Pretenţii. Decizia nr. 186/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 11-03-2015 în dosarul nr. 1467/262/2014
Dosar nr._ APEL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR.186
Ședința publică din data de 11.03.2015
Instanța constituită din:
Președinte: I. S.
Judecător: S. D.
Grefier: V. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă Asociația de P. nr.38, cu sediul în municipiul Moreni, ., ., prin reprezentant P. L., împotriva sentinței civile nr.599/18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. V., domiciliat în municipiul Moreni, ., ., având ca obiect pretenții.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.50 alin.2 din Legea nr.230/2007.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Grefierul de ședință, referă oral obiectul pricinii, stadiul în care se află judecata, modul de îndeplinire a procedurii de citare, măsurile dispuse de instanță, cu precizarea că prin compartimentul registratură s-a depus de către apelanta reclamantă cerere de judecarea cauzei în lipsă, după care,
După referatul cauzei, președintele completului de judecată a verificat personal modul de îndeplinire a procedurii de citare, constatând ca fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
În conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă rap. la art. 238 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului la o zi, apreciind că procesul poate fi soluționat în acest termen care este considerat optim și previzibil, în lipsa formulării de cereri sau invocării de excepții.
În conformitate cu art. 482 din Codul de Procedură Civilă rap. la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, judecătorul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședință publică în aceeași zi.
Tribunalul având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art.394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Moreni la data de 29.05.2014 și înregistrată sub nr._, reclamanta Asociația de P. nr. 38 a chemat în judecată pe pârâtul S. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să oblige pârâtul la plata următoarelor sume:195,20 de lei reprezentând cote de întreținere restante aferente perioadei iunie 2011 – aprilie 2014;121,11 de lei cu titlu de penalități de întârziere de 0,2% pe zi, calculate asupra debitului principal până la data de 15.06.2014 (dată ce rezultă din fișa de calcul a debitului);697,50 de lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat în esență că pârâtul nu achitat cotele de întreținere stabilite în sarcina sa.
Prin sentința civilă nr.599/18.11.2014, Judecătoria Moreni a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 38, în contradictoriu cu pârâtul S. V., a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 195,20 de lei reprezentând contravaloarea cotelor de întreținere aferente perioadei iunie 2011-aprilie 2014, precum și penalități de întârziere, calculate asupra debitului principal.Penalitățile de întârziere se vor calcula cu respectarea următoarelor reguli:cuantumul penalităților este de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere;penalitățile se calculează asupra sumei restante menționate în fiecare listă de plată emisă în perioada septembrie 2011-aprilie 2014;data de la care se calculează penalitățile de întârziere este cea corespunzătoare celei de-a 31 zi de la data menționată ca termen de plată pe listele emise în perioada septembrie 2011-aprilie 2014;penalitățile de întârziere se calculează până la data de 15.06.2014 și a respins ca neîntemeiată cererea vizând suportarea cheltuielilor de judecată.
A reținut instanța de fond că pârâtul S. V. este titularul apartamentului nr. 40 situat în bloc 20, . administrarea reclamantei. Din listele de plată a cheltuielilor de întreținere coroborate cu fișa de calcul rezultă că pentru perioada iunie 2011 – aprilie 2014, pârâtul figurează în evidențele reclamantei cu restanțe la plata cotelor de întreținere în sumă totală de 195,20 de lei. Conform procesului-verbal din 21.08.2011 reclamanta a stabilit prin hotărâre a adunării generale aplicarea de penalități de întârziere în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere pentru restanțele aferente cotelor de contribuție datorate asociației de proprietari.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari. Totodată, art. 49 din Legea nr. 239/2007 instituie următoarele prevederi: „(1) Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat. (2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice”.
Cum pârâtul nu a dovedit îndeplinirea obligației de plată a cotei de contribuție la plata cheltuielilor asociației de proprietari și nici nu a invocat și dovedit existența unor cauze exoneratoare de răspundere, context în care cererea reclamantei vizând plata cotelor de întreținere restante este întemeiată.
D. consecință, pârâtul are și obligația accesorie de a dezdăuna reclamanta pentru prejudiciul suferit prin întârzierea executării obligației principale, fiind îndeplinite în speță condițiile acordării de despăgubiri [neexecutarea/executarea cu întârziere a obligației asumate de debitor, prejudiciul cauzat creditorului, evaluat anticipat prin hotărârea adunării generale a asociației de proprietari, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită a debitorului și prejudiciul produs, vinovăția debitorului, prezumată conform art. 1082 din Codul civil din 1864, sau după caz, art. 1548 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009), precum și punerea în întârziere, care operează de drept, așa cum rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 230/2007].
Calculul penalităților de întârziere furnizat de reclamantă este însă greșit, dat fiind că s-au calculat nelegal penalități de întârziere și pentru perioada anterioară adoptării de către Adunarea generală a asociației de proprietari a hotărârii privind perceperea penalităților de întârziere.
În acest context, pentru a nu percepe nelegal daune-interese în detrimentul pârâtului, dar și pentru a respecta dreptul reclamantei la încasarea celor cuvenite, penalitățile de întârziere se vor acorda în cuantum procentual, după regulile prevăzute de art. 49 alin. (1) Legea nr. 230/2007 și detaliate în dispozitivul prezentei hotărâri.
În ceea ce privește cererea vizând cheltuielile de judecată, sunt relevante dispozițiile art. 453 din Codul de procedură civilă, conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuielile de judecată. Pentru înțelegerea și aplicarea corectă a acestor dispoziții trebuie remarcat faptul că ele constituie o aplicație la un caz particular a prevederilor art. 1357 din Codul civil, acestea din urmă reprezentând adevăratul fundament juridic al obligației celui care a pierdut procesul de a suporta cheltuielile de judecată, pe care le va achita cu titlu de despăgubiri pentru fapta sa ilicită constând într-o acțiune/inacțiune ce a determinat declanșarea litigiului pentru valorificarea unor drepturi. În lumina acestor considerente, rezultă că despăgubirile sunt acordate în baza art. 453 din Codul de procedură civilă pentru a repara un prejudiciu cert (dovedit atât sub aspectul existenței, cât și sub aspectul întinderii sale), rezultat în mod necesar din fapta ilicită a celui care a pierdut procesului. De aici decurge în mod firesc concluzia că pot fi incluse în cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de cheltuieli de judecată în cadrul unui litigiu numai sumele achitate în legătură cu elementele respectivului proces (pretenția concretă și persoana împotriva căreia a fost formulată) și numai dacă cheltuielile respective au fost necesare în cauză, neputând fi acordate cheltuieli nedovedite ori care nu au fost efectuate în interesul soluționării litigiului.
Aplicând în speță aceste reguli de principiu, rezultă că este nefondată cererea reclamantei de obligare a părții adverse la plata de despăgubiri în sumă de 697,50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În primul rând, nu s-a dovedit că a efectuat cheltuielile solicitate în interesul soluționării cauzei ce face obiectul prezentului dosar, întrucât a depus documente justificative în copie, iar din verificări a rezultat că unul dintre acestea, respectiv, chitanța de achitare a onorariului de avocat în sumă de 600 de lei a fost depusă în original în dosarul nr._ . Pe de altă parte, celelalte documente justificative se referă la cheltuieli care exced necesităților impuse de susținerea cererii de chemare în judecată (combustibil în valoare de 70 de lei, în condițiile în care distanța dintre sediu reclamantei și cel al instanței este foarte redusă și nu este clar la ce dată și pentru ce dosar s-a realizat deplasarea, un top de hârtie de xerox și un cartuș de cerneală pentru imprimantă, în contextul în care înscrisurile depuse la dosarul cauzei sunt în număr redus). Deși este cert că reclamanta a efectuat unele cheltuieli în cauză, instanța nu are elementele necesare pentru a le cuantifica, iar acordarea în cuantumul solicitat ar conduce la o îmbogățire fără just temei a reclamantei.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta Asociația de P. nr.38, considerând că este o hotărâre ilegală și nedreaptă deoarece hotărârea de recuperare a datoriilor nu a fost formulată corect și au fost privați de o parte din drepturile legale cerute prin formulare, acest lucru ducând la introducerea asociației într-o foarte grea situație financiară privind recuperarea cheltuielilor și încurajând proprietarii răi platnici și au fost încălcate disp.art.453 și 422 Cod civil.
Solicită pronunțarea unei hotărâri legale care să cuprindă sumele cerute în acțiune explicit și în totalitate, conform chitanțelor anexate.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată apelul fondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Prin acțiunea introductivă la instanță, reclamanta Asociația de P. nr.38 Moreni a solicitat, pe lângă contravaloarea întreținerii și penalități de întârziere datorate de pârâtul S. V. și cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli pentru întocmirea dosarului.
Instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, confundând prevederile art.453 Cod procedură civilă privind acordarea cheltuielilor de judecată de către partea căzută în pretenții care a pierdut procesul civil, cu dispozițiile art.1357 cod civil referitoare la răspunderea civilă delictuală ca urmarea a producerii din culpă a unui prejudiciu părții civile.
În cauza de față sunt aplicabile disp.art.453 Cod procedură civilă, potrivit cărora partea care a pierdut procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat procesul, să-i plătească acesteia cheltuieli de judecată.
La fila 43 dosar fond se află chitanța din 26.V.2014, în valoare de 600 lei, reprezentând onorariu avocat și bonuri fiscale în valoare de 97,50 lei.
Potrivit art.451 (2)Cod procedură civilă, instanța judecătorească poate chiar și din oficiu să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.
Așa fiind, tribunalul constată că suma solicitată de apelant ca onorariu avocat este vădit disproporționată în raport de valoarea cererii de chemare în judecată-pretenții în sumă de 195 lei cheltuieli întreținere pârât cu penalități de întârziere corespunzătoare legii, precum și cu complexitatea cauzei, avocatul apelantei prezentându-se doar la un singur termen de judecată-anume la judecata în fond a cauzei din 18.XI.2014 (f.56 dosar fond), iar în afara cererii de chemare în judecată nu a mai întocmit alte acte procedurale în cauză.
Urmează astfel ca tribunalul, să admită apelul reclamantei și să oblige pârâtul la plata sumei de 300 lei onorariu avocat, avându-se în vedere considerentele mai sus expuse și 97 lei cheltuieli de întocmire dosar de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă Asociația de P. nr.38, cu sediul în municipiul Moreni, ., ., prin reprezentant P. L., împotriva sentinței civile nr.599/18.11.2014, pronunțată de Judecătoria Moreni în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. V., domiciliat în municipiul Moreni, ., ., ..
Obligă pârâtul la plata sumei de 397 lei cheltuieli de judecată către apelanta reclamantă, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli cu întocmirea dosarului de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 11.03.2015
Președinte, Judecător, Grefier,
I. S. S. D. V. C.
J.f. D. C.-D.
Dosar nr._
Judecătoria Moreni
Red.I.S.
Tehnored.CV
Ex.4/31.03.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 73/2015.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 182/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
