Contestaţie la executare. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 28-01-2015 în dosarul nr. 67/2015
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.67
Ședința publică din data de 28.01.2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. Brînzică
Judecător: I. S.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul contestator C. I.N.-G., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură, la Cabinetul de avocatură A. Budașcu, cu sediul în Târgoviște, . A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.4857/18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița, având ca obiect contestație la executare.
Apel legal timbrat cu suma de 101 lei, conform chitanței nr._/9.10.2014, fila 16 dosar apel și timbru judiciar în sumă de 5 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, cu precizarea că prin compartimentul registratură s-a depus de către apelantul contestator C. N. G. o cerere de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, atașând și dovada în acest sens, pentru după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei Târgoviște sub nr._, la data de 14.06.2013, contestatorul C. I. N. G. a formulat contestație la executare împotriva somației nr. 15/_ /_ și titlului executoriu nr._ din 30.05.2013 acte emise de intimatul M. Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște în dosarul de executare nr._/15/_ /_ solicitând anularea parțială a somației nr. 15/_ /_ și a titlului executoriu nr._ emise în cadrul dosarului de executare nr._/15/_ /_ pentru suma de 5006 lei și în temeiul art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
În motivare a arătat că prin somația emisă de intimată a fost obligat la plata sumei de 5051,00 lei din care 5.006,00 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat, 40 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate și 5 lei reprezentând impozit pe venituri din activități independente, că prin prezentul demers judiciar înțelege să conteste doar în parte această somație, pentru obligația fiscală, diferențe de impozit anual de regularizat, în cuantum de 5006 lei, că titlul executoriu în baza căruia a fost emisă această somație este reprezentat de decizia referitoare la obligații de plată accesorii_, că obligația fiscală principală, impozit pe venit, este cuprinsă în decizia de impunere nr._/24.10.2012, prin aceasta stabilindu-se impozitul pe venit suplimentar de plată, iar cu privire la acest act administrativ fiscal, la data de 13.11.2012 a învestit Tribunalul Dâmbovița cu o cerere prin care solicita suspendarea executării acestuia, pentru ca la 03.12.2012, instanța să admită cererea și să dispună suspendarea executării actului administrativ fiscal constând în decizia de impunere nr._ din 24.10.2012 privind obligațiile fiscale impozit pe venit.
A mai arătat că în aceste condiții se impunea ca intimata să procedeze la aplicarea imediată a dispoz. art. 14 alin. 7 din Legea nr. 554/2004 ce stipulează că”suspendarea executării actului administrativ are ca efect încetarea oricărei forme de executare” sens în care nu mai era posibilă emiterea altor acte administrative fiscale în dosarul fiscal pentru care s-a obținut suspendarea judecătorească, că în condițiile în care legalitatea actului administrativ fiscal ce cuprinde obligația fiscală principală impozit pe venit a fost infirmată, împotriva acesteia formându-se și contestație administrativ fiscală, formându-se în acest sens pe rolul Tribunalului Dâmbovița dosarul nr._, finalizat la data de 05.04.2013 prin admiterea acțiunii și anularea deciziei de impunere nr._/24.10.2012 cu atât mai mult se impune ca intima să se abțină de la emiterea altor acte administrative prin care să calculeze diferențe de plată ale unei obligații fiscale suspendate.
Totodată, a menționat că anularea somației și a titlului executoriu se impune întrucât sumele stabilite la plată în cuprinsul acestora reprezintă diferențe de impozit anual de regularizat, impozit stabilit prin decizia_/24.10.2012, act administrativ fiscal ale cărui efecte au fost suspendate prin sentința nr. 4575/3.12.2012 pronunțată în dosarul nr._ și anulată prin hotărârea pronunțată în dosarul nr._ .
La data de 27.06.2013, la solicitarea instanței, contestatorul a formulat o cerere intitulată „lămuritoare” prin care a arătat că împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii nr._ din 31.05.2012, ce reprezintă titlul executoriu în temeiul căruia intimata a pornit executarea, a formulat la data de 08.05.2013 contestație administrativ fiscală înregistrată la organul fiscal sub nr._, nesoluționată până la acest moment, că contestația nr._ din 12.11.2012 a fost soluționată prin emiterea deciziei nr. 1134 din 20.12.2012, de admitere parțială pentru sume derizorii, că datorită acestui fapt a formulat o cerere de suspendare a executării deciziilor de impunere nr._ din 24.10.2012 pentru TVA și impozit pe venit dar și cu o cerere de anulare a acestora.
A mai arătat că prin sentința civilă nr. 4575 din 03.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ instanța a dispus suspendarea executării deciziilor de impunere, iar prin sentința nr. 1746 din 05.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ instanța a admis în parte contestația și a anulat în proporție covârșitoare actele administrative, acestea fiind menținute doar pentru suma de 4.043 lei, față de 308.740 lei stabilite de intimată, această sentință fiind atacată cu recurs aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești, cu termen la data de 09.12.2013.
În ceea ce privește motivele de nulitate a somației și titlului executoriu a arătat că nu solicită anularea acestora pentru motive de nulitate, ci de netemeinicie, întrucât intimata a pornit executarea silită deși actul administrativ fusese suspendat și ulterior anulat printr-o decizie definitivă.
La data de 21.08.2013, contestatorul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a arătat că renunță la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Prin sentința civilă nr. 4857/18.12.2013 s-a luat act de renunțarea la judecată în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite. S-a admis excepția inadmisibilității capătului de cerere având ca obiect contestație la executare împotriva titlului executoriu_ din 30.05.2013, s-a respins acest capăt de cerere ca fiind inadmisibil. S-a respins contestația la executare formulată de contestatorul C. I. N. G. împotriva intimatei M. Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr._/24.10.2012 (f. 11-14) s-a stabilit impozitul pe venit suplimentar de plată în sarcina contestatorului.
La data de 13.11.2012 contestatorul a formulat o cerere prin care a solicitat suspendarea executării acestei decizii și prin sentința civilă nr. 4575 din 03.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ (f. 15-18), Tribunalul Dâmbovița a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr._/24.10.2012, iar prin sentința nr. 1746 din 05.04.2013, pronunțată în dosarul nr._ (f. 19-23), aceeași instanță a admis în parte contestația și a anulat în mare măsură actul administrativ, acesta fiind menținut doar pentru suma de 4.043 lei, sentință atacată cu recurs și aflată pe rolul Curții de Apel Ploiești, cu termen la data de 09.12.2013.
La data de 31.03.2013 intimatul a emis „Decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii” nr._ (f. 10), pentru suma de 5051 lei din care 5006 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat.
Această decizie a fost comunicată la data de 24.04.2013 contestatorului (f. 52), împotriva acesteia contestatorul formulând contestație la intimat (f. 49), la data de 08.05.2013 (f. 49-51).
La data de 30.05.2013 au fost emise somația nr. 15/_ /_ (f. 7) și a titlul executoriu nr._ (f. 8) în cadrul dosarului de executare nr._/15/_ /_ pentru suma de 5.051 lei, din care 5.006 lei reprezentau diferențe de impozit anual de regularizat potrivit deciziei nr._ din 31.03.2013 mai sus menționată.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației la executare formulate împotriva titlului executoriu, instanța de fond a reținut că este întemeiată, pentru următoarele motive:
Potrivit art. 41 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale iar conform art. 110 alin. 3 lit. a și c din același act normativ titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, un asemenea titlu fiind și decizia de impunere și decizia referitoare la obligații de plată accesorii.
Potrivit art. 141 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Așadar, „decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii” nr._ (f. 10) este un titlu de creanță, deci un tip de act administrativ fiscal și prin comunicarea sa la 24.04.2013, acesta a devenit executoriu la scadență, care potrivit art. 111 alin. 2 lit. b este 20.05.2014. La data emiterii somației această decizie devenise titlu executoriu conform art. 141 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, mai sus citat, nefiind făcută dovada achitării sumelor prevăzute în acesta și nici a suspendării executării sale silite.
Potrivit art. 172 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Conform art. 205 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii, acest text de lege reglementând contestația fiscală și nu contestația la executare.
Așadar, împotriva titlului executoriu în cauză, „decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii” nr._ devenită scadentă la 20.05.2013, contestatorul avea la îndemână contestația prevăzută de art. 205 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală și implicit nu putea formula contestație la executare în raport de dispozițiile art. 172 alin. 3 teza finală din același act normativ.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut caracterul netemeinic al contestației la executare.
Astfel, eventualele aspecte de nelegalitate ale actului administrativ fiscal ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost emisă somația atacată nu constituie vicii ale executării silite, care pot fi analizate pe calea contestației la executare în raport de dispozițiile art. 172 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind codul de procedură fiscală, astfel cum am menționat și mai sus.
Întrucât „decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii” nr._ a devenită scadentă și deci executorie și nu a fost obținută suspendarea executării acesteia, coroborat cu faptul că în contestație nu se invocă motive care vizează legalitatea actelor de executare ci doar a titlului executoriu, instanța constată neîntemeiată contestația și în temeiul art. 719 C.pr.civ. urmează a o respinge în rest.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, având în vedere cererea de renunțare formulată de contestator, în temeiul dispozițiilor art. 406 C.pr.civ. s-a luat act de renunțarea la judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul C. I. N. G., solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației la executare și anulării în parte a somației 15/_ /_ și a titlului executoriu_ .
Prin motivarea în fapt s-a arătat că prin sentința atacată instanța a respins ca inadmisibil capătul de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu și ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea somației, reținând în esență că pentru contestarea titlului de creanță ar fi existat o procedură specială prevăzută de lege, și anume, contestația fiscală și nu contestația la executare.
S-a apreciat de apelant că sentința atacată este nelegală și netemeinică, instanța ignorând faptul că, deși titlul de creanță în temeiul căruia a pornit executarea silită era reprezentat de decizia de plată accesorii nr._/31.03.2013, aceasta reprezenta un act subsecvent, accesoriu deciziei de impunere nr._/24.10.2012, soarta acestuia fiind dictată de soarta actului principal.
Prin decizia de impunere nr._/24.10.2012 intimata a stabilit impozitul suplimentar de plată pentru anii 2009-2012, act administrativ suspendat de Tribunalul Dâmbovița la data de 03.12.1012, soluție menținută de Curtea de Apel Ploiești prin respingerea recursului formulat de DGFP Dâmbovița.
Această decizie ce stabilea impozitul suplimentar de plată pentru anii 2009-2012 a fost anulată în fond de Tribunalul Dâmbovița la data de 05.04.2013 prin sentința 1746, pronunțată în dosar nr._, această soluție fiind menținută de Curtea de Apel Ploiești prin respingerea recursului promovat de DGFP Dâmbovița.
În aceste condiții, anulându-se actul principal ce calcula impozitul pe venit, nu mai era posibilă stabilirea de diferențe de impozit anual de regularizat așa cum intimata a procedat prin decizia de plată accesorii atacată, impozitul pe anii 2009-1012 nefiind determinat la acel moment, intimata nearătând la ce s-a raportat când a calculat diferența de impozit.
In prezenta cauză, prin pronunțarea unei soluții prin care a menținut actele atacate, instanța de fond a ignorat soluția pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul având ca obiect anulare act administrativ și, deși aceasta din urmă a apreciat că actul principal - decizia de impunere prin care s-a calculat impozitul suplimentar de plată pentru anii 2009-2012 este nelegal, motiv pentru care a fost și anulat, instanța a respins contestația la executare, menținând în ființă un act accesoriu nelegal.
In atari condiții, deși actul principal decizia de impunere nr._/24.10.2012 a fost suspendat și apoi anulat, instanțele care au analizat fondul cauzei hotărând în mod definitiv că apelantul nu datorează intimatei impozitul stabilit pentru anii 2009-2012, totuși intimata calculează diferențe de impozit anual de regularizat față de impozitul stabilit prin decizia de impunere_/24.10.2012.
A solicitat apelantul să se observe și că, instanța a ignorat faptul că, în condițiile suspendării executării actului administrativ principal - decizia de impunere_/24.10.2012, intimata nu putea emite/porni în mod legal acte/forme de executare precum cele atacate prin contestația la executare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 14 alin. 7 din Legea 554/2004.
În Concluzie, față de argumentele expuse anterior, a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestației la executare și anulării în parte a somației 15/_ /_ și a titlului executoriu_ pentru suma de 5.006 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat.
În drept art. 14 alin. 7 Legea 554/2004.
Prin întâmpinarea formulată intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Ploiești a solicitat respingerea apelului si menținerea ca legala si temeinica a sentinței pronunțata de instanța de fond, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 41 din OG nr. 92/2003, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale, iar conform art. 110 alin. 3 lit a si c titlul de creanța este actul prin care se stabilește si se individualizează creanța fiscala, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii, un asemenea titlu fiind si decizia de impunere si cea referitoare la obligații de plata accesorii.
Potrivit prevederilor art. 141 alin. 2 din OG nr. 92/2003, titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscala este scadenta prin expirarea termenului de plata prevăzut de lege sau stabilit de organul competent.
Eventualele aspecte de nelegalitate ale actului administrativ fiscal ce reprezintă titlu executoriu in baza căruia a fost emisa somația atacata nu constituie vicii ale executării silite, care pot fi analizate pe calea contestației la executare in raport de dispozițiile art. 172 alin. 3 din OG nr. 92/2003.
Întrucât decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii a devenit scadenta si având in vedere ca, in contestația la executare nu sunt invocate motive ce vizează legalitatea actelor de executare, instanța de fond a respins contestația ca neintemeiata, in mod corect si legal.
F. de acestea, a solicitat respingerea apelului si menținerea ca legala si temeinica a sentinței civile nr. 4857/18.12.2013 pronunțata de Judecătoria Targoviste.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.172 (3) Cod procedură fiscală raportat la art.205 Cod procedură fiscală, referitoare la contestația la executare formulată împotriva titlului executor ce nu este o hotărâre judecătorească sau o hotărâre a unui organ de jurisdicție și dacă pentru executarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Sunt neîntemeiate susținerile apelantului în sensul că decizia de impunere contestată este subsecventă unei alte decizii de impunere ce a fost contestată prin hotărâri judecătorești depuse la dosar, respectiv sentința civilă nr.4575/3 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița-Secția a II-a civilă și de contencios administrativ (f.15-18 dosar fond) și sentința civilă nr.1746/5.IV.2013, pronunțată de același Tribunal Dâmbovița-Secția a II-a civilă și de contencios administrativ (f.21-24 dosar fond), întrucât decizia ce se contestă în prezent nr._/31.III.2013 (f.10 dosar fond) se referă la obligațiile de plagă accesorii ce rezultă din întârzierea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri ale bugetului de stat, recalculate tocmai în raport de anularea în parte a deciziei de impunere pentru impozitul pe venit pentru anii_ (f.11-14 dosar fond).
Cu alte cuvinte, cele două decizii de impunere au fost emise separat, nu cuprind aceleași datorii fiscale, constituind astfel un alt titlu executor nr._ din 30.V.2013 pentru suma de 5.051 lei-diferență de impozite anuale și contribuții la asigurări sociale restante.
Prin urmare, regimul juridic al acestei decizii de impunere și al emiterii titlului executor în baza acesteia, este același, prevăzut de art.172 (3) Cod procedură fiscală ori art.205 Cod procedură fiscală, pentru anularea acestuia trebuia ca petentul apelant să solicite instanței acest lucru.
Pe bună-dreptate prima instanță a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată împotriva titlului executori, în baza art.172 (3) Cod proc.fiscală, întrucât decizia în cauză constituie un titlu de creanță, un act administrativ fiscal, ce a fost comunicat petentului la 24.IV.2013 și a devenit executorie la scadență, respectiv 20.V.2013, potrivit art.111 alin.2 lit.b din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
În consecință, la data emiterii somației-30.V.2013 această decizie de impunere la plata obligațiilor accesorii devenise titlu executor, potrivit art.141 alin.2 Cod procedură fiscală, nefiind făcută dovada achitării sumelor din cuprinsul său ori a suspendării executării silite.
Nu se poate susține că prin hotărârea judecătorească precizată mai sus, prin care a fost anulată în parte decizia nr._/24.X.2012 privind impozitul pe venit suplimentar de plată stabilit de inspecția fiscală s-a anulat, implicit și decizia de plată a obligațiilor accesorii din 31.III.2013, dimpotrivă, prin sentința civilă nr.1746/5.IV.2013, Tribunalul Dâmbovița a anulat-o în parte, păstrând obligațiile fiscale în sarcina apelantului petent pentru 4.043 lei, sumă ce urma a fi executată de la petent.
Sumele real datorate de apelantul petent pentru perioada 2009-2012 au fost evidențiate corect prin decizia nr.1134/20.XII.2012 emisă de intimata pârâtă (f.21-37 dosar fond) pentru care s-a emis decizia de impunere nr.5228/24.X.2012, anulată în parte, rămânând în sarcina petentului, așa cum s-a precizat mai sus, suma de 4.043 lei de achitat.
Dacă apelantul petent s-ar fi considerat lezat în drepturile sale prin decizia de impunere obligații accesorii, avea posibilitatea legală a contestării acesteia, potrivit art.205 Cod procedură fiscală, în termenul legal, ceea ce nu a făcut apelantul.
Numai în cadrul acestei contestații se putea, eventual printr-o expertiză tehnică de specialitate, să se probeze dacă impozitul anual regularizat cuprinde și alte datorii fiscale, din decizia de impunere principală, emisă de unitatea intimată, așa încât nici susținerea apelantului în sensul că prin soluția pronunțată, prima instanță de judecată ar fi ignorat soluția Curții de Apel Ploiești, nu este fondată.
În sfârșit, nu este întemeiată și ultima critică a apelului, în sensul că deși datoriile sale fiscale principale au fost anulate, este obligat acum de instanță să plătească impozit pentru anii 2009-2012, nedatorat, întrucât, așa cum s-a arătat în cele ce preced, atât decizia principală, cât și cea cuprinzând datorii accesorii au regimuri juridice diferite, fiecare dintre acestea putând fi contestate și anulate separat, potrivit dispozițiilor art.205 Cod procedură fiscală.
Așa fiind, urmează ca tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă să respingă apelul ca nefondat și să păstreze sentința primei instanțe ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul contestator C. I.N.-G., cu domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură, la Cabinetul de avocatură A. Budașcu, cu sediul în Târgoviște, . A, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.4857/18.12.2013, pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. Finanțelor Publice-Agenția Națională de Administrare Fiscală-prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Târgoviște, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr.166, județul Dâmbovița.
Păstrează sentința apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 28.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
B. Brînzică I. S. V. C.
J.f.N. M. A.
Dosar nr._
Judecătoria Târgoviște
Red.IS
Tehnored.AG/CV
Ex.4/10.02.2015
| ← Fond funciar. Decizia nr. 69/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 43/2015.... → |
|---|
