Pretenţii. Decizia nr. 96/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 96/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 10-02-2015 în dosarul nr. 4533/315/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILA NR. 96
Ședința publică din data de 10 februarie 2015
Președinte: C. M. G.
Judecători: S. D.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelantul reclamant P. G. V., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.133, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2147/2.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. C., domiciliată în comuna Bărbulețu, . Dâmbovița, având ca obiect apel pretenții.
Cererea de apel a fost legal timbrată cu suma de 50 lei, conform chitanței nr._/19.09.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat apelantul reclamant P. G. V. și intimata pârâtă N. M. C. personal.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că pentru acest termen procedura de citare fiind legal îndeplinită.
Tribunalul, din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, verificând dispozițiile legale aplicabile în materie, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece prezenta pricină, constatând competența sa în temeiul art. 95 pct. 2 Cod procedură civilă.
Apelantul reclamant P. G. V. având cuvântul nu mai solicită alte probe, întrucât la dosar a depus practica Înaltei curți de Casație și Justiție.
Intimata pârâtă N. M. având cuvântul nu mai solicită alte probe.
Tribunalul în conformitate cu art. 482 din codul de procedură civilă raportat la art. 244 alin. 1 și 3 din Codul de Procedură Civilă, tribunalul se socotește lămurit, declară cercetarea procesului încheiată și fixează termen pentru dezbaterea fondului în ședința din aceeași zi, față de acordul părților prezente și, nemaifiind cereri de formulat sau incidente de soluționat, deschide dezbaterile asupra apelului, dând cuvântul părților prezente.
Apelantul reclamant P. G. V. având cuvântul solicită admiterea apelului casarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probe, deoarece prima instanță nu a înțeles obiectul cererii de chemare în judecată, întrucât prin acțiune a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 3000 USD. Această sumă pârâta o datora ca urmare a încheierii procurii judiciare. Instanța de fond a soluționat cauza pe o excepție fără a intra în soluționarea pe fond a cauzei, nu au fost administrate probe și nici nu s-a analizat de instanță toate înscrisurile depuse la dosar, deoarece prin admiterea excepției a fost paralizat accesul la judecată.
Intimata pârâtă N. M. C. având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, închide dezbaterile și rămâne în deliberare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2147/02.06.2014 s-a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de instanță din oficiu, s-a respins cererea formulată de către reclamantul P. G. V., în contradictoriu cu pârâta N. M. C..
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în prezenta cauză, numitul P. G. V. a solicitat, pe cale principală, obligarea pîrîtei N. M. C. la plata sumei de 3000 USD, 9900 lei, reprezentând obligația de plată pentru o creanță asumată a fi achitată, precum și cheltuielile cu cele 4 dosare inițiate în vederea obținerii înscrisurilor necesare pentru recuperarea bunurilor confiscate de regimul comunist și obligarea la cheltuieli de judecată.
Din motivarea în fapt a cererii, rezultă că aceste pretenții reprezintă contravaloarea demersurilor făcute de reclamant în executarea mandatului dat de pîrîtă prin procura autentificată sub nr. 957/07.10.2003.
Așa cum s-a arătat și de către pîrîtă prin întîmpinare, aceleași pretenții au fost solicitate de P. G. V., dar pe cale incidentală, cerere de intervenție în interes propriu, în dosarul_ al Tribunalului Dâmbovița, cînd a solicitat obligarea sa la plata sumei de 3000 USD, reprezentînd contravaloarea diligențelor făcute de el, în baza unei procuri date de pîrîtă, pentru recuperarea bunurilor acesteia.
Rezultă că reclamantul din prezenta cerere este intervenientul în interes propriu din cererea formulată în dosarul Tribunalului Dâmbovița, iar pîrîta din prezenta cererea este reclamnta-pîrîtă din dosarul Tribunalului Dâmbovița.
Cu privire la existența aceleiași cauze, ca temei al celor două cereri, instanța reține că pretențiile din ambele cereri au ca fundament dreptul reclamantului de a i se plăti contravaloarea demersurilor făcute în realizarea mandatului dat de pîrîtă prin aceiași procură, aspect asupra căruia prin sentința civilă 750/08.04.2013, rămasă definitivă prin respingerea recursului, a hotărît că prin procura încheiată între părți în 07.10.2003, P. G. V. a fost mandat de N. M. C. să îndeplinească toate formalitățile necesare recuperării unei icoane și un tablou, mandatul fiind gratuit și valabil în timp pînă la realizare.
Faptul că în cererea de intervenție nu s-a precizat temeiul de drept material, iar în prezenta cerere s-au indicat ca temei de drept disp. art. 1357 și 1381 cod civil, care nu au legătură cu motivarea în fapt a cererii, nu este de natură să conducă la concluzia că nu suntem în prezența aceleiași cauze, ca temei al cererii.
De asemenea, instanța de fond a reținut și existența aceluiași obiect, pretenții, care au chiar și aceiași valoare, 3000 USD.
Fiind îndeplinite condițiile existenței autorității de lucru judecat, ca efect al sentinței civile 750/08.04.2013,pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, și rămasă definitivă, cu privire la soluția dată în cererea de intervenție în interes propriu, prin respingerea recursului, instanța de fond a admis excepția.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul P. G. V., criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, arătând că sentința îl prejudiciază grav patrimonial, fiind in conflict cu adevărul si starea reala de fapt si de drept, motiv de modificare in totul a acesteia așa cum este prevăzut de codul de procedura civila.
Instanța a interpretat si aplicat greșit legea la speța de fata, paralizând accesul la justiție.
Prin acțiune a solicitat obligarea paratei la plata sumei de 3000 USD, demersurile făcute de reclamantul apelant in executarea mandatului primit de la aceasta prin procura autentificata sub nr.957/7.10.2003.
Instanța de fond a invocat din oficiu excepția autorității de lucru judecat si i-a respins acțiunea, astfel se dovedește ca nu s-a intrat pe fondul cauzei, nu au fost administrate probe si nici nu s-a analizat de instanța toate înscrisurile depuse la dosar, întrucât prin admiterea abuziva a excepției i-a fost paralizat accesul la judecata.
Dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Dambovița nr._ este întemeiat pe Legea 221/2009, iar prezentul dosar este întemeiat pe art.1357 cod civil. Si părțile diferă Statul roman fiind parat in cauza pentru pretenții fata de M. C. si nu fata de apelantul reclamant.
De fapt soluția emana din interese străine de lege, judecătoarea cauzei având interes personal sa îl prejudicieze pe apelant întrucât familia apelantului a acționat-o pentru a-i da posibilitatea sa stea în judecata conform principiului egalității in fata legii si sa se afla adevărul din multiplele soluții pronunțate in cazul apelantului reclamant in care a fost amendat abuziv si umilitor.
Consideră ca instanța se afla . pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței si trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru administrarea unui probatoriu adecvat.
In drept apelantul a invocat: art.488 cod de procedura civila, art.6 si 13 din CEDO .
Intimata pârâtă N. M. C. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În ședința publică din 13.01.2015 a fost recalificată calea de atac din recurs în apel.
Tribunalul, analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.476 Cod procedură civilă reține că prin motivele de apel se susține că instanța de fond ar fi interpretat și aplicat greșit legea deoarece nu erau îndeplinite cumulativ cele trei condiții necesare pentru admiterea excepției autorității de lucru judecat, respectiv cauza și părțile.
În ceea ce privește părțile, se constată că, în ambele dosare, nr._ și nr._ au stat, în calitate de părți cu interese contrare, atât N. M. C., cât și P. G. V.. Ca atare, această cerință a fost îndeplinită.
Faptul că în cauza cu nr._ a fost parte și Statul român nu are relevanță deoarece acesta avea calitatea de pârât față de cererea reclamantei N. M. C., cerere distinctă de cererea de intervenție în interes propriu formulată de P. G. V..
Referitor la cauză, atât prin cererea de intervenție în interes propriu formulată în dosarul nr._, cât și prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, se solicită ca numita N. M. Ceclia să fie obligată la plata sumei de 3.000 dolari SUA ce reprezintă cheltuieli efectuate în vederea îndeplinirii mandatului dat pentru recuperarea bunurilor confiscate de statul român.
Spre deosebire de cererea de intervenție în interes propriu, care nu a fost motivată în drept, în cauza pendinte se invocă dispozițiile Codului civil în vigoare la data introducerii acțiunii, dispoziții care nu sunt aplicabile deoarece, potrivit art.142 din Legea nr.71/2011, contractele de mandat încheiate înainte de . codului civil, pentru care părțile nu au prevăzut un termen, rămân suspuse legii în vigoare la data încheierii lor, ori mandatul a fost data la 7.10.2003.
Ca atare, fundamentul juridic este același, respectiv dispozițiile Codului civil de la 1864 privind contractele de mandat.
Se constată așadar că instanța de fond în mod corect a constatat că există autoritate de lucru judecat și în consecință tribunalul, în baza art.480 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelului civil declarat de apelantul reclamant P. G. V., domiciliat în Târgoviște, Calea Câmpulung, nr.133, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.2147/2.06.2014, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă N. C., domiciliată în comuna Bărbulețu, . Dâmbovița.
Păstrează hotărârea atacată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 10 februarie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. G. S. D.
GREFIER,
S. S.
j. f. N. I. A.
Judecătoria Târgoviște
Dosar nr._
red. CMG/A. Gh-ța/AN/4 ex./10.03.2015
| ← Pretenţii. Decizia nr. 49/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA | Reziliere contract. Decizia nr. 34/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
