acesteia – .. situat pe . a amenințat-o cu acte de violență și a lovit-o cu palma peste față. În cauză c-a început urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de amenințare prev. de art. 206 C.P. și lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 1 C.P. În aceeași dată – 03.03.2015, pârâtul a fost sancționat contravențional cu 500 lei amendă la Legea nr. 61/1991 deoarece a adresat injurii numitei S. D.;
În fața instanței a fost luat interogatoriu pârâtului G. N., consemnat în încheierea de ședință din data de 25.03.2015, a arătat că a cunoscut-o pe reclamantă în luna septembrie 2014, la locul de muncă al acesteia, i s-a părut a fi o persoană foarte amabilă și i-a cerut numărul de telefon. Apoi au început o relație în care pârâtul s-a implicat emoțional, dar între timp a constatat că reclamanta este infidelă, în sensul că vorbea la telefon cu alt bărbat, căruia îi trimitea și SMS-uri. Bărbatul se numește P. I. și locuiește în Târgoviște. Pârâtul i-a cerut acestui bărbat să o lase în pace pe reclamantă. Când mergea la reclamantă consumau împreună băuturi alcoolice. În data de 23-24 decembrie 2014 relația dintre părți s-a rupt deoarece pârâtul a constatat infidelitatea reclamantei și faptul că nu se potrivea cu aceasta din punct de vedere sexual. Pârâtul precizează că nu a amenințat-o pe reclamantă, dimpotrivă aceasta l-a lovit. Deși a fost atașat sentimental de reclamantă, aceasta propunându-i să se căsătorească, lucru cu care a fost și el de acord, în prezent nu mai dorește să aibă o relație cu aceasta. Pârâtul recunoaște că reclamanta a chemat organele de poliție, acestea l-au condus până la postul de poliție din . s-a reîntors la locuința reclamantei, când a văzut că organele de Poliție au ieșit din locuința acesteia. Pârâtul precizează că a fost internat la psihiatrie, la București, în perioada 1985-1986 dar în prezent nu urmează tratament psihiatric.
În cauză au fost audiați martorii D. M. și N. L. M..
Din declarația martorei D. M., vecină de . că în luna ianuarie 2015 a fost abordată de către pârâtul G. N. care, printre altele, i-a spus că are o problemă cu reclamanta S. D., pe care acesta a catalogat-o drept „curvă”, spunând că a avut o relație cu aceasta, o iubește însă aceasta nu mai vrea să fie cu el. În același context, pe un ton serios, pârâtul a afirmat că este în stare să facă „moarte de om pentru ea”. Ulterior, pe stradă pârâtul a strigat după martoră, inclusiv în ziua ședinței de judecată din data de 25.03.2015 reproșându-i că este prietenă cu reclamanta. Martora declară că știe de la reclamantă că părțile îți doreau o relație serioasă, însă pârâtul o controla pe reclamantă și a fost inclusiv la cimitir la mormântul soțului reclamantei unde a aprins o lumânare. Mai arată că a aflat de la vecini că pârâtul a căutat-o la domiciliu de 3-4 ori, iar în luna ianuarie a anului curent a asistat la un incident în care pârâtul a sunat-o insistent pe telefon pe martora N. L. (care confirmă acest lucru), cerând să vorbească cu reclamanta. Menționează martora că îi este frică de pârât, cunoaște că reclamanta este bolnavă din cauza atitudinii pârâtului care, deși crede martora că într-o anumită măsură este îndrăgostit de victimă, ar fi în stare să-i facă rău acesteia.
Din declarația martorei N. L. M., colegă de muncă cu reclamanta la .., rezultă că între prărți a existat o relație scurtă de prietenie, care s-a stricat din cauza incompatibilității dintre ei. Martora arată că pârâtul a sunat-o insistent pe telefon, atât acasă cât și la domiciliu, dorind tot timpul să vorbească cu reclamanta pentru a continua relația cu aceasta. La un moment dat, la magazinul menționat, unde pârâtul venea regulat, a existat un incident în care părțile s-au certat, s-au îmbrâncit, iar pârâtul a lovit-o cu piciorul pe reclamantă. De asemenea, în urma căutărilor insistente a victimei atât la domiciliu cât și la locul de muncă, victima a chemat organele de Poliție de mai multe ori, iar în prezența acestora pârâtul era recalcitrant fiind și sub influența băuturilor alcoolice. Martora mai declară că știe că pârâtul i-a cumpărat victimei diverse lucruri, inclusiv o față de masă.
Prin sentința civilă nr. 408/26.03.2015, Judecătoria P. a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul G. N., (domiciliat în ., nr.76, județ Dâmbovița, CNP -_), prin avocat din oficiu V. A. E., în contradictoriu cu reclamanta S. D. (domiciliată în P., ..C5, ., CNP -_), asistată de avocat din oficiu A. L., în cauza având ca obiect emitere ordin de protecție; a admis cererea formulată de către reclamanta S. D. prin care a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtului G. N. și în consecință, a emis un ordin de protecție prin care s-au dispus, cu caracter provizoriu, următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
1) obligarea pârâtului G. N. la păstrarea unei distanțe minime de 150 metri față de victima S. D. ori față de domiciliul/reședința acesteia (P., .. C5, .), respectiv locul de muncă a persoanei protejate (.., .);
2) interdicția pentru pârâtul G. N. de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic – P., . 8, ., unde locuiește fratele victimei;
3) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima S. D.;
toate măsurile pe o durată de 6 luni începând cu data emiterii prezentului ordin de protecție.
La expirarea duratei măsurilor de protecție, persoana protejată poate solicita un nou ordin de protecție, dacă există indicii că, în lipsa măsurilor de protecție, viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea i-ar fi puse în pericol.
Prin aceeași sentință, a fost obligat pârâtul G. N. la consiliere psihologică pentru cel puțin -5- ședințe cu un specialist în domeniu, pe durata celor 6 luni de zile, urmând a face dovada cu adeverință eliberată în acest sens, pe care o va prezenta organelor de poliție, spre depunere cu dovadă de primire, în vederea atașării la exemplarul sentinței ce se comunică Poliției orașului P. și recomandă efectuarea unui tratament de natură psihiatrică de către pârâtul G. N..
În baza art. 31 din Legea nr. 217/2003, hotărârea fost comunicată Poliției Orașului P. pentru supravegherea modului în care se respectă hotărârea de către pârât și sesizarea de îndată a organului de urmărire penală în caz de sustragere de la executare; s-a pus în vedere pârâtului G. N. faptul că nerespectarea obligațiilor impuse, constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, care se pedepsește potrivit art. 32 din Legea nr. 217/2003; s-a dispus plata onorariilor către dl. avocat V. A. E. (200 lei, delegație ., nr. 675/2015), respectiv d-na avocat A. L. (200 lei, delegație ., nr. 676/2015) din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente de fapt și de drept:
I. Prevederi legislative relevante în materie și prezenta cauză;
ART. 1 Legea nr. 217/2003 -… (2) Prevenirea și combaterea violenței în familie fac parte din politica integrată de ocrotire și sprijinire a familiei și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică.
ART. 2 Legea nr. 217/2003 - Protecția și promovarea drepturilor victimelor violenței în familie se realizează în conformitate cu următoarele principii:
a) principiul legalității;
b) principiul respectării demnității umane;
c) principiul prevenirii săvârșirii actelor de violență în familie;
d) principiul celerității;
e) principiul parteneriatului;
f) principiul egalității de șanse și de tratament.
ART. 3 Legea nr. 217/2003 - (1) În sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate….
ART. 4 Legea nr. 217/2003 - Violența în familie se manifestă sub următoarele forme:
a) violența verbală - adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;
b) violența psihologică - impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar;
c) violența fizică - vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar;
d) violența sexuală - agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;…
ART. 23 Legea nr. 217/2003 - (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție …
II. Instanța apreciază că reclamanta S. D., face parte din categoria membrilor de familie în sensul art. 5 alin.1 lit. c) din Legea nr. 217/2003 privind violența în familie, întrucât relația de concubinaj (deși a fost de scurtă durată), este asimilată de legea menționată, de codul de procedură civilă (spre exemplu, dispozițiile art. 42 alin. 2 C.P.C.) și de convențiile internaționale recente, relațiilor asemănătoare dintre soți, părțile au conviețuit o perioadă împreună, astfel că protecția legii trebuie să intervină cu aceeași eficiență și în acest caz. Pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârât, pentru considrentul arătat, în acest sens hotărându-se și în practica judiciară.
Instanța apreciază în continuare că reclamanta este o victimă a violenței familiale, că aceasta nu își mai poate continua viața în acest mod, că violența trebuie să înceteze pentru a-i proteja drepturile conferite de lege. În acest sens, coroborând susținerile reclamantei cu ale martorilor audiați, instanța constată că pârâtul, pe fondul sentimentelor acestuia față de reclamantă, transformate foarte repede într-o atitudine de gelozie și posesivitate, continuă de cel puțin 3 luni să o „convingă” pe aceasta că relația acestuia cu victima trebuie să continue, cel puțin până în fața instanței când a susținut că nu mai dorește o relație cu aceasta și își ia angajamentul că nu o va mai căuta.
Parcurgând declarațiile părților și ale martorilor, și având în vedere comnicarea organelor de Poliție, instanța constată că pârâtul a depășit limitele rezonabile ale încercărilor de a relua o relație, trecând în sfera violențelor verbale, psihologice, fizice, inclusiv sexuale în senxul legii emnționate mai sus.
Astfel, pârâtul a început mai întâti să o caute telefonic, în mod insistent pe victima S. D., până ce aceasta și-a schimbat numărul de telefon, după care a început să o caute telefonic prin intermediul fratelui victimei și a martorei N. L., respectiv prin intermediul martorei D. M.. Deranjat de faptul că în continuare este ignorat de către victimă, pârâtul a continuat cu amenințări cu acte de violență și cu moartea adresate victimei personal și prin intermediul altor persoanei, culminând inclusiv cu lovirea victimei cu piciorul cu ocazia unei certe la locul de muncă al acesteia, unde pârâtul o căuta în mod regulat, „căutări” care se sfârșeau cu intervenția organelor de Poliție (aspect recunoscut inclusiv de către pârât la interogatoriu).
În acest sens, din adresa organelor de Poliție P. (f. 10-11), reise că „încercările” pârâtului de împăcare cu victima, au deja conotație penală, pârâtul fiind inculpat în dosarul penal nr. 2679/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria P., pentru săvârșirea infracțiunii de hărțuire prev. de art. 208 C.P. (hărțuire care este o formă a „violenței sexuale”, în sensul art. 4 lit. c din Legea nr. 217/2003), persoană vătămată fiind reclamanta din prezenta cauză, iar într-un alt dosar se efectuează cercetări pentru infracțiunile de amenințare și lovire sau alte violențe.
În aceste condiții, violența verbală (prin amenințare și catalogarea victimei în societate, ca fiind „curvă”), fizică (prin lovire) și psihologică (prin acte de gelozie, controlul vieții personale și provocarea de stări de tensiune psihică prin apeluri telefonice repetate) la care a fost supusă reclamanta S. D., trebuie să înceteze, sens în care o primă interdicție ce va fi impusă agresorului G. N. va fi aceea prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. d) și e) din Legea nr. 217/2003, de a păstra o distanță minimă față de victimă, locul de muncă al acesteia și interdicția agresorului de a se deplasa la locuința fratelui victimei (D. C.), locuință pe care reclamanta o frecventează, în mod firesc.
De asemena, agresorului i se va impune și obligația prevăzută de art. 23 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 217/2003, respectiv de a interzicerea oricărui contact, mai ales telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima S. D..
Referitor la durata ordinului de protecție instanța apreciază că se impune luarea măsurii pe durata maximă prevăzută de lege - 6 luni, pentru a stopa agresivitatea probată și mai ales cea potențială de care ar putea fi capabil pârâtul, care s-ar putea altfel materializa în consecințe negative pentru victimă.
Totodată, în baza art. 23 alin. 3 din Legea nr.217/2003, instanța va obliga pe pârât să urmeze o procedură de consiliere psihologică pentru cel puțin -5- ședințe cu un specialist în domeniu (cu accent mai ales pe segmentul înțelegerii relațiilor afective dintre un bărbat și o femeie), pe durata celor 6 luni de zile, urmând a face dovada cu adeverință eliberată în acest sens, pe care o va prezenta organelor de poliție, spre depunere cu dovadă de primire, în vederea atașării la exemplarul sentinței ce se comunică Poliției orașului P.. Instanța va recomanda totodată efectuarea unui tratament de natură psihiatrică de către pârâtul G. N., sub asistența unui medic specialist, având în vedere comportamentul (inclusiv în ședința de judecată) și susținerile acestuia din fața instanței, unde a precizat că a fost internat la Psihiatrie în perioada anilor 1985-1986.
De asemenea, în baza art.31 din Legea nr.217/2003, prezenta hotărâre se va comunica înafara părților și Poliției P. pentru supravegherea modului în care se respectă hotărârea de către pârât și sesizarea de îndată a organului de urmărire penală în caz de sustragere de la executare.
Instanța va atrage atenția pârâtului asupra faptul că nerespectarea obligațiilor ce vor fi impuse, constituie infracțiunea de nerespectare a hotărârii judecătorești, care se pedepsește potrivit art. 32 din Legea nr. 217/2003.
În baza art. 29 din Legea nr. 217/2003, prezenta sentință este executorie, iar executarea acesteia se va face fără somație și fără trecerea vreunui termen.
Instanța constată că reclamanta nu a solicitat cheltuieli judiciare, iar onorariile avocaților din oficiu ai părților, pentru pârât - dl. avocat V. A. E. (200 lei, delegație ., nr. 675/2015), respectiv pentru reclamantă - d-na avocat A. L. (200 lei, delegație ., nr. 676/2015), vor fi suportate din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, la data de 31.03.2015, pârâtul G. N. arătând că nu există o stare de pericol și că soluția s-a bazat pe mărturiile subiective ale unor persoane.
Prin întâmpinare, intimata a invocat excepția tardivității introducerii apelului și, în subsidiar, respingerea ca nefondat a apelului.
Cu privire la excepția tardivității introducerii apelului, tribunalul urmează a o admite constatând că apelul a fost declarat de pârât cu depășirea termenului legal de declarare a apelului.
Astfel, potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, „(1) Hotărârea prin care se dispune ordinul de protecție este supusă numai recursului, în termen de 3 zile de la pronunțare, dacă s-a dat cu citarea părților, și de la comunicare, dacă s-a dat fără citarea lor.”
În speță, hotărârea s-a dat cu citarea părților, hotărârea era supusă, potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 76/2012, apelului în termen de 3 zile de la pronunțare.
Având în vedere că hotărârea apelată a fost pronunțată la data de 26.03.2015 și că apelul a fost declarat de pârât la data de 31.03.2015, cu depășirea termenului legal de declarare a apelului, tribunalul va admite excepția tardivității formulării apelului și va respinge, ca tardiv, apelul civil declarat de apelantul pârât G. N..
În conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă cu art. 453 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă coroborat cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă, apelantul pârât va fi obligat la plata către intimata reclamantă a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocatului ales precum și la plata către stat a sumei de 300 lei - onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității formulării apelului.
Respinge, ca tardiv, apelul civil declarat de apelantul pârât G. N., domiciliat în ., ., nr. 76, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 408 pronunțată la data de 26.03.2015 de către Judecătoria P. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă S. D., domiciliată în orașul P., .. C5, ..
Obligă apelantul pârât la plata sumei de 800 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Obligă apelantul pârât la plata către stat a sumei de 300 lei - onorariul avocatului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 19.06.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
M. I. | S. D. |
GREFIER,
A. Ghiorghița
Dosar nr._
Judecătoria P.
J.f. C. V.
Red. SD
Tehnored. SD
4 ex./22.06.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
