Partaj judiciar. Decizia nr. 80/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 80/2015
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 80
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 3 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: C. M. G.
Judecător: S. D.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil promovat de apelanta reclamantă D. R. cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură A. I. cu sediul în Târgoviște, str. .. 23, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3082 din 8 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind D. A. A. domiciliat în Târgoviște, ..2, ., ., G. F. domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, D. A. domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, și D. D. domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect apel partaj judiciar.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 786 lei conform chitanței nr._ din 26.11.2014.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2015 care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea apărătorilor părților, de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi 3 februarie 2015, dată la care a pronunțat următoarea decizie civilă.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3082/8.09.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta D. R., în contradictoriu cu pârâtul D. A. A., având ca obiect constatarea dreptului de proprietate în cotă de ½ din imobilul construcție cu destinație de locuință situată în comuna Lucieni, ., județul Dâmbovița.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că a fost investită cu o cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate în cotă de ½ din imobilul construcție cu destinație de locuință în suprafață de 111 mp. situat în comuna Lucieni ., județul Dâmbovița.
Din actele de la dosar, rezultă că, prin contractul de vânzare-cumpărare 4790/21.11.1997 autorul pârâtului, în speță D. M. M. a cumpărat de la L. R., D. M M. născut la 29.01.1940 suprafața de 780 mp. teren curți-construcții situat în intravilanul comunei Lucieni.
Din extrasul de carte funciară rezultă că terenul intravilan în suprafața din acte de 780 mp.- și cea măsurată de 776 mp. este înscris în cartea funciară cu nr._ pe numele autorului pârâtului precum și construcția ridicată din cărămidă acoperită cu tablă A1.1 nr. cadastral_-C1.
Actul în baza căruia s-a întocmit cartea funciară a fost contractul de vânzare-cumpărare 4790/21.11.1997 transcris sub nr. 5190/1997 pentru teren iar pentru construcția situată în Lucieni, în baza autorizației de construire nr. 29/10.04.1992 eliberată de Consiliul Local Lucieni.
Reclamanta D. R. în calitatea sa de mamă a defunctului D. M. pretinde că, ea împreună cu soțul său, au construit imobilul casă de locuit ce apare înscris pe numele fiului său decedat și care a revenit prin moștenire pârâtului D. A. A..
Din înscrisul existent la fila 60 rezultă că, construcția existentă pe terenul situat în localitatea Lucieni a fost autorizată pe data de 10.04.1992 și s-a emis autorizație de construire la data de 10.04.1992 la cererea autorului pârâtului D. A. A., conform și cererii pentru certificatul de urbanism 3828/2.12.1997.
Este adevărat că, din depozițiile martorilor a reieșit că, la edificarea construcției în baza autorizației de construire din 10.04.1992 au participat reclamanta și soțul acesteia în prezent decedat, prin plata efectuată ca urmare a unor lucrări de construire, însă construcția se află pe terenul proprietatea autorului pârâtului proprietate ce derivă din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4790/21.11.1997.
Autorizația de construire a fost emisă la data de 10.04.1992 și sunt aplicabile dispozițiile din vechiul cod civil în conformitate cu art. 3 din Legea nr. 71/3.06.2011 în ceea ce privește accesiunea imobiliară.
Proprietarul imobilului devine și proprietarul construcției prin accesiune imobiliară în raport de prev. art. 492 din vechiul cod civil.
Așa cum s-a menționat și anterior, reclamanta a făcut dovada prin proba testimonială administrată că a contribuit la edificarea construcției prin plățile efectuate de către ea și de către soțul său decedat către diverși meseriași însă aceasta nu o îndreptățește a deveni proprietara cotei de ½ din construcție, proprietara materialelor ce au fost înglobate în construcție are dreptul la plata contravalorii acestora, are deci un drept de creanță și nu un drept de proprietate.
Lucrările edificate și anume construcția este o lucrare autonomă cu caracter durabil autorul pârâtului se află înscris în cartea funciară în calitate de proprietar al construcției, astfel că, cererea formulată de reclamantă prin care se solicită a se constata că este proprietara cotei de ½ din construcție este neîntemeiată și cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta arătând că instanța de fond crede, in mod eronat, ca autorizația de construcție nr.29 a fost eliberata in anul 1992. De fapt, aceasta autorizație de construcție a fost eliberata in anul 1998 si nu in anul 1992, de aceea s-a ajuns la acest diferend, autorizația de construcție fiind emisa la o data ulterioara edificații construcției, când terenul pe care se afla amplasata construcția aparținea altei persoane, respectiv autorului paratului.
Nu poate fi o eroare materiala aceasta greșeala din cuprinsul hotărârii, fiindcă ea se repeta de cel puțin patru ori.
Asa cum am dovedit prin proba testimoniala, dar si prin înscrisurile pe care le-am depus la dosarul cauzei, construcția care face obiectul prezentei cauze a fost edificată de subsemnata împreună cu soțul meu in perioada 1991 -1994, instanța de fond reținând ca aceasta construcție a fost edificata cu materialele reclamantei, cumpărate din banii proprii, dar si cu munca reclamantei si a soțului acesteia, dar, considera ca este Îndreptățită doar la un drept de creanța si nu Ia un drept de proprietate asupra construcției.
Înscrierea in Cartea Funciara pe numele paratului a dreptului de proprietate a cotei de 1/1 asupra construcției, nu prezuma absolut ca acesta este proprietar asupra acesteia, certificatul de moștenitor si autorizația de construcție nu reprezintă titluri de proprietate, motiv pentru care si înscrierea in Cartea funciara a dreptului de proprietate nu poate fi considerata ca o prezumție absoluta asupra proprietății construcției.
Certificatul de moștenitor atesta doar calitatea de moștenitor a paratului, iar autorizația de construcție nu reprezintă titlu de proprietate.
Judecătorul de fond, din proprie inițiativa invoca in apărarea paratului si in motivarea sentinței apelate accesiunea imobiliara, instituție de drept ce nu a fost pusa in discuție in timpul cercetării procesului, insa, o regăsim in motivarea soluției de respingere a cererii de chemare in judecata.
Chiar daca am da eficienta dispozițiilor ce reglementează accesiunea imobiliara, si pe cale de consecința, proprietarul terenului devine atat proprietarul suprafeței cat si a suprafeței acesteia nu este o prezumție absolută și ea poate fi răsturnată prin administrarea de probe.
A depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratura, inainte de ultimul termen de judecata, un plan de amplasament si delimitare a corpului de proprietate in legătura cu construcția, iar, din cuprinsul acestui înscris reiese, in mod cert, ca aceasta construcție a fost edificata in anul 1992.
S-a considerat proprietara pe acest imobil, plătind si impozitul aferent construcției.
Judecătorul de fond, inițial, a admis proba cu interogatoriul paratului, însă, in aceeași ședința, revine si respinge proba cu interogatoriul paratului, doar pe motivarea ca paratul este plecat din tara, fără a exista dovezi in acest sens, ci doar pe susținerea apărătorului dumnealui.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La data de 08.12.2014 intimatul D. A. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.295 Cod procedură civilă de la 1865 reține că reclamanta a solicitat a se constata că are un drept de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul – construcție înscris în cartea funciară nr._ a localității Lucieni, județul Dâmbovița, amplasat pe terenul de 776 mp situat în T15, P398/1/8 din titlul de proprietate nr._/28.05.2001, casa fiind construită în timpul căsătoriei cu numitul D. M.M. ( n.1940 și d. în 1999), căsătorie încheiată în anul 1965.
Potrivit declarațiilor martorilor M. Ș. și S. V., reclamanta împreună cu soțul său, D. M.M. (n.1940), au edificat, în perioada 1991- 1994, o casă situată în ., județul Dâmbovița, aspect confirmat și de pârâții G. F., D. D. și D. A., copiii celor doi soți.
În ceea ce-l privește pe pârâtul D. A., acesta nu contestă faptul că cei doi soți, bunicii săi, au edificat casa aflată pe terenul de 780 mp ce face obiectul contestației nr.4790/21.11.1997, ci susține doar că terenul era liber de sarcini, apreciind că această mențiune din contractul de vănzare-cumpărare a terenului se referă la construcții.
Această mențiune din contractul de vânzare - cumpărare nu are relevanță însă sub aspectul existenței construcției deoarece terenul putea fi vândut fără a se vinde și casa existentă pe teren.
În ceea ce privește înscrierea locuinței în cartea funciară a localității Lucieni, județul Dâmbovița, această înscriere nu face dovada dreptului de proprietate, cu atât mai mult cu cât se menționează că la baza înscrierii stă autorizația de construire nr.29/10.04.1992 și nu un act translativ al dreptului de proprietate.
La acel moment, 1992,reprezentând data emiterii autorizației de construire și construirea efectivă a casei, tatăl pârâtului D. A., nu era proprietarul terenului ce face obiectul contractului de vânzare - cumpărare nr.4790/21.11.1997, împrejurare ce se coroborează cu probele administrate și care dovedesc faptul că nu tatăl pârâtului D. A., numitul D. M.M. născut în 1966 și decedat în 2011, a fost cel care a construit casa, ci părinții acestuia din urmă, D. R. și D. M.M., născut în 1940.
Chiar dacă în anul 1998 s-a mai emis o autorizație de construire, acest aspect nu are relevanță deoarece documentația ce a stat la baza emiterii autorizației era din anul 1994, pe numele lui D. M.M., născut în 1940, care era încă proprietarul terenului.
Faptul că și tatăl și fiul au purtat același nume, respectiv D. M.M., a produs confuzie în interpretarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei, însă este evident că, anterior anului 1997, D. M.M., născut în 1940, era proprietarul terenului și, ca atare, construcția edificată pe acel teren îi aparținea, nefiind posibilă accesiunea invocată de instanța de fond.
Referitor la cota de contribuție, având în vedere că bunul a fost dobândit în timpul căsătoriei, fiind astfel bun comun, cum nu s-a contestat cota de ½ a reclamantei, urmează ca instanța să constate că reclamanta are un drept de proprietate asupra cotei de ½ din imobilul – construcții amplasat pe terenul de 776 mp situat în T15, P398/1/8 din titlul de proprietate nr._/28.05.2001.
Ca atare, în baza art.296 Cod procedură civilă de la 1865, tribunalul va admite apelul și va schimba în tot hotărârea atacată, în sensul că va admite acțiunea.
În baza art.274 Cod procedură civilă pârâtul D. A. A. va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă ocazionate de judecata în fond a cauzei, respectiv taxă judiciară de timbru și onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă D. R. cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură A. I. cu sediul în Târgoviște, str. .. 23, ., ., împotriva sentinței civile nr. 3082 din 8 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, intimați pârâți fiind D. A. A. domiciliat în Târgoviște, ..2, ., G. F. domiciliată în ., ., județul Dâmbovița, D. A. domiciliat în ., ., județul Dâmbovița, și D. D. domiciliat în ., ., județul Dâmbovița.
Schimbă în tot hotărârea atacată și pe fond admite cererea.
Constată dreptul de proprietate al reclamantei asupra cotei de 1/2 din imobilul – construcții înscris în cartea funciară nr._ a localității Lucieni, județul Dâmbovița, în suprafață de 111 mp, situat pe terenul din T15 P398/1/8 evidențiat în titlul de proprietate nr._/28.05.2001.
Obligă pe pârâtul D. A. A. la plata sumei de 3.554 lei cheltuiei de judecată către reclamantă ocazionate de soluționarea în fond a cauzei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
C. M. G. S. D.
Grefier,
S. S.
j. f. F. A.
Judecătoria Târgoviște
dosar nr._
red. CMG/AN
7ex./26.02.2015
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
