Acţiune în constatare. Sentința nr. 2404/2013. Tribunalul DOLJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2404/2013 pronunțată de Tribunalul DOLJ la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 2962/201/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL D.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1017/2013
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. C. C.
Judecător I. G. P.
Judecător M. N.
Grefier I. C.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul reclamant Necheși G. împotriva sentinței civile nr. 2404/11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți B. M., B. A. și intervenienta S.C. C. P. .. PRIN C. G., având ca obiect acțiune în constatare .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat Zăhărescu V. pentru recurent și avocat O. C. R. pentru intervenientă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că au fost comunicate motivele de recurs către intervenientă și nu a depus întâmpinare.
Apărătorul convențional al intervenientei, avocat O. C. R., depune la dosar întâmpinare învederând că duplicatul întâmpinării a fost comunicat apărătorului recurentului reclamant.
La interpelarea instanței, avocat Z. V. pentru recurent învederează că nu solicită amânarea cauzei pentru observarea întâmpinării comunicate la acest termen, după care
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul convențional al recurentului, solicită admiterea recursului,casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare,cu cheltuieli de judecată.
Arată că din probe nu se justifică această soluție, mai cu seamă ținând cont de declarațiile martorului și interogatoriul pârâtei care nu neagă această convenție și faptul că prețul a fost plătit.
Avocat O. C. R. pentru intervenientă, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală,cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța privind onorariu avocat.
Arată că terenul ce face obiectul chitanței de mână face și obiectul contractului de arendă, pârâta B. A. a fost păcălită de fiul ei că a primit prețul ,martorul de pe chitanța de mână nu poate fi audiat pentru că semnătura este indescifrabilă și instanța de fond corect a apreciat că nu s-a achitat prețul vânzării.
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Reclamantul Necheși G. a chemat in judecată pe pârâtele B. M. și B. A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să constate valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare încheiată la data de 3.03.2011 si să pronunțe o hotărâre care să tină loc de act autentic.
In fapt, a motivat că la 3.03.2011, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat "Precontract de vânzare-cumpărare", pârâtele i-au vândut suprafața de 2,29 ha teren arabil situat în extravilanul mun. Calafat . T 48 P 10 cu vecinii: N – DE 421, E – T. M., S – CN 425, V – B. P., pentru prețul de 5.000 lei care a fost achitat în totalitate la data încheierii convenției.
De la data încheierii convenției a intrat în posesia terenului, urmând ca până la data de 3.04.2011, să se prezinte la notar în vederea încheierii actului in formă autentică, dar pârâtele refuză nejustificat.
A menționat că pârâtele au acest teren de la autorul B. C., decedat la 27.02.2003, fiind moștenitorii acestuia in calitate de soție supraviețuitoare, respectiv de fiică, conform certificatului de moștenitor nr. 42/16.01.2006 eliberat de BNP Calafat.
La data de 16.10.2012, . SRL, prin C. G., în calitate de administrator, a formulat cerere de intervenție, prin care a solicitat respingerea acțiunii in constatare, formulată de reclamant, întrucât acest teren face obiectul contractului de arendă nr. 208/21.11.2006, iar pârâta B. A. nu este de acord cu scoaterea terenului din arendă si nici cu vânzarea acestuia, fiind păcălită atunci când a semnat acel antecontract.
Prin sentința civilă nr.2404/11.12.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat, în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea civilă în constatare, formulată de reclamantul Necheși G.,, împotriva pârâtelor B. M. și B. A..
A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienta . SRL, prin C. G..
S-a constatat că suprafața de 2,29 ha teren extravilan situat în T.48, P.10 din TDP nr.2049-_/1995 face obiectul contractului de arendă nr. 208/21.11.2006.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că la data de 3.03.2011, printr-un înscris sub semnătură privată intitulat "Precontract de vânzare-cumpărare", pârâtele B. M. și B. A. au vândut reclamantului suprafața de 2,29 ha teren situat în extravilanul mun. Calafat . de 5.000 lei în precontractul de vânzare-cumpărare fiind menționat că această sumă a fost achitată integral, urmând să se încheie actele autentice până la 3.04.2011, acest precontract de vânzare-cumpărare fiind încheiat în prezenta unui martor care-l semnează indescifrabil.
Acest teren provine de la autorul celor două pârâte, B. C., fiind moștenitoarele acestuia, prima in calitate de fiică, iar cea de-a doua, în calitate de soție supraviețuitoare, conform certificatului de moștenitor nr. 42/16.01.2006 eliberat de BNP S. F. din Calafat.
Conform contractului de arendă nr. 208/21.11.2006, aceeași suprafață de teren ce constituie obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv 2,29 ha, face și obiectul acestui contract, ce este încheiat pe o durată de 14 ani, începând cu data de 21.11.2006, până la data de 20.11.2020.
De la data încheierii contractului de arendă, intervenienta a lucrat terenul, a achitat arenda celor doua pârâte în fiecare an.
Conform înscrisului depus de intervenientă (fila 46 din dosar), intervenienta a achitat arenda si pentru anul 2011, respectiv 2012, constând in 1374 kg grâu și un număr de bonuri de pâine.
Din declarația martorei P. A., se retine aspectul că terenul in litigiu se află în arendă la societatea intervenientă . aceasta societate lucrează pământul, iar cu privire la aspectul că această suprafață, ce constituie obiectul contractului de arendă, a fost înstrăinată reclamantului, aceeași martoră arată că reclamantul susține că a cumpărat terenul de la fiul pârâtei B. M., nu muncește acest teren și fiul pârâtei ar fi luat o sumă de bani de la reclamant si in contul acestui împrumut i-ar fi vândut terenul reclamantului.
Deși apărătorul reclamantului a solicitat proba testimonială, iar instanța a încuviințat această probă, în ședința publică de la 11.12.2012, a învederat că nu mai insistă in audierea martorului, iar in aceste condiții instanța a apreciat că in condițiile în care susține reclamantul că a cumpărat de la pârâte această suprafață și pentru care a achitat suma de 5.000 lei, nu poate face dovada achitării prețului, pe de o parte, iar pe de altă parte, nici măcar nu poate fi audiat martorul din precontractul de vânzare-cumpărare, întrucât, la rubrica "Martori" din antecontract, există o semnătură indescifrabilă.
În speță, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile valabilității înscrisului intitulat "Precontract de vânzare-cumpărare", că reclamantul nu a făcut dovada că cele doua pârâte i-au vândut suprafața de 2,29 ha teren extravilan si nici că a achitat prețul vânzării, așa încât, a fost respinsă acțiunea și a fost admisă cererea de intervenție, întrucât intervenientul a făcut dovada că terenul în litigiu constituie obiectul contractului de arendă înregistrat sub nr. 208/21.11.2006 și că a achitat arenda către cele două pârâte și pentru perioada 2011-2012.
Mai mult, pârâta B. A., în interogatoriu luat de reclamant, nu a recunoscut că a primit prețul vânzării si nici aspectul că reclamantul ar fi în posesia terenului, în timp ce intervenientul a făcut dovada că se află si in prezent in posesia terenului ce constituie si obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Necheși G., arătând că a solicitat instanței completarea probatoriului cu proba testimonială, în vedere dovedirii pe deplin a celor susținute.
Instanța a încuviințat proba cu martori, deși înscrisul sub semnătură privată depus a fost semnat de un martor, datorită semnăturii indescifrabile, apărătorul recurentului nu a putut identifica martorul cate a semnat actul sub semnătură privată.
Apărătorul nu a putut lua legătura cu recurentul să indice numele martorului, iar instanța la următorul termen a fost în imposibilitatea să audieze acest martor, nu s-a acordat termen și nu a intrat în cercetarea fondului cauzei.
În drept, invocă art. 299 și urm.C.pr.civ.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Recursul nu este fondat.
Criticile vizează în ansamblul lor modalitatea de administrare a probatoriului de către instanța de fond.
Tribunalul observă că în ședința publică de la 27 noiembrie 2012 le-a fost încuviințată părților proba cu câte un martor, dispunându-se amânarea judecării cauzei la data de 11.12.2012 când urma să se prezinte martorii. La termenul de judecată acordat martorul propus de reclamantă nu s-a prezentat, nu a fost nominalizat, iar apărătorul reclamantei a învederat că nu insistă în audierea acestuia, astfel că în mod corect instanța a trecut la dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând părților cuvântul și pășind la judecată.
Tribunalul mai reține că potrivit art.129 C.proc.civ, părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările, să îndeplinească actele de procedură la ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător și să-și exercite drepturile procedurale cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege; să urmărească desfășurarea și finalizarea procedurii.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității care se manifestă și sub forma libertății părții de a uza de dreptul de a-și proba pretențiile, de a-și exercita acest drept sau nu.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, Tribunalul constată că recursul declarat de reclamantă nu este fondat, dat fiind și faptul că nu s-au produs nici un fel de dovezi referitoare la existența unor cauze obiective, a unor împrejurări mai presus de voința reclamantei care au împiedicat-o să ia legătura cu apărătorul și să-i transmită numele și adresa martorului propus.
În concluzie, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ, recursul va fi respins ca nefondat.
Aflându-se în culpă procesuală, potrivit art.274 C.proc.civ, recurentul va fi obligat să-i plătească intimatei suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurentul reclamant Necheși G. în contradictoriu cu intimații pârâți B. M., B. A. și intimata intervenientă . SRL, împotriva sentinței civile nr. 2404/11.12.2012, pronunțată de Judecătoria Calafat în dosarul nr._ .
Obligă recurentul să-i plătească intimatei . SRL suma de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Mai 2013.
Președinte, L. C. C. | Judecător, I. G. P. | Judecător, M. N. |
Grefier, I. C. |
Red.jud.M.N.
17 06 2013
Tehn.F.M./2 ex.
Jud.fond:E.M.
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 142/2013. Tribunalul DOLJ → |
|---|
