Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 37/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 37/2015
DOSAR NR._ RECURS
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 37
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Președinte: G. S.
Judecător: A. S.
Judecător: D. Ș.
Grefier: I. M.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului civil declarat de recurenta reclamantă A. M. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetului de avocatură „S. I.” din municipiul Târgoviște, .. G 9, . 4, ., împotriva încheierii de admitere în principiu pronunțată la data de 05.06.2013 și a sentinței civile nr. 1220/26.03.2014, ambele de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. C., domiciliat în ., nr. 80, județul Dâmbovița, având ca obiect partaj bunuri comune.
Prezența pãrților și dezbaterile susținute au fost consemnate în încheierea pronunțatã la data de 03 februarie 2015, care face parte integrantã din prezenta hotãrâre, când tribunalul a amânat pronunțarea la 10 februarie 2015 pentru ca mandatarul intimatului pârât să depună la dosarul cauzei note scrise, datã la care, deliberând, a pronunțat urmãtoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată a pârâtului S. C., înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /07.06.2012, reclamanta A. M. C. a solicitat partajarea bunurilor dobândite de părți în timpul căsătoriei.
În motivarea cererii, reclamanta a menționat că prin sentința civilă nr.5031/20.10.2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ instanța de judecată a dispus desfacerea căsătoriei, în timpul căreia au dobândit o casă de locuit construită din cărămidă în suprafață totală de 70 mp situată în comuna Ulmi, . județul Dâmbovița și accesoriile acesteia, un autoturism marca Dacia L., an de fabricație 2006 și creditul obținut în anul 2008, dar care a fost refinanțat și pe care în perioada 02.05._09, în proporție de 80% l-a achitat reclamanta, iar în perioada 02.01._13 reclamanta a achitat exclusiv acest credit.
În dovedirea cererii, reclamanta a precizat că înțelege să se folosească de probele cu înscrisuri, martori, interogatoriu și expertiză pentru evaluarea bunurilor și expertiză contabilă.
În drept, cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art.357-358 cod civil și 673 indice 1-14 Cod procedură civilă.
Conform notei de timbraj întocmită de reclamantă aceasta a achitat suma de 2280 lei cu titlul de taxă judiciară de timbru (f.4 și f.12)
La cerere a fost anexată împuternicirea avocațială . nr._/2012 eliberată de Cabinet de Avocat „I. S.” (f.3).
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.
Prin întâmpinare a susținut că imobilul casă solicitat de reclamantă la masa de partaj nu reprezintă bun comun, ci este proprietatea tatălui său S. I., decedat în anul 1970, așa cum rezultă din actul de proprietate ce se află în posesia reclamantei.
S-a subliniat că în timpul căsătoriei, părțile au reconstruit o singură cameră, din cele trei pe care le conținea casa de locuit și o verandă, dar construcția respectivă a fost edificată din materiale rezultate din demolarea unui alt imobil proprietatea tatălui său, în regie proprie cu ajutorul numitului C. D., unchiul său, fără ca acesta să fie plătit pentru munca depusă.
Pârâtul a recunoscut creditul contractat de către reclamantă și faptul că a fost achitat în rate lunare de către aceasta, dar a afirmat că a suportat toate cheltuielile ocazionate de întreținerea gospodăriei. În perioada 02.01._12 ratele lunare ale creditului au fost achitate de reclamantă întrucât părțile erau la acea dată despărțite și locuiau separat.
S-a menționat că reclamanta s-a folosit de numele pârâtului pentru a obține refinanțarea creditului.
Pe calea cererii reconvenționale, pârâtul a solicitat includerea în masa de partaj a următoarelor bunuri mobile: mobilier dormitor, mobilier bucătărie, bibliotecă, 2 fotolii, covor, cărți beletristică (1000 volume), e televizoare, combină audio, computer, betonieră, drujbă, instalație gaze(instant), șemineu metalic, balansoar din bambus, aragaz, butelie, aspirator și mixer, lavoar, scaun WC, capac WC, rezervor WC, veselă (farfurii, oale).
În drept, au fost invocate dispozițiile art.115-118, 119 Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, pârâtul a solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri, martori și interogatoriu.
La cerere, pârâtul a anexat procura specială autentificată sub nr.1214/04.10.2012 de BNP „D. E. D.” (f.17) și sentința civilă nr.5031/20.10.2010 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ (f.18-19).
Cererea reconvențională a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 335 lei și timbru judiciar de 5 lei.
La termenul de judecată din data de 14.11.2012, instanța a încuviințat, în temeiul dispozițiilor art.167 Cod procedură civilă, pentru ambele părți probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și doi martori.
În cadrul probei cu înscrisuri pârâtul-reclamant a depus în copie: carnetul de muncă ., nr._ (f.34-41), actul de identitate (f.34), adeverința eliberată de Primăria comunei Ulmi, județul Dâmbovița și înregistrată sub nr.6220/09.10.2012 (f.42) și adeverința eliberată de Compania Națională Poșta Română S.A. înregistrată sub nr.228/22.01.2013 (f.98)
Reclamanta-pârâtă a depus, în copie: carnetul de muncă ., nr._ (f.52-59), extras de cont eliberat de BRD Târgoviște (f.60-70), contractul de credit nr._/1473/12.05.2006 (f.71), contractul de credit nr._/02.05.2008 (f.72-79), interogare fișă cont_ (f.80-83), extras de cont (f.84-86), certificatul de căsătorie ., nr._ eliberat la data de 23.07.2011 de Primăria comunei Gura-Ocniței (f.87), factura fiscală AGYDR5214426PJ (f.88), grafic costuri totale nr. client_ (f.89) și adeverința eliberată de Spitalul Județean de Urgență Târgoviște înregistrată sub nr.502/20.02.2013.
S-au audiat martorii N. M., S. I., propuși de reclamanta-pârâtă (f.43 și 94) și C. G. și C. D., propuși de pârâtul-reclamant (f.93 și 95).
În cauză a fost efectuată expertiza în specialitatea construcții raportul fiind întocmit de expertul desemnat L. E. având drept obiectiv identificarea imobilelor construcții solicitat la masa de partaj (f.113-116).
Prin încheierea din 5.06.2013, judecătoria a admis în parte cererea de chemare în judecată și a respins în parte cererea reconvențională, constatând că părțile au dobândit în timpul căsătoriei, în cote egale o casă de locuit compusă din două camere, baie, terasă și o cameră la mansardă neterminată situată în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița și creditul rămas neachitat ce a făcut obiectul contractului de credit nr._/02.05.2008 din data de 20.10.2010.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit la data de 04.07.1992, iar căsătoria a fost desfăcută prin sentința civilă nr.5031 din data de 20.10.2010, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosar nr._, hotărâre rămasă irevocabilă.
Potrivit materialului probator administrat în cauză, s-a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul casă compus din două camere, baie, terasă și o cameră la mansardă, situat în . și au contractat un credit ce a făcut obiectul contractului nr._/02.05.2008.
S-a argumentat că bunurile menționate, au fost dobândite pe timpul căsătoriei părților, în temeiul prezumției de comunitatea instituită prin dispozițiile art.339 din noul Cod civil (aplicabil în cauză conform dispozițiilor art.27 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil conform căruia „Indiferent de data încheierii căsătoriei, în ceea ce privește relațiile lor personale și patrimoniale, soții sunt supuși dispozițiilor Codului civil, de la data intrării în vigoare), și ca urmare a faptului că nu a fost dovedit contrariul care să ducă la răsturnarea acestei prezumții relative, fac parte din comunitatea de bunuri ale celor doi foști soți. Ca atare, fiecare parte are un drept indiviz de proprietate, pentru partajarea bunurilor fiind necesar a se stabili cota-parte a fiecăruia asupra bunurilor în raport de criterii ce țin în principal de contribuția fiecăruia la dobândirea acestora.
Expertul desemnat în cauză a identificat pe terenul situat în comuna Ulmi, ., județul Dâmbovița, proprietatea exclusivă a pârâtului-reclamant existența unei construcții cu două camere, baie, terasă și o cameră la mansardă neterminată construită din BCA, cărămidă și P., învelită cu tablă cutată, galvanizată edificată în perioada anilor 1997-1998.
În expertiza menționată au fost identificate și alte construcții, una edificată în anul 1973 și două anexe, pe care instanța nu le-a avut în vedere întrucât nu au fost solicitate a fi incluse la masa de partaj. În privința anexelor, reclamanta-pârâtă a precizat la termenul de judecată din data de 14.11.2012 (f.30) că solicită partajarea doar a imobilului casă.
Nu s-a reținut la masa de partaj autoturismul marca Dacia L., solicitat de reclamanta-pârâtă prin cererea de chemare în judecată, pe considerentul că nu s-a făcut dovada dobândirii acestuia, întrucât la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri cu privire la dobândirea lui, singurele referiri la acesta regăsindu-se în declarațiile de martori care însă nu se coroborează cu nicio altă probă.
În privința bunurilor mobile solicitate de pârâtul-reclamant prin cererea-reconvențională, instanța de fond a evidențiat că acesta nu a administrat nicio probă care să permită o analiză cu privire la caracterul acestora de bunuri dobândite în timpul căsătorie. Prin răspunsurile date de reclamanta-pârâtă la interogatoriu (întrebarea nr.7) aceasta a precizat că bunurile mobile solicitate a fi incluse la masa de partaj îi aparțin fiind cadouri date de mama sa pentru ea și copil. În același sens sunt și declarațiile martorului propus de reclamanta-pârâtă, S. I. (f.94).
În considerentele încheierii s-a mai reținut că spre deosebire de bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți despre care se prevede expres în cuprinsul art.339 Cod civil, că au caracter de bunuri comune ale soților, pentru datoriile din timpul căsătoriei nu se mai prevede prezumția de comunitate, iar prevederile limitative ale art.351 din noul Cod civil instituie prezumția că datoriile comune ale soților sunt personale, câtă vreme nu se dovedește că fac parte din categoria celor comune.
Contractul de credit nr._/1573/12.05.2006 ce a fost refinanțat prin contractul de credit nr._/1573/12.05.2006 a fost semnat atât de reclamanta-pârâtă, în calitate de împrumutat, cât și de pârâtul-reclamant, în calitate de co-împrumutat, așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în cele două contracte evocate.
În cererea reconvențională pârâtul-reclamant a recunoscut împrumutul contractat, însă a precizat că pe perioada în care reclamanta-pârâtă a plătit ratele la acest credit a suportata cheltuielile de întreținere ale locuinței și pentru cumpărarea hranei zilnice.
Având în vedere cele expuse, instanța a constatat că are caracter de datorie comună împrumutul obținut de la BRD-Groupe Societe Generale S.A. prin BRD Sucursala Târgoviște.
Pentru perioada cuprinsă între data contractării împrumutului și data desfacerii căsătoriei, 20.10.2010, rambursarea ratelor a vizat sumele de bani obținute de reclamantă cu titlu de salariu, așa cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosarul cauzei.
Pe timpul căsătoriei veniturile din salarii ale ambilor soți aveau natura unui bun comun și ratele achitate lunar erau componente ale unei datorii comune.
Ulterior, reclamanta-pârâtă a continuat să achite ratele lunare prin debitarea contului său curent deschis la BRD.
În aceste condiții, judecătoria a reținut în cote egale la masa partajabilă creditul neachitat în calitate de datorie comună și a constatat contribuția exclusivă a reclamantei la achitarea ratelor aferente creditului pe perioada ulterioară lunii octombrie 2010.
Prin sentința civilă nr.1220/26.03.2014, prima instanță a dispus partajarea bunurilor potrivit variantei unice araportului de expertiză întocmit de expertul L. E. și constatând că reclamanta-pârâtă a achitat singură datoriile ce incumbau ambilor soți rezultate din contractul de contractului de credit nr._/1573/12.05.2006 ce a fost refinanțat prin contractul de credit nr._/1573/12.05.2006, instanța a considerat că se impune obligarea pârâtului-reclamant la plata sumei de 18.876,65 lei reprezentând cota de 1/2 din creditul rămas de achitat începând cu data de 20.10.2010.
Sub acest aspect, s-a avut în vedere că potrivit adeverinței eliberate de BRD (f.131), la data de 20.10.2010, cuantumul debitului rămas de achitat aferent creditului contractat de reclamanta-pârâtă era de 37.753,30 lei.
Pentru compensarea valorii loturilor potrivit cotelor stabilite, s-a dispus obligarea pârâtului-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 23.828 lei cu titlu de sultă.
Pentru justificarea acestui mod de împărțire, s-a făcut trimitere la criteriile prevăzute de dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă, evidențiindu-se că locuința edificată de părți a fost construită pe terenul proprietatea pârâtului, iar o eventuală partajare a acestui imobil nu ar putea fi realizată comod în natură.
Cât privește cheltuielile de judecată efectuate de părți în cauză, reținând faptul că reclamanta-pârâtă a plătit cu titlu de taxă judiciară de timbru suma totală de 2280 lei, onorariul de expert fiind achitat de ambele părți în cuantum egal de câte 400 lei, a fost obligat pârâtul-reclamant la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 1140 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (cota de ½ din taxa achitată).
Împotriva încheierii interlocutorii și a sentinței de fond a declarat recurs reclamanta, criticându-le cu motivarea că nu s-a reținut la masa comunității bunurilor autoturismul marca Dacia tip L., cu toate că la dosar s-a depus factura fiscală de achiziție a acestui bun, în condițiile în care judecătoria a motivat că existența acestuia a reieșit doar din declarațiile martorilor, fără a exista alte probe.
Relativ la hotărârea fondului, s-a apreciat că este netemeinică și nelegală deoarece nu cuprinde bunul mobil menționat anterior iar pe de altă parte taxa de timbru în cuantum de 2280 lei, avansată de către reclamată a fost în mod greșit stabilită în cuantum de numai jumătate în sarcina pârâtului, cu toate că s-a respins cererea sa reconvențională.Se solicită admiterea recursului în acord cu aspectele invocate.
Intimatul a formulat întâmpinare în sensul respingerii recursului, arătând în esență că este corectă menținerea la masa de partaj a autoturismului deoarece reclamanta nu a prezentat probe conform legii (carte de identitate, certificat de înmatriculare, potrivit cărora bunul există în patrimoniul celor doi foști soți ).
Sub aspectul cheltuielilor de judecată se consideră că soluția primei instanțe este corectă, raportat la cotele de contribuții de câte ½ ale părților la realizarea bunurilor comune.
Prin decizia civilă nr.420/28.10.2014, tribunalul a admis recursul declarat împotriva încheierii interlocutorii din 05.06.2013 pe care a modificat-o în parte, în sensul reținerii la masa bunurilor comune și a unui autoturism marca Dacia L. Preference, achiziționat la 15.05.2006, dispunându-se efectuarea unei expertize în specialitatea auto pentru evaluarea bunului.
Pentru a dispune astfel, instanța de recurs a reținut că din coroborarea sentinței civile de divorț nr. 5031/2010.2010 pronunțată în dosarul_ al Judecătoriei Târgovite cu factura fiscală AGYDR_ PJ /15.05.2006 emisă de Automobile Dacia S.A.(filele 18-19 și 88 dosar fond ) rezultă în afara oricărui dubiu că în timpul căsătoriei părților s-a achiziționat un autoturism L. Preferance cu datele tehnice menționate în acest înscris, de către intimatul S. C., împrejurare în care își află incidența prevederile art. 339 Cod civil ce reglementează regimul comunității legale, potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei de oricare dintre soți sunt de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților.
Așadar din aceste mijloace de probă, pierdute din vedere de prima instanță reiese că bunul menționat a fost în mod neîntemeiat exclus de la masa de partaj, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a negat existența lui și nu a dovedit că ar fi ieșit din patrimoniul părților în vreo modalitate prevăzută de legislația civilă .
S-a avut în vedere totodată că prin decizia intermediară nu se va analiza critica relativă la modul de imputare a cheltuielilor de judecată deoarece după modificarea încheierii interlocutorii, tribunalul urmează a efectua o expertiză în specialitatea auto pentru evaluarea bunului, urmând ca prin decizia finală să se pronunțe și asupra criticii privitoare la sentința fondului.
Raportul de expertiză tehnică auto a fost întocmit de către expertul Marmalichi M. N. care a determinat valoarea de circulație a bunului mobil la 7289 lei, părțile neavând obiecțiuni privitoare la modul de evaluare.
În această împrejurare, în acord cu dispozițiile art.312 alin.3 Cod procedură civilă, față de modificarea încheierii interlocutorii prin decizia menționată, tribunalul va admite recursul declarat împotriva sentinței de fond pe care o va modifica în parte, sub aspectul împărțirii, pe lângă bunurile reținute de instanța de fond, și a autoturismului Dacia L. Preferance, cu nr. de înmatriculare Dâmbovița-06-AVG, în valoare de 7289 lei, prin atribuirea acestuia către intimatul care are posesia bunului, cu obligarea sa corespunzătoare la plata sultei în cuantum de 3644,5 lei către recurentă, urmând a se menține restul dispozițiilor hotărârii fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul civil declarat de recurenta reclamantă A. M. C., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetului de avocatură „S. I.” din municipiul Târgoviște, .. G 9, . 4, ., împotriva sentinței civile nr. 1220/26.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Târgoviște, pe care o modifică în parte în sensul partajării, pe lângă bunurile reținute de instanța de fond, și a autoturismului Dacia L. Preferance, cu nr. de înmatriculare_, în valoare de 7289 lei, prin atribuirea acestuia către intimat, cu obligarea sa la sulta în cuantum de 3644,5 lei către recurentă.
Menține dispozițiile sentinței instanței de fond.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G. S. A. S. D. Ș.
GREFIER,
I. M.
J.f. M. C. I.
Judecătoria Târgoviște
Dosar_
Tehnored. A.S./28.02.2015/2 exemplare
| ← Ordin de protecţie. Decizia nr. 445/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Pensie întreţinere. Decizia nr. 1007/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
