Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 43/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 43-CC
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 43-CC
Ședința din camera de consiliu din 28.01.2015
Instanța compusă din:
Președinte: B. Brînzică
Judecător: I. S.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, -_, .. 401A, sector 6, înregistrat sub nr.J_, CUI_, împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 12.11.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, având ca obiect încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2012.
Apel legal timbrat cu suma de 20 lei.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu a lipsit apelanta creditoare..
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, cu precizarea că apelanta creditoare a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul invocă din oficiu excepția necompetenței generale a instanței în soluționarea cererii prin raportare la dispozițiile art.665 Cod procedură civilă, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.138/2014 și rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 1_ /2013 din data 30.10.2014, S.C.P.E.J. M. D. și M. A. D. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a debitorului N. S., la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției nr._ din data de 31.01.2012.
P. încheierea din camera de consiliu din data de 12.11.2014 Judecătoria Târgoviște potrivit dispozițiilor art. 665 alin. (5) pct. 2 Cod procedură civilă, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea S.C. Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, prin S.C.P.E.J. M. D. și M. A. D., dosarul având ca obiect ,,încuviințare executare silită” în baza titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de contravenție nr._ din data de 31.01.2012.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în cauză, executorul a solicitat instanței să dispună încuviințarea executării silite, înaintând, astfel cum prevede legea, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. (1) Cod procedură civilă și dovada taxei de timbru.
S-a apreciat de instanța de fond că cererea formulată este neîntemeiată, deoarece procesul-verbal de contravenție a fost comunicat prin afișare, astfel cum rezultă din dovada atașată, sens în care acesta nu are caracter executoriu întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 37 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit articolului menționat, doar procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Conform art. 31 alin. (1) din același act normativ împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
În cauză, procesele-verbale nu au fost comunicate legal, astfel că nu sunt executorii deoarece potrivit art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, astfel cum au fost interpretate prin Decizia ÎCCJ nr. 10 din 10 iunie 2013 privind soluționarea unui recurs în interesul legii, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
La data de 05.11.2014, împotriva soluției instanței de fond, pentru netemeinicie și nelegalitate, a formulat apel creditoarea CNADR SA, reprezentată de Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, susținând că prin încheierea atacată instanța de executare a respins cererea de încuviințare a executării silite motivând ca procedura de comunicare a titlului executoriu, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poșta, cu aviz de primire" in conformitate cu prevederile O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările si completările ulterioare.
A arătat apelanta că, potrivit prevederilor art. 27 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic a! contravențiilor, „ Comunicarea procesului verbal si a înștiințării de plata se face prin poșta, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează . semnat de cel puțin un martor."
Se arată de către apelantă că epuizarea contravenției continue este dată de momentul intervenției unei forțe contrare care poate avea ca sursă fie voința făptuitorului însuși, fie intervenția autorității, fie intervenția unei alte persoane.
Contravenția continuă este reglementată de dispozițiile art. 13 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001, ce definesc acest tip de contravenție ca fiind situația în care încălcarea obligației legale durează în timp, și anume, actul de executare se prelungește în timp, în baza aceleiași rezoluții contravenționale.
Astfel, instituția contravenției continue are o importanță relevantă în incidență cu alte instituții de drept, în sensul că legea contravențională aplicabilă în timp va fi legea în vigoare din momentul epuizării acesteia, moment de la care se calculează și termenul de prescripție a răspunderii contravenționale.
Mai precizează contestatoarea că prin Decizia nr. 2570/18.04.2005 a ÎCCJ – Secția Penală, s-a statuat faptul că „ în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp.
În speță, momentul contravenției continue îl reprezintă anul 2011, astfel că aplicarea dispozițiilor art. 27 din OG 2/2001 înainte de apariția Deciziei nr. 10/2013 pronunțată de ÎCCJ prevedea că modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Se solicită a se constata că procesul – verbal de contravenție în cauză a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Astfel, nu se poate susține faptul că procedura de comunicare a procesului – verbal de contravenție a fost viciată sau că debitorului i-au fost lezate drepturile procesuale.
S-a solicitat a se constata că în cuprinsul procesului verbal de constatare a contravenției în cauză este identificată creanța supusă executării silite și că această creanță îndeplinește toate condițiile cerute de lege de a fi certă, lichidă și exigibilă.
Mai mult, arată apelanta, procedura de încuviințare a executării silite este o procedură necontencioasă, iar judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Potrivit art. 665 alin.5 din Noul cod de procedură civilă, încuviințarea executării silite poate fi respinsă numai dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
De asemenea, instanța de fond in temeiul art. 252 din Noul cod de procedură civilă, privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite avea obligația să respectate dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedura Civila care stabilesc: „Dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică și hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de Procedură Civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost învestite cu formula executorie.”
Totodată, potrivit art. 665 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedură necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
P. urmare, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica daca procesul - verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia. În acest sens, în procedura necontencioasă a încuviințării executării silite, nu se impune ca instanța de executare să facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului - verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege, ci nu instanța învestită cu o cerere de încuviințare silită.
În baza acestor considerente, s-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a încheierii apelate și încuviințarea executării silite a procesului - verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2012.
În drept au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 din Noul cod de procedură civilă, art.466 și următoarele din Noul cod de procedură civilă. S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 223 din Codul de procedură civilă.
În ședința din camera de consiliu din data de 28 ianuarie 2015, în temeiul dispozițiilor art. 131 raportat la art. 482 Cod procedură civilă, tribunalul a pus în discuție competența sa generală în soluționarea cauzei și a rămas în pronunțare pe această excepție.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate tribunalul reține că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr._ /2013 din data 30.10.2014, S.C.P.E.J. M. D. și M. A. D. a solicitat instanței încuviințarea executării silite a debitorului N. S., la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A., Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în temeiul titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2012.
Mai reține tribunalul că în conformitate cu dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Pentru calea de atac a apelului acest text de lege se completează cu dispozițiile art. 482 Cod procedură civilă în conformitate cu care, dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice celor cuprinse în capitolul privind apelul.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă, când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă iar dacă se declară necompetentă, respinge cererea ca inadmisibilă întrucât este de competența unui organ fără activitate jurisdicțională sau ca nefiind de competența instanțelor române.
La aceste texte de lege se adaugă dispozițiile art. 130 Cod procedură civilă care stabilesc faptul că necompetența generală a instanțelor judecătorești poate fi invocată de părți ori de către judecător în orice stare a pricinii.
Tribunalul constată că la data de 30 octombrie 2014, dată la care B. M. A. D. a învestit Judecătoria Târgoviște cu cererea de încuviințare a executării silite, era în vigoare Legea nr. 138/15.10.2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind codul de procedură civilă precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, lege publicată în Monitorul Oficial din 16 octombrie 2014 și intrată în vigoare pe data de 19 octombrie 2014.
În conformitate cu dispozițiile art. 29 din acest act normativ, articolul 665 din Codul de procedură civilă se modifică în sensul că executorul judecătoresc se pronunță asupra cererii de executare silită, prin încheiere, fără citarea părților, în termen de trei zile de la înregistrarea cererii.
Făcând aplicarea în cauză a tuturor dispozițiilor legale mai sus invocate, tribunalul constată că, la data investirii judecătoriei cu cererea de încuviințare a executării silite, aceasta nu mai era competentă general să soluționeze o astfel de cerere, competent fiind executorul judecătoresc. Chiar dacă executorul judecătoresc primise cererea de încuviințare a executării silite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 138/2014 (pe data de 16 octombrie 2014) și întocmise pe data de 16.10.2014 încheierea prevăzută de textul nemodificat încă al art. 664 Cod procedură civilă, acesta nu mai avea posibilitatea să sesizeze instanța cu cerere de încuviințare a executării silite fiind obligat să procedeze la emiterea unei încheieri de încuviințare a executării silite în raport de noile competențe dobândite în baza textului modificat al legii de procedură civilă, începând cu data de 19 octombrie 2014.
Tribunalul mai constată și că instanța de fond învestită cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite nu a procedat la verificarea competenței sale prin aplicarea dispozițiilor obligatorii ale art. 131 din Codul de procedură civilă întrucât încheierea apelată nu conține aceste mențiuni.
Față de toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă, urmează a admite apelul, a anula încheierea atacată și, prin admiterea excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată, a respinge ca inadmisibilă cererea de încuviințare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată, excepție invocată din oficiu.
Admite apelul declarat de apelanta creditoare Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România-prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în București, -_, .. 401A, sector 6, înregistrat sub nr.J_, CUI_, împotriva încheierii din camera de consiliu pronunțată la data de 19.11.2014 de către Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._/315/2014, având ca obiect încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 31.01.2012.
Anulează încheierea instanței de fond și respinge cererea de încuviințare a executării silite ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, |
B. Brînzică | I. S. | V. C. |
Judecătoria Târgoviște
Judecător fond:N. M. A.
Dosar fond:_
Red. BB./Tehnored. CV.
3 ex./30.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul... | Grăniţuire. Decizia nr. 73/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
