Revendicare imobiliară. Decizia nr. 146/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 146/2015 pronunțată de Tribunalul DÂMBOVIŢA la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 4170/315/2012
Dosar nr._
ROMANIA
TRIBUNALUL DAMBOVITA SECTIA I CIVILA
DECIZIA CIVILĂ NR. 146
ȘEDINȚA PUBLICA DIN DATA DE 5 mai 2015
Instanța constituită din:
Președinte: B. Brînzică
Judecător: C. M. G.
Judecător: S. D.
Grefier: S. S.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant A. N. R. domiciliat în comuna Pietrari, ., împotriva sentinței civile nr. 3551 din 6 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat pârât fiind B. N. domiciliat în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița, dosarul având ca obiect recurs revendicare imobiliară.
Cererea de recurs a fost legal timbrată cu suma de 282 lei conform chitanței nr._ din 9.02.2015 și cu timbru judiciar în valoare de 3 lei.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat pentru recurentul reclamant A. N. R. lipsă, apărătorul acestuia avocat B. M., și intimatul pârât B. N., personal și asistat de avocat M. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: se invederează instanței că cererea de recurs a fost legal timbrată.
In temeiul disp. art. 1591 alin 4 Cod procedură civilă instanța constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Apărătorii părților, având pe rând cuvântul nu mai solicită alte probe.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului reclamant A. N. R. avocat B. M. având cuvântul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată întrucât din actele depuse la dosar au făcut dovada că recurentul reclamant este înscris în evidențele funciare, deși prima instanță reține că reclamantul este cel care nu a putut face dovada titlului său de proprietate. Dar prima instanță nu a avut în vedere că definitorie pentru determinarea dreptului de proprietate al reclamantului este înscrierea în cartea funciară și nu numerotarea parcelelor sau tarlalelor din titlul de proprietate. Solicită a se lua act că își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimatului pârât B. N. avocat M. ion având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat, a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică, deoarece din actele depuse rezultă că recurentul revendică un teren aflat în proprietatea intimatului, dar fără a avea titlu de proprietate care să cuprindă acest teren. Ceea ce a obținut prin reconstituire au fost niște drepturi de exploatare pe care recurentul vrea să le transforme în terenuri agricole. Se impune așadar respingerea recursului ca nefundat, și a se menține sentința civilă a instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Tribunalul în temeiul disp. art. 150 Cod procedură civilă de la 1865 declară dezbaterile închise, urmând a delibera.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr: 3551/06.10.2014 s-a respins cererea formulată de către reclamantul Anghel N. R., în contradictoriu cu pârâtul B. N., a fost obligat reclamantul la 1400 lei cheltuieli de judecată către pîrît, din care 1000 lei onorariu expert și 400 lei onorariu avocat.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin cererea formulată, așa cum a fost precizată, reclamantul l-a chemat în judecată pe pîrît pentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafață de cca. 7000 mp situat în comuna Bărbulețu, . Dâmbovița, ce face parte din suprafața de 1,5011 ha teren livezi situat în T 160, P9779, 2028 m.p teren livezi în T160 P 9783, 324 m.p teren în T 160 P9782, 1,720 ha în T 160 P9784 și la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a depus la dosar, în dovedirea dreptului de proprietate, actul de partaj conținut în CM 122/18.06.2001 emis ca urmare a dezbaterii succesiunii defunctului autor comun A. G., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii 18/1991, fiind emis titlul de proprietate nr._/13.01.1999 pentru suprafața de 4,5 ha teren situat pe raza com. Bărbulețu, . Dâmbovița.
Pârâtul a depus, în dovedirea dreptului său de proprietate pentru terenul pe care îl ocupă și în legătură cu care neagă că ar aparține reclamantului, titlul de proprietate_/2009 și decizia civilă nr. 73/24.01.2012 a Tribunalului Dâmbovița, pronunțată în dosarul nr._ .
Potrivit disp. art. 563 cod civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept.
Rezultă că în dovedirea cererii având ca obiect acțiunea în revendicare, reclamantul trebuie să dovedească proprietatea sa asupra bunului revendicat și deținerea fără drept de către pârât a acestui bun.
În speță, atât reclamantul cât și pârâtul au invocat un drept de proprietate asupra terenului, motiv pentru care s-a procedat la administrarea probei cu expertiză judiciară topografică, ala cărei obiective erau să identifice terenul revendicat, să precizeze amplasamentul acestuia și, în funcție de amplasament, dacă este ocupat fără drept de pârât.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmită de expert C. L., terenul revendicat de reclamant se află în T 161 P 9817, potrivit planului parcelar al localității peste care s-a suprapus și chiar și lucrării cadastrale ce a stat la baza intabulării dreptului de proprietate, . nu deține terenuri, așa cum rezultă din titlul de proprietate ce a stat la baza actului de partaj voluntar.
Chiar și în situația în care nici pârâtul nu deține titlu de proprietate pentru întreaga suprafața ocupată, așa cum rezultă din același raport de expertiză refăcut, instanța va reține că reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra terenului revendicat, prin raportare la evidențele cadastrale ale localității de la acest moment, motiv pentru care urmează să respingă cererea ca neîntemeiată.
Potrivit disp. art. 453 cod procedură civilă, reclamantul a fost obligat la cheltuieli de judecată către pârât, constînd în onorariu avocatși onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. N. R. criticând-o ca nelegală și netemeinică, în condițiile art.3041 C.proc.civ.
Prin motivarea în fapt a arătat că soluția instanței de fond s-a fundamentat pe interpretarea raportului de expertiză și că motivarea soluției este însă, și în aceste condiții, lacunară și contrară chiar constatărilor experților.
Așadar dreptul său de proprietate este raportat la titlul de proprietate al autorului nr._/13.01.1999 în care nu ar figura T 161 P. 9817 astfel că acțiunea în revendicare s-a apreciat nefondată însă, potrivit art.557 alin.4 Cod civil:„ în cazul bunurilor imobile dreptul de proprietate se dobândește prin înscrierea în cartea funciară, cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art.888".
Ori, dreptul recurentului de proprietate apare în aceste condiții ca dobândit prin înscrierea în Cartea Funciară nr.76 a localității Bărbulețu.
În consecință, definitorie pentru stabilirea dreptului de proprietate și a amplasamentului terenului pentru care exercită acest drept, este înscrierea în cartea funciară și nu numerele de . titlul de proprietate.
Numerotarea tarlalelor și parcelelor pe baza căreia s-a făcut mențiunea în titlul de proprietate poate fi eronată sau echivocă, dreptul de proprietate, opozabil terților, fiind consfințit prin înscrierea în Cartea Funciară nr.76 cu amplasamentul stabilit prin documentația cadastrală avizată OCPI.
De altfel, expertiza subliniază că la nivelul localității Bărbulețu dar și Râul Alb nu există planuri parcelare, astfel că înscrierea în titluri a acestora, este relativă, relevantă fiind documentația cadastrală.
Și cum, pe amplasamentul terenului recurentului, cu număr cadastral 203 suprafața de 7.827 mp - o deține, fără titlu, pârâtul, respingerea acțiunii apare ca nefondată.
Este adevărat că, potrivit Legii nr.71/2011 - art.56, dispozițiile art.557 alin.(4) și art.885 alin.(1) „se aplică
numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ - teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective ..." dar, această condiție este îndeplinită în cazul recurentului, aspect ce rezultă chiar din expertiza C. L..
Nu în ultimul rând, aceeași Lege nr.71/2011 prevede la art.56 alin.(2):
„Până la data prevăzută la alin.(1) înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate și a altor drepturi reale, pe baza actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate față de terți".
Instanța a ignorat opozabilitatea dreptului legal al recurentului, față de pârât, opozabilitate care ar fi trebuit să conducă la admiterea acțiunii introductive.
În dezvoltarea motivelor de netemeinicie recurentului a arătat că, absolutizarea determinării dreptului de proprietate al reclamantului, doar prin raportare la tarlaua și parcelele din titlu, este eronată deoarece expertiza menționează fără echivoc, că în absența unui plan parcelar nu se poate determina întinderea și limitele parcelelor.
Și în privința includerii terenului litigios, în Sentința obținută de pârât, Sentință care nu ne este opozabilă, expertiza din 19 mai 2014 subliniază subiectivismul cu care s-a realizat această atribuire.
În condițiile în care determinarea amplasamentului proprietăților părților este incert sub aspectul limitelor și întinderilor parcelelor ce le-au fost atribuite, singura probă certă o reprezintă documentația cadastrală ce a servit la înscrierea dreptului recurentului de proprietate în CF nr.76 sub număr cadastral 203.
Această întabulare, cu amplasamentul stabilit prin documentație, face dovada dreptului recurentului de proprietate și este opozabilă terților până la radierea înscrierii, inclusiv pârâtului.
Cum ambele expertize efectuate în cauză confirmă că pârâtul deține, fără drept - suprafața de 7.827 mp în suprafața ce a fost înscrisă în CF nr.76 sub număr cadastral 203, acțiunea în revendicare era dovedită și trebuia admisă ca atare.
La data de 26.01.2015 intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Tribunalul, examinând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 304 1 Cod procedură civilă de la 1865, reține că reclamantul solicită ca pârâtul să-i lase liber terenul de 7.000 mp ce face parte din terenul de 2,2913 ha situat în T 160 P9779,9783, 9782,9784, potrivit T.P. nr._/1999. În cauză s-a efectuat un raport de expertiză care a concluzionat că terenul revendicat de reclamant se află în T 161 P9817, care, potrivit deciziei nr. 73/24.01.2012 a Tribunalului Dâmbovița, aparține pârâtului.
Susținerea reclamantului di motivele de recurs referitoare la aplicarea dispozițiilor art 557 al.4 cod civil raportat la art. 888 C civil este nefondată deoarece, potrivit art. 56 din Legea nr. 71/2011: dispozițiile art. 557 alin. (4), art. 565, art. 885 alin. (1) și art. 886 din Codul civil se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială și deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispozițiile Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare., ori pentru localitatea Râul Alb, potrivit adresei nr. 2083/24.03.2014 a OCPI D-ța, nu există plan parcelar, ci doar un palan cadastral din 1987 prin care erau identificate terenurile și posesorii.
Ca atare, cât timp nu s-a finalizat lucrarea de cadastru pentru U.A.T. Râu Alb, sunt incidente dispozițiile art. 56 al.2 din Legea nr. 71/2011 .
Astfel, analizând titlurile de proprietate ale celor două părți, se constată că reclamantul deține un act de proprietate administrativ, respectiv titlul de proprietate nr._/13.01.1993, unde terenul său este menționat a fi în T 160, în timp ce pârâtului i s-a reconstituit dreptul de proprietate în temeiul unei hotărâri judecătorești, respectiv decizia nr. 73/24.01.2012, terenul fiind amplasat în T 161.
Se constată așadar că terenurile părților, potrivit actelor de proprietate, se află în tarlale diferite.
Mai mult decât atât, din raportul de expertiză întocmit în cauză, reiese că reclamantul ocupă un teren în T 161, peste terenul pârâtului, pentru care acesta și-a dobândit dreptul de proprietate prin hotărâre judecătorească, hotărâre care are autoritate de lucru judecat, nefiind posibilă contestarea acesteia prin motivele de recurs, aspect care se constată a fi nefundat.
Față de toate aceste considerente, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre deopotrivă legală și temeinică și urmează ca, în baza art. 312 C pr civilă de la 1865, să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil recurentul reclamant A. N. R. domiciliat în comuna Pietrari, ., împotriva sentinței civile nr. 3551 din 6 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr._, intimat pârât fiind B. N. domiciliat în Târgoviște, .. 1, județul Dâmbovița.
Menține hotărârea atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 5 mai 2015.
Președinte Judecători
B. Brînzică C. M. G. S. D.
Grefier
S. S.
Red GMG/ tehnored .A.Gh.
2 ex/3.06.2015
Judecător fond N. A. I.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 379/2015. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 325/2015. Tribunalul DÂMBOVIŢA → |
|---|
