Acţiune în constatare. Decizia nr. 29/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 29/2015
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILA NR. 29
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 3 februarie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. D.
Judecător: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile promovate de recurentul pârât M. S. domiciliat în ., . județul Dâmbovița, dar cu domiciliul ales la cabinetul de avocatură D. A. cu sediul în Găești, .. 35A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 68 din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, și a sentinței civile nr. 351 din 10.04.2014, în dosarul nr._, intimat reclamant fiind I. F. C. domiciliat în . Dâmbovița, dar cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură M. Țâncu, cu sediul în Târgoviște, .. 40, ., județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs acțiune în constatare.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 ianuarie 2015 care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da posibilitatea apărătorilor părților de a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de azi 3 februarie 2015, dată la care a pronunțat următoarea deciziei civilă.
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Sub nr._ a fost înregistrata la Judecătoria Răcari cererea de chemare in judecata formulata de reclamantul I. F. – C. prin care solicita constatarea transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Mecedes Vito V 230 TD catre paratul M. S.. Prin actiune s-a solicitat obligarea paratului la plata cheltuielilor judiciare.
In motivarea cererii, reclamantul arata ca în luna septembrie 2007 a vandut autoturismul marca Mecedes Vito V 230 TD catre paratul M. S.. La momentul incheierii vanzarii autoturismului, reclamantul i-a predat paratului autoturismul, cheile si actele in original, urmand ca ulterior sa se intalneasca pentru a efectua demersurile necesare radierii autoturismului de pe numele reclamantului si inscrierii acestuia pe numele paratului.
Dupa predarea autoturismului paratul nu a mai respectat intelegerea privitoare la radierea autoturismului de pe numele vanzatorului, acesta ramanand inscris pe numele reclamantului cu toate consecintele ce implica acest lucru ( obligatia de a achita impozitele datorate, amenzile de circulatie).
Prin sentința civilă nr.68/23 ianuarie 2014, Judecătoria Răcari a admis cererea formulata de reclamantul I. F. C., in contradictoriu cu paratul M. S., a constatat ca intervenita intre parti, in cursul lunii septembrie 2007, un contract de vanzare cumparare a autoturismului marca Mecedes Vito V 230 TD, nr de identificare VSA_, nr de omologare AAME2E1111I8CX4, culoare verde metal, an fabricatie 1998, capacitate cilindrica 2299 cmc, inscris in circulatie sub nr_, a obligat pe parat la plata sumei de 6040,46 lei reprezentand impozitul datorat pentru autoturism si penalitati aferente in perioada septembrie 2007-noiembrie 2012, si amenzi rutiere și la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2191 lei, efectuate de reclamant cu ocazia sustinerii prezentei cauze.
A reținut instanța de fond că în cursul lunii septembrie 2007 reclamantul s-a deplasat insotit de sotia si socrul sau la un targ de autoturisme, ce se desfasura in Brasov. In acel loc l-a intalnit pe paratul M. S., care s-a aratat interesat sa achizitioneze autoturismul. Intre parti a avut loc o intelegere verbala cu privire la conditiile vanzarii, respectiv pret si bunul ce facea obiectul vanzarii, fiecare fiind de acord cu vanzarea-cumpararea. S-a procedat la plata pretului si la predarea autoturismului, partile convenind ca ulterior sa se intalneasca pentru a proceda la radierea autoturismului de pe numele vanzatorului si respectiv inregistrarea pe numele cumparatorului. Aceasta stare de fapt reiese din interogatoriul paratului ( fila 26), care recunoaste ca a achizitionat autoturismul de la reclamant din targ, ca i s-a predat la acel moment autoturismul impreuna cu toate actele si ca s-a folosit de certificatul fiscal al reclamantului, care era valabil 30 de zile pentru a vinde unei alte persoane autoturismul. Interogatoriul paratului se coroboreaza cu declaratia martorului P. C. ( fila 24) care declara ca a fost de fata la momentul perfectarii conventiei dintre parti, precum si la momentul predarii autoturismului catre parat.
Dupa predarea autoturismului impreuna cu toate actele in original, paratul a refuzat sa isi indeplineasca obligatia asumata privitoare la radierea autoturismului de pe numele vanzatorului si inmatricularea acesteia pe numele sau, procedand la revanzarea acestuia, folosindu-se de actele obtinute de la reclamant, in prezent neavand cunostinta despre locul in care se afla autoturismul. Refuzul paratului de a-si indeplini obligatiile privitoare la inregistrarea pe numele sau a autoturismului rezulta din interogatoriul paratului, in cuprinsul caruia acesta recunoaste ca a fost contactat de multe ori de reclamant pentru a se indeplini aceasta formalitate, actele depuse de reclamant la dosar (proces vebal de conciliere, notificare), declaratia martorului P. C., care arata ca stie ca autoturismul nu a fost radiat de pe numele reclamantului intrucat paratul nu a putut fi gasit.
Prin urmare, raportat la starea de fapt retinuta de instanta si constatand ca in cauza sunt indeplinite cerințele generale de valabilitate ale actelor juridice prevăzute de art. 948 cod civil si urm, instanta a constatat ca intre parti s-a incheieat, in cursul lunii septembrie 2007, un contract de vanzare cumparare a autoturismului marca Mecedes Vito V 230 TD, nr de identificare VSA_, nr de omologare AAME2E1111I8CX4, culoare verde metal, an fabricatie 1998, capacitate cilindrica 2299 cmc, inscris in circulatie sub nr_ .
Potrivit art 1295 C civ contractul de vanzare cumparare a fost incheiat in momentul in care partile s-au inteles cu privire la conditiile vanzarii, acesta incepand a-si produce efectele din chiar acel moment.
Prin urmare, odata cu plata pretului si predarea bunului, a avut loc si transferul tuturor drepturilor si obligatiilor cu privire la autoturism. Rezulta asadar ca, incepand cu septembrie 2007, toate obligatiile de plata cu privire la autoturism cad in sarcina paratului, care a dobandit dreptul de proprietate asupra bunului.
In baza acestui rationament, instanta a constatat intemeiata si solicitarea reclamantului cu privire la obligarea paratului la plata sumei de 6040,46 lei reprezentand impozitul datorat pentru autoturism, penalitati aferente si amenzi rutiere.
Avand in vedere ca in cauza se retine culpa paratului in indeplinirea obligatiei de radierea a autoturismului de pe numele vanzatorului si respectiv inmatriculare a autoturismului de numele sau, instanta a dispus obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2191 lei, reprezentand taxa de timbru si onorariul avocat.
Prin cererea depusă de reclamant la data de 06.03.2014 s-a solicitat completarea dispozitivului sentinței civile nr. 68/23.01.2014 în sensul adăugării mențiunii „urmând ca radierea/înmatricularea autoturismului să se facă în baza prezentei hotărâri” și îndreptarea erorii materiale privind suma acordată cu titlu de impozit datorat și penalități dispunându-se obligarea pârâtului la plata sumei de 6040,46 lei în loc de 7395,58 lei.
Prin sentința civilă nr.351/10.04.2014, Judecătoria Răcari a admis în parte cererea de completare și îndreptare eroare materială a dispozitivului sentinței civile nr. 68/23.01.2014, a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 68/23.01.2014 cu mențiunea „urmând ca radierea/înmatricularea autoturismului să se facă în baza prezentei hotărâri” și a respins cererea privind îndreptarea erorii materiale privitoare la suma de 6040,46 lei reprezentând impozit datorat și penalități în perioada septembrie 2007-noiembrie 2012.
A reținut instanța de fond că se impune completarea dispozitivului hotărârii cu mențiunea „urmând ca radierea/înmatricularea autoturismului să se facă în baza prezentei hotărâri” având în vedere faptul că această cerere a fost formulată în cuprinsul primului capăt de cerere, instanța omițând a face această mențiune la momentul pronunțării.
Cu privire la cererea de îndreptare a erorii materiale privind suma acordată cu titlu de impozit și penalități, instanța a respins-o, în cauză nefiind incidente disp art 281 C pr civ.
Instanța nu a menționat eronat suma la care a fost obligat pârâtul cu titlu de impozit și penalități, suma de 6040,46 lei reprezentând suma solicitată de reclamantă potrivit cererii precizatoare de la fila 47 dosar inițial, când reclamanta a solicitat suma de 6040,46 reprezentând impozit și penalități actualizate până în luna noiembrie 2012.
Instanța nu s-a putut pronunța pentru suma de 7395,58 lei, întrucât nu a fost investită cu o cerere precizatoare în acest sens, reclamanta depunând la dosar un înscris provenind de la administrația financiară, însă instanța l-a interpretat ca fiind un înscris depus în cadrul probei cu înscrisuri, iar nu o cerere de mărire a câtimii obiectului cererii, motiv pentru care nu a dispus nici suplimentarea taxei de timbru.
Împotriva sentinței civile nr.68/23.01.2014 a declarat recurs pârâtul M. S., solicitând ca în temeiul art.312 Cod procedură civilă, admiterea prezentului recurs, în principal, casarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare, pentru că în opinia sa, instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, iar în subsidiar admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței fondului și respingerea acțiunii în constatare, ca inadmisibilă, iar capătul de cerere privind restituirea impozitului ca prescris.
Invocă excepția prescripției și în ceea ce privește acțiunea în constatare, în situația în care se va aprecia că este inadmisibilă, arătând că acțiunea este prescrisă și instanța avea obligația să constate aceasta prescripție, pentru că din anul 2007 și până în anul 2012 au trecut mai mult de 3 ani.
Prin decizia nr.1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a admis recursul în interesul legii și a stabilit ca prescripțiile împlinite sau neîmplinite la data de 1.10.2011 când a intrat în vigoare noul cod civil sunt supuse disp.art.18 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, astfel încât instanțele de judecată din oficiu cât și părțile interesate pot invoca prescripția extinctivă indiferent de stadiul procesual, chiar în litigiile începute după 1.10.2011.Or, speța de față este o aplicațiune perfectă a acestei decizii pronunțate în recursul în interesul legii.
De asemenea, este prescrisă și acțiunea privind plata impozitelor, având în vedere momentul de început al acestora-anul 2007, precum și faptul că pe de o parte radierea autoturismului nu s-a făcut din culpa reclamantului, iar pe de altă parte din faptul că nimic nu l-a împiedicat să îl acționeze în judecată.
La data de 23.05.2013 la Judecătoria Răcari s-a înregistrat recursul declarat de pârâtul M. S. împotriva sentinței civile nr.351/10.04.2014, solicitând în temeiul art.312 Cod procedură civilă, admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței de fond, respingând în tot cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.68/2014.
Astfel, potrivit art.24 din Ordinul 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate pot solicita radierea din circulație în termen de 30 zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane, din analiza acestui text, dar și a art.25 din același ordin, rezultând că proprietarul de vehicul înregistrat este obligat să radieze mașina înstrăinată, art.1 și 2 din același act normativ stabilind competența desfășurării acestei proceduri în favoarea serviciilor publice comunitare regim permise de conducere și înmatricularea vehiculelor în a căror rază de competență proprietarii își au domiciliul.
Astfel, pe lângă faptul că reclamantul care a investit instanța cu această solicitare, se afla în culpă pentru că nu a respectat condițiile impuse de textul de lege, nu a făcut nici dovada că s-a adresat organului competent să dispună radierea, și că a fost refuzat.
Având în vedere că sentința privind completarea dispozitivului nu își găsește sustenabilitate într-un text legal, dar și solicitările din recursul formulat împotriva sentinței civile nr.68 a cărei completare s-a dispus, apreciază că această cerere nu putea fi admisă, solicitând admiterea recursului.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul I. F. C. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr.68/23.01.2014, precum și respingerea recursului ca netemeinic și nelegal și să se mențină ca temeinică și legală sentința civilă nr.351/10.04.2014.
Examinând sentințele civile recurate prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește recursul declarat împotriva sentinței civile nr.68/2014, acesta se apreciază ca fondat, însă în limitele și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, tribunalul reține că prin acțiunea formulată, reclamantul I. I.F.-C. nu a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare(așa cum susține recurentul in justificarea excepției de inadmisibilitate), ci a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate transmiterea dreptului de proprietate în patrimoniul cumpărătorului (pârâtului), ca urmare a contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu acesta în 2007.
Prin urmare, tribunalul constată că ne aflăm în prezența unei acțiuni tipice în constatare, a cărei admisibilitate se pune din perspectiva art.111 Cod procedură civilă, în sensul de a verifica dacă reclamantul avea la îndemână acțiunea în realizarea dreptului. Apreciază tribunalul că, acțiunea în constatare astfel cum a fost formulată de reclamant este admisibilă, în condițiile în care, pe de o parte, reclamantul nu are la dispoziție o acțiune în realizare, contractul de vânzare-cumpărare fiind deja încheiat ca efect al realizării acordului de voință al părților, iar pe de altă parte, justifică un interes în promovarea prezentei acțiuni, respectiv obținerea unei hotărâri pe baza căreia să se poată realiza radierea/înmatricularea autoturismului, precum și descărcarea reclamantului de sarcinile fiscale aferente.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul constată neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, iar ca urmare a acestei calificării a cererii reclamantului, apreciază neîntemeiată și excepția prescripției extinctive, acțiunile în constatarea existentei unui drept nefiind prescriptibile extinctiv.
Referitor la necitarea pârâtului după repartizarea ciclică a dosarului, tribunalul constată că pârâtul avea termen în cunoștință, iar printre cazurile prevăzute de art.153 alin.2 Cod procedură civilă ( situațiile în care instituția termenului în cunoștință nu se aplică ), nu este reglementata ipoteza invocată de recurent, cu atât mai mult cu cât dosarul a fost repartizat ciclic la termenul pe care părțile îl aveau în cunoștință.
De asemenea, în ceea ce privește audierea ca martor a socrului reclamantului, tribunalul consideră că instanța a procedat în mod corect, interdicția prevăzută de art.189 alin.1 pct.1 Cod proc.civilă, fiind de ordine privată, astfel că părțile pot conveni și tacit cu privire la ascultarea ca martori și a persoanelor prevăzute la art.189 alin.1 pct.1 și 2 Cod procedură civilă.
Lipsa pârâtului la termenul la care s-a audiat martorul, coroborată cu neinvocarea acestei neregularități la termenul de judecată imediat următor și înainte de a se pune concluzii pe fond, fac să se prezume acordul tacit al pârâtului sub acest aspect.
Fiind deci vorba de o nulitate relativă, aceasta nu poate fi invocată direct în calea de atac, neregularitatea acoperindu-se conform art.108 alin.3 Cod procedură civilă, dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfățișare ce a urmat și înainte de a se pune concluzii în fond.
În ceea ce privește celelalte critici referitoare la fondul cauzei, tribunalul constată că așa cum s-a arătat anterior, prin sentința recurată, instanța de fond a constatat, în conformitate cu disp.art.111 Cod procedură civilă că între părți s-a încheiat în luna septembrie 2007 un contract de vânzare-cumpărare care a transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului marca Mercedes Vito V 230 TD de la reclamant la pârât, ci nu a pronunțat o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare (contractul fiind încheiat de la data realizării acordului de voință al părților ), ca urmare a unei acțiuni în realizare supusă pe de o parte prescripției, iar pe de altă parte disp.art.5 din Legea nr.247/2005.
Întemeiat este însă motivul de recurs referitor la prescripția extinctivă privind plata impozitului, acțiunea în pretenții fiind supusă termenului general de prescripție de trei ani, care începe a curge de la data stabilirii impozitului anual, în speță anul 2007.
În aceste condiții, tribunalul constată că dreptul la acțiune privind obligarea pârâtului la plata impozitului aferent anilor 2007 și 2008 în cuantum de 1825,74 lei (conform adeverinței de la fila 45 dosar 7035/2012) este prescris, astfel că în mod greșit prima instanță a admis acțiunea pentru aceste pretenții.
De asemenea, tribunalul constată că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea pârâtului la plata amenzilor rutiere în cuantum de 328 lei, având în vedere că aceste amenzi au fost aplicate reclamantului prin procesele verbale de stabilire și sancționare contravențională . nr._ și . 12 nr._/24.10.2012, procese verbale pe care acesta, în calitate de contravenient avea posibilitatea să le conteste în instanță. Nefiind contestate procesele verbale respective au dobândit calitatea de titluri executorii, astfel încât obligația de plată a contravalorii amenzilor incumbă reclamantului.
În aceste condiții, tribunalul apreciază că se impune admiterea recursului conform art.312 Cod procedură civilă și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtului doar la plata sumei de 3886,72 lei, reprezentând impozit auto și penalități, aferente anilor 2009-2012.
Pe cale de consecință, urmează a se modifica și dispoziția referitoare la suportarea cheltuielilor de judecată de către pârât, astfel că în conformitate cu disp.art.274 Cod procedură civilă, acesta va fi obligat la plata către reclamant a sumei de 1324,94 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, taxa de timbru și timbru judiciar, calculată la valoarea pretențiilor admise.
Va menține restul dispozițiilor sentinței.
Referitor la recursul declarat împotriva sentinței civile nr.351/2014, tribunalul îl apreciază ca fondat, având în vedere următoarele considerente:
Procedura prevăzută de art.2812 Cod procedură civilă, permite completarea hotărârii, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unor capete de cerere principale sau accesorii sau asupra unor cereri conexe.
Examinând cererea de chemare în judecată, precum și cererea completatoare aflată la fila 47 din dosarul nr._, tribunalul constată că reclamantul a formulat trei capete de cerere: constatarea transmiterii (transferului) dreptului de proprietate asupra autoturismului de la vânzător la cumpărător, obligarea pârâtului la plata impozitului și a amenzilor rutiere și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Mențiunea din finalul primului capăt de cerere „urmând ca radierea/înmatricularea autoturismului să se facă în baza hotărârii ce o veți pronunța”, nu reprezintă o cerere distinctă (nu se solicita ca instanta sa dispuna radierea și înmatricularea autoturismului), ci o precizare venită să expliciteze interesul promovării acțiunii în constatare.
În aceste condiții, constatând că prin sentința civilă nr.68/2014, instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost investită, tribunalul va admite recursul declarat împotriva sentinței civile nr.351/2014 pe care o va modifica, conform art.312 Cod procedură civilă, în sensul respingerii cererii de completare dispozitiv.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței, iar în conformitate cu dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va respinge cererea intimatului de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, întrucât el este cel care a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile formulate de recurentul pârât M. S. domiciliat în . județul Dâmbovița, dar cu domiciliul ales la cabinetul de avocatură D. A. cu sediul în Găești, .. 35A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 68 din 23 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Răcari, și a sentinței civile nr. 351 din 10.04.2014, în dosarul nr._, intimat reclamant fiind I. F. C. domiciliat în comuna Băleni . Dâmbovița, dar cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură M. Țâncu, cu sediul în Târgoviște, .. 40, ., ., declarate împotriva sentințelor civile nr. 68/2014 și 351/2014 pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._ .
Respinge excepțiile inadmisibilității și a prescripției extinctive privind acțiunea în constatare.
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune pentru suma de 1825,74 lei, reprezentând impozit autoturism și penalități aferente anilor 2007-2008.
Modifică în parte sentința civilă nr.68/2014, în sensul că obligă pârâtul la plata sumei de 3886,72 lei, reprezentând impozit autoturism și penalități aferente anilor 2009-2012.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului la contravaloarea amenzilor rutiere.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 1324,94 lei cheltuieli de judecată la fond, reprezentând onorariu de avocat șu taxă timbru și timbru judiciar proporțional cu pretențiile admise.
Modifică în parte sentința civilă nr.351/2014 în sensul că respinge cererea de completare a dispozitivului sentinței civile nr.68/2014.
Menține restul dispozițiilor sentințelor recurate.
Respinge cererea intimatului reclamant de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 3 februarie 2015.
Președinte Judecători
S. D. B. Brînzică C. M. G.
Grefier
S. S.
Judecător fond D. M.
Judecătoria Răcari
Redactat Brînzică B
Tehnored C. V
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 80/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Fond funciar. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
