Pretenţii. Decizia nr. 555/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA

Decizia nr. 555/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 4536/232/2014

DOSAR NR._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.555

Ședința publică din data de 22 septembrie 2015

Instanța compusă din:

Președinte: D. S.

Judecător: C. M. G.

Grefier: Acxinia N.

Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant S. Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..48, județul Dâmbovița, CF_, cont RO79TREZ27121F335000_ - reprezentat legal prin Dr. R. P. – manager, împotriva sentinței civile nr.255Bis/11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. S., având CNP_, domiciliată în ., având ca obiect pretenții.

Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma totală de 20 lei conform chitanțelor nr._/2014; nr._/2014; nr._/2014;nr._/2014.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Grefierul de ședință referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, arătând că prin serviciul registratură s-a depus la dosar cerere formulată de intimata pârâtă prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, proba cu înscrisuri, care au fost anexate cererii, respectiv cartea de identitate, cupon pensie, precum și faptul că nu a primit motivele de apel.

După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând că este legal îndeplinită.

Față de cererea formulată de intimata pârâtă, prin care arată că nu a primit motivele de apel, tribunalul verificând actele dosarului, constată că motivele de apel au fost comunicate acesteia, astfel că: din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu dispozițiile art. 238 alin. (1) din codul de procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului, ținând cont de împrejurările cauzei, la o zi, apreciind că acesta este un termen optim și previzibil.

Socotindu-se lămurit, tribunalul, în baza art. 244 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea apelului în ședința publică din aceeași zi.

Astfel, tribunalul, în conformitate cu dispozițiile art. 392 Cod procedură civilă raportat la art. 482 din același cod, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat, incidente de soluționat sau probe de administrat, precum și faptul că intimata pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare asupra apelului de față.

TRIBUNALUL

Asupra apelului civil de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești sub nr._ reclamantul S. Județean de Urgență Târgoviște a chemat în judecată pe pârâta T. S., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 391,11 lei, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, compusă din suma de 362,74 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare în perioada 03.11. – 04.11.2011 ocazionate de internarea pârâtei în Secția de Chirurgie Toracică, foaie de observație nr._ și din suma de 28,37 lei reprezentând indicele lunar al prețului de consum, cu cheltuieli de judecată.

În motivare se arată că pârâta a fost internată în Secția de Chirurgie Toracică, foaie de observație nr._, ca urmare a unui accident rutier produs în data de 03.11.2011 și deși a fost notificată prin adresele nr._/16.12.2011 și nr. 3702/10.02.2014, aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile de plată și nu a dat curs solicitărilor reclamantului în ceea ce privește furnizarea informațiilor privind persoana vinovată de vătămarea care i-a fost cauzată, asumându-și astfel plata cheltuielilor de spitalizare și a dobânzilor aferente.

Pârâta nu a formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 255 bis/11.02.2015, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Târgoviște, în contradictoriu cu pârâta T. S..

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit mențiunilor din foaia de observație_ (f 7), pârâta a fost internată în Secția de Chirurgie Toracică a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște în perioada 03.11.-04.11.2011, ca urmare a traumatismului toracic produs prin accident rutier, că în foaia de observație este precizat că pârâta are calitatea de asigurat CNAS, indicându-se și numărul asigurării, condiții în care în calitate de asigurat, pârâta are dreptul la un pachet de servicii medicale de bază, conform art. 217 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, beneficiind de îngrijire gratuită, în condițiile acestui act normativ și ale contractului cadru privind asigurările de sănătate, că reclamantul nu a făcut dovada și nici nu a pretins că serviciile medicale de care a beneficiat pârâta, respectiv îngrijirile medicale impuse de vătămările produse prin accident rutier, s-ar regăsi în serviciile care nu sunt decontate din fond, prevăzute de art. 237 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.

În susținerea pretențiilor reclamantul a invocat și dispozițiile legale care reglementează răspunderea civilă delictuală, dar nu a făcut dovada întrunirii condițiilor angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, respectiv fapta ilicită a pârâtei, vinovăția pârâtei, prejudiciul suferit de reclamant și raportul de cauzalitate între fapta pârâtei și prejudiciul suferit de reclamant.

A mai reținut instanța de fond că potrivit dispozițiilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Prin urmare, costul serviciilor medicale de care a beneficiat pârâta pentru îngrijirea vătămărilor produse prin accident rutier, trebuie suportat de terțul autor al accidentului rutier, acesta fiind obligat, conform textului de lege menționat, să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, iar nu victima accidentului care are și calitatea de asigurat, necontestată de reclamant, iar obligația identificării autorului accidentului rutier nu îi revine pârâtei, situație în care instanța de fond a constatat că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, fiind respinsă.

La data de 18.05.2015, reclamantul a formulat apel împotriva soluției instanței de fond, solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Arată apelantul că în susținerea acțiunii a administrat proba cu înscrisuri din care reiese că în vederea recuperării debitului ocazionat cu internarea intimatei, aceasta a fost notificată prin adresele_/16.12.2011, respectiv 3702/10.02.2014, prin care i s-a solicitat să furnizeze informații cu privire la persoana vinovată de vătămarea ce i-a fost cauzată și că în lipsa comunicării a informațiilor solicitate urmează să suporte obligația de plată a debitului, însă intimata nu a răspuns în nici un fel solicitărilor, context în care consideră întemeiată cererea de chemare în judecată.

Arată apelantul că având în vedere imposibilitatea sa de a se adresa persoanei vătămate de producerea accidentului rutier din data de 03.11.2011, în vederea recuperării debitului, imposibilitate determinată de pasivitatea intimatei și considerând că este beneficiarul unei creanțe certe, lichide și exigibile față de intimată, creanță necontestată de aceasta, a promovat acțiunea în instanță, acțiune pe care instanța de fond a respins-o ca neîntemeiată, fără a ține seama că este beneficiarul creanței certe, lichide și exigibile față de intimată, înțelegând să nu sancționeze lipsa de pasivitate a acesteia. În drept, art. 148 – 151 Cod procedură civilă, art. 194 – 196 alin. 2 Cod procedură civilă, art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, art. 470 – 471 și art. 453 Cod procedură civilă. S-a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, precum și judecarea cauzei în lipsă.

Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

În ce privește primul motiv de apel referitor la faptul că în mod nelegal prima instanță a respins cererea apelantei reclamante de obligare a initmatei pârâte la plata cheltuielilor efectuate cu spitalizarea acesteia în condițiile în care aceasta nu a comunicat informațiile solicitate cu privire la persoana vinovată de vătămarea ce i-a fost cauzată în accidentul de circulație, tribunalul constată că acesta nu este fondat întrucât acțiunea formulată de apelantul reclamant a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1349 din Codul civil care reglementează răspunderea civilă delictuală, iar, în speță, inacțiunea intimatei pârâte care nu a comunicat informațiile solicitate cu privire la persoana vinovată de vătămarea ce i-a fost cauzată în accidentul de circulație nu constituie o faptă ilicită de natură a atrage răspunderea civilă delictuală întrucât nu există nici un fel de dispoziții legale care să instituie obligația victimelor unor accidente de circulație de a identifica autorul accidentului și de a comunica acest nume spitalului în care a fost internată.

Susținerea apelantului referitoare la faptul că deține o creanță certă, lichidă și exigibilă față de intimată pe care nu o poate valorifica nu poate fi primită întrucât intimata pârâta are calitatea de asigurat CNAS, iar în calitate de asigurat, are dreptul la un pachet de servicii medicale de bază, conform art. 217 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, beneficiind de îngrijire gratuită, în condițiile acestui act normativ și ale contractului cadru privind asigurările de sănătate, cu atât mai mult cu cât apelantul reclamant nu a făcut dovada și nici nu a pretins că serviciile medicale de care a beneficiat pârâta, respectiv îngrijirile medicale impuse de vătămările produse prin accident rutier, s-ar regăsi în serviciile care nu sunt decontate din fond, prevăzute de art. 237 alin. 1 din Legea nr. 95/2006.

Faptul că dispozițiile art. 313 din legea nr. 95/2006 prevăd că persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată nu conduce la concluzia că aceste cheltuieli de spitalizare a intimatei pârâte –victime a unui accident de circulație – trebuie suportate de intimată, deoarece art. 313 din Legea nr. 95/2006 instituie dreptul furnizorului de servicii medicale de a se îndrepta împotriva celui care a săvârșit o faptă prin care s-au adus daune sănătății altor persoane și nu dreptul de a se îndrepta împotriva victimei accidentului de circulație.

Față de considerentele mai sus expuse, constatând că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul, în baza art. 480 din Codul de Procedură Civilă, va respinge apelul și va păstra sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant S. Județean de Urgență Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, ..48, județul Dâmbovița, CF_, cont RO79TREZ27121F335000_ - reprezentat legal prin Dr. R. P. – manager, împotriva sentinței civile nr.255Bis/11.02.2015, pronunțată de Judecătoria Găești, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. S., având CNP_, domiciliată în ..

Păstrează hotărârea atacată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 septembrie 2015.

Președinte,Judecător

S. D. C. M. G.

Grefier,

Acxinia N.

Judecătoria Găești

Dosar nr._ Judecător fond: M. E. N. Red. DSM

Rehnored: BE

4 ex./25.09.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 555/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA