Acţiune în constatare. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 142/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 1924/201/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 142
Ședința publică de la 31 Ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. L. B. - judecător
Judecător D. G.
Judecător L. M.
Grefier A. B.
Pe rol, judecarea recursului declarat de recurentul reclamant O. V., împotriva sentinței civile nr. 1424/11.07.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . Primar, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. S., pentru recurentul reclamant O. V., lipsă fiind intimata pârâtă . Primar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu a fost achitată taxa judiciară de timbru și timbru judiciar aferente repunerii cauzei pe rol.
Avocat M. S., pentru recurentul reclamant O. V., depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 8 lei și a timbrului judiciar de 1,5 lei, aferente repunerii cauzei pe rol și solicită instanței repunerea cauzei pe rol.
Instanța, în temeiul art. 245 C.pr.civ., repune cauza pe rol.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe fond.
Avocat M. S., pentru recurentul reclamant O. V., solicită instanței admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, arătând că sunt îndeplinite condițiile art. 1847 Cod civil, respectiv există o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată în data de 23.05.2012, reclamantul O. V. a chemat în judecată pârâta P. M. prin Primar, pentru ca prin hotărârea care se va pronunța să se constate că este proprietarul suprafeței de 327mp teren intravilan aflată în vecinătatea sudică a proprietății sale, situată în . P. M., . având ca vecini: N-prop.rec., E-T. M., S-canal de desecare, V-restul prop.rec.
În fapt a motivat că deține suprafața de teren intravilan aferentă caselor de locuit construite de bunicii săi S. F. și S. C. precum și de părinții săi O. Anișoara și O. Ș. în urma întocmirii Certificatului de Moștenitor nr.55 din data de 03.04.2012 și a Contractului de partaj voluntar nr.819 din 03.04.2012.
Conform Legii nr.18/1991, părinților săi li s-a reconstituit dreptul de proprietate și s-a eliberat TDP nr.5060 din 31.10.2002 în care este trecută suprafața de 795 mp în T77,P14 –curți construcții și suprafața de 735 mp în T77.P14/1 categoria teren arabil cu vecinii:N-S. T., E-.T. M., S-canal de desecare, V-restul proprietății reclamantului.
După ce a făcut actele de partaj cu sora sa a solicitat efectuarea măsurătorilor necesare întocmirii documentației înscrierii în cartea funciară rezultând că suprafața deținută este mai mare cu 327mp decât suprafața din titlu.
Prin sentința civilă nr. 1424/11.07.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul O. V., în contradictoriu cu ..D. prin Primar.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Pe numele autorului S. C., decedat cu moștenitorii O. C.,Anișoara și T. V. s-a emis TDP nr.5060 din 31.10.2002 în care sunt menționate la categoria intravilan suprafețele de 735mp – arabil – T77,P14/1 și 795mp – curți construcții- T77,P14, pe raza .>
Prin certificatul de moștenitor nr.55 din 03.04.2012 s-a stabilit că moștenitorii defunctei O. Anișoara sunt: O. V. – fiu, O. E. – fiică, O. Ș. – soț post decedat, moștenitorii autorului O. Ș. fiind O. V.- fiu și O. E. – fiică. În masa succesorală a fost cuprinsă și cota de ½ din suprafața totală de 4,27 ha cuprinsă în TDP nr.5060 din 31.10.2002 din care ½ a revenit reclamantului și ½ surorii sale O. E..
Prin actul de partaj voluntar autentificat sun nr.819 din 04.03.2012 la BNP Budiană I. R., s-a partajat suprafața suprafața totală de 4,27 ha cuprinsă în TDP nr.5060 din 31.10.2002, în lotul reclamantului revenind suprafețele de teren intravilan de 735mp – arabil – T77,P14/1 și 795mp – curți construcții- T77,P14.
Din măsurători a reieșit că suprafața totală de teren intravilan este cu 308mp mai mare decât ce este trecut în titlul de proprietate.
Din adresa nr.7055/25.06.2012 a reieșit că suprafața de 308mp teren situată în com.P. M., ., a fost omisă a fi trecută în procesul verbal premergător întocmirii documentelor de proprietate.
Până în data de 03.04.2012 cu privire la suprafața totală de 4,27 ha cuprinsă în TDP nr.5060 din 31.10.2002 reclamantul s-a aflat în indiviziune cu O. E. și T. V., nefiind unic proprietar asupra terenului în cauză.
Conform art.1847 C.civ. ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Or anterior datei de 03.04.2012, reclamantul n-a posedat sub nume de proprietar. Moștenitorii sunt presupuși că stăpânesc bunurile succesorale unii pentru alții atâta timp cât se află în stare de indiviziune, motiv pentru care, posesia lor, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Prin urmare, având în vedere că, anterior datei de 03.04.2012, posesia exercitată de reclamant nu a îndeplinit condițiile prev. de art.1847 C.civ. și după această dată nu s-a împlinit termenul de 30 de ani prev. de art.1890 C.civ., instanța a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul O. V., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că motivarea primei instanțe este greșită, așa cum rezultă din probele administrate, suprafața de teren este practic un plus de suprafață al gospodăriei, acest lucru fiind constatat în momentul în care a încercat să întocmească documentația cadastrală.
A mai arătat că stăpânește sub nume de proprietar suprafața de teren de 327 m.p., teren pentru care a plătit anual taxe locale, fără a fi tulburat și consideră că sunt îndeplinite condițiile art.1847 Cod Civil, respectiv o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Recurentul a menționat că data de 03.04.2012 la care a făcut practic actul de partaj voluntar, dată la care se raportează prima instanță, consideră că este greșită, reclamantul posedând dintotdeauna respectiva suprafața de teren sub nume de proprietar, pe care a lucrat-o și pentru a achitat taxele și impozitele.
În drept, invocă dispozițiile art. 304 pct.9 C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, cu luarea în considerare și a prevederilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., tribunalul constată că acesta nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Astfel, instanta de fond a facut o corecta apreciere a ansamblului probator administrat in cauza raportat la situatia de fapt dedusa judecatii, contrar sustinerilor recurentului.
Reclamantul recurent invoca dobandirea dreptului de proprietate asupra unei suprafete de teren de 327 mp suplimentara (ca efect al masuratorilor) suprafetei de teren intravilan de 1530 mp inscrisa in titlul de proprietate nr 5060/31.10.2002 emis pe numele mamei sale O. A. (in present decedata ) si matusii sale T. V., ca efect al uzucapiunii de lunga durata.
In mod corect insa instanta de fond a apreciat ca in persoana reclamantului nu sunt intrunite conditiile art 1847 C civ, intrucat pana la data de 03.04.2012 reclamantul s-a aflat in indiviziune cu sora sa O. E. si matusa sa T. V. .
Sub acest aspect, sustinerile recurentului in sensul ca in mod gresit a fost apreciat de prima instanta momentul de cand se calculeaza termenul de inceput al posesiei acestuia apar ca nefondate.
Ca atare, conditiile impuse de lege pentru aplicarea insitutiei juridice a uzucapiunii de 30 de ani sunt urmatoarele: existenta unei posesii utile, neviciate, fie ea de buna sau de rea credinta si exercitarea neintrerupa a acestei posesii timp de 30 de ani.
Cu privire la prima conditie, tribunalul (ca si prima instanta de altfel) o considera neindeplinita de catre reclamant, acesta neexercitand o posesie utila, asa cum este definita aceasta de art. 1847 C.civ., si anume o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar.
Posesia este o stare de fapt ce constă în exercitarea asupra unui imobil a unei puteri și stăpâniri materiale, ce se manifestă prin acte de folosință, de conservare, dar este esențial ca aceste activități să fi fost exercitate de cel ce invocă uzucapiunea pentru sine.
Astfel, caracterul continuu al posesiei reiese din efectuarea actelor de stapanire asupra imobilului cu regularitatea impusa de natura lucrului prin ocuparea imobilului.
Caracaterul netulburat al posesiei rezulta din faptul ca posesia nu a fost dobandita sau conservata prin acte de violenta.
Caracterul public al posesiei reiese din insasi natura de bun imobil a obiectului litigiului, care impiedica exercitarea unei posesii pe ascuns.
Caracterul neechivoc al posesiei, respectiv ca cel ce invoca dobandirea bunului prin uzucapiune a intrat in stapanirea imobilului cu intentia de a se comporta fata de acesta in calitate de proprietar si nu cu intentia de a-l detine pentru altul, este sustinut de prezumtia relativa de neprecaritate instituita de art. 1854 C.civ. care se coroboreaza cu atitudinea persoanei respective de a se impune in fata tuturor in calitate de proprietar.
Tribunalul retine insa ca posesia exercitata de recurentul reclamant nu este una care sa indeplineasca conditiile anterior enumerate, atat timp cat pana la momentul efectuarii partajului prin contractul de partaj voluntar nr 819/03.04.2012 reclamantul O. V., sora sa O. E. si matusa acestora T. (fosta T.) E. V. s-au aflat in indiviziune cu privire la terenul in litigiu, astfel ca posesia exercitata de un comostenitor nu este una neechivoca .
Mai mult decat atat, martorul B. M. a invederat ca suprafata de teren in litigiu a fost stapanita de-a lungul timpului de bunicii si parintii recurentului si chiar daca aceasta perioada ar fi una de peste 30 de ani, posesia tot echivoca ramane, fiind exercitata de mai multi coproprietari .
Cea de-a doua conditie, respectiv exercitarea neintrerupta a posesiei timp de 30 de ani este de asemenea neindeplinita in cauza. Fiind dovedit momentul inceperii posesiei utile, respectiv momentul incheierii actului de partaj voluntar prin care recurentului reclamant i-a revenit intreaga suprafata de teren intravilan, respectiv anul 2012, reclamantul recurrent nu beneficiaza de prezumtia relativa de continuitate stabilita de art. 1850 C.civ., potrivit careia posesorul actual care probeaza ca a posedat . mai inainte, este presupus ca a posedat tot timpul intermediar.
În cauză, posesia recurențului nu s-a exercitat sub nume de proprietar, nefiind o posesie utilă conform art. 1853 aliniatul 2 cod civil și nici nu există vreuna dintre situațiile menționate în art.1858 Cod Civil ca să poată fi schimbată posesia recurentului într-una utilă.
Pentru toate aceste considerente, in baza art 312 C., instanta va respinge recursul ca nefondat, instanta de fond pronuntand o hotarare temeinica si legala.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant O. V., împotriva sentinței civile nr. 1424/11.07.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . Primar, ca neîntemeiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 Ianuarie 2013.
Președinte, L. L. B. | Judecător, D. G. | Judecător, L. M. |
Grefier, A. B. |
Red.jud.L.L.B./04.02.2013
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:A.G.B.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 2404/2013. Tribunalul DOLJ | Acţiune în constatare. Sentința nr. 9210/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
