Pretenţii. Decizia nr. 362/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 549/232/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA – SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 362
Ședința publică din data de 15 mai 2015
Președinte – R. M.
Judecător – N. C.
Grefier - N. D.
Pe rol se află soluționarea apelului civil declarat de reclamanta B. Asigurătorilor de Autovehicule din Românie (BAAR), cu sediul în București, sector 2,m ..40-40 bis, etaj 6 și a apelului incident formulat de pârâtul N. C. M., domiciliat în . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.1359 din 9.10.2014, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._, având ca obiect – pretenții.
Prezența și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 4.05.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, la cererea apărătorului apelantei reclamante, pentru a i se da posibilitate să formuleze și să depună la dosar note scrise, a amânat pronunțarea la data de 11.05.2015 și apoi la data de 15.05.2015, având nevoie de timp pentru deliberare.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Găești, sub nr._ 2014, reclamantul B. Asigurătorilor de Autovehicule din România ( B.A.A.R), a chemat în judecată pe pârâtul N. C. M., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța acesta să fie obligat la rambursarea sumei de 14.109,47 lei, sumă compusă din: 13.509,47 lei achitați către autoritățile din Bulgaria cu comisionul bancar aferent ( 3.159,75 euro plată și 10 euro comision bancar) și 600 lei pentru traducerea de documente, la achitarea sumei de 2.250,92 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 13.509,47 lei, calculată până la data de 26.11.2013 inclusiv, achitarea dobânzii legale aferente sumei de 14.109,47 lei, de la data formulării acțiunii până la data achitării, achitarea sumei de 565,57 lei reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat de la încasarea sumelor menționate mai sus, reprezentând despăgubiri civile în sarcina legală a pârâtului, cheltuieli legate de plata acestora și dobânda legală.
În drept, cererea a fost întemeiată în principal pe prevederile art. 1669 - 1670 din C. civil (în vigoare la data la care s-a născut dreptul subiectiv) și pe prevederile legislației europene în materia răspunderii civile ce rezultă din folosirea autovehiculelor, citată mai sus.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat pentru administrarea probei cu interogatoriu.
In urma administrării probelor cu înscrisuri și interogatoriu, prin sentința civilă nr.1359/9.10.2014, Judecătoria Găești a admis în parte cererea formulată de reclamant, a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 14.109,47 lei, compusă din 13.509,47 lei achitați către autoritățile din Bulgaria și 600 lei traducere documente, cu titlu de despăgubiri civile achitate de reclamantă în urma accidentului provocat de pârât, a obligat pârâtul să achite reclamantului dobânda legală aferentă sumelor arătate de la data plății efective, respectiv de la 10.08.2011 pentru suma de 13.509,47 lei achitați către autoritățile din Bulgaria și de la 03.08.2011, pentru suma de 600 lei, până la data achitării debitului, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei reprezentând TVA și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 951,3 lei cheltuieli de judecată - taxă judiciară de timbru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 29.10.2010, B. Național Carte V. din Bulgaria a informat reclamantul B. Asigurătorilor de Automobile din România cu privire la producerea unui accident pe teritoriul Bulgariei, la data de 17.03.2009, în S. (f.31) de către pârât în timp ce conducea vehiculul Scania cu nr. de înmatriculare_ (în realitate NMM), a intrat în coliziune cu autoturismul C 6999 XM, fiind produsă o pagubă materială prin avarierea acestui din urmă vehicul, că BAAR a deschis dosarul de daună nr. BAAR/AD – MGA/11/BG/_.
Din verificările efectuate în baza de date CEDAM, vehiculul condus de pârât nu era asigurat RCA la momentul accidentului.
Pârâtul a prezentat autorităților din Bulgaria o poliță de asigurare RCA la Societatea de Asigurare Unita SA, polita_, valabilă din 17.03.2009 până în 16.09.2009, aflată în copie la fila 59 dosar.
Din cuprinsul procesului verbal de accident rezultă că pârâtul conducea automobilul de transport Scania cu nr. de înmatriculare_, nr. șasiu VLUR4X_, la care s-a prezentat polița Euroins_, valabilă din 18.11.2008 până în 17.11.2009 și remorca având numărul de înmatriculare_ . De asemenea, s-a reținut culpa pârâtului în producerea accidentului, ca urmare a nerespectării priorității în intersecție.
În urma verificărilor efectuate de către reclamant în baza de date CEDAM, după . șasiu VLUR4X_ și direct la asigurătorii EUROINS și UNIQA Asigurari a rezultat că la data de 17.03.2009, vehiculul condus de pârât, înmatriculat cu nr._, nu avea asigurare RCA valabilă.
B. Național Carte V. din Bulgaria a trimis reclamantului documentele legate de accident.
Prin adresa nr. MGA_/07.07.2011, reclamantul a înștiințat pârâtul despre cererea de despăgubire pentru suma de 3159,75 euro formulată de B. Național din Bulgaria și i-a solicitat să se prezinte până la data de 21.07.2011 la sediul reclamantului, pentru a i se pune la dispoziție documentele dosarului și a se discuta modalitatea de plată, fiind, totodată, înștiințat că dacă nu se va da curs invitației, B. A. A. R. va achita sumele solicitate, urmând ca ulterior să recupereze de la pârât toate sumele achitate.
La data de 10.08.2011 reclamantul a efectuat plata prin virament bancar a despăgubirilor solicitate astfel cum rezultă din extrasul de cont depus la fila 124 dosar, respectiv echivalentul în lei al sumei de 3169,75 euro din care 3159,75 euro dosar de daună iar 10 euro comisioane bancare.
Reclamantul a solicitat și suma de 600 lei onorariu traducător, conform dovezilor de la dosar: 427,5 lei din factura 689/28.07.2011, 112,5 lei din factura 643/17.05.2011 și 60 lei din factura din 13.01.2014.
Instanța de fond a constatat că reclamantul a făcut dovada faptului că, în calitatea sa de Birou Național în România, a fost obligat să garanteze despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin intermediul autovehiculului condus de pârât în urma accidentului, chiar dacă acest autovehicul nu era asigurat, a făcut dovada că B. Național din Bulgaria, în calitate de birou gestionar, a soluționat pretențiile de despăgubire formulate în legătură cu accidentul și a transmis B.A.A.R. cererea de rambursare, precum și dovada că reclamantul a onorat cererea de rambursare formulată, în condițiile prevăzute de Regulamentul General al Consiliului Birourilor, după ce în prealabil a notificat despre acest lucru pe pârât.
Potrivit art. 1669 alin.2 și 3 C.civ.1864, regresul se întinde atât asupra capitalului cât și asupra dobânzilor și a spezelor. Fidejusorul are regres și pentru dobânda sumei ce a plătit, chiar când datoria nu produce dobândă.
Reclamantul a făcut dovada achitării pentru pârât a sumei de_,47 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat și 600 lei traducere documente.
Cu privire la dobânda legală aferentă acestor sume, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.2 și art.3 alin.3 din O.G. nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, publicată în M.O. al României nr.26 din 25.01.2000 și art.2, art. 3 alin.2 și 3 și art. 19 alin.1 din O.G.nr.13/2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar, publicată în M. Of. al României nr. 607 din 29.8.2011.
Cu privire la cererea de restituire a sumei reprezentând T.V.A. datorat bugetului de stat, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada efectuării unei astfel de cheltuieli aferente reparării prejudiciului.
Impotriva sentinței instanței de fond a declarat apel reclamantul, solicitând, în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, admiterea apelului, modificarea sentinței și, după rejudecare în limitele apelului formulat, să se admită acțiunea așa cum a fost formulata, în sensul de a se admite petitul 4 din cererea introductivă de instanță și obligarea pârâtei să achite apelantei suma de 565.57 lei, reprezentând T.V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus.
Motivând cererea, apelantul a arătat că instanța de fond a făcut o interpretare și o aplicare greșită a legii.
Așa cum s-a arătat în cererea introductivă de instanță, taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) reprezintă pentru apelantă un prejudiciu viitor și cert, aceasta fiind datorată bugetului de stat și urmând a fi achitată de către apelantul reclamant la facturarea către pârâți a sumelor de încasat în urma admiterii acțiunii de către instanța de judecată.
In acest sens s-au invocat prevederile art. 127 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art. 127 (1) „Este considerata persoană impozabilă orice persoană care desfășoară, de o manieră independenta și indiferent de loc, activități economice de natura celor prevăzute la alin. (2). oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități. (2) In sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii...) conform cărora apelantul este „persoană impozabila" și este înregistrată în acest scop (cod fiscal RO 7681 ISO) precum și prevederile art. 137 alin. 3 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal (art. 137 alin. 3 b) sumele reprezentând daune-interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, dacă sunt percepute peste prețurile si/sau lari/ele negociate. Nu se exclud din baza de impozitare orice sume care, în fapt, reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate în baza cărora, după cum se poale constata din anexa 1 la cererea introductivă de instanță (Factura proforma), s-a calculat T.V.A. doar la cheltuielile cu traduceri, taxa de gestiune si alte cheltuieli.
Apelantul a intervenit în calitate de garant al obligației paratei de a despăgubi persoanele cărora le-a cauzat prejudicii și a achitat despăgubirile în numele acesteia având în vedere că aceasta nu au procedat ea însăși la plata obligației.
Această operațiune constituie, în accepțiunea Codului fiscal, o prestare de servicii dacă se au în vedere prevederile art. 127 alin. 2 (2) „In sensul prezentului titlu, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor comercianților sau prestatorilor de servicii..) raportat la prevederile art. 129 alin. 2 din același act normativ (art. 129 (2) „Atunci când o persoană impozabilă care acționează in nume propriu, dar în contul altei persoane, ia parte la o prestare de servicii, se consideră că a primit și a prestat ea însăși serviciile respective), care intra în sfera de aplicare a T.V.A. așa cum rezultă din art. 126 alin. 1 (art. 126 „Operațiuni impozabile...a) operațiunile care constituie sau suni asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii în sfera taxei efectuate cu plată).
Referitor la operațiunile concrete care intră în sfera de aplicare a T.V.A. trebuie avute în vedere prevederile art. 137 alin. 3 lit. b din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal citate mai sus, precum și cele ale art. 141 alin. 2 lit. b (art. 141 alin. (2) „Următoarele operațiuni sunt. de asemenea, scutite de taxă:.... b) operațiunile de asigurare și sau de reasigurare..).
Pornind de la aceste prevederi, așa cum se poate constata din cererea introductivă de instanță (și în special din anexa 1 - factura proforma (CCSA_), T.V.A. a fost calculată doar la taxa de gestiune, cheltuielile privitul traducerile si alte cheltuieli, sumele privind despăgubirea plătită, dobânda legală (daunele-interese) și comisionul bancar fiind tratate ca neimpozabile sau scutite de la plata T.V.A.
Suma de 565,57 lei, pe care apelantul reclamant o solicită de la pârâtul intimat, este o sumă pe care în mod cert o va achita către bugetul de stat având în vedere că pretențiile au fost admise de către instanța de judecată și în aceste condiții reprezintă un prejudiciu viitor și cert.
Cererea de la petitul patru din acțiune poate fi considerată ca o cerere accesorie a pelitului unu și ar trebui să urmeze soarta acestuia.
Conform art. 134^2 din Codul fiscal, plata către bugetul de stat a acestei taxe va deveni exigibilă în momentul emiterii către pârât a facturii fiscale de încasare (art. 134^2 „Exigibilitatea pentru livrări de bunuri și prestări de servicii (1) Exigibilitatea taxei intervine la data la care are loc faptul generator. (2) Prin derogare de la prevederile alin. (1) exigibilitatea taxei intervine: a) la data emiterii unei facturi), moment care va ii înainte de recuperarea de la pârâți a sumelor acordate de instanță.
Având în vedere că dreptul apelantului privind recuperarea T.V.A. pe care o va plăti bugetului de stat și care la ora actuală reprezintă un prejudiciu viitor și cert, se va consolida la data plății efective, deci după . Noului Cod civil, consideră că prevederile art. 1385 din acest act normativ sunt pe deplin aplicabile în acest caz.
S-a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat și în urma rejudecării cauzei pe fond, modificarea sentinței apelate și admiterea acțiunii în sensul de a se admite și petitul 4 din cererea introductivă de instanță și de a obliga paratul „să ne achite suma de 565.57 lei, reprezentând T. V.A. datorată bugetului de stat la încasarea sumelor menționate mai sus ", precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, taxa de timbru, precum și a altor cheltuieli pe care se vor face cu acest litigiu și a căror dovadă se va face cu documente justificative.
Apelantul a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Pârâtul N. C. M. a formulat apel incident prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței.
Motivând cererea, apelantul pârât a arătat că s-a admis în parte cererea formulată de B. Asigurătorilor de Autovehicule din România, fiind obligat la plata sumei de 14.109,47 lei (13.509,47 lei achitați către autoritățile din Bulgaria și 600 lei traducere documente), cu titlu de despăgubiri civile achitate de apelanta reclamantă în urma accidentului de circulație.
Pe tot parcursul procesului apelantul pârât nu a avut cunoștința de proces, aflând de existența acestei cauze în momentul comunicării apelului declarat de reclamantă, prin adresa emisă la data de 13.01.2015 de către Tribunalul Dâmbovița.
Cu toate că la filele nr. 187, 190 și 193 se regăsesc procesele verbale de înmânare semnate de agentul poștal S. C., cu mențiunea „a fost depuse la cutia poștala", la domiciliul unde s-a dispus citarea, nu există nici o cutie poștală și citațiile nu au fost comunicate.
Un alt aspect ar fi acela că agentul nu a respectat dispozițiile art. 163 alin. 9 Cod procedură civilă, cu privire la afișarea înștiințării și depunerea citației și a procesului verbal la sediul instanței de judecată sau la cel al primăriei în raza căreia destinatarul locuiește, în speță Primăria comunei Gura Foii, unde soția apelantului pârât este angajată ca bibliotecar și care putea fi găsit pentru înmânarea citațiilor, astfel că s-a aflat în imposibilitate să se apere în proces față de susținerile reclamantei.
Din înscrisurile existente la dosarul cauzei reiese că se face vorbire nu de un autovehicul, ci de vreo trei autovehicule, având în vedere numerele de înmatriculare:_ (în cererea de apel),_ ,_ (în traducerea procesului verbal). Este firesc, ca în urma verificărilor numerelor de înmatriculare inexacte, să nu se regăsească polița de asigurare.
Apelantul a mai arătat că în accident a fost implicată doar remorca (cea care avea nr. de înmatriculare_ ) și nu capul tractor, iar aceasta, la data producerii accidentului, figura asigurată potrivit poliței de asigurare și a înscrisurilor comunicate Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România.
Se poate observa și un alt aspect cu privire la nume și prenume. In unele înscrisuri se regăsește doar C. M., în altele N. C., ceea ce poate conduce la concluzia că nu este vorba de o singură persoană, ci de mai multe, cu nume asemănătoare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 472 și urm. Cod procedură civilă.
Apelantul pârât a solicitat probe: înscrisuri, interogatoriu, martori, orice alte probe ce ar reieși din dezbateri.
Totodată, apelantul pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, urmând a se anula sentința civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru următoarele motive.
Pe tot parcursul procesului nu a avut cunoștință de existența cauzei, luând cunoștință doar în momentul comunicării apelului reclamantei după comunicarea adresei emisă la data de 13.01.2015 de către Tribunalul Dâmbovița.
La filele nr. 187, 190 și 193 se regăsesc procesele verbale de înmânare semnate de agentul poștal S. C., cu mențiunea „au fost depuse la cutia poștală" însă, la domiciliul unde s-a dispus citarea, nu există nici o cutie poștală.
A solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă, anularea sentinței pentru lipsa părții care nu a fost legal citată și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin întâmpinare și răspunsul la întâmpinare la apelul incident formulate de apelanta reclamantă, s-a solicitat a se constata că pârâtul apelant a fost citat și de prima instanță la aceeași adresă la care i-au fost comunicate motivele de apel.
Dispozițiile art.163(3) din Noul Cod de Procedură Civilă prevăd că „Dacă destinatarul refuză să primească citația, agentul o va depune în cutia poștală”. La alin.(5) al aceluiași articol se prevede că „Despre împrejurările arătate la alin.(3) agentul va întocmi un proces verbal”.
Prin urmare, citația se depune în mod legal în cutia poștală când destinatarul citației refuză primire. Despre toate acestea agentul întocmește proces verbal.
Consecința faptului că pârâtul în mod intenționat a refuzat primirea citației este reprezentată tocmai de depunerea citației în mod legal în cutia poștală.
De asemenea, în susținerea întâmpinării, pârâtul nu a înțeles să se folosească de probe de natură a dovedi că nu există cutie poștală la adresa de domiciliu unde a fost citat ci doar a precizat că la domiciliul unde s-a dispus citarea nu exista nicio cutie poștală. Aceste susțineri nu sunt de natură a dovedi nelegalitatea citării.
S-a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă așa cum a fost formulat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul constată fondat apelul declarat de reclamantă și nefondat apelul incident declarat de pârât.
Cu privire la apelul principal, tribunalul constată că sentința instanței de fond a fost criticată doar sub aspectul respingerii capătului de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata sumei de 565,57 lei reprezentând TVA datorată bugetului de stat la încasarea sumelor stabilite prin hotărârea judecătorească.
Criticile formulate prin motivele de apel sunt întemeiate întrucât, potrivit art.127 din Legea nr.571/2003, persoana impozabilă este orice persoană care desfășoară activități economice de natura celor prevăzute la alin.2 oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități, iar activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii și sunt impozabile, potrivit art.137 alin.3 lit.b din Legea nr.571/2003, sumele reprezentând daune interese, stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, penalizările și orice alte sume solicitate pentru neîndeplinirea totală sau parțială a obligațiilor contractuale, neexcluzându-se din baza de impozitare orice sume care în fapt reprezintă contravaloarea bunurilor livrate sau a serviciilor prestate.
In speță, s-a calculat TVA doar la cheltuielile cu traduceri, taxă de gestiune și alte cheltuieli conform facturii pro forma depusă la dosar de către reclamantă.
Tribunalul mai reține că activitatea desfășurată de apelanta reclamantă poate fi asimilată unei activități de prestare de servicii întrucât, în calitate de garant al obligației pârâtei de a despăgubi persoanele cărora le-a cauzat prejudicii și în numele cărora a achitat despăgubirile, a desfășurat această activitate impozabilă în conformitate cu prevederile art.127 alin.2 din Codul fiscal, conform cărora în sensul prevederilor acestuia, activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii.
De asemenea, conform art.126 alin.1 din același act normativ, intră în sfera de aplicare a TVA operațiunile care constituie sau sunt asimilate cu o livrare de bunuri sau o prestare de servicii, în sfera taxei efectuată cu plată.
Intrucât, potrivit art.41 alin2 din Codul fiscal, operațiunile de asigurare și reasigurare sunt scutite de taxă, apelanta a calculat TVA doar la taxa de gestiune, cheltuielile privind traducerile și alte cheltuieli, iar sumele privind despăgubirea plătită, dobânda legală și comisionul bancar au fost considerate ca neimpozabile sau scutite de la plata TVA.
Cu privire la apelul incident declarat de pârât, tribunalul constată că acesta este nefondat.
Prin apelul incident pârâtul a criticat sentința instanței de fond sub aspectul neîndeplinirii procedurii de citare în fața instanței de fond în sensul că, deși la filele 187, 190 și 193 se regăsesc procesele verbale de înmânare semnate de factorul poștal cu mențiunea că au fost depuse la cutia poștală, nu are cutie poștală și citațiile nu i-au fost comunicate, neștiind astfel de proces.
Aceste critici nu sunt întemeiate întrucât, potrivit dispozițiilor art.163 din Noul Cod de Procedură Civilă referitoare la procedura de comunicare a citației, în situația în care destinatarul nu este găsit la domiciliu ori reședință, iar nicio persoană majoră din familie sau orice alte persoane majore cu care acesta locuiește lipsesc, sau refuză să primească actul, citația se depune la cutia poștală.
In speță, pe toate procesele verbale întocmite de factorul poștal s-a făcut mențiunea că actele au fost depuse la cutia poștală, întrucât destinatarul sau persoana majoră din familie care locuiește cu acesta sunt absenți, factorul poștal îndeplinind procedura de citare corespunzător prevederilor art.163 și următoarele din Noul Cod de Procedură Civilă.
In ce privește susținerea apelantului în sensul că nu are cutie poștală și că mențiunea factorului poștal este nereală, tribunalul constată că aceste susțineri nu intră în competența de verificare a instanței de judecată, ci eventual pot face obiectul unei plângeri penale sau a unei plângeri administrative împotriva factorului poștal.
O altă critică cuprinsă în motivele de apel este aceea că factorul poștal nu ar fi respectat dispozițiile art.163 alin.9 din Noul Cod de Procedură Civilă cu privire la afișarea înștiințării și depunerea citației și a procesului verbal la sediul instanței de judecată sau la cel al primăriei în raza căruia locuiește, în speță Primăria comunei Gura Foii, unde soția sa este angajată și ar fi putut fi ușor găsită pentru înmânarea citațiilor.
Nici aceste susțineri nu sunt întemeiate.
Obligația factorului poștal prevăzută de art.163 alin.3 din Noul Cod de Procedură Civilă, aceea de a afișa pe ușa locuinței destinatarului o înștiințare, este subsidiară celei de a depune citația în cutia poștală, când aceasta există, așa cum a constatat factorul poștal care a făcut această mențiune.
Nici în situația în care nu ar fi existat cutie poștală, înștiințarea nu trebuia depusă la sediul instanței de judecată care a emis citația, întrucât apelantul nu locuiește în raza teritorială a acestei instanțe, așa cum prevăd dispozițiile art.163 alin.9 din Noul Cod de Procedură Civilă, ci trebuia depusă la Primăria din . acelorași dispoziții.
Cu toate acestea, tribunalul constată că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art.163 alin.9 din Noul Cod de Procedură Civilă, întrucât factorul poștal a făcut mențiunea depunerii citației în cutia poștală.
Nu sunt întemeiate nici susținerile referitoare la numerele de înmatriculare inexacte ce ar rezulta din cuprinsul înscrisurilor existente la dosarul cauzei.
Autovehicul implicat într-un accident în Bulgaria are numărul_ și cu privire la acesta s-a comunicat că la data producerii accidentului nu era asigurat, astfel cum rezultă din adresa BAAR aflată la fila 37 din dosar.
Numărul autovehiculului implicat în accident mai rezultă și din înscrisul de la fila 40 din dosar, care atestă că la data de 17.03.2009 autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ nu era asigurat.
Este indicată în înscrisul de la fila 41 și . caroserie, astfel încât nu există niciun dubiu în legătură cu autovehiculul implicat în accident.
Deși apelantul susține că doar remorca a fost implicată în accident și că aceasta ar fi fost asigurată, nu a indicat numărul și . de asigurare și nici nu a depus la dosar o copie de pe aceasta.
Pentru motivele de fapt și de drept expuse mai sus, tribunalul, în baza art.480 din Noul Cod de Procedură Civilă, va admite apelul declarat de reclamantă, va schimba în parte sentința instanței de fond, în sensul că va admite și capătul 4 de cerere în sensul obligării pârâtului să achite reclamantei suma de 565,67 lei reprezentând TVA și va respinge ca nefondat apelul incident declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de reclamanta B. Asigurătorilor de Autovehicule din Românie (BAAR), cu sediul în București, sector 2,m ..40-40 bis, etaj 6, împotriva sentinței civile nr.1359 din 9.10.2014, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ .
Schimbă în parte sentința instanței de fond în sensul că admite și capătul 4 de cerere, în sensul obligării pârâtului să achite reclamantei suma de 565,67 lei reprezentând TVA.
Respinge apelul incident formulat de pârâtul N. C. M., domiciliat în . Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.1359 din 9.10.2014, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15.05.2015.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | |
R. M. | N. C. |
GREFIER
N. D.
J.f. A. M. O.
Judecătoria Găești
Dosar fond nr._
Red. C.N./ Tehnored. D.N.
4 ex./19.05.2015
| ← Servitute. Decizia nr. 176/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Acţiune în constatare. Decizia nr. 343/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
