Pretenţii. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 34/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 34/2015
DOSAR NR._ APEL - NOUL COD DE PROCEDURĂ CIVILĂ
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 34
Ședința publică din data de 16 ianuarie 2015
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: I. M.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant E. D., domiciliat în municipiul București, sectorul 6, ., nr. 4, împotriva sentinței civile nr. 4109 pronunțată la data de 31.10.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. F. de Distribuție a Energiei Electrice „Electrica Distribuție Muntenia Nord” S.A - prin Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 236, județul Dâmbovița, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit: apelantul reclamant E. D. reprezentat de avocat E. N., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/2013 din 14.03.2014 (aflată la fila 28 a dosarului de apel), precum și reprezentantul intimatei pârâte S.C. F. de Distribuție a Energiei Electrice „Electrica Distribuție Muntenia Nord” S.A - prin Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Târgoviște.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței procedura de citare legal îndeplinită, judecata apelului a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă, prin încheierea pronunțată la data de 16.05.2014 (fila 50) și repusă pe rol, din oficiu, la data de 03.12.2014, potrivit referatului întocmit și aflat la fila 53 a dosarului, pentru a se constata de către tribunal dacă a intervenit perimarea de drept a apelului de față, cererea de apel este motivată și legal timbrată cu taxa de timbru în cuantum de 30 lei, achitată prin chitanța pentru creanțele bugetelor locale .-10 nr._ (148) din 23.12.2013 (depusă prin compartimentul registratură la data de 06.01.2014 și aflată la fila 10 a dosarului), după care:
Pentru apelantul reclamant E. D., avocat E. N., invocă excepția perimării cererii de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 416 alin. (1) Cod procedură civilă solicită constatarea perimării cererii de apel.
Tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, rămâne în deliberare asupra excepției perimării cererii de apel.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 17.04.2013, sub nr._, reclamantul E. D. a chemat în judecată pârâta . Nord SA Sucursala de Distribuție Târgoviște și a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să elibereze amplasamentul instalațiilor de distribuție a energiei electrice de pe linia de hotar, cu respectarea distanței prevăzute de lege pentru edificarea unei construcții, obligarea la daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de la rămânerea definitivă a hotărârii până la eliberarea efectivă a terenului și, în subsidiar, în măsura în care nu se poate schimba amplasamentul să fie obligată pârâta la plata unei rente anuale de 500 lei reprezentând lipsa de folosință a terenului scos din circuitul civil.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că deține în deplină proprietate suprafața de 2000 mp teren situat în intravilanul comunei Butimanu, ., .. cadastral_, pe care se află amplasate instalații de distribuire a energiei electrice, terenul fiind scos, astfel, din circuitul agricol și că amplasarea a avut loc fără ca pârâta să ceară vreun acord din partea detentorilor precari și cu atât mai mult din partea proprietarului.
A mai arătat reclamantul că a făcut un demers, de rezolvare amiabilă a eliberării terenului, însă pârâta a invocat, netemeinic, prevederile Legii 123/2012, dând o interpretare personală prevederilor art. 12-14 și art. 44 alin 4, de manieră că odată amplasate instalațiile electrice, suprafețele de teren sunt scoase din circuitul civil și aparțin proprietății publice, iar din economia întâmpinării pârâtei se susține că prin Ordinul ANRE 48/2008, cel care solicită reamplasarea urmează să suporte cheltuielile.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea cererii arătând că reclamantul nu s-a prezentat la sediul societății, nu a indicat criterii pentru identificarea în teren a parcelei ce îi aparține și că nu s-au putut identifica capacitățile energetice ce afectează terenul reclamantului, natura lor și cui aparțin și se impune precizarea temeiului de drept.
Cu privire la pretențiile formulate s-a arătat că se invocă dispozițiile Legii nr. 123/2013, art. 44 alin. 7-9 și cele ale Ordinului 48/2008 cap. VII, art. 34-37, care prevăd că solicitantul lucrărilor de mutare a instalațiilor electrice pentru eliberarea amplasamentului trebuie să îndeplinească anumite condiții, inclusiv să suporte cheltuielile ce derivă din solicitarea sa și, în speță, nu se poate pune în discuție obligarea pârâtei de a elibera amplasamentul capacităților energetice, întrucât acestea au fost amplasate legal, cu respectarea normativului tehnic 003/04/00, pe terenul aparținând statului la data respectivă.
Referitor la plata daunelor cominatorii s-a arătat că acestea sunt considerate sume de bani pe care debitorul unei obligații de a face sau de a nu face este obligat să le plătească, pentru fiecare zi de întârziere, însă daunele cominatorii pot fi înțelese și în condițiile reglementării amenzii civile prevăzute de art. 580 ind. 3 cod proc. civilă, ori ca și penalități pentru neexecutarea unei obligații neevaluabile în bani, prevăzută de art. 905 alin. 2 NCPC și aceste măsuri nu pot fi cumulate.
În privința pretențiilor prin care se solicită plata unei sume anuale de 500 lei, reprezentând lipsa folosinței terenului scos din circuitul civil s-a arătat că societatea pârâtă, ca operator de distribuție autorizat de ANRE nu poate să acorde rente anuale pentru lipsa de folosință a terenului și că ar fi pusă în situația de a achita o sumă de bani pe o perioadă nedeterminată, fără a avea nicio modalitate de verificare asupra terenului, ori a proprietarilor.
În susținerea apărării, pârâta a precizat că terenul este agricol, dispozițiile legale invocate de reclamantă și normativele tehnice nu interzic efectuarea lucrărilor agricole afectate de capacitățile energetice, fiind impuse doar restricții în zonele de protecție și siguranță, potrivit art. 4 din HG 135/2011 și că nu se pot acorda despăgubiri pentru lipsa de folosință.
Prin sentința civilă nr. 4109/31.10.2013, Judecătoria Târgoviște a respins cererea, reținând că prin contractul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2059/20.11.2012, reclamantul E. D. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan, în suprafață de 2000 mp, situat în Butimanu, ., cu nr. cadastral_, că pe terenul reclamantului este amplasat un stâlp de susținere a rețelei de energie electrică, respectiv stâlpul nr. 14, așa cum rezultă din planul de amplasament și delimitare a corpului de proprietate, din planșele foto, stâlp situat la mică distanță de limita de proprietate dinspre vest spre DCL 71, restul proprietății nefiind afectat, că, potrivit extrasului de carte funciară, terenul are categoria de folosință arabil, iar din planul de amplasament rezultă că este împrejmuit doar pe două laturi, nord și sud și că, potrivit fișei mijlocului fix cu nr. de inventar_-1, stâlpul nr. 14 a fost dat în folosință la 01.09.1979.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit art. 555 Cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege și, în condițiile legii, dreptul de proprietate privată este susceptibil de modalități și dezmembrări, după caz, că în conformitate cu art. 3 pct. 63 din Legea 123/2012 rețeaua electrică este compusă din ansamblul de linii, inclusiv elementele de susținere și de protecție a acestora, stațiile electrice și alte echipamente electroenergetice conectate între ele prin care se transmite energie electrică de la o capacitate energetică de producere a energiei electrice la un utilizator; că rețeaua electrică poate fi rețea de transport sau rețea de distribuție și că, potrivit art. 12 din Legea nr. 123/2012, asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice se instituie limitări ale dreptului de proprietate în favoarea titularilor autorizațiilor de înființare și de licențe care beneficiază de dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare, servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea/desființarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii.
S-a mai reținut de către instanță că drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 14 și se exercită fără înscriere în cartea funciară pe toată durata existentei capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie și că exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după . Legii nr. 123/2012, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor, a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort.
A mai reținut instanța de fond că proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații pot solicita încheierea de convenții, că beneficiază de indemnizații și, respectiv, despăgubiri și proprietarii de terenuri afectate de exercitarea drepturilor de uz și de servitute de către titularii de licențe și autorizații care la data intrării în vigoare a prezentei legi au în derulare convenții privind exercitarea acestor drepturi încheiate în condițiile legii și că titularii de licențe și autorizații sunt obligați să procedeze la încheierea convențiilor-cadru, în termen de maximum 30 de zile de la solicitarea proprietarilor afectați.
De asemenea, instanța de fond a reținut că proprietarii terenurilor și titularii activităților afectați de exercitarea de către titularii de licență și autorizații a drepturilor prevăzute la alin. (2) vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii: suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor; tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări;activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor, cuantumul despăgubirii stabilindu-se prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.
S-a mai reținut că dreptul de uz și de servitute asupra terenurilor proprietate privată, restrângerea sau încetarea unor activități se stabilesc și se exercită cu respectarea principiului echității, a dreptului de proprietate și a minimei afectări a acestuia, că, potrivit art. 15 din Legea 123/2012, pentru protecția și funcționarea normală a capacităților energetice și a anexelor acestora, precum și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului se instituie zone de protecție și de siguranță, că zonele de protecție și de siguranță se determină pentru fiecare capacitate, în conformitate cu normele tehnice elaborate de autoritatea competentă, că asupra terenurilor aflate în proprietatea terților, cuprinse în zonele de protecție și de siguranță, se stabilește drept de servitute legală și că în conformitate cu art. 44 din Legea nr. 123/2012 terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului, iar cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate conform reglementărilor emise de autoritatea competentă, în baza unor criterii obiective.
Aplicând textele de lege precitate la situația de fapt expusă, instanța de fond a constatat că terenul reclamantului se află în zona de protecție și siguranță, iar pârâta are un drept de uz și servitute legală, în acord cu dispozițiile art. 555 Cod civil, că prevederile Ordinului ANRE 48/2008 nu sunt aplicabile în speță, întrucât reclamantul nu are calitatea de solicitant în sensul menționatului ordin, solicitarea sa de eliberare a amplasamentului fiind întemeiată, în mod evident, pe răspunderea civilă delictuală prevăzută de art. 1349 Cod civil, având în vedere că între părți nu s-a încheiat niciodată un contract de locațiune sau o convenție și că dreptul de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacități energetice are caracter legal, astfel că nu se poate reține fapta ilicită a pârâtei în ce privește folosința terenului pe care este amplasat stâlpul nr. 14.
A mai reținut instanța de fond că, potrivit Curții Constituționale, s-a stabilit că instituirea dreptului de uz și de servitute, prin lege, nu încalcă art. 44 și 136 din Constituție și nu contravine art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale și că există un pericol permanent de incendiu datorită separatorului amplasat pe stâlp, însă din procesul verbal de intervenție nr. 48/12.07.2012 a rezultat că sursa probabilă a evenimentului este flacăra, mijlocul care putea produce aprinderea fiind bricheta și nu s-a dovedit existența mai multor evenimente.
Prin urmare, a reținut instanța de fond că în speță nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale și limitarea dreptului de proprietate respectă cerințele art. 555 Cod civil, astfel că cererea reclamantului privind mutarea amplasamentul stâlpului nr. 14 a fost respinsă.
Referitor la solicitarea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de la rămânerea definitivă a hotărârii până la eliberarea efectivă a terenului, față de cele expuse a reținut instanța de fond că este evident că și acest capăt de cerere va fi respins, neexistând o obligație de a face care ar trebui executată.
Cu privire la capătul trei al cererii instanța de fond a constatat că reclamantul nu a dovedit existența unui prejudiciu, terenul are categoria de folosință agricol, iar prevederile Ordinului ANRE nr. 48/2008 nu interzic efectuarea lucrărilor agricole pe terenurile afectate de capacitățile energetice și din planșele foto și procesul verbal de intervenție a rezultat că terenul este viran, nu este folosit conform categoriei de folosință, iar stâlpul nr. 14 amplasat la marginea proprietății nu împiedică exploatarea normală a terenului.
Împotriva sentinței civile a instanței de fond a declarat apel reclamantul.
Intimata pârâtă S.C. F. de Distribuție a Energiei Electrice „Electrica Distribuție Muntenia Nord” S.A - prin Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Târgoviște, a formulat întâmpinare la data de 07.01.2014, prin care a solicitat respingerea cererii de apel ca neîntemeiată și nelegală.
Prin încheierea pronunțată la data de 16 mai 2014 (fila 50), tribunalul a dispus, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 Cod procedură civilă, suspendarea judecății apelului.
Cauza a rămas în nelucrare până la data de 03.12.2014, când tribunalul, din oficiu, a dispus repunerea pe rol a dosarului în vederea discutării perimării.
În ședința publică din data de 16.01.2015 reprezentantul convențional al apelantului reclamant E. D., a invocat excepția perimării cererii de apel și în conformitate cu dispozițiile art. 416 alin. (1) Cod procedură civilă a solicitat constatarea perimării cererii de apel, astfel că tribunalul, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, a rămas în deliberare asupra excepției invocate.
Tribunalul urmează să constate intervenită sancțiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 416 alin. (1) Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.
Rezultă că pentru a interveni perimarea pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această situație să se datoreze inacțiunii părții.
Altfel spus, perimarea operează sub condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este și situația în speța de față unde, după suspendarea judecății apelului în temeiul art. 411 alin. (1) pct. (1) Cod procedură civilă, măsură dispusă la termenul de judecată din 16.05.2014, părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de 6 luni fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii.
În condițiile în care, până la împlinirea termenului de perimare - calculat conform art. 181 alin. (3) Cod procedură civilă - niciuna din părți nu a înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății, se va reține întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) Cod procedură civilă, astfel încât tribunalul urmează să constate perimată cererea de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimată cererea de apel formulată de apelantul reclamant E. D., domiciliat în municipiul București, sectorul 6, ., nr. 4, împotriva sentinței civile nr. 4109 pronunțată la data de 31.10.2013 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S.C. F. de Distribuție a Energiei Electrice „Electrica Distribuție Muntenia Nord” S.A - prin Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Târgoviște, cu sediul în municipiul Târgoviște, .. 236, județul Dâmbovița.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Tribunalul Dâmbovița.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 ianuarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. I. G. S.
GREFIER
I. M.
Jud. fond P. S. C.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Red. G.S. / Tehnored. I.M.
4 ex - 23.01.2015
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Pretenţii. Decizia nr. 35/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
