Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art. 300,319^1,325 CPC. Decizia nr. 1032/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1032/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 18-12-2015 în dosarul nr. 1032/2015
DOSAR NR._ APEL - noul cod de procedură civilă
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1032
Ședința publică din data de 18.12.2015
Instanța compusă din:
Președinte: M. I.
Judecător: G. S.
Grefier: O. N.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de apelantul intimat D. C. C., cu domiciliul în comuna Dragomirești, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat „V. M. I.”, cu sediul în ., .. 127 A, Județul Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință din data de 15.05.2015 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare D.G.R.F.P. Ploiești - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. Dâmbovița, având ca obiect contestație la executare..
Mersul dezbaterilor, prezența și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.12.2015, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 18.12.2015, când a pronunțat următoarea decizie:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la data de 16.03.2014, sub nr._, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații D. C. C. și Biroul Executorului Judecătoresc T. M.-T., a formulat contestație la executare împotriva încheierii nr. 146/06.03.2015 și somației din 06.03.2015 emisă în dosarul de executare silită nr. 146/2015 al B. T. M.-T. și cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că somația de executare a fost întocmită cu încălcarea prevederilor art. 1016 al. 1 lit. b c.pr.civ. nefiind indicat CNP-ul debitorului persoană fizică; în conformitate cu prevederile art. XV alin. 4 din O.U.G. nr. 8/2014, în cursul termenului de 5 ani calendaristici, de eșalonare a plății taxei de poluare, orice procedură de executare silită se suspendă de drept; în mod nelegal executorul a stabilit un termen de plată de 1 zi în vederea punerii în executare a titlului de creanță, în această fel nedându-se posibilitatea instituției să întreprindă măsurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată; executarea nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, fiind de neconceput ca pe calea executării silite să se ajungă la lipsirea de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli; Pentru efectuarea plăților se întocmește în mod obligatoriu o documentație în conformitate cu dispozițiile art. 117 din OG nr. 92/2003; reclamantul nu a solicitat restituirea sumei reprezentând pretenții astfel că organul fiscal nu a restituit această sumă; prin emiterea somației s-a trecut la executarea silită a instituției existând riscul prejudicierii bugetului de stat în urma executării silite pornite nelegal; a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea contestației și anularea formelor de executare din dosarul de executare.
Prin întâmpinarea formulată Intimatul D. C. C. a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele motive: în cadrul contestației nu se invocă nicio vătămare și nici nu este evidențiată vreo nulitate a vreunui act de executare; nu sunt aplicabile dispozițiilor invocate întrucât executarea vizează doar dobânda de 20%, prima tranșă de 20 % din taxa de poluare fiind achitată de creditor; termenul de o zi stabilit de către executor este legal aplicat iar debitorul are posibilitatea reglementată de O.U.G. nr. 22/2002 ca în situație în care se află în imposibilitate obiectivă de a plăti din lipsă de fonduri să adreseze executorului o cerere în vederea păsuirii pe o perioadă de 6 luni; a formulat cerere de restituire a debitului pretins iar debitoare era obligată să procedeze la efectuarea calcului dobânzii.
Prin încheierea de ședință din 08.05.2015 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a B. T. M.-T. și a respins cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea până la soluționarea contestației la executare.
Prin încheierea din 22 mai 2015 instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc T. M. T. și, pe cale de consecință a respins contestația la executare formulată de Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița împotriva acestui intimat ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis contestația la executare formulată de către contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană A Finanțelor Publice Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul D. C. C.; a anulat încheierea nr. 146/06.03.2015 și somația din 06.03.2015 emise în dosarul de executare silită nr. 146/2015 al B. T. M.-T. și a luat act că nu sau solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut că față de primul motiv al contestației, prin prisma criticilor formulate de către contestatoare, instanța constată că somația emisă de executorul judecătoresc în dosarul de executare nr. 110/2015, cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege, dispozițiile art.1016 c.pr.civ. fiind incidente doar în procedura specială a ordonanței de plată.
Totodată, sentința nr. 2761/17.09.2013, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr._ reprezintă titlu executoriu care stabilește în favoarea intimatului o creanță certă, lichidă și exigibilă, și executarea silită a fost încuviințată de către Judecătoria Târgoviște, că potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilire prin titluri executorii „Creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă”.
Astfel, instanța a reținut că prevederile art. 1 din O.G. nr. 22/2002 instituie obligația în sarcina autorităților executive de a stipula în bugetele autorităților publice anuale a unor sume de bani cu destinația specială a achitării creanțelor stabilite prin titluri executorii. O astfel de procedură este rezonabilă și reprezintă, astfel cum a statuat Curtea Constituțională în numeroase decizii (ex: Decizia nr. 176/08.02.2011, nr. 529/11.10.2005, nr. 444/20.11.2003 etc.), o normă de protecție de interes general, respectiv de protecție a patrimoniului instituțiilor publice, ca o premisă indispensabilă a desfășurării activității lor în condiții optime.
Cu toate acestea, procedura specială de alocare a fondurilor destinate plății creanțelor statului stabilite prin titluri executorii nu poate influența în nici un mod dreptul creditorilor de a obține executarea respectivelor creanțe. Instanța constată că omisiunea autorităților executive de a stipula în bugetele anuale sumele necesare executării obligațiilor prevăzute în titluri executorii îi este pe deplin imputabilă puterii executive și, conform principiului clasic de drept „Nemoauditur propriam turpitudinem allegans” (nimeni nu își poate invoca propria culpă), nu poate justifica neexecutarea respectivelor obligații. O concluzie contrară ar permite ca executarea acestor obligații să se afle la discreția totală a autorităților executive, care ar putea omite în mod repetat să aloce fondurile necesare executării, situație ce ar contraveni în mod nejustificat dispozițiilor art. 622 alin. 2 C.proc.civ.
În ceea ce privește art. 2 din același act normativ, acesta prevede că „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului”.
În legătură cu prevederile legale sus-citate, instanța apreciază că ele nu instituie, astfel cum în mod neîntemeiat susține contestatoarea, un termen de grație de 6 luni de zile, în favoarea instituțiilor publice executate silit, care operează în orice condiții și care împiedică începerea procedurii de executare silită, ci reprezintă norme cu caracter excepțional și derogator de la dispozițiile de executare de drept comun, care nu pot opera decât în condițiile strict prevăzute de lege, respectiv numai dacă debitorul dovedește lipsa fondurilor necesare executării silite. Or, o astfel de probă nu a fost efectuată în nici un mod de către contestatoare în cauză.
Ca atare, deși, prin somația expediată contestatoarei, acesteia i s-a acordat un termen de 1 zi să efectueze demersurile necesare executării obligației sale, instanța apreciază că somația a fost în mod legal întocmită, cu respectarea condițiilor de formă incidente.
În ceea ce privește afirmația că intimatul nu s-ar fi adresat contestatoarei în vederea executării voluntare a obligației de plată, instanța reține că aceasta este contrazisă prin cererea de restituire formulată de intimat la data de 18.06.2014 și aflată la fila 8 din dosarul de executare, în cuprinsul căreia intimatul a solicitat să se calculeze și dobânda aferentă taxei de poluare și să se dispună restituirea acesteia.
În schimb, prin raportare la susținerile părților și probele administrate instanța a hotărât admiterea contestației, pentru următoarele motive:
Potrivit art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici (alin. 1), în cursul termenului menționat orice procedură de executare silită se suspendă de drept (alin. 4).
În cauză, din analiza actelor dosarului de executare rezultă că actul de executare atacat a fost întocmit ulterior intrării în vigoare a dispozițiilor menționate (28.02.2014, data publicării actului în M.Of.).
În acest sens instanța a considerat că este necesar a se observa că prin alin. 7 nu se instituie o situație de excepție ci, din contră, se reiterează regula stabilită deja în alin. 1-6, cu amendamentul că aceasta este aplicabilă și în situația particulară a plăților restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită. Evident că dispoziția este aplicabilă inclusiv pentru dobânzile datorate acestor sume, având în vedere caracterul accesoriu al acestor sume raportat la debitul principal.
Se mai reținut totodată că interpretarea dispozițiilor alin. 7 menționează în mod expres o anumită ipoteză în care de asemenea se aplică regula stabilită prin alineatele anterioare (textul indicând în mod expres că plățile, cităm „se efectuează cu respectarea prevederilor alin. 1-6). De altfel, nu există nicio mențiune în alineatul 7 al articolului XV din O.U.G. nr. 8/2014 referitoare la vreo excepție. Din contră, se menționează expres că și în ipoteza enunțată se vor respecta prevederile alineatelor anterioare. Or, în aceste condiții orice procedură de executare silită se suspendă de drept.
Mai mult, deși intimata contestă incidența acestor dispoziții legale, cererea de restituire pentru care a fost demarată executarea silită vizează doar o tranșă a dobânzii, calculată de această dată potrivit art. XV alin. 1 din O.U.G. nr. 8/2014: 20% din dobândă aferentă primul an pentru debitul principal, debit principal care a fost achitat într-o tranșă de 20 % - potrivit OUG nr. 8/2014, la data de 10.12.2014, or, dacă în cazul debitului principal creditoare a acceptat plata eșalonată conform OUG nr. 8/2014, nu se justifică de ce în cazul dobânzii legale aceste prevederi nu ar fi aplicabile.
În ceea ce privește solicitarea intimatului D. C. C. pentru respingerea contestației ca rămasă fără obiect, întrucât contestatoare a achitat debitul pretins, conform procesului verbal nr._/03.04.2015 depus în data de 15.05.2015, instanța respinge aceste apărări având în vedere că din cuprinsul actului rezultă doar stabilirea dobânzii cuvenite și nu plata acesteia, fără a fi achitate și cheltuielile de executare de 993,93 lei solicitate prin somație. În plus, din dosarul de executare nu se constată că a fost emisă vreo încheiere față de o eventuală înțelegere privind efectuarea executării (art. 630 c.pr.civ.) sau pentru încetarea executării (art. 702 alin. 1 lit. a c.pr.civ.), astfel că se constată așadar existența unui impediment la executare prevăzut de o lege specială, motiv pentru care se impune admiterea acțiunii.
Împotriva încheierii instanței de fond a declarat apel intimatul D. C. C. arătând că invocă nulitatea încheierii motivat de faptul că a fost admisă cererea de chemare în judecată iar instanța de fond trebuia să pronunțe o sentință ce trebuia să poarte un număr și nu o încheiere, că singurul motiv pentru care s-a admis contestația la executare este reprezentat de dispozițiile OUG nr. 8/2014, că a apreciat că ar fi trebuit ca intimatul să fi stat în pasivitate toată perioada de 5 ani, perioadă pentru care s-a dispus plata eșalonată a taxei de poluare, dobânzi și cheltuieli de judecată iar dacă ar fi așteptat nu ar mai fi putut executa creanța întrucât s-ar fi prescris.
De asemenea a mai arătat faptul că nu a demarat executarea silită pentru toată creanța ci doar pentru cota aferentă anului trecut de 20% aferentă primului an fiscal, că urmare cererii sale de executare voluntară debitoarea trebuia să întocmească un grafic de rambursare pentru 5 ani de zile și să dispună plata aferentă primului an fiscal respectiv anul 2014 iar cum a trecut mai mult de 6 luni de la formularea cererii pentru ca debitoarea să-și procure necesarul bănesc și să întocmească graficul, singura posibilitate pentru recuperarea creanței a rămas executarea silită, că executorul judecătoresc a procedat în mod legal, că a calculat întreaga dobândă aferentă taxei de poluare și a împărțit această sumă în 5 tranșe aferente fiecărui an fiscal, că ulterior în mod legal a emis somație doar pe suma aferentă anului 2014, sumă ce trebuia achitată până la demararea executării silite și că a depus dovezi că după ce s-a formulat executarea silită debitoarea a achitat direct creditorului suma aferentă anului 2014 și 2015, rămânând de achitat doar cheltuielile de executare.
Examinând sentința civilă în raport de motivele de apel, de probele administrate ca și de dispozițiile legale incidente în cauză tribunalul va admite apelul pentru următoarele considerente:
În cauză creditorul a formulat cerere de executare silită la data de 02.03.2015 pentru câtimea de 20% din suma reprezentând dobânda, având în vedere că potrivit graficului tranșelor anuale aprobate la restituire, tranșa de 20% trebuie restituită în luna decembrie 2014.
Așadar, prima tranșă de 20% conform dispozițiilor art. XV alin. 3 din OUG nr. 8/2014 trebuia achitată în anul 2014, anul formulării cererii de restituire.
Cum debitoarea nu a înțeles să-și exercite obligația legală de plată, în mod corect creditorul a solicitat executarea silită a acestei sume.
De altfel, după promovarea contestației la executare intimata contestatoare a achitat apelantului atât tranșa de 20% pentru anul 2014, anul formulării cererii de restituire cât și tranșa pentru anul 2015, așa cum arată apelantul în ședința publică din data de 11.12.2015.
Pe cale de consecință, față de considerentele de mai sus,tribunalul, în temeiul art. 480 Cod procedură civilă va admite apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul intimat D. C. C., cu domiciliul în comuna Dragomirești, . și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de Avocat „V. M. I.”, cu sediul în ., .. 127 A, Județul Dâmbovița, împotriva încheierii de ședință din data de 15.05.2015 pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata contestatoare D.G.R.F.P. Ploiești - prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Dâmbovița, cu sediul în municipiul Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. Dâmbovița
Schimbă sentința civilă în sensul că respinge contestația la executare.
Obligă intimata la 370 lei cheltuieli de judecată .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. G. S.
GREFIER,
O. N.
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond D. L. M.
Dosar fond_
Red.G.S.
Tehnored.M.P./A.G-
Ex.4/21.12.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 25/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
