Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 537/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 537/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 14-09-2015 în dosarul nr. 2430/315/2015
Dosarul nr._ apel
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA –SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 537
Ședința publică din 14.09.2015
PREȘEDINTE – G. S.
JUDECĂTOR- M. I.
GREFIER - N. D.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul reclamant P. G. V., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 133, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.1923/13.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. E. Judecătoresc M. A., cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., . și I. C. D., cu domiciliul în P., ., jud. Dâmbovița, dosarul având ca obiect „ordonanță președințială ”.
Prezența și susținerile părții prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11.09.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, la cererea apelantului reclamant, pentru a i se da posibilitate să formuleze și să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 14.09.2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub nr._, la data de 25.03.2015, reclamantul P. G. V. a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale, să se dispună suspendarea executării silite pornită în dosarul de executare nr. 95/2013 al B. E. Judecătoresc M. A. la cererea intimatului I. C. D., până la soluționarea definitivă a unui dosar penal.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că pe rolul Judecătoriei Târgoviște se află dosarul civil nr._ având ca obiect contestație la executare împotriva executării pornite în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, că în cadrul contestației a formulat și cerere de suspendare a executării silite ce a fost respinsă prin încheierea din data de 17.11.2014, că în cadrul acestei contestații a arătat că suma nu este certă, întrucât Curtea de Apel Ploiești a redus sumele stabilite prin sentință, iar încuviințarea executării s-a pronunțat doar pentru sentință, că instanța va anula toate înscrisurile enumerate de reclamant, că a investit instanța să constate că intimatul i-a achitat suma de 12.000 euro datorată, că acea chitanță este menționată și în sentința tribunalului dar și în decizia Curții de Apel Ploiești, că suma rămasă de executat din cea de 120.000 lei este de 68.000 lei, pe care i-a restituit-o intimatului dar pe care acesta i-a adus-o personal înapoi, abandonând-o pe biroul său, că din această sumă a achitat deja facturile pentru acoperirea prejudiciilor produse de acesta prin fapte de distrugere recunoscute, că una dintre facturi în cuantum de 31.000 lei ce a fost integral achitată de către intimat a fost denunțată penal, aflându-se pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște și că sumele prevăzute în titlul executoriu au fost achitate, fapt pentru care se impune suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a dosarului penal având în vedere autoritatea penalului în fața civilului și că din suma rămasă de executat de 68.000 lei a achitat facturile care cuprind și datorii la bugetul de stat și social, pentru distrugerile repetate ale tâmplăriei termopan.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 996 C.pr.civ., art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, arătând că reclamantul deține ilegal încă din anul 2010 suma de 120.500 lei, stabilită irevocabil, că această sumă face obiectul dosarului de executare nr. 95/2013, că prin cerere reclamantul recunoaște că pe rolul tribunalului se află în apel contestația împotriva sentinței civile nr. 469 din 02.02.2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, prin care a fost admisă în parte contestația și că în cadrul acelui dosar a mai formulat două cereri de suspendare a executării silite una din acestea respinsă prin încheierea din data de 03.03.2014, rămasă definitivă, că nu există aparența de drept pentru a fi admisă cererea de suspendare pe calea ordonanței președințiale, că o altă soluție ar contrazice aspectele statuate prin celelalte hotărâri, că reclamantul încearcă cu rea credință să întârzie executarea, că pe această cale încearcă soluționarea unor probleme ale fondului cauzei pe care dispozițiile legii nu le permit și care au fost soluționate în numeroase cauze și că reclamantul invocă în mod nesincer datorii pe care pârâtul le-ar avea față de acesta, deși toate acțiunile prin care a solicitat aceste sume de bani au fost respinse.
Prin sentința civilă nr. 1923/13.05.2015 Judecătoria Târgoviște a admis excepția inadmisibilității cererii invocată prin întâmpinare și a respins acțiunea ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință civilă instanța de fond a reținut că reclamantul a formulat contestație la executare împotriva actelor din dosarul de executare nr. 95/2013 al Societății Civile Profesionale a Executorilor Judecătorești M. D. și M. A. D. solicitând anularea somației și a încheierilor emise în acest dosar, că în cadrul acestei contestații, reclamantul a formulat și două cereri de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației, că prima cerere care viza suspendarea executării silite a fost respinsă prin încheierea din data de 03.03.2014 iar prin încheierea din data de 08.09.2014 instanța a respins o altă cerere similară, că prin cererea de față se solicită ca, pe calea ordonanței președințiale, să fie suspendată executarea silită pornită în dosarul nr. 95/2013 până la soluționarea unui dosar penal și nu până la soluționarea contestației și că inadmisibilitatea ca excepție, în ciuda absenței unei definiții legale generale, presupune în principiu, recurgerea la un mijloc juridic procesual de valorificare a dreptului pretins care nu este prevăzut de lege sau este prevăzut decât în anumite condiții.
S-a mai arătat că suspendarea executării silite este o procedură strict reglementată de legiuitor care nu este compatibilă cu procedura specială a ordonanței președințiale, suspendarea executării silite putându-se dispune numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, că nu există nici o prevedere legală care să prevadă posibilitatea suspendării executării silite până la soluționarea unui dosar penal, că legiuitorul a prevăzut mai multe cazuri de suspendare judecătorească a executării silite respectiv suspendarea executării silite până la soluționarea cererii de recuzare a executorului judecătoresc (art. 652 alin. 2 C.pr.civ.), suspendarea executării silite până la soluționarea cererii de intervenție a unui alt creditor (art. 691 alin. 3 C.pr.civ.), suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, reglementată de art. 718 alin. 1 C.pr.civ., suspendarea executării silite până la soluționarea cererii de suspendare a executării silite formulate în cadrul contestației la executare reglementată de art. 718 alin. 7 C.pr.civ., suspendarea urmării silite imobiliare în cazul încuviințării cererii de plată a datoriei din veniturile nete ale imobilelor sau din alte venituri (art. 823 alin. 2 C.pr.civ.), suspendarea executării silite în cazul contestării actului de adjudecare (art. 854 alin. 1 C.pr.civ.), suspendarea executării silite în cazul formulării unor căi de atac, de către instanța care le soluționează, atunci când hotărârea ce se atacă are caracter executoriu (art. 450 C.pr.civ., 484 alin. 2 C.pr.civ., art. 507 C.pr.civ., art. 512 C.pr.civ., 612 C.pr.civ., art. 1023 alin. 5 C.pr.civ.), că prin urmare, un astfel de caz de suspendare judecătorească a executării silite nu este prevăzut de lege, că reclamantul nu are la îndemână decât acele cereri prevăzute de lege pentru a obține suspendarea executării silite, cererea formulată de acesta neîncadrându-se în nici una din cele pe care legea le reglementează și că reclamantul încearcă să ocolească dispozițiile legale privind achitarea cauțiunii și autoritatea de lucru judecat acestuia fiindu-i soluționate în sensul respingerii alte două cereri de suspendare a executării silite, dintre care una pentru motivul nedepunerii cauțiunii.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul arătând că prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca pe calea ordonanței președințiale instanța să dispună suspendarea executării silite pornită în dosarul de executare nr. 95/2013 al B. M. A. până la soluționarea dosarului penal nr. 1715/P/2013, că pe rolul judecătoriei Târgoviște se află deschis dosarul civil nr._ având ca obiect contestație la executare împotriva titlului executoriu, reprezentat de sentința civilă pronunțată de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, modificată prin căile de atac, că în cadrul contestației pe fond a arătat că pretinsa sumă nu este certă pentru ca sentința civilă a fost modificată de Curtea de Apel Ploiești în sensul micșorării pretențiilor iar executorul judecătoresc a cerut încuviințarea executării silite doar pentru hotărârea instanței de fond, continuând executarea pentru această creanță, nu cum îl obliga legea, că a continuat executarea silită luând în calcul penalități ce decurg din întreaga sumă, fără a le micșora odată cu reducerea debitului conform deciziei Curții de Apel Ploiești, că nu îi mai datorează nici un ban pârâtului având în vedere dar și dovedind cu decizia Curții de Apel Ploiești că a reținut din titlu banii împrumutați ce i l-a acordat de 12.000 EURO conform chitanței depuse la dosar, precum și pagubele aduse societății sale conform facturilor, restituindu-i 16.000 euro, că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilități cererii, invocată prin întâmpinare și că acțiunea îndeplinește condițiile prevăzute de legiuitor, că aparența de drept este dovedită prin faptul că pe rolul tribunalului există înregistrată contestația la executare, că nu pot fi primite susținerile pârâtului precum că a formulat pe un alt temei de drept suspendarea la executare și a fost respinsă, atâta timp cât pe rolul instanței de judecată se află înregistrată o contestație la executare are dreptul legal să formuleze cerere de suspendare, că prin acțiune nu se antamează fondul cauzei, că a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă atât a dosarului penal cât și a dosarelor în care a solicitat ca instanța să constate ca suma de bani încasată este justificată, că nu îi mai datorează nici o sumă de bani intimatului și că se impune suspendarea pentru a se preîntâmpina un prejudiciu și a face imposibilă restabilirea situației anterioare în cazul vinderii la licitație publică a bunurilor proprietate comună.
S-a mai susținut că acțiunea formulată este temeinic dovedită astfel încât instanța prin abuz de drept a dispus admiterea excepției inadmisibilității, că neintrându-se pe fondul cauzei instanța nu și-a putut forma cu adevărat convingerea cu privire la starea reală de fapt și de drept nefiind administrate probele așa cum au fost ele solicitate și prevăzute de Constituția României, că a fost încălcat art. 6 din CEDO precum și dreptul la un proces echitabil, practic instanța luând în considerare doar susținerile pârâtului și că înscrisurile depuse la dosar, odată cu cererea introductivă, arătau limpede că acțiunea formulată pe un alt temei de drept respectiv pe calea ordonanței președințiale este admisibilă, având la bază o soluție penală.
În termen legal intimatul a formulat întâmpinare, susținând că procedura ordonanței președințiale este cuprinsă în Titlul VI art. 996-1001 Cod procedură civilă, legiuitorul precizând, în mod exhaustiv, condițiile de admisibilitate a acestei proceduri, că suspendarea executării silite este o procedură reglementată în mod strict în codul de procedură civilă Cartea a V -a Titlul I Capitolul VI ”Contestația la executare” art. 718 – Suspendarea executării, că instanța de judecată a precizat în mod clar cazurile în care aceasta poate dispune suspendare executării silite și că instanța de judecată în motivarea hotărârii luate a arătat că nu este prevăzută nici o prevedere legală care să prevadă posibilitatea suspendării executării silite până la soluționarea unui dosar penal ceea ce este strict conform cu dispozițiile legii.
Examinând sentința civilă în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului ca și de dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul va respinge apelul pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din cuprinsul acțiunii introductive instanța de fond a fost sesizată cu o cerere de ordonanță președințială prin care s-a solicitat suspendarea executării silite începută în dosarul execuțional nr. 95/2013 până la soluționarea definitivă a unui dosar penal.
Ca atare, indicându-se momentul până la care se solicită luarea măsurii se constată că cererea apelantului reclamant nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile de suspendare judecătorească prevăzute de legiuitor așa cum în mod corect a reținut prima instanță .
Referitor la împrejurarea precum că instanța de fond ar fi fost în eroare întrucât acțiunea formulată îndeplinește condițiile prevăzute de lege deoarece pe rolul instanței există înregistrată o contestație la executare nu poate fi reținut, nefiind suficient pentru admiterea apelului numai existența unei contestații la executare.
De altfel, așa cum arată reclamantul, cererea de suspendare a executării silite formulată în cadrul contestației la executare a fost respinsă de instanță.
Critica privitoare la faptul că neintrându-se pe fondul cauzei instanța de fond nu și-a putut forma convingerea cu privire la starea reală de fapt și de drept, nefiind administrate probele așa cum au fost solicitate, nu este întemeiată și nu poate constitui temei pentru admiterea căii de atac având în vedere că instanța este chemată să se pronunțe asupra unei măsuri care nu tranșează fondul litigiului ci este menită doar să preîntâmpine consecințele negative ale unor situații prejudiciabile pentru petent.
Pe cale de consecință, cum nu există nicio dispoziție legală care să prevadă posibilitatea suspendării executării silite până la soluționarea unui dosar penal și în raport de considerentele de mai sus, tribunalul în temeiul art. 480 Cod procedură civilă, va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul reclamant P. G. V., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr. 133, județ Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.1923/13.05.2015, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. E. Judecătoresc M. A., cu sediul în Târgoviște, Calea București, ., . și I. C. D., cu domiciliul în P., ., jud. Dâmbovița.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 14.09.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
G. S. | M. I. |
GREFIER
N. D.
Judecătoria Târgoviște
Dosar fond nr._
Judecător fond N. M. A.
Red. S.G./Tehnored. S.M.
5 ex/15.09.2015
| ← Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
